Decizia civilă nr. 534/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 534/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent intimat I. DE P. AL J. B.
-N. împotriva Sentinței civile nr. 10310/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimat petent V. M. T., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Feier Mihai Paul pentru intimat petent
V. M. T., lipsă fiind recurentul intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimat petentului arată că nu are alte cereri de formulat în dosar.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimat petentului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Recurentul a investit instanța doar cu faptul că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că instanța de fond în mod corect a pronunțat hotărârea atacată, afirmația de genul că agentul constatator nu ar fi avut cunoștință de starea de fapt fiind contrazisă de cei doi martori. Solicită înlăturarea declarației de martor depusă la dosar de recurentă, aceasta fiind o pretinsă probă extrajudiciară care nu poate fi primită. Din declarațiile martorilor rezultă că minorul a indicat numele persoanei care a încercat să-l agreseze. Agentul constatator a fost deranjat de faptul că a fost solicitat să intervină la sfârșitul turei, punându-l pe intimatul petent să facă ceea ce ar fi trebuit să facă el.
Cu cheltuieli de judecată în recurs.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Sentința civilă nr. 10310/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-a admis ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de petentul V. M. T., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr. 7386884 încheiat la data de_ de intimatul I. DE P. AL J. B. -N., și, în consecință:
S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr. 7386884 încheiat la data de_ de I. DE P. AL J. B. -N. și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia.
A fost obligat intimatul să plătească petentului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoare:
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 32 alin. (1) lit. "b" din OUG nr. 34/2008, reținându-se că în data de_ la ora 19.30 a apelat numărul de urgență 112 sesizând în mod nejustificat intervenția poliției în localitatea V. T. .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului - verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în
sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil. În speța pendinte, contestatorul a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, acesta dovedind prin probatoriul testimonial administrat în cauză (filele 23, 24) că a
apelat în mod justificat serviciul unic de urgență 112, copilul fiind într-un real pericol.
De altfel, din enunțarea textului legal invocat în actul constatator, text care nu definește în mod efectiv și concret sintagma "intervenție nejustificată";, este evident că apelarea acestui serviciu se face de către populație prin prisma propriilor simțuri, adică a laturii subiective a fiecăruia de a interpreta un anumit caz ca fiind unul de pericol. Ori, din declarația martorilor audiați în cauză, unul dintre aceștia fiind însăși mama copilului pentru care petentul a apelat acest serviciu, a rezultat faptul că minorul fusese supus unei agresiuni fizice, fără a fi identificat făptașul, împrejurare față de care instanța apreciază că apelarea acestui serviciu a fost una justificată, petentul îndeplinindu-și obligația civilă de a anunța că integritatea fizică a unui copil era în pericol.
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul verbal de contravenție seria CC nr. 7386884 încheiat la data de_ de I. DE P. AL J. B. -N. și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 și urm. Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a obligat intimatul să plătească petentului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial (fila 4 dosar).
Împotriva Sentinței civile nr. 10310/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a declarat recurs intimatul intimat I. DE P. AL J. B. -N. contradictoriu cu intimat petent V. M. T., solicitând modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr.7386884 din data de_, intimatul V. M. T. a fost sancționat contravențional conform art.32 alin.1 lit.b din OUG nr.34/2008, reținându-se că în data de_ a apelat numărul de urgență 112 solicitând intervenția poliției în localitatea V. T., unde conform sesizării, numitul Comnodean D. Ionuț
și-ar fi agresat unul dintre copii minori.
Agentul constatator dirijat în urma apelului la nr.112 a verificat fapta sesizată, constatând că numiții Comnodean D. Ionuț și Comnodean R. au fost plecați din localitate la ora efectuării apelului, astfel că fapta sesizată nu a corespuns realității. Agentului nu i s-a adus la cunoștință că ar fi existat o altă urgență decât cea sesizată prin apelul la numărul 112, soții Comnodean negând existența oricărui incident. Având în vedere că fapta reclamată nu l-a confirmat, din raportul agentului rezultând că nu era pentru prima dată când V. M. T. a solicitat intervenția poliției fără motiv întemeiat, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat. Intimatul V. M. T. a semnat procesul-veerbal.
În urma audierii martorilor Comnodean R. (mama copilului pretins a fi agresat) și Ghiță Izabel ( prietena intimatului V. M. T. ), instanța de fond a stabilit că minorul (neidentificat cu numele nici în sesizarea făcută la nr.112 și nici în sent.civ.nr.10310/2012) a fost urmărit de o altă persoană de asemenea neidentificată. Această stare de fapt a rezultat ulterior, în urma audierilor făcute de instanța de fond, după întocmire procesului-verbal și după depunerea întâmpinării la dosar. Așa cum rezultă din declarația olografă dată de Comnodean R., agentului constatator nu i s-a adus la cunoștință starea de fapt relatată în fața instanței și mai mult, martora a depus mărturie la
instanța de fond conform instrucțiunilor intimatului V. M. T., care a transportat-o la instanță, i-a spus ce să declare și i-a dat suma de 40 de lei pentru a da declarație în sensul dorit de el.
Sentința civilă pe care o critică cu prezentul recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Judecătoria Bistrița a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reținând o stare de fapt care nu a fost adusă la cunoștința agentului constatator și care era diferită de cea sesizată prin apelul la numărul 112 și verificată de agent. Apreciind în limite largi textul normei, instanța de fond a reținut că a existat un motiv întemeiat pentru a apela la nr.112, chiar dacă acesta era diferit de cel sesizat prin apel. Nu contestă posibilitate existenței unei alte urgențe, însă consideră că în condițiile în care fapta sesizată nu s-a confirmat, iar agentului nu i-a fost adusă la cunoștință o altă faptă, nu se poate reține culpa recurentului, ori a agentului constatator la întocmirea procesului-verbal. Temeiul obligării părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată este culpa fără de care judecata nu s-ar fi purtat. În condițiile în care această culpă nu există, nu există nici justificarea obligării la plată. Solicită a se reține că fapta concretă reclamată nu s-a confirmat, agentul nu a fost sesizat cu altă faptă și intimatul V. M. T. a semnat procesul verbal cu mențiunea recunoașterii fapte, deși a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni în sensul celor invocate în fața instanței, întocmirea procesului verbal în acest mod fiind consecința directă a actelor intimatului și o urmare a erorii polițistului. Astfel, constatarea netemeiniciei apelului la nr.112 a fost indusă de intimatul V. M. T. și nu i-a datorat culpei agentului.
Din motivele arătate mai sus, constatând că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile legale, ignorând cercetarea culpei procesuale și asimilând o altă stare de pericol, posibil a fi reală, celei sesizate și neconfirmate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sent.civ.nr.10310/2012 a Judecătoriei B. în sensul respingerii petitului privind obligarea la pata cheltuielilor de judecată.
In drept invocă disp.art.304 pct.9 și art.304/1 C.pr.civ..
Intimatul-petent V. M. T. prin reprezentant legal formulează întâmpinare (f.10-13) prin care solicită ca în baza art.312 alin.1 din vechiul C.pr.civ., să se dispună respingerea ca nefondat a recursului declarat de I.P.J. B. -N. împotriva sentinței civile nr.10310/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița pe care să se mențină ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
In motivare se arată că prin recursul formulat se critică hotărârea instanței de fond, susținându-se în esență faptul că aceasta s-a dat cu aplicarea greșită a legii în ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, starea de fapt ce a dus la anularea procesului verbal fiind expusă doar in fața instanței și neadusă la cunoștința agentului constatator.
Recursul este nefondat.
Din motivarea recursului reiese în primul rând faptul că recurenta recunoaște netemeinicia procesului verbal, fapt în afara oricărei discuții, probatoriul administrat convergând spre idee că starea reală de fapt impunea apelarea nr.de urgență 112, integritatea corporală și sănătatea copilului fiind puse în pericol și aceasta nu doar în concepția sa subiectivă.
Cu toate acestea recurentul încearcă să inducă instanței de recurs stare de fapt nereală, în afara celor întâmplate efectiv și a celor reținute în urma administrării nemijlocite a probatoriului în fața instanței de fond. Ba mai mult, procedând ca un adevărat organ al Miliției, organul constatator efectuează o adevărată anchetă paralelă și prevalându-se de autoritatea pe care o are,
"readministrează";, cu de la sine putere, proba testimonială.
Din câte s-a înțeles, amenințată cu amenda pentru o presupusă faptă contravențională martora Comnodean R. a fost forțată să scrie după dictare o declarație ce a fost depusă la dosarul cauzei (și necomunicată intimatului ). Din conținutul acesteia, corespunde adevărului doar faptul că după ce martora fusese amendată de instanța de fond pentru că nu a avut bani să se prezinte la termenul de judecată stabilit, i-a asigurat transportul la instanță, cum de altfel s-a asigurat și transportul martorei Ghiță Izabela M. .
Oricum, organul constatator a demonstrat că poate ceea ce nici măcar instanța de recurs nu poate, respectiv să audieze martori în recurs.
Evident, solicită să fie înlăturată pretinsa "probă"; extrajudiciară și să se aibă in vedere materialul probator administrat în fața instanței de fond în condiții de contradictorialitate și publicitate a ședinței de judecată.
Revenind la susținerile recurentei, arată următoarele:
După apelarea serviciului 112, din fața casei bunicii petentului din V. T., s-a plecat la Teaca pentru a o duce acasă pe prietena sa, martora Ghiță Izabela M. .
Ulterior a fost sunat de agentul constatator care i-a spus că dacă îi arde de făcut sesizări noaptea la "112";, trebuie să revină la locul respectiv în V. T. pentru a da relații. Ajuns acolo s- a constatat că agentul constatator era foarte iritat de faptul că el ar fi trebui să iasă din tură și din cauza telefonului său la "112"; este nevoit să rămână peste program.
I-a solicitat să-l însoțească la familia Comnodean, "m-a spus pe mine să îi chem afară"; (întrucât din cauza mea s-a ajuns în această situație). În fața polițistului, tatăl minorului a negat cele întâmplate, iar minorul a relatat că de fapt un țigan beat din altă parte a satului ar fi încercat să îl bată și pentru a scăpa a sărit în fața mașinii. Contrar celor susținute prin recurs, toate acestea s-au întâmplat în prezența agentului constatator și a elevului de poliție care îl însoțea. Copilul a indicat cu certitudine numele țiganului, aspect confirmat și de martora Ghiță Izabela (f.24 dosar fond). In declarația dată instanței (f.23), martora Comnodean arată că polițistul nu a efectuat nici un demers pentru a identifica persoana care a bătut copilul, deci implicit rezultă că i s-a spus că minorul a fost bătut de o altă persoană și nu doar că nu s-a confirmat sesizarea acestuia.
Relatarea martorei este puțin inexactă, agentul constatator a făcut un singur demers în acest sens, respectiv, i-a pus lui în vedere ca împreună cu elevul de poliție să se deplaseze cu mașina sa în cealaltă parte a localității, să găsească țiganul și să-l aducă pentru a fi amendat.
Precizează că cei doi polițiști au venit din Teaca în V. T. cu mașina de serviciu, astfel că au refuzat categorie. Agentul constatator i-a spus că din cauza sesizării făcute el trebuie să facă raport și să ia măsuri, respectiv să sancționeze pe cineva și dacă nu îi aduce țiganul îl va sancționa pentru că nu a putut să dovedească cele sesizate,. În urma refuzului său, l-a amendat. A semnat procesul verbal pentru al contesta, fără să sesizeze că se menționase neadevărat că nu ar avea obiecțiuni.
Ori, toate acestea sunt în contradicție cu susținerile că starea reală de fapt ar fi fost dezvăluită doar în fața instanței.
Așa cum s-a arătat mai sus, cu certitudine organului constatator i s-a adus la cunoștință de către minor inclusiv numele celui care l-a agresat, dar a vrut să-l înjosească, să-i dea o lecție. Și a reușit. Pe cheltuiala sa a fost nevoit să angajeze avocat, să se deplaseze la B. în cel puțin trei rânduri, cheltuieli care însumate depășesc contravaloarea amenzii. Și toate acestea pentru că a avut proasta inspirație să anunțe instituțiile competente, atunci când un copil este maltratat și îi este pusă viața în primejdie.
Nu corespunde adevărului faptul că ar mai fi făcut anterior sesizări neîntemeiate. Dacă ar fi fost așa cu siguranță se depunea dovada la dosar.
Față de toate cele de mai sus, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat constatând temeinică și legală obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în fond.
In drept, invocă disp.art.312 din vechiul C.pr.civ.
Tribunalul examinând în baza prev.art. 304 și 304/l C.pr.civ, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Instanța de fond în mod justificat a reținut că prin probatoriul testimonial administrat în cauză a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Din declarațiile martorilor audiași în cauză rezultă că minorul alerga pe stradă pentru a se feri de agresiune fizică din partea unei persoane neidentificate (.23-24 dosar Judecătoria Bistrița).
Or în aceste circumstanțe fapta intimatului de a apela la serviciul ll2 este întemeiată având în vedere intenția sa de a fi protejată integritatea fizică a minorului.
Fapta prevăzută și sancționată de disp.art.32 alin..lit.b din OUG nr. 34/2008 în baza căreia a fost amendat intimatul presupune operarea eronată a nr.ll2 ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, existând între adevăr aparența unui pericol la adresa minorului.
Se mai reține că recurentul nu face în nici un fel dovada faptului că intimatul ar mai fi solicitat în alte dăți intervenția poliției în mod nejustificat .
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza art.3l2 alin.l C.pr.civ., urmează să respingă recursul ca nefundat.
In conformitate cu prev.art.274 C.pr.civ, se impune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere soluțiile pronunțate la fond și în recurs.
Pe cale de consecință recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de l00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. de P. al jud.B. -N. , cu sediul în mun.B., str.N.B. nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. l03l0 din 22.l0.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 3478/l90/20l2.
Obligă recurenta I.P.J. B. -N. să plătească intimatului V. M. T. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | - I. P. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./l6.0l.2014. Jud.fd.C. O.D
