Decizia civilă nr. 676/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.676/R/2013
Ședința publică din 24 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. M. V. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul F. I.
împotriva sentinței civile nr.2445/_ pronunțată de Judecătoria C. N.
, cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de recurent împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimatul M. C.
N. - DP C. .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, raportat la împrejurarea că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, instanța rămâne în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2445/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea fomrulată de petentul
F. I. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 24684/485/_ încheiat de M. C. -N. .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr. 24684/485 încheiat la data de_ (f.6), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de HCL nr. 149/2009. S-a reținut de către agentul constatator că, la data de_, orele 09:50, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, staționa pe domeniul public al municipiului C. -N., str. Constanța nr. 33-35, fără tichet sau abonament de parcare valabil. Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului. Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 24684/485
încheiat la data de_, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la
proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt
interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Totodată instanța retine ca deși OG nr.2/2001 nu cuprinde prevederi exprese cu privire la forța probanta a procesului verbal, acesta face dovada deplina asupra situației de fapt si a
încadrării in drept până la proba contrara, sarcina probei revenind in acest caz, potrivit art.1169 Cod civil, petentului. Instanța apreciază că susținerea petentului în sensul că procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa, ceea ce nu i- a acordat posibilitatea de a face obiecțiuni, nu pot fi reținute, aspectul invocat putând atrage o eventuală nulitate relativă a procesului verbal petentul, însă pe parcursul procesului, petentul nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-ar fi suferit prin imposibilitatea formulării unor obiecțiuni. Apoi, petentul a invocat fără temei faptul că nu a fost prevăzută în procesul verbal posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prev. de actul normativ, aspect contrazis de însuși conținutul procesului verbal care a prevăzut posibilitatea achitării sumei de 100 lei în termen de 48 ore. Nu în ultimul rând, instanța reține că pe fondul cauzei petentul invocă ca apărare excepția prescrierii executării sancțiunii contravenționale, motivată de faptul că procesul-verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la data
întocmirii sale. Or, această apărare poate fi invocate doar pe calea contestației la executare. Problema prescripției executării sancțiunii contravenționale poate fi analizată doar in cadrul contestației la executare, întrucât vizează aspecte ulterioare întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, această chestiune neputând fi analizata în cadrul procedurii prevăzute de O.G. 2/2001 a plângerii contravenționale. În cauza de față, instanța apreciază că, pe de o parte, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, iar petentul, deși, a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept. Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite.
Împotriva acestei sentințe în termen legala formulat recurs F. I., solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În motivare, a arătat în esență că instanța de fond a ignorat toate motivele de nulitate invocate de acesta și a constata că nu i-a fost produsă nicio vătămare chiar dacă intimatul nu a probat cele reținute în cuprinsul procesul-verbal. A susținut că intimatul este cel care trebuie să dovedească cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. A mai susținut că auto nu aparține recurentului, ci unei societăți de leasing, și că acest aspect a fost probat în fața instanței de fond. A mai susținut că a achitat 300 lei pentru deblocarea roții autoturismului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentului, T. ul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 24684/485 încheiat la data de_ (f.6 dosar), recurentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de HCL nr. 149/2009. S-a reținut de către agentul constatator că, la data de _
, orele 09:50, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea recurentului, staționa pe domeniul public al municipiului C. -N., str. Constanța nr. 33-35, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Cu privire la sarcina probei adusă în discuție de recurent, tribunalul reține că procesul-verbal încheiat de agentul constatator ca urmare a constatării săvârșirii faptei contravenționale prin propriile simțuri se bucură de prezumția de valabilitate, prezumție care însă are un caracter relativ și care poate fi răsturnată prin mijloacele de probă prevăzute de lege (inclusiv prezumții). De altfel, instanța a analizat acest aspect și prin prisma prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la faptul că recurentul nu ar fi proprietarul autovehiculului, tribunalul reține că ceea ce interesează în cauză pentru stabilirea răspunderii este persoana utilizatorului la momentul săvârșirii faptei contravenționale, care poate sau nu coincide cu persoana proprietarului autovehiculului. De altfel, prin chiar cuprinsul plângerii adresate instanței de fond, recurentul însuși a recunoscut că autovehiculul este folosit ca mașină de serviciu, că la data de_, data săvârșirii faptei, se afla în C. -N. în scopul unui control medical, cu autoturismul (paragraful al doilea, pagina a doua din plângere) și, uitând-și în mașină medicamentele, s-a deplasat la mașină pentru a le lua, ocazie cu care a observat că roata mașinii fusese blocată, arătând și că a achitat tariful de deblocare tocmai pentru că avea nevoie să plece cu autoturismul, prin urmare, la data săvârșirii faptei descrise în cuprinsul procesului-verbal contestat, recurentul avea calitatea de utilizator au autoturismului ceea ce îi conferă și calitate de contravenient.
De asemenea, achitarea tarifului de deblocare are o semnificație diferită de achitarea contravalorii amenzii contravenționale aplicată ca urmare a constatării și sancționării contravenției. T. ful de deblocare reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de societatea comercială cu care autoritatea administrației publice locale a încheiat contract pentru prestarea serviciilor de blocare, respectiv de ridicare a autovehiculelor, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Hotărârii de Consiliu Local în temeiul căreia recurentul a fost sancționat.
În fine, nemenționarea unui martor asistent în cuprinsul plângerii contravenționale nu are relevanță față de dispozițiile art. 19 din OG 2/2001, cât timp recurentul nu a contestat că nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de contravenție, rolul martorului asistent fiind tocmai acela de a atesta lipsa persoanei sancționate contravențional la momentul întocmirii
procesului-verbal de contravenție sau refuzul sau imposibilitatea de semnare a acestuia. De asemenea, recurentul a avut posibilitatea de a aduce în atenția instanței (de fond și de recurs) toate obiecțiunile sale cu privire la procesul- verbal de contravenție.
Totodată, față de practica judiciară invocată de recurent, tribunalul constată că în cauza dedusă judecății situația este total diferită, existând date care să permită stabilirea dincolo de orice dubiu a faptului că recurentul a fost utilizatorul autovehiculului la momentul săvârșirii faptei contravenționale și are astfel calitatea de subiect activ al contravenției.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul F. I. împotriva sentinței civile nr. 2445/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul F. I. împotriva sentinței civile nr. 2445/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o menține în totul. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi_ .
PRESEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. P.
R. M. V.
GREFIER
D. C.
Red./Dact.R.M.V./_
Jud. fond: C. N.
