Decizia civilă nr. 669/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.669/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. T.
Judecător: I. -M. L. Judecător: L. -A. C.
Grefier: R. B. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4964/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata S.C. C. T. A. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art.159¹ alin. 4 Cod proc. civ. raportat la art. 2 pct.3 Cod proc. civ.
Totodată instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
I N S T A N Ț A
Prin sentinței civile nr. 4964/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta
S.C. C. T. A. S.R.L., cu sediul social în mun. Tîrgu-M., P-ța T., nr. 32-33D, ap. 58, jud. M., înregistrată la ORC M. sub nr. J_, CUI RO 7687140, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP C., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C., și împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost exonerată petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200
lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr.
1., întocmit la data de_ de către intimatul M. C. -N. - DP C.
, petenta S.C. C. T. A. S.R.L. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 14:50, pe domeniul public aparținând municipiului C. -N. - str. P-ța Ștefan cel Mare FN, jud. C., amenajat ca loc de parcare cu plată, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost parcat fără a se deține tichet sau abonament de parcare valabil emis. În drept, fapta petentei a fost încadrată în prevederile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010. Petenta a criticat procesul-verbal de contravenție amintit sub aspectul legalității și temeiniciei, învederând instanței că, în mod netemeinic, agentul constatator a reținut culpa sa în comiterea contravenției prev. de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010, întrucât nu a întreprins demersurile cuvenite pentru a identifica
persoana vinovată de săvârșirea contravenției.
Raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, instanța va proceda, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, cu prioritate la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție este valabil încheiat.
Înscrisul întocmit - procesul-verbal de contravenție contestat - trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute (necondiționată de dovedirea unei vătămări), care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal este afectat de nelegalitate datorită împrejurării că, deși nu a fost semnat personal de către contravenient, fiind întocmit în lipsa sa, nu poartă semnătura unui martor, așa cum prevede art. 19 din OG. 2/2001, nefiind menționat nici motivul care a stat la baza imposibilității indicării unui martor-asistent. In aceasta ipoteza, sancțiunea care intervine este cea a nulității relative, iar pentru ca instanța sa dispună cenzurarea actului contravenției, petentul era ținut sa facă dovada unei vătămări distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunii contravenționale, ceea ce nu este cazul in speța.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. - Secții Unite prin Decizia nr. XXII din _
, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din_ .
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, " nulitatea procesului- verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act";.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele aspecte:
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A.
c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de
"prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă.
Ca atare, instanța, procedând la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, prin prisma mijloacelor de probă existente la dosar, reține că acesta nu are putere probatorie cu privire la situația de fapt atestată, nefiind susținut, în plan probator de mijloace de dovadă obiective, iar intimata nu a probat veridicitatea celor reținute în procesul-verbal contestat.
La baza angajării răspunderii contravenționale a petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010, a stat doar accesarea bazei de date a poliției pentru stabilirea proprietarului autoturismului parcat neregulamentar, contrar obligației agentului constatator (ce nu a constatat direct și nemijlocit comiterea faptei contravenționale) de a identifica în mod efectiv persoana fizică care a condus autovehiculul parcat sau staționat cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului personalității răspunderii contravenționale și în vederea asigurării finalității sancțiunilor contravenționale (scop preventiv și coercitiv).
Cu toate că identificarea conducătorului auto nu poate fi făcută, de cele mai multe ori, la data constatării săvârșirii faptei contravenționale, agentul constatator avea posibilitatea, dar și obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto (ex., solicitare adresată petentului de a comunica Poliției Comunitare identitatea utilizatorului autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției), în vederea sancționării contravenționale a acestuia, ceea ce agentul constatator nu a făcut, concluzie care se impune față de poziția procesuală a intimatei, care nu s-a conformat dispoziției instanței de a face dovada acestor demersuri.
În consecință, instanța reține că petentului nu i se poate imputa săvârșirea faptei contravenționale, constatată prin proces-verbal, și în temeiul căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 200 lei, în speță, fiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat.
În lumina rațiunilor expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal număr
1. /_ este nelegal și netemeinic, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, să admită plângerea formulată și să anuleze procesul-verbal de contravenție, precum și să exonereze petenta de plata amenzii contravenționale de 200 lei stabilită în sarcina sa.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, M.
C. -N., care a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. "C.
T. A. "; S.R.L., în motivare arătând în esență că persoana juridică răspunde contravențional conform art.11 din H.C.L. nr.26/2006, că fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul constatator, respectiv că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit ulterior identificării autoturismului cu nr. de înmatriculare_ la S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., iar în baza de date ca proprietar apare petenta S.C.
"C. T. A. "; S.R.L. (căreia i s-a solicitat prin adresă să comunice utilizatorul autoturismului la momentul săvârșirii faptei, adresă la care petenta nu a răspuns), motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe aceasta.
Analizând actele și lucrările cauzei, în raport cu dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele motive :
Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță că în speță procesul-verbal contestat este nul pentru nerespectarea procedurii prevăzute de H.C.L. nr.149/2009 (referitoare la obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto). Aceasta deoarece, având în vedere data la care a fost întocmit procesul-verbal menționat (respectiv, _ ), în speță sunt aplicabile prevederile
H.C.L. nr.26/2010. Or, H.C.L. nr.26/2010 nu prevede obligativitatea pentru intimat de a parcurge procedura prevăzută de H.C.L. nr.149/2009. Nu există niciun temei pentru a considera că H.C.L. nr.26/2010 se completează cu prevederile H.C.L. nr.149/2009. Implicit pentru sancționarea unei persoane în temeiul H.C.L. nr.26/2010 nu există niciun temei pentru a considera că trebuie parcursă procedura prevăzută de
H.C.L. nr.149/2009.
În plus, deși nu era obligat la aceasta, în speță intimatul chiar a întreprins demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto, solicitând petentei prin adresa nr.247957/_ să comunice utilizatorul autoturismului la momentul săvârșirii faptei, adresă la care însă petenta nu a răspuns (f.7-8 dosar recurs).
În consecință, în mod corect M. C. -N. a considerat că procesul-verbal trebuie încheiat în sarcina societății proprietare a autovehiculului, aceasta fiind cea care, prin prepușii săi, a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.312 C.pr.civ. rap. la art.304 pct.9 C.pr.civ. tribunalul va admite recursul declarat de recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr.4964/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. "C. T. A. "; S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul M. C. -N., cu sediul în mun. C.
-N., str. M., nr. 1-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 4964/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică in sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. "C. T.
A. "; S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, R. B. M. |
Red. M.L./B.C./ 2 ex.
G. -R. F. -Hîngan
