Decizia civilă nr. 6486/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6486/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. D., împotriva sentinței civile nr. 10877/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C., în contradictoriu cu pârâții A. DE P. ȘI I. PENTRU A. - A. S. și A. DE P. SI I. PENTRU A. - A., având ca obiect anulare act administrativ decizie A. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintăî pentru recurent, avocat
A. Răzvan B., lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către intimata de rândul II, solicitându-se respingerea recursului.
La data de_, reclamantul recurent a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul recurentului depune la dosar completarea la taxa judiciară de timbru, în cuantum de 6 lei și 0,3 lei timbru judiciar mobil, comunicându-i-se totodată un exemplar de pe întâmpinare.
De asemenea, depune al dosar în probațiune copia tabelului nominal cu membrii asociației, din cuprinsul căruia rezultă faptul că recurentul nu face parte din cadrul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Invocă o serie de neregularități, referitoare la neindicarea temeiului de drept în cuprinsul procesului-verbal, precum și inexistența vreunui convocator a contribuabilului pentru clarificări. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10877 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției de P. și I. Pentru A. (instituția centrală) ca neîntemeiată.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulate de A. de P. și I. Pentru A. (instituția centrală) și A. de
P. și I. Pentru A. S. ca neîntemeiate.
A fost respinsă acțiunea exercitată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâtele Agenției de P. și I. Pentru A. (instituția centrală) și Agenției de P. și I. Pentru A. S. .
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției de
P. și I. Pentru A. (instituția centrală), tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 1/2004, A. de P. și I. pentru A. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridica, finanțată integral de la bugetul de stat care are, printre altele, și atribuțiile principale de a asigura verificarea cererilor de plata primite de la beneficiari, de a autoriza plata către beneficiari în urma verificării cererilor de plată sau de a-i înștiința pe aceștia cu privire la eventualele nereguli sesizate, în vederea soluționării acestora, precum și pe aceea de a executa plățile autorizate către beneficiari.
Ori, având în vedere obiectul cauzei de față și atribuțiile instituției centrale mai sus enumerate, se constată că este justificată legitimarea procesuală a acesteia, impunându-se respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta, ca neîntemeiată.
Privitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de A. de P. și I. Pentru A. (instituția centrală) și de A. de P. și I. Pentru A. S., pentru alegata neîndeplinire a procedurii prealabile în ceea ce privește plățile neefectuate în anii 2007-2010, s-a constatat că reclamantul a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare nr. 844/_ înregistrată sub nr. 79/_ (f. 8 vol. I), în cuprinsul căreia a invocat atât nulitatea procesului-verbal de constatare, cât și împrejurarea că, deși a depus cereri, nu a beneficiat de niciun sprijin bănesc acordat pentru agricultură.
Prin urmare, aspectele care formează obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța au fost învederate pe calea procedurii prealabile pârâtelor, contestația reclamantului fiind soluționată prin decizia nr. 111/_ (f. 5-6 vol. I), astfel că instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâte ca fiind nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în fapt, în anul 2007, reclamantul B.
D. a depus o cerere de plată aferentă schemei de plată unică pe suprafață pentru un teren în suprafață totală de 9,74 hectare, primind numărul unic de identificare RO283055185.
La data de_, în sistemul de identificare a parcelelor agricole, a fost generată automat notificarea nr. 4. cu privire la existența unei supradeclarări de suprafață (f. 28-29 vol. II) de către solicitantul având nr. de identificare RO283055185.
Prin adresa nr. 3099/_ (f. 30 vol. II), reclamantul a fost notificat de A. de P. și I. Pentru A. S. că, în urma unui control administrativ, s-au identificat anumite erori în solicitarea acestuia (cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pe anul 2007), fiind invitat să se prezinte pentru a oferi clarificări și pentru a prezenta acte doveditoare ale utilizării terenului declarat. Această notificare nu a fost ridicată de la oficiul poștal de către destinatar în cursul termenului de păstrare (f. 31 vol. II).
Potrivit deciziei nr. 2459957/_ de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008 (f. 15-17 vol. I), s-a stabilit, pentru o
suprafață declarată de 5,37 hectare, un rest de plată către reclamant de 1202,19 lei, dar și o sancțiune multianuală de recuperat de 1200,23 lei, rezultând un total de plată de 1,96 lei.
Cu privire la sancțiunea multianuală de 1200,23 lei, instanța a reținut că aceasta a fost stabilită prin decizia nr. 2462982/_ (f. 85-88 vol. I), ca urmare a împrejurării constatării unei supradeclarări a suprafețelor în campania 2007, fiind solicitat ajutor financiar pentru 8,54 hectare, iar în urma verificării determinându-se o suprafață de 1,44 hectare, diferența procentuală calculată între suprafața solicitată în cerere și suprafața determinată la control fiind de 493,06%.
De asemenea, potrivit deciziei nr. 2987105/_ de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2007 (f. 82-84 vol. I), s-a stabilit că, urmare a unei suprafețe declarate de 9,74 hectare, însă determinate prin verificare a fi 2,64 hectare, reclamantul trebuie să fie exclus de la plată și să i se aplice o sancțiune multianuală din cauza supradeclarării suprafețelor, valoarea sancțiunii multianuală fiind de 1442,41 lei.
Prin procesul-verbal de constatare nr. 844/_ și anexa nr. 2 la acest act administrativ (f. 9-14 vol. I), în urma unei verificări documentare și faptice ce a avut drept scop stabilirea corectitudinii autorizării cererilor de plată pentru anumiți beneficiari și verificarea efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafață aferente anului 2008, s-a constatat că reclamantul D. B. a beneficiat o sumă totală necuvenită de 611,18 lei, datorând această sumă bugetului U.E.
În drept
, potrivit art. 138 alin. 1 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1973/2004, în cazul în care suprafața solicitată este mai mare decât suprafața determinată cu un procent de peste 50%, fermierul este exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv și i se stabilește un debit corespunzător diferenței dintre suprafața solicitată și suprafața determinată, debit care se deduce din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului în care a fost stabilit debitul.
Astfel cum reiese din susținerile pârâtelor, suprafața declarată excedentar în litigiu era în fapt utilizată în procesul agricol de societatea agricolă "Agronova"; Dragu, mama reclamantului figurând ca membră și atribuind spre folosință societății agricole terenul încă din anul 1991. Societatea agricolă menționată a formulat de asemenea cerere de acordare a subvențiilor pentru terenurile utilizate.
Asupra acestui aspect, reclamantul recunoaște în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a concluziilor scrise depuse în dosar că terenul său a fost cuprins și în declarația asociației "Agronova"; Dragu, arătând însă că această menționare a terenului a fost făcută fără acordul său, reclamantul nefiind membru al asociației. Reclamantul precizează că, la data constituirii societății agricole, mama sa trăia și ea se ocupa cu administrarea terenurilor.
Reclamantul a depus la dosar, în probațiune, certificatul de deces seria D9 nr.
4. care atestă împrejurarea că mama sa a decedat la data de_ .
Ori, interpretând coroborat probele depuse la dosar și susținerile părților, instanța a reținut că atâta timp cât, ulterior decesului mamei sale, reclamantul nu și-a manifestat în mod expres voința în sensul rezilierii convenției încheiate de aceasta cu societatea agricolă căreia i-a dat terenul său în folosință, acesta a preluat, prin moștenire, drepturile, dar și obligațiile antecesoarei sale, astfel că, independent de dobândirea expresă a calității de membru al asociației agricole, era ținut să respecte împrejurarea că terenul în cauză era folosit de această persoană juridică.
De altfel, în toate apărările formulate în cauză, reclamantul nu a afirmat și nici nu a probat împrejurarea că el este cel care utilizează în fapt terenul supradeclarat.
În acest context, instanța a reținut cu privire la documentele depuse în probațiune de către reclamant la filele 24-27 col. I și 62-108 vol. II, că, deși acestea pot atesta împrejurarea existenței dreptului său de proprietate asupra unor terenuri,
totuși aceste înscrisuri nu reprezintă o dovadă suficientă în sensul că reclamantul este și cel care utilizează terenurile respective, aceasta fiind ipoteza în care se acordă sprijinul financiar prevăzut de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003.
Astfel, potrivit alin. 2 din preambulul actului normativ comunitar amintit, plata integrală a ajutorului direct trebuie condiționată de respectarea normelor în materie de terenuri, de producție și de activitate agricolă.
Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plata unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
Ori, tocmai această condiție a desfășurării activității agricole de exploatare a terenului în cauză nu a dovedit-o reclamantul.
Referitor la împrejurarea invocată de către reclamant privitoare la stabilirea în sarcina sa a unui debit pe care nu îl datorează, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în practica judiciară comunitară în domeniu, finalitatea măsurilor prevăzute la articolul 138 alineatul 1 din Regulamentul nr. 1973/2004 nu este una represivă, ci constă în principal în protejarea gestionării fondurilor Uniunii prin excluderea temporară a unui beneficiar care a făcut declarații inexacte în cererea sa de acordare a unui ajutor, faptul reducerii cuantumului ajutorului care poate să fie plătit agricultorului pentru anii următori celui în cursul căruia a fost constatată o abatere și care este condiționat de prezentarea unei cereri aferente acestor ani pledând în egală măsură împotriva caracterului represiv al măsurilor menționate. Astfel, s-a mai reținut că, dacă agricultorul nu prezint ă o cerere pentru anii următori, sanc țiunea pe
care o riscă în temeiul articolului 138 alineatul 1 din Regulamentul nr. 1973/2004
devine inoperantă
, situația fiind aceeași și dacă agricultorul nu mai îndeplinește condițiile cerute pentru acordarea ajutorului. În sfârșit, sancțiunea devine de
asemenea parțial inoperantă și atunci când cuantumul ajutoarelor pe care le poate
pretinde agricultorul pentru anii următori este inferior cuantumului diminuării
acestora în temeiul măsurii de reducere a ajutorului prim it în mod nejustificat
[par. 40-41 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-489/2012].
Prin urmare, prin actul administrativ contestat în prezenta cauză nu s-a stabilit decât în mod formal un debit în sarcina reclamantului, acesta neputând constituind atât în drept, cât și în fapt decât o reducere a cuantumului ajutorului care urma să fie plătit acestuia în anii următori, în măsura în care reclamantul ar fi formulat cereri de acordare a ajutorului în cei trei ani ulteriori.
Instanța a reținut că, în măsura în care pârâtele, nesocotind aceste dispoziții comunitare, vor proceda la executarea silită a reclamantului pentru suma de 611,18 lei, acesta are posibilitatea de a contesta executarea silită pornită împotriva sa pe calea contestației la executare.
Privitor la alegațiile reclamantului în sensul încălcării dreptului său de a fi ascultat, instanța constată că pârâta A. de P. și I. Pentru A. S. a
încercat, emițând adresa nr. 3099/_, cum s-a reținut în situația de fapt, notificarea reclamantului pentru a se prezenta în scopul oferirii de clarificări și prezentării de acte doveditoare ale utilizării terenului declarat, însă notificare nu a fost ridicată de la oficiul poștal de către destinatar în cursul termenului de păstrare. Instanța a reținut că respectarea dreptului prevăzut de art. 9 din Codul de procedură fiscală presupune corelativ și manifestarea voinței de către contribuabil în sensul de a-și exercita acest drept. Ori, în raport de aceste demersuri ale pârâtei de a-l notifica pe reclamant, atâta timp cât acestuia i s-a oferit posibilitatea să ia la cunoștință de împrejurarea că trebuie să se prezinte pentru a oferi lămuriri, însă acesta nu a
procedat la ridicarea corespondenței ce îi era destinată și nici nu a invocat vreun motiv de forță majoră care să îl fi împiedicat să procedeze astfel, se constată că nu se poate reține că dreptul la apărare al acesteia ar fi fost încălcat.
Referitor la criticile reclamantului vizând nulitatea actului administrativ ca urmare a nemotivării în drept a debitului în sumă de 611,18 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 46 din Codul de procedură fiscală, nulitatea actului administrativ fiscal intervine pentru lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3, nulitatea care se poate constata la cerere sau din oficiu.
Ori, din conținutul art. 46 din Codul de procedură fiscală, ce reglementează regimul juridic al nulității necondiționate a actului administrativ fiscal, nu rezultă faptul că motivarea în drept a actului administrativ constituie un motiv de nulitate necondiționată a acestuia, această încălcare putând atrage doar nulitatea virtuală a actului administrativ fiscal, care, prin urmare, poate surveni numai în cazul producerii unei vătămări împotriva contribuabilului vizat, vătămare care nu a fost invocată și probată în cauză.
Mai mult chiar, instanța a reținut că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr. 844/_, respectiv capitolul II - Baza legală a verificării sunt menționate mai multe acte normative, astfel că susținerile reclamantului asupra acestui aspect sunt neîntemeiate, acesta având posibilitatea ca, în raport de dispozițiile acestor acte normative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat să își formuleze toate apărările pe care le-a considerat necesare pentru prezentarea poziției sale procesuale în cauza de față.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor la achitarea către acesta a sumelor reprezentând scheme e sprijin pentru anii 2007-2010, instanța a reținut că în cauză nu s-a probat caracterul întemeiat al acestor solicitări.
Astfel, referitor la anul 2007, întrucât reclamantul a manifestat conduita de a declara teren în excedent decât cel pe care îl exploata, sunt aplicabile dispozițiile art. art. 138 alin. 1 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1973/2004, care stipulează, cum s-a reținut mai sus, că, în cazul în care suprafața solicitată este mai mare decât suprafața determinată cu un procent de peste 50%, fermierul este exclus de la plata sprijinului pe anul respectiv, astfel că reclamantul nu a fost îndreptățit la nicio sumă aferentă acestui an.
Totodată, în ceea ce privește anul 2008, în aplicarea acelorași dispoziții comunitare, reclamantului i s-a dedus din suma la care ar fi fost îndreptățit drept schemă de sprijin pentru acest an debitul corespunzător diferenței dintre suprafața solicitată și suprafața determinată în campania 2007, astfel că, și pentru acest an, pretențiile reclamantului au fost neîntemeiate.
Cât privește anii 2009-2010, astfel cum reiese din mențiunile pârâtelor, necontestate de reclamant, acesta nu a înregistrat nicio cerere în sensul beneficierii în continuare de acordarea sprijinului pe suprafață, astfel că sunt întemeiate apărările pârâtelor în sensul că reclamantul nu poate pretinde acordarea unor sume cu titlu de ajutor pentru acești ani.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că actul administrativ contestat de către reclamantul B. D. este legal și temeinic, iar pretenții sale privitoare la acordarea schemelor de sprijin sunt netemeinice, astfel că se impune respingerea acțiunii exercitate de acesta în contradictoriu cu pârâtele Agenției de P. și I. Pentru A. (instituția centrală) și Agenției de P. și I. Pentru A.
S., ca nefondată.
În aplicarea prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că parte căzută în pretenții este reclamantul, s-a luat act că pârâtele nu și-au manifestat voința în sensul solicitării obligării acestuia la plata unor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. D. ,
solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, și anume a desființării procesului verbal de constatare încheiat la data de_, prin care ș-a stabilit creanța 611,18 lei, cu titlul de sumă necuvenită, cu consecința exonerării subsemnatului de la plata sumelor pretinse, cu obligarea pârâtei la plata conform schemelor de sprijin pentru suprafața aferente anilor 2007-2010, și obligării pârâtelor la cheltuieli de judecată pe fond și în recurs.
În motivarea recursului reclamantul își întemeiază prezenta cerere de recurs pe art. 304 alin. 1, punctul 9 "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legi?".
Recurentul a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva A. S. și A.
- agenția centrală, prin care am solicitat admiterea Contestației nr. 79/_ cu consecința exonerării acestuia de la plata sumei de 611,18 lei și a penalităților aferente pe considerentul că debitul care i-a fost pus în vedere de către A. S. nu este datorat de subsemnatul, ci reprezintă doar o decizie eronată a acestei agenții în raport cu o sumă de care subsemnatul nu am dispus niciodată, nu am beneficiat niciodată de sumele cuvenite din fondurile comunitare, nu am primit niciodată nicio sumă de bani de la A. .
În fapt, în anul 2007 recurentul a depus o cerere de plată pentru terenuri asupra cărora are un drept de proprietate, fapt dovedit dincolo de orice dubiu de titlurile de proprietate pe care le-a depus la dosarul cauzei. În urma unei verificări documentare a corectitudinii cererilor de plată pentru beneficiarii de fonduri comunitare realizată la data de_ de către A. S., agenția a stabilit, în mod greșit că ar fi beneficiat de o sumă totală necuvenită și că datorez această sumă bugetului UE, A. a ajuns la această concluzie eronată întrucât terenurile care se află în proprietatea recurentului și pe care le-a declarat pentru a beneficia de această
"plată unică pe suprafață", terenurile considerate a fi fost declarate excedentar de către acesta, au fost de asemenea declarate la A. S. și de asociația Agronova Dragu, chiar dacă nu este membru al acesteia și nu a cedat niciodată folosința terenurilor către această asociație. Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut faptul că mama acestuia ar fi fost înscrisă ca membră a acestei asociații "or,_ atâta timp cât, ulterior decesului mamei sale, reclamantul nu și-a manifestat în mod expres voința în sensul rezilierii convenției încheiate de acesta cu societatea agricolă căreia a dat terenul său în folosință_ era ținut să respecte împrejurarea că terenul în cauză era folosit de această persoană juridică". Aceste concluzii ale instanței de fond sunt fundamental greșite întrucât în primul rând mama subsemnatului nu a fost niciodată membra a acelei asociații și nici nu ar fi putut să își dea consimțământul la cedarea folosinței terenului în cursul anului 1991, așa cum eronat reține instanța de fond, întrucât aceasta era grav bolnavă și locuia efectiv în C. -N., iar ipoteza că a fost înscrisă fără acordul său pe un anumit tabel nominal cu membri asociației nu poate să constituie un act de cedare a folosinței unui imobil, mai ales că mama subsemnatului nu a fost în niciun moment proprietara exclusivă a terenurilor în discuție, subsemnatul intrând în proprietatea acestora în calitate de unic moștenitor al tatălui meu B. V. și moștenitor al lui
M. Iosif. Mai mult, subsemnatul mi-am exprimat cu numeroase ocazii dezacordul cu privire la utilizarea acestor terenuri de către asociație, a somat în repetate rânduri această asociație, începând cu anul 2007 să înceteze să ocupe acele terenuri în mod abuziv, formulând chiar o plângere penală pentru tulburare de posesie în cursul anului 2012. Așadar, consideră că cel ce ar fi trebuit să fie sancționat pentru o
eventuală supradeclarare este respectiva asociație care a declarat terenuri pe care nu ar fi avut, în mod legal, dreptul să le declare pentru a încasa acele plăți și nu acesta care are în proprietate acele terenuri, le-a declarat în conformitatea cu legea, și în consecință nu există culpă în nicio acțiune a lui, nu este el acela care ar fi trebuit sancționat pentru supradeclarare, fapt care a trecut neobservat în fața instanței de fond.
Mai mult, după cum a punctat și prin acțiunea inițială, Decizia 2462982/_ prin care s-a stabilit debitul de 611,18 lei în sarcina recurentului preia în conținutul său prevederile art. 138 alin.1 al Regulamentului nr. 1973/2004 care prevede sancțiunea care intervine pentru declararea inexactă a terenurilor "Cuantumul corespunzător (al sumei datorate, s.n) se deduce din plățile pentru ajutoare de care agricultorul poate beneficia pentru cererile pe care le depune în decursul celor trei ani calendaristici ulteriori anului In care s-a făcut constatarea". Așadar, după cum reține și instanța de fond, există norme ale legislației europene care prevăd, în situația acestei cauze, faptul că plata acestei creanțe se face prin deducerea sumei din plățile de care persoana în cauză poate beneficia în decursul următorilor 3 ani calendaristici, iar prima instanță deși în mod corect reține acest aspect în cuprinsul considerentelor hotărârii, aceasta respinge, totuși, în mod paradoxal, acțiunea formulată de către subsemnat, chiar dacă primul petit al acestei acțiuni este chiar admiterea acțiunii în sensul desființării procesului verbal de constatare încheiat la data de_, cu consecința exonerării subsemnatului de la plata acestei sume de bani, având în vedere că aceasta nu este datorată de către subsemnat. În plus, chiar dacă ar putea exista discuții cu privire la supradeclararea terenurilor, în sensul în care instanța nu a fost lămurită cine a declarat terenuri pe care nu ar fi avut dreptul să le declare, un aspect al acestei cauze este extrem de clar, și anume acela că de la data Deciziei care a stabilit debitul sau sancțiunea multianuală (_ ) a expirat intervalul de timp cerut de lege pentru a fi "recuperat" debitul, astfel că soluția de respingere a cererii de chemare formulată a fost evident pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât chiar în temeiul legii subsemnatul nu mai datorez acele sume.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a luat în considerare la pronunțarea hotărârii pe care o atacăm prin prezenta cerere, faptul că, deși subsemnatul aveam dreptul de a fi ascultat, conform legii, înaintea luării deciziei de către A. (conform art. 9 Cod.proc.fiscală), ocazie cu care să pot explica situația suprafețelor de teren, acest drept mi-a fost încălcat de către autoritatea emitentă a actului, fapt care rezultă chiar din înscrisul denumit " note de ședință" depus la dosar la data de _
, prin care A. S. recunoaște că "în dosarul fermierului nu se regăsesc documente care să ateste convocarea acestuia la efectuarea controlului", cu alte cuvinte, nu am fost convocat pentru a putea să formulez un punct de vedere, să mă apar împotriva acuzațiilor pentru care am fost, în final sancționat în mod discreționar, fapt care a fost totalmente ignorat la pronunțarea sentinței recurate prin prezenta.
În consecință, devine evident că acesta a fost sancționat pentru o supradeclarare de care nu sunt răspunzător, decizia A. de sancționare fiind fundamentată pe simple supoziții, fără a fi fost efectuată o cercetare la fața locului, fără a-mi fi fost acordată șansa de a-mi exprima punctul de vedere și fără a fi fost chestionat cu privire la această stare de fapt cel într-adevăr a declarat terenuri pe care nu ar fi avut dreptul să le declare, și anume asociata Agronova, iar toate aceste aspecte au fost ignorate la pronunțarea sentinței instanței de fond.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea cererii de recurs în sensul admiterii acțiunii formulate.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâta A. de P. și I. pentru
(A.P.I.A) B. ,
a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare, pârâta arată că în fața instanței de fond, prin întâmpinarea depusă, A. aparat central a arătat faptul că, in baza împuternicirii nr. 56/_, emisă de Directorul Coordonator al A.P.I.A.- CJ S., echipa de verificare constituită in cadrul A.P.IA.- CJ S. a procedat la o analiză documentară ce a avut drept scop verificarea modului de soluționare al cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafață aferent anului 2008.
Verificările efectuate au avut ca temei:
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăti directe si plăti naționale directe complementare, care se acorda in agricultura începând cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole si alte forme de asociere in agricultura;
Regulamentul CE nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori
Regulamentul CE nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco- condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori
Ordinul nr.355/2007 al Ministrului Agriculturii si dezvoltării rurale, privind aprobarea criteriilor de încadrare, delimitării și listei unităților administrativ- teritoriale din zona montană defavorizată;
Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobata cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare;
Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Cererea depusa de fermier, inclusiv Angajamentele și declarațiile.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din O.U.G. 125/2006. "Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie_ sa îndeplinească următoarele condiții generale:
să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha;
să declare toate parcelele agricole;
să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;(..,...)
sa respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației;
să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință si să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;
g) | să furnizeze toate informațiile solicitate de A. de P. | și I. | pentru |
A. | în termenele stabilite; |
pentru
să permită efectuarea controalelor de către Asentia de P. si I.
A. sau de către alte orsanisme abilitate în acest sens (...V.
i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu
aceeași cultura cu a
parcelelor învecinate;
j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de P. și I. pentru
orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizata a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere.
Referitor la fermierul B. D., urmare verificărilor efectuate de A.P.I.A.- Centrul Județean S., s-au constatat următoarele:
În campania 2007, fermierul a depus cerere de plată SAPS pentru suprafața de 9,74 ha. Fiind implicat în supradeclarări, acesta a fost notificat conform procedurii, așa cum a reținut instanța de fond și contrar susținerilor recurentului - reclamant, însă notificarea a fost returnată la A.P.I.A.- Centrul Județean S. .
Ca atare s-a întocmit formularul SI pentru suprafețele aflate în supradeclarare. în urma acestei retrageri fermierul rămâne cu suprafața determinată de 2,64 ha și i se stabilește o sancțiune multianuală de 1200,23 lei.
Deoarece "Diferența dintre suprafața declarată (9,74 ha) a parcelelor SAPS și cea confirmată (2,64 ha) este mai mare de 50%, urmare aplicării prevederilor regulamentelor comunitare în materie, fermierul a fost sancționat pentru această supradeclarare (art.138 alin.(l) din Regulamentul Comisiei (CE) nr.1973/2004).
În anul 2008. dl B. D. depune cerere pentru o suprafață de 5,37 ha. Și în această campanie este implicat în supradeclarări. În urma prezentării la Centrul Local Jibou al A.P.I.A.-Centrul Județean S. se întocmește și se semnează un formular M1.1, însușit de fermier, în care se menționează faptul că 2 parcele sunt identificate în alte blocuri fizice decât cele declarate prin cererea SAPS. Fermierul este autorizat la plată pentru suma de 1202,52 lei din care se reține sancțiunea multianuală din Campania 2007 (1200,23 lei) la care se adaugă reducerea liniară de 18,33 lei, rămânând un rest de plată de 1,96 lei.
În urma identificării de către specialiștii A.P.I.A.- Centrul Județean S. a unor erori evidente cu privire la cele 2 parcele reidentificate în alte blocuri fizice, se reinstrumentează dosarul, respingându-se plata pentru cele două parcele reidentificate ca nefiind în blocuri fizice adiacente. Ca urmare a regestionării, se stabilește suma de plată fără penalități de 1013,71 lei, se aplică reduceri pe schemă ca urmare a diminuării suprafeței de 422,70 lei, rămânând drept de plată suma de 589,05 lei care se reține ca fiind o parte din sancțiunea multianuală din campania 2007.
Diferența de sancțiune multianuală de 611,18 lei (1200,23 lei - 589,5 lei) se constituie ca debit conform Procesului verbal nr. 844/_ .
Pentru campaniile 2009-2010t A.PJ.A. - Centrul Județean S. nu a înregistrat nicio cerere SAPS a fermierului B. D., motiv pentru care petitul 3 al acțiunii recurentului - reclamant de "obligare a pârâtei la plata conform schemelor de sprijin pentru suprafață aferente anilor 2007-2010" este neîntemeiat.
Potrivit punctului III al cererii de plata - Angajamente si declarații -, recurentul - reclamant a declarat pe propria răspundere că datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor, sunt reale, complete si perfect valabile.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat ca datele înscrise în cerere nu sunt reale, recurentul - reclamant nu face dovada utilizării suprafeței declarate, conform OUG nr.125/2006. ceea ce constituie o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, stabilindu-se astfel, suma totală neeligibilă de 611,18 lei.
Astfel, potrivit art. 7 lit.b) și lit.f) din O.U.G. 125/2006 fermierul trebuie "să declare toate parcelele agricole" și, totodată "să prezinte documentele necesare care
dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea."
Învederează, totodată, necesitatea întrunirii cumulative a condițiilor de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plați directe si plați naționale directe complementare, care se acorda in agricultura începând cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole si alte forme de asociere in agricultura, de regulamentele europene în materie și legislația națională ce privesc acordarea sprijinului direct pe suprafață în vigoare la momentul depunerii cererii.
Deși recurentul - reclamant a depus, odată cu cererea de chemare în judecată, copiile titlurilor de proprietate nr. 31/3073 și nr. 23150/88965, învederăm instanței de control judiciar faptul că beneficiarii plăților directe în cadrul schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea conform art.6 alin.(l) din actul normativ sus menționat.
Așadar, recurentul - reclamant apreciază greșit că sancțiunea pentru supradeclarare nu trebuia să-i fie aplicată acestuia, ci asociației Agronova Dragu, întrucât aceasta a exploatat terenurile implicate în supradeclarare înscrise în asociație de însăși autoarea recurentului - reclamant. Așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul - reclamant, ulterior decesului mamei sale, nu și-a manifestat în mod expres voința în sensul rezilierii convenției încheiate de autoarea sa cu asociația agricolă căreia i-a dat terenul său în folosință, prin moștenire recurentul - reclamant, preluând drepturile, dar și obligațiile antecesoarei sale, astfel că, independent de dobândirea expresă a calității de membru al asociației agricole era ținut să respecte împrejurarea că terenul în cauză era folosit de asociația Agronova Dragu, Mai mult, în ipoteza în care asociația Agronova Dragu folosea abuziv terenul proprietatea recurentului - reclamant, acesta din urmă ar fi trebuit să-și apere posesia și să-și reglementeze situația juridică a terenurilor supradeclarate cu această asociație anterior depunerii cererilor de plată în campaniile 2007 și 2008.
Astfel, în urma controlului realizat de către echipa de verificare din cadrul
A.P.I.A. - Centrul Județean S. s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de actele normative în virtutea cărora se acordă plățile respective și s-a emis Procesul Verbal de Constatare nr. 844/_ prin care s-a stabilit în sarcina acestuia un debit în valoare de 611,18 lei, reprezentând cheltuială neeligibilă.
Potrivit art. l alin.(2) din HG nr.1306/2007, "Prin cheltuiala neeligibilă, în sensul OG nr.79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător _, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acestora".
Potrivit art.4 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.79/2003. privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător "Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor".
In sensul art.2 lit. a) din OG nr.79/2003. privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și
cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".
Împotriva Procesului - verbal de constatare nr. 844/_, recurentul - reclamant a formulat contestație, înregistrată la A.P.J.A. - Centrul Județean S. sub nr. 79/_, prin care a solicitat autorității emitente anularea procesului verbal de constatare debit.
Prin Decizia nr. 111/_ de soluționare a contestației formulată de fermierul B. D. se respinge solicitarea acestuia ca fiind neîntemeiată, menținându-se ca debit suma de 611,18 lei, la care se adaugă majorări de întârziere conform prevederilor legale în vigoare.
Învederează instanței faptul că sprijinul financiar a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, aceste creanțe bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele naționale.
Instituțiile publice cu competente în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația de a efectua verificări asupra modului de soluționare al cererilor de acordare a sprijinului pe suprafață în vederea stabilirii,
individualizării obligațiilor de plată și, totodată, au competența emiterii titlului de creanță, toate acestea fiind indisolubil legate de obligația recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare și fondurilor de cofinanțare aferente.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cu care: "instanța de fond nu a luat în considerare la pronunțarea hotărârii pe care o atacăm prin prezenta cerere, faptul că, deși subsemnatul aveam dreptul de a fi ascultat, conform legii, înaintea luării deciziei de către A. (conform art. 9 Cod. proc. fiscală), ocazie cu care să pot explica situația suprafețelor din teren", arată următoarele:
La fila 7 din sentința civilă nr._, pronunțată la data de 19 octombrie 2012 în dosarul nr._, Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a reținut:
"Privitor la alegațiile reclamantului în sensul încălcării dreptului său de a fi ascultat, instanța constată că pârâta A. de P. și I. pentru A. S. a
încercat, emițând adresa nr. 3099/_, cum s-a reținut în situația de fapt, notificarea reclamantului pentru a se prezenta în scopul oferirii de clarificări și prezentării de acte doveditoare ale utilizării terenului declarat, însă notificarea nu a fost ridicată de la oficiul postai de către destinatar în cursul termenului de păstrare. Instanța reține că respectarea dreptului prevăzut de art. 9 din Codul de procedură fiscal presupune corelativ și manifestarea voinței de către contribuabil în sensul de a- și exercita acest drept. Or, în raport cu aceste demersuri ale pârâtei de a-l notifica pe reclamant, atâta timp cât acestuia i s-a oferit posibilitatea să ia cunoștință de împrejurarea că trebuie să se prezinte pentru a oferi lămuriri, însă acesta nu a procedat la ridicarea corespondenței ce îi era destinată și nici nu a invocat vreun motiv de forță majoră care să îl fi împiedicat să procedeze astfel, se constată că nu se poate retine că dreptul la apărare al acestuia ar fi fost încălcat.
Față de cele expuse mai sus, solicită să respingerea recursului recurentului - reclamant B. D., ca neîntemeiat și, în consecință, să se mențină dispozițiile sentinței civile nr._, pronunțată la data de 19 octombrie 2012 de către Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, ca fiind temeinice și legale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a stabilit intimata și ulterior a fost legal confirmat de instanța de fond, recurentul a depus, pentru campania din 2007, cerere de plată pentru suprafața de 9,74 ha și în urma constatării unor diferențe între suprafața declarată și cea efectiv deținută în proprietate sau folosință, s-a declanșat procedura de verificare, notificarea transmisă în acest scop fiind returnată.
În acest context, s-a reținut că între suprafața declarată de 9,74 ha și cea efectiv determinată de 2,64 ha este mai mare de 50% s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1973/2004, respectiv sancțiunea multianuală de 1200,23 lei.
În anul 2008, contrar susținerilor recurentului, care a încercat printr-un script, depus și în faza de recurs (f. 18-20), acesta a depus cerere de plată pentru o suprafață de 5,37 ha, fiind depistat și în această campanie cu diferențe semnificative între suprafața declarată și cea efectiv determinată, context în care în urma prezentării acestuia la Centrul local Jibou al A. din cadrul Centrului Județean S. se întocmește și se semnează un formulat M1, însușit astfel de fermier, în care s-a menționat că 2 parcele sunt identificate în alte blocuri fizice decât cele declarate prin cererea de plată.
În acest context, cererea este aprobată doar pentru plata sumei de 1202,52 lei din care în mod corect s-a reținut debitul datorat pentru campania din 2007 în sumă de 1200,23 lei la care s-a adăugat și reducerea liniară în valoare de 18,33, rămânând pentru plată suma de 1,96 lei.
Mai mult, ca o consecință a acestor constatări, dosarul a fost reanalizat și ca atare a fost respinsă cererea de plată pentru cele două parcele stabilindu-se de plată fără penalități de 1013,71 lei la care s-a aplicat reduceri de schemă ca urmare a diminuării suprafeței de 422,70 lei rămânând astfel diferența de plată în sumă de 589,05 lei care se reține ca fiind o parte din sancțiunea multianuală din campania 2007, iar diferența de sancțiune multianuală de 611,18 lei care a rezultat din scăderea sumei de 589,05 din suma de 1200,23 lei a fost constituit ca debit conform procesului-verbal nr. 844/_ atacat de recurent.
Recurentul s-a apărat inclusiv pe calea recursului cu susținerea că pentru campania din 2008 nu s-ar fi înscris cu cerere de plată dar acest aspect nu a fost adus la cunoștință și negat ca atare în cursul efectuării verificărilor în urma prezentării sale la Centrul Local Jibou al A., aspect care confirmă că susținerea recurentului pe calea recursului nu este reală. Desigur, putem reține fără teama de a greși că dacă investigația A. pentru campania din 2008 ar fi fost în beneficiul recurentului acesta nu s-ar fi simțit dator să afirme ulterior că nu ar trebui în mod legal să beneficieze de vreo formă de sprijin de vreme ce nu a depus vreo cerere în acest sens. În ipoteza în care cercetarea s-a soldat cu efecte negative apărarea se schimbă afirmându-se contrariul. Această conduită pretins îndoielnică nu poate fi benefică acestuia ea tinzând de fapt la eludarea stării de fapt reale și la ascunderea adevărului.
Că este așa, mai rezultă și din maniera în care a folosit dreptul de a solicita plata de la intimată, acțiunea introductivă având, între altele, ca petit și obligarea intimatei la plata schemelor de sprijin pe perioada 2007-2010 fără să se facă dovada certă că pentru campaniile din anii 2009-2010 ar fi depus vreo cerere în acest sens.
Cât privește critica conform căreia fermierul nu a fost ascultat în cursul investigațiilor administrative și prealabil emiterii actelor administrativ fiscale contestate, așa cum corect a reținut și instanța de fond, Curtea reține că acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în scopul în vederea căruia a fost recunoscut de legiuitor.
Conform art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
În aplicarea acestei norme legale Curtea a observat că intimata a încercat pentru campania din 2007 să notifice pe recurent dar acesta nu s-a prezenta la oficiul poștal pentru a ridica notificarea. În acest context apare cel puțin bizar să se reproșeze o lipsă de diligență și de încălcarea legii de către intimată de vreme ce însuși recurentul nu a cooperat cu autoritatea publică.
În ceea ce privește campania din 2008 recurentul, așa cum s-a relevat sus, s-a prezentat la Centrul local și a semnat formular M1.1 și nu a contestat realitatea descoperită de autoritate cu prilejul verificărilor.
Cât privește controlul din anul 2008 mai este de semnalat că în procesul-verbal din_ (f. 11 dos. fond) s-a consemnat faptul că verificarea s-a făcut exclusiv pe bază de documente, acestea regăsindu-se în evidențele A. context în care s-a apreciat că nu este necesară audierea fermierilor.
Din cele ce precedă, se poate conchide că intimata nu a încălcat dispozițiile art. 9 din Codul de procedură fiscală de care se prevalează recurentul, dimpotrivă acesta nu a avut o conduită diligentă și prudentă care dacă ar fi fost probată ar fi putut fi o premisă corectă pentru a invoca încălcarea de către autoritatea publică a art. 9 din legea procesual fiscală.
Față de cele ce precedă, se constată că motivele de recurs nu sunt fondate, context în care în raport de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, raportat și la art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va respinge cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 10877 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. M. I.
