Decizia civilă nr. 690/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.690/R/2013
Ședința publică din 24 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. M. V. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul B. H. B.
împotriva sentinței civile nr.616776/_ pronunțată de Judecătoria C.
N., cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de recurent împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimatul
M. C. N. - DP COMUNITARĂ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul B. H. B.
, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul verifică competența generală, materială și teritorială și constată că are ca temei de drept a soluționa cauza aflată pe rol art.159/1 alin.4 rap.la art.2 pct.3 C.pr. civ.
Instanța procedează la identificarea recurentului B. H. B., acesta legitimându-se cu CI seria KX nr.9. .
Se constată că recursul a fost declarat în termen și comunicat cu intimatul.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri de amânare și nu s-au invocat excepții, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Recurentul B. H. B. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție, apreciind că la dosarul cauzei nu există nicio probă care să îl incrimineze.
T. UL
Deliberând recursului de față a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 16776/_ pronunțată în dosarul cu nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. H. B., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PL nr. 0. /_ în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin procesul-verbal seria PL nr. 0. încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, ora 16:40, a oprit voluntar neregulamentar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ in stația RATUC in zona de
acțiune a indicatorului "oprirea interzisă";, stânjenind traficul rutier. Judecătoria a reținut că procesul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, aspectele invocate de către petent legate de nemenționarea obiecțiunilor întrucât persoana sancționată este absentă, instanța apreciază că nu se poate susține o extindere a cazurilor de nulitate absolută întrucât acestea sunt expres prevăzute de lege, iar o extindere a cazurilor de către instanță ar însemna o adăugare la lege, instanța nefiind îndreptățită la a adăuga la lege, ci doar sa o respecte și aplice în forma in care ea este adoptata. De altfel, acest aspect nici nu se poate circumscrie unei nulități absolute ci doar unei nulități relative, iar petentul nu a fost cu nimic vătămat atâta timp cât a formulat plângerea și astfel a avut posibilitatea de a-și exprima obiecțiunile. Totodată, lipsa menționării unui martor, nu are consecința anulării automate a procesului-verbal întrucât de
cele mai multe ori martorul are menirea de a confirma faptul ca procesul- verbal a fost încheiat in lipsa petentului și nu în prezența a acestuia la constatarea contravenției și la confirmarea săvârșirii contravenției.
Imposibilitatea întocmirii procesului-verbal la momentul a constatării este dată tocmai de faptul ca trebuia identificat autorul faptei, ceea ce s-a putut realiza doar din verificarea bazei de date. Aspectul legat de insuficienta descriere a faptei este de asemenea neîntemeiat deoarece fapta este descrisă într-o măsură suficient de detaliată pentru a se putea realiza analizarea sa corespunzătoare. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, judecătoria a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, judecătoria a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă judecătoria are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere
importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și
respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel este de observat și reținut ca petentul deși a contestat săvârșirea contravenției nu a propus probe care sa dovedească o stare de fapt contrara celor reținute în procesul-verbal. Faptul ca petentul susține ca
"nu își amintește"; că a staționat neregulamentar, în stația RATUC, nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, rămânând la nivelul unei simple susțineri interesate a petentului, in încercarea de a se sustrage sancțiunilor aplicate.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, judecătoria a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat. În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv
140 lei, judecătoria apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, reprezentând minimul în cauză. În consecință, nu se impune sub nicio formă înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fiind in primul rând o problema de bun simț sa nu oprești in stații RATUC și astfel sa stânjenești circulația, intr-un trafic și așa supraaglomerat și cu o multitudine de șoferi indisciplinați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. H. -B. și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acesteia. În motivarea recursului petentul a arătat în esență că la ora la care se pretinde că a fost săvârșită fapta care îi este imputată este greu de crezut că nu exista niciun martor care să semneze procesul-verbal.
Analizând actele și lucrările cauzei tribunalul constată următoarele:
În primul rând tribunalul subliniază că nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție. Aceasta deoarece rolul martorului asistent, după cum a reținut și prima instanță este acela de a atesta motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de către petent și nu săvârșirea faptei reținute prin procesul-verbal. Or, având în vedere că în speță este evident că procesul-verbal nu a fost semnat de către petent din cauză că acesta nu a fost prezent în momentul întocmirii procesului-verbal, respectiv cu 15 zile mai târziu decât data săvârșirii faptei reținute în cuprinsul său.
T. ul apreciază însă că în speță judecătoria a apreciat în mod greșit că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Premisa de la care trebuie să se pornească este faptul că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție după cum a reținut Curtea europeană a drepturilor omului în numeroase decizii și hotărâri. (a se vedea de exemplu hotărârea A. contra României din data de 4 octombrie 2007, decizia I. P. contra României din data de 28 iunie 2011)
Cu privire la caracterul acestei prezumții tribunalul constată în hotărârile citate de prima instanță în acest sens, curtea nu face nicio calificare a caracterului acestei prezumții. Ceea ce precizează Curtea este faptul că proba vinovăției unei persoane se poate face inclusiv prin prezumții de fapt, cu respectarea anumitor condiții: să respecte niște limite rezonabile,
să țină cont de miza aflată în joc și să respecte dreptul la apărare al persoanei interesate.
În consecință, afirmația că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată nu are un caracter absolut este corectă numai în măsura în care prin această afirmație se înțelege că împotriva prezumției de nevinovăție se poate face proba contrară (inclusiv prin prezumții). Această nu înseamnă că ar putea exista situații când persoana interesată este nu prezumată inițial nevinovată.
Legat de acest aspect, tribunalul observă în primul rând că deși petentul nu a probat faptul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și chiar dacă afirmațiile sale rămân la nivelul unor simple susțineri, nu lui îi revine în primă fază sarcina probei, operând în favoarea sa prezumția de nevinovăție. Faptul că susținerile petentului sunt făcute în scop interesat, in încercarea sa de a se sustrage sancțiunilor aplicate, este irelevant în speță. Aceasta deoarece încercarea persoanei în cauză de a înlătura sancțiunile care i-au fost aplicate, este de esența plângerii contravenționale, și nu poate să conducă la concluzia că aceasta ar fi sau nu întemeiată.
T. ul observă în continuare că intimatul nu a depus la dosarul cauzei nicio fotografie care să demonstreze parcarea autovehiculului petentului în stația RATUC.
De asemenea, în procesul-verbal nu s-a menționat și nici intimatul nu a propus audierea vreunui martor care să ateste fapta reținută în procesul- verbal. Lipsa precizării unui martor asistent nu atrage în sine anularea procesului-verbal, dar menționarea unei persoane care să fi asistat la săvârșirea faptei poate fi utilă pentru determinarea vinovăției petentului.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că ceea ce trebuie determinat în speță este dacă prezumția de legalitate a procesului verbal este suficient de puternică pentru a răsturna prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului.
În context, tribunalul observă că procesul-verbal a fost întocmit în data de_ iar în cuprinsul său s-a consemnat săvârșirea unei fapte din data de_ . De asemenea, tribunalul observă că la dosarul cauzei nu s-a depus nicio notă de constatare (și nicio fotografie, după cum deja s-a reținut) în temeiul căreia să fi fost ulterior întocmit procesul-verbal. Ceea ce rezultă este faptul că procesul-verbal a fost întocmit în funcție de ceea ce agentul constatator în funcție de ceea ce acesta și-a amintit că s-a întâmplat cu 15 zile anterior.
Având în vedere aspectele menționate tribunalul apreciază că în speță se ridică serioase dubii cu privire realitatea faptei consemnate în procesul- verbal. Rezumând, aceste aspecte sunt următoarele: procesul-verbal a fost întocmit cu 15 zile mai târziu decât fapta reținută în cuprinsul său; la dosarul cauzei nu s-a depus nicio notă de constatare sau o fotografie în temeiul căreia să se fi întocmit procesul-verbal; procesul-verbal nu este susținut de nicio altă probă cum ar fi un martor sau o fotografie.
La acestea, se adaugă faptul că practica uzuală a M. UI C. -N. este aceea de a depune în dosarele similare având acest obiect, fotografii care să demonstreze felul în care a fost oprit, staționat sau parcat autovehiculul în cauză. În plus, efectuarea și depunerea unor astfel de fotografii ar reprezenta o diligență minimă și normală, pe care o poate depune intimatul.
Concluzia care se impune este aceea că în speță prezumția de legalitate a procesului verbal nu este suficient de puternică pentru a răsturna prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului.
În consecință, tribunalul constată că plângerea contravențională este întemeiată și prin urmare va admite recursul formulat de petent cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal atacat, în temeiul art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de petentul B. H. B. împotriva sentinței civile nr. 16776/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr._, pe care o modifică în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul B. H. B. domiciliat în C.
-N., str. G., nr. 8, bl. R8, ap. 92 în contradictoriu cu intimatul M.
C. -N., cu sediul in C. -N., str. M. nr. 1-3.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PL nr. 0. încheiat la data de_ de către M. C. -N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PRESEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. P.
R. M. V.
GREFIER
D. C.
Red. 2 ex, BGZ/DC, _
