Decizia civilă nr. 681/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.681/R/2013
Ședința publică din 24 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. M. V. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul M. C.
N. - DP C.
împotriva sentinței civile nr.7865/_ pronunțată de Judecătoria C. N., cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de intimata SC T. T. S. împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de recurent.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul verifică competența generală, materială și teritorială și constată că are ca temei de drept a soluționa cauza aflată pe rol art.159/1 alin.4 rap.la art.2 pct.3 C.pr. civ.
Se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimata.
Raportat la împrejurarea că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, instanța rămâne în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7865/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta SC T. T. S. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 8259/_, a fost anulat procesul-verbal și a fost exonerată aceasta de plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. 8259, întocmit la data de_ de către intimatul M. C. -N. - D.
P. C., petenta S.C. T. T. S.R.L. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum total de 1.200 lei și avertisment, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 12:13, în mun. C. -N. la intersecția străzilor Ialomiței cu Dâmbovița, autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ se afla în așteptarea clienților în alt loc decât cel amenajat ca stand de așteptare. La solicitarea organelor de control conducătorul auto nu a prezentat autorizația TAXI, certificatul de atestare profesională. Conducătorul auto dl. F. Drăgan, administratorul societății petente, a refuzat să prezinte ulterior documentele amintite conform invitației ulterioare, precum și a copiei certificatului constatator și a registrului unic de control. În drept, fapta petentei au fost încadrate în
prevederile art. 46 alin. 1, art. 47 alin. 3 lit. a) și art. 49 alin. 1 lit. a) din HCL nr. 109/2010, fiind sancționate în baza acelorași texte normative. Petenta a criticat procesul-verbal de contravenție amintit sub aspectul legalității și temeiniciei, învederând instanței că, în mod netemeinic, agentul constatator a reținut culpa sa în comiterea contravențiilor amintite. Raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, instanța va proceda, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, cu prioritate la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției. Instanța constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001, motiv pentru care
procesul-verbal de contravenție este valabil incheiat. Înscrisul întocmit - procesul-verbal de contravenție contestat - trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal. În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute (necondiționată de dovedirea unei vătămări), care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Î.C.C.J. - Secții Unite - prin Decizia nr. XXII din_, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din_ a stabilit că încălcarea condițiilor de formă, altele decât cele prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă condiționată de dovada existenței unei vătămări, alta decât cea decurgând din aplicarea sancțiunilor contravenționale. Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din
O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, " nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act";. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele aspecte: În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO. În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate
garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție. Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de
"prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută. În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia. În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă.
Ca atare, instanța, procedând la verificarea temeiniciei procesului- verbal de contravenție, prin prisma mijloacelor de probă existente la dosar, reține că acesta nu are putere probatorie cu privire la situația de fapt atestată, nefiind susținut, în plan probator de mijloace de dovadă obiective, iar intimata nu a probat veridicitatea celor reținute în procesul-verbal contestat. La baza angajării răspunderii contravenționale a petentului pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 46 alin. 1, art. 47 alin. 3 lit. a) și art. 49 alin. 1 lit. a) din HCL nr. 109/2010, a stat doar o prezumție de culpă, respectiv că numitul Drăgan F. este angajatul/administratorul societății petente, contrar obligației agentului constatator de a identifica în mod efectiv persoana fizică care a condus auto menționat în procesul-verbal cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului personalității răspunderii contravenționale și în vederea asigurării finalității sancțiunilor contravenționale (scop preventiv și coercitiv). Agentul constatator avea posibilitatea, dar și obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto, în vederea sancționării contravenționale a acestuia, iar ulterior- în măsura în care conducătorul auto se afla în raporturi de subordonare cu petenta (fiind angajatul acesteia), agentul era ținut să producă probe obiective din care să tragă concluzia rezonabilă și neechivocă că șoferul auto lucrează în contul petentei, ceea ce agentul
constatator nu a făcut, concluzie care se impune față de poziția procesuală a intimatei, care nu s-a conformat dispoziției instanței de a face dovada acestor demersuri. Mai mult, petenta a probat în speță că auto cu nr. de înmatriculare_ nu este proprietatea sa, ci este al numitei F. Angela, conform informațiilor furnizate de Instituția Prefectului Județului C. - S. Înmatriculări (f. 30). În egală măsură, din ansamblul înscrisurilor existente la dosar și depuse în probațiune de petentă (f. 7-22), ce se coroborează cu informațiile furnizate de ORC C. (f. 41-44), se observă că numitul Drăgan F. nu este administratorul societății petente și nici nu are calitatea de asociat în cadrul societății petente. Pe de altă parte, intimatul nu a probat în cauză existența unui raport de prepușenie decurgând din raporturi de muncă între societatea petentă și numitul Drăgan F., respectiv împrejurarea că la data săvârșirii pretinselor delicte contravenționale, această persoană desfășura activitatea de taximetrie în contul și pe seama petentei, sub controlul și autoritatea acesteia, de manieră a se putea angaja în mod legal și temeinic răspunderea contravențională a petentei. În consecință, instanța a reținut că petentei nu i se poate imputa săvârșirea faptelor contravenționale, constatate prin proces-verbal, și în temeiul căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum total de 1.200 lei și avertisment, în speță, fiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentinței în termen legal a formulat recurs M. C. -
N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, a arătat în esență că agentul constatator a trimis societății SC T. T. S. o invitație prin care îi solicita acesteia să prezinte o copie după certificatul constatator al firmei și a registrului unic de control, dar intimata nu s-a conformat invitației, motiv pentru care procesul-verbal a fost încheiat pe societate. A mai susținut că agentul constatator nu a menționat că Drăgan F. este administratorul societății, ci a plasat virgulă între numele acestuia și noțiunea de administrator al societății.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este nefondat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. 8259, întocmit la data de_ de către intimatul M. C.
-N. - DP C., petenta S.C. T. T. S.R.L. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum total de 1.200 lei și avertisment, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 12:13, în mun. C. -N. la intersecția străzilor Ialomiței cu Dâmbovița, autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ se afla în așteptarea clienților în alt loc decât cel amenajat ca stand de așteptare; la solicitarea organelor de control conducătorul auto nu a prezentat autorizația TAXI, certificatul de atestare profesională. Conducătorul auto dl. F. Drăgan, administratorul societății petente, a refuzat să prezinte ulterior documentele amintite conform invitației ulterioare, precum și a copiei certificatului constatator și a registrului unic de control. În drept, fapta petentei au fost încadrate în prevederile art. 46 alin. 1, art. 47 alin. 3 lit. a) și art. 49 alin. 1 lit. a) din HCL nr. 109/2010, fiind sancționate în baza acelorași texte normative.
T. ul nu poate reține susținerea recurentului referitoare la faptul că în cuprinsul procesului-verbal numitul Drăgan F. nu ar fi fost menționat având calitatea de administrator al societății, căci, dincolo de virgula care
într-adevăr a fost plasată între numele acestuia și mențiunea
"administratorul societății";, predicatul a fost utilizat în acord cu persoana a III-a singular; or, în ipoteza în care cele invocate de recurent ar fi reale, ar fi trebuit ca agentul constatator să menționeze "conducătorul auto (…), administratorul firmei "au refuzat"; prezentarea ….";.
Pe de altă parte, tribunalul remarcă faptul că deși recurentul invoca faptul că ar fi notificat ulterior pe reprezentantul societății să prezinte documentele la control, nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că intimatei nu se poate imputa săvârșirea faptelor contravenționale menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție criticat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7865/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7865/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PRESEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. P.
R. M. V.
GREFIER
D. C.
Red./Dact. RMV _
Jud. fond: G. R. F. Hîngan
