Decizia civilă nr. 586/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 586/R/2013
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul T. M. împotriva Sentinței civile nr. 600 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat
D. J. P. A. ȘI O. V. C., intimat A. N. A V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A
Prin sentința civilă nr. 600 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. s- a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională - atât capătul principal de cerere, cât și capătul subsidiar de cerere - formulată de către petentul Ț. M., cu domiciliul în Mun. B., str. P. Maior, nr. 6, sc. C, ap. 25, jud. B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. L. Olariu, situat în Mun. B., str. A. I., nr. 8, jud. B. -Năsăud, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 65 seria ANV/200 nr. 0015272/_, în contradictoriu cu D. REGIONALĂ PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în Mun. Oradea, str. Armatei Române, nr. 4, jud. Bihor, în nume propriu precum și în numele și pentru A. N. A V., cu sediul în Mun. B., str. M. M., nr. 13, sector 1, precum și în numele și pentru D. J. PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în Mun. C. -N., str. T. V., nr. 157, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prim a instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatarea și sancționare a contravențiilor nr. 65 seria ANV/200 nr. 0015272 încheiat la data de_ de către agenți constatatori din cadrul intimatei s-a reținut că la data de_, orele 18:50, în localitatea Câțcău, jud. C., în baza Ordinului O.M 119/_ s- a încercat oprirea în trafic a autoutilitarei Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare_ . Conducătorul autovehiculului a refuzat să oprească la semnalul agentului vamal, a abandonat autovehiculul și a fugit, ulterior fiind identificat de către organele de poliție. La controlul mijlocului de transport s-a găsit cantitatea de 2000 litri alcool etilic, marfă pentru care nu s-a putut prezenta nici un document de proveniență, de însoțire sau unul care să dovedească plata accizei, marfa nu era însoțită de D.A.I., nu avea timbru sau etichetă, încălcându-se astfel prevederile art. 2067 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, iar pentru neoprirea la semnal s-a constatat încălcarea art. 594 alin. (1) și (2) din H.G. 707/2006. Totodată, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 652 lit. a) din H.G. 707/2006 și a art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei conform art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, respectiv 1500 lei conform art. art. 652 lit. a) din H.G. 707/2006.
Totodată, în temeiul art. 220 alin. (2) lit. a) și b) O.G. nr. 92/2003 din a fost aplicată sancțiunea complementară a confiscării a următoarelor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenție: 2000 litri de alcool etilic în recipiente din plastic de 5 litri; autovehiculul Mercedes Vito, serie VSA63809413193319, cu nr. de înmatriculare_ .
Petentul sancționat contravențional nu a semnat procesul-verbal și nu a făcut vreo mențiune, fapt atestat de către martorul asistent Vaida I. .
Instanța reține că plângerea a fost depusă în termenul legal, potrivit art. 31 alin. (1) din
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rap. la art. 104 din C. proc. civ.
De asemenea, instanța observă că procesul-verbal respectă condițiile de formă impuse, sub sancțiunea nulității absolute ce se poate constata și din oficiu de către instanță, de art. 17 din același act normativ.
După cum reiese din actele dosarului petentul a fost sancționat contravențional și în același timp a fost începută urmărirea penală împotriva sa pentru o infracțiune decurgând din același complex faptic.
Conținutul principiului ne bis in idem trebuie înțeles în sensul că o persoană condamnată pentru o cauză soluționată nu mai poate fi sub nicio formă urmărită și pedepsită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a statuat că art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului interzice atât dubla pedeapsă, cât și dubla urmărire în urma unei fapte. Mai mult, principiul vizează nu numai dubla pedeapsă, ci și dubla urmărire.
Principiului ne bis in idem înglobează următoarele elemente: 1. să existe o situație faptică reală asupra căreia s-a pronunțat o sentință, indiferent de încadrarea sa juridică; 2. interdicția de repetare care se referă la o nouă procedură sau o nouă condamnare pentru "infracțiuni"; (în sensul de încadrări juridice) asupra cărora s-a luat deja o decizie. Astfel, o nouă urmărire penală pentru aceeași faptă ar fi permisă numai dacă a fi vorba despre un alt delict. În consecință mai multe acțiuni succesive inițiate pentru mai multe delicte săvârșite în mod unitar, ar fi acceptabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului interpretează noțiunea de procedură penală prevăzută la articolul 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 în lumina principiilor generale pe care le-a dezvoltat în privința noțiunilor corespunzătoare "acuzație în materie penală"; și "pedeapsă"; prevăzute la articolele 6 și 7 din Convenție. În cadrul articolului 6, Curtea Europeană a Drepturilor Omului se bazează pe cele trei "criterii Engel";, denumite după hotărârea în care le-a formulat pentru prima dată. Primul criteriu se referă la calificarea prevederii drept dispoziție de drept penal conform dreptului național. C.E.D.O. nu interpretează această încadrare ca fiind determinantă, ci doar ca reprezentând un punct de plecare al examinării. În cadrul celui de al doilea criteriu,
C.E.D.O. examinează mai întâi sfera destinatarilor unei reglementări care prevede sancționarea unei anumite încălcări. În cazul în care o reglementare se adresează tuturor, iar nu unui grup care are un anumit statut, acesta este un argument care poate fi invocat în favoarea caracterului penal al sancțiunii. În plus, Curtea se întemeiază pe finalitatea sancțiunii aplicabile în temeiul dispoziției penale. Sancțiunea nu are caracter penal atunci când are ca finalitate numai o reparare a daunelor materiale. În schimb, în cazul în care sancțiunea are ca scop pedepsirea și prevenirea, aceasta are caracter penal. Al treilea criteriu Engel se referă la natura și la gravitatea pedepsei aplicabile. În cazul pedepselor privative de libertate, se prezumă în general caracterul penal al sancțiunii, această prezumție putând fi răsturnată numai în cazuri excepționale.
În privința contravenției reținute în sarcina petentului (cea prevăzută de art. 220 alin. (1) lit.
k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2002) este fără dubiu, prin raportare la jurisprudența C.E.D.O. - la criteriile de analiză ce decurg din aceasta - că intră în domeniul de aplicare al materiei penale.
În cauza Oliveira, C.E.D.O. a concluzionat că în speță fiind vorba de două infracțiuni (în sens larg incluzând și contravenții) ce decurg din aceeași acțiune, o dublă urmărire este admisibilă, chiar dacă a avut loc un singur eveniment.
Relativ la principiul ne bis in idem invocat de către petent în apărarea sa, instanța consideră relevantă abordarea acestuia din perspectiva prezentei cauze, cu toate că petentul susține că se încalcă acest principiu prin raportarea unei pedepse (sancțiune contravențională) la o procedură de urmărire și nu invers, deși în abordarea Convenției raportul este întotdeauna invers, fie o procedură nou începută se raportează la o pedeapsă anterioară pronunțată pentru aceeași faptă penală, fie o pedeapsă nouă se raportează la o pedeapsă anterioară pronunțată pentru aceeași faptă penală. Cu
toate acestea, pentru a se evita încălcarea acestui principiu, legiuitorul român a prevăzut expres, prin norme imperative, ordinea desfășurării procedurilor, având întâietate procedura penală față de cea contravențională, aspect ce reiese fără dubiu din prevederile art. 30 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, în cazul în care o faptă ar putea constitui atât contravenție cât și infracțiune, procedura contravențională în fața organului administrativ trebuie suspendată până se i-a o decizie în penal. În acest context, dacă există o faptă susceptibilă a-i fi aplicate două pedepse (una penală, alta contravențională), existând o dublă identitate de faptă și de incriminare, pentru a se respecta principiul enunțat se va putea aplica o singură sancțiune, procedura penală având - astfel - prioritate, iar orice încălcarea a ordinii, prin aplicarea unei contravenții ar putea avea ca efect doar nulitatea procedurii și tuturor actelor efectuate în plan contravențional (care în mod normal ar trebui suspendate).
În condițiile enunțate, trebuie stabilit dacă există identitate de faptă și de incriminare și dacă s-a încălcat ordinea procedurilor.
Petentul susține că fapta de a deține o cantitate de alcool etilic în afara antrepozitului fiscal este calificată o dată ca fiind de natura contravențională (art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din
O.G. nr. 92/2002) și în același timp de natură penală (art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003).
Conform art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri constituie infracțiune. Pentru această infracțiune prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 1219/P/2011 a fost extinsă cercetarea penală împotriva petentului.
În temeiul art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2002 constituie contravenție transportul de produse accizabile care nu sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii - DAI - prevăzut de titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum și transportul produselor accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.
După cum se poate observa din analiza situației de fapt și a celor două texte legale se pot extrage următoarele concluzii: este vorba de incriminarea a două fapte distincte, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile (care constituie infracțiune în condițiile în care cantitatea de alcool etilic deținută este mai mare de 40 de litri), respectiv transportul de produse accizabile (care constituie contravenție indiferent de cantitatea transportată).
În acest context, instanța consideră că nu s-a încălcat în vreun mod principiul ne bis in idem, având în vedere că din același complex faptic (cuprinzând mai multe acțiuni) rezultă mai multe fapte penale (incriminări) care nu se suprapun și că nu se poate vorbi despre două proceduri sau două pedepse pentru aceeași faptă. Pentru aceleași motive nici ordinea obligatorie a desfășurării procedurilor prevăzută în O.G. nr. 2/2001 nu a fost încălcată.
Cu privire la nelegalitatea încadrării în norma de drept a faptei imputate, instanța consideră că nici această critică nu poate fi reținută în condițiile în care prevederile art. 17 alin. (1) din C
.proc. fisc. statuează că subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ- teritoriale, contribuabilul, precum și persoanele care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar în baza art. 17 alin. (2) din C. proc. fisc. prin contribuabil se înțelege orice persoană juridică sau fizică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii, în timp ce din prevederile art. 221 alin. (2) din C. proc. fisc. reiese că sancțiunile contravenționale în cauză se aplică persoanelor fizice și/sau juridice care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal.
Susținerea petentului că subiectul activ al unei conduite de evaziune fiscală trebuie să fie producător, fie importator și că astfel acesta nu ar fi purtat obligația plății accizei este contrară
înțelesului întregului Cod fiscal. În plus, art. 206/6 alin. (1) statuează că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar prin eliberarea pentru consum în înțelesul art. 206/7 alin.
(1) lit. b) se înțelege și deținerea de produse accizabile (manifestată inclusiv prin transport) în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.
Relativ la încadrarea eronată și nelegală a faptei în norma de drept, s-a susținut că potrivit procesului-verbal, textul sancționator este art. 220 al. (l) lit. k) din O.G. nr. 92/2003, respectiv transportul de produse accizabile care nu sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii și că aceasta nu concordă cu ceea ce intimata considera ca fiind încălcarea legii, respectiv art. 206/7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/ 2003. S-a mai arătat că petentul deținea cantitatea de alcool etilic nu efectua un serviciu de transport. Având calitatea de detentor, în vederea uzului propriu, nu ar fi putut fi asimilat transportatorului și ca atare textul sancționator trebuia să fie eventual art. 220 alin. (l) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 care sancționează deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
Având în vedere conținutul susținerilor petentului trebuie stabilită situația de fapt, iar în această privință instanța pornește de la următoarele aspecte necontestate:
autoutilitara folosită la transportul de produse accizabile era proprietatea petentului la momentul efectuării transportului și a fost părăsită la scurt timp după ce a fost sustrasă controlului agenților vamali;
petentul nu contestă că deținea cantitatea de 2000 litri de alcool etilic, însă face precizarea că intenționa să o folosească pentru uz propriu ceea ce i-ar fi conferit doar calitatea de detentor al mărfii, iar nu de transportator în sensul Codului fiscal;
petentul nu a contestat procesul-verbal în privința contravenției constând în neoprirea la semnalul agenților vamali.
Având în vedere premisele prezentate, instanța concluzionează că petentul este cel care conducea autoutilitara în momentul în care agentul vamal a încercat, prin semnalele specifice, să o oprească. Nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei dacă petentul deținea și transporta cantitatea de 2000 litri de alcool etilic pentru uz propriu sau pentru comerț (deși este greu de crezut că petentul folosea întreaga cantitate de 2000 litri alcool etilic, care nu este un produs final și este utilizat la producerea, printre altele, a băuturilor alcoolice, doar pentru consum propriu).
Atâta timp cât petentul este cel care conducea autoutilitara în care se afla depozitată cantitatea de alcool, acesta efectua acțiunea de transport de produse accizabile în condițiile art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2002, astfel că încadrarea juridică făcută de către agentul constatator este cea corectă. Faptul că prin aceasta s-au încălcat și prevederile art. 2067 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 571/ 2003, nu conduce la schimbarea încadrării. Este normal și logic că prin efectuarea transportului ilegal a existat și o deținere ilegală care este înglobată în acțiunea de transport. Se poate face afirmația că transportul implică și deținere, în timp ce deținerea nu presupune în mod necesar și transport.
Sub aspectul capătului subsidiar de cerere din plângere, instanța consideră că sancțiunea aplicată este proporțională în raport cu fapta constatată și că s-au respectat prevederile art. 21 alin.
(3) din O.G. nr. 2/2001. Având în vedere că se transporta o cantitate mare de alcool etilic (2000 litri) care dacă ar fi fost valorificat prin vânzare de către petent ar fi adus statului un prejudiciu de aproximativ 61.628 lei (echivalentul accizei neplătite) conform adresei aflate la filele 54-57 din dosar, că petentul s-a sustras controlului agenților vamali neoprind la semnalul acestora, ținând seama de amploarea fenomenului evazionist la nivelul țării, instanța apreciază că amenda aplicată este proporțională în raport cu gravitatea faptei.
Mai mult, instanța consideră că sancționarea petentului cu suma de 30.000 lei, 10.000 peste minimul special al amenzii prevăzute de lege pentru contravenția de la art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2002, era chiar imperios necesară în raport cu criteriile prezentate anterior.
Referitor la celelalte sancțiuni complementare aplicate, instanța apreciază că acestea sunt legale. Totodată, în privința contravenției prevăzute la art. 652 lit. a) din H.G. nr. 707/2006,
instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt și că amenda în cuantum de 1500 lei aplicată petentului este legală.
Față de toate aspectele evidențiate și în raport cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională, atât capătul principal de cerere, cât și capătul subsidiar de cerere, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul T. M., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in totalitate a hotărârii recurate si, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale in sensul :
anulării procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. ANV/200 nr. 0015272 /_ ca nelegal si netemeinic, în principal iar în subsidiar, transformarea sancțiunii amenzii in avertisment potrivit art. 7 al. 3 din OG nr. 2/2001
Critică ca fiind netemeinică hotărârea atacate in raport de aplicabilitatea principiului " ne bis in idem " întemeiat in jure pe prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului care consacră "dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori", cunoscut sub denumirea tradițională de "ne bis in idem": "Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitiva conform legii și procedurii penale ale acestui Stat, {...)"
Arată că exista unanimitate in doctrina si in jurisprudența CEDO în sensul că o fapta nu poate fi calificata concomitent ca fiind de natura penala si contravenționala ( administrativa) fiind astfel nelegala aplicarea unei duble sancțiuni, sens în care consideră ca fiind eronată interpretarea instanței de fond, unitatea conduitei nelegale fiind data de starea de fapt si nicidecum de dualitatea incriminării.
În continuare susține recurentul că nu poate fi subiect activ al contravenției imputate, cea reglementată de art. 206/7 alin.l lit b din Legea 571/ 2003 constând în "deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, fiind necesar să aibă calitatea de contribuabil/ plătitor de accize.
Mai mult, potrivit procesului-verbal nr. ANV/200 nr. 0015272/_ textul sancționator este art. 220 al. 1 lit. k din OG nr. 92/2003: "transportul de produse accizabile care nu sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum și transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne oh recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate".
Coroborând descrierea faptei contravenționale din art. 220 al. 1 li k din OG nr. 92/2003 este evidentă neconcordanta cu textul normativ care descrie fapta respectiv art. 206/7 alin. 1 lit. b din Legea 571/2003. Atâta vreme cat textul normativ ce descrie fapta săvârșită prevede ca latura obiectiva a conduitei DEȚINEREA textul sancționator nu poate fi decât art. 220 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003 respectiv "deținerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor acccizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător.
Din aceasta perspectiva se impune:constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr.
ANV/200nr.0015272/_ având in vedere lipsa mențiunilor asupra faptei săvârșite și
anularea procesului-verbal in temeiul art. 16 al. 1 din OG nr. 2/2001 pentru neindicarea "actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția".
Fiind vorba de o nulitate relativa, susține existența vătămării prin inadvertența sub aspectul inadmisibilității aplicării măsurii complementare a confiscării " cisternelor, recipienților si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile.
Totodată, consideră sancțiunea aplicata ca fiind vădit si nejustificat disproporționata cu fapta constatata fiind astfel nerespectate prevederile art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001. Principiul proporționalității dintre fapta si sancțiune are aplicabilitate imperativa in raport de criteriile enunțate in textul legai, fiind inacceptabila o apreciere discreționara a agentului constatator. Având in vedere ca s-a dispus confiscarea cantității de 2000 litrii de alcool etilic ce urmează a fi valorificat prin vânzare fapta contravenționala nu reclama nici un prejudiciu. Susținerea instanței
de fond despre probabilitatea unui ipotetic prejudiciu in ipoteza unei comercializări este străin de natura cauzei, instanța pronunțându-se asupra unor supoziții fără temei.
D. Regională pentru A. și O. V. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursul declarat împotriva sentinței civile nr.600/2012 pronunțate de Judecătoria Dej, apreciind că aceasta este legală și temeinică, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la o altă soluție.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatarea și sancționare a contravențiilor nr. 65 seria ANV/200 nr. 0015272 încheiat la data de_ de către agenți constatatori din cadrul intimatei s-a reținut că la data de_, orele 18:50, în localitatea Câțcău, jud. C., în baza Ordinului O.M 119/_ s- a încercat oprirea în trafic a autoutilitarei Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare_ .
Conducătorul autovehiculului a refuzat să oprească la semnalul agentului vamal, a abandonat autovehiculul și a fugit, ulterior fiind identificat de către organele de poliție. La controlul mijlocului de transport s-a găsit cantitatea de 2000 litri alcool etilic, marfă pentru care nu s-a putut prezenta nici un document de proveniență, de însoțire sau unul care să dovedească plata accizei, marfa nu era însoțită de D.A.I., nu avea timbru sau etichetă, încălcându-se astfel prevederile art. 206/7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, iar pentru neoprirea la semnal s-a constatat încălcarea art. 594 alin. (1) și (2) din H.G. 707/2006. Totodată, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 652 lit. a) din H.G. 707/2006 și a art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei conform art. 220 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, respectiv 1500 lei conform art. 652 lit. a) din H.G. 707/2006 iar în temeiul art. 220 alin. (2) lit. a) și b) O.G. nr. 92/2003 din a fost aplicată sancțiunea complementară a confiscării a următoarelor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenție: 2000 litri de alcool etilic în recipiente din plastic de 5 litri; autovehiculul Mercedes Vito, serie VSA63809413193319, cu nr. de înmatriculare_ .
Împotriva acestui proces verbal, în termenul prevăzut de lege, petentul a formulat plângere, susținând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, prima instanță a reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OUG nr. 2/2001.
În legătură cu susținerile recurentului, reiterate în cuprinsul motivelor de recurs, referitoare la nerespectarea principiului ne bis in idem, împărtășim punctul de vedere exprimat de către judecătorul cauzei, corect argumentat, în sensul că, în situația în care o faptă ar putea fi calificată atât ca infracțiune, cât și ca, contravenție, întâietate are procedura penală, în condițiile în care există identitate de faptă și încriminare, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Concret, recurentul susține că fapta de a deține o cantitate de alcool etilic în afara antrepozitului fiscal este calificată ca fiind de natura contravențională în condițiile art. 220 alin.
(1) lit. k) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2002 și în același timp de natură penală, în condițiile art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
În realitate, analizând situația de fapt reținută și cele două reglementări legale în discuție, concluzia care se impune este aceea a existenței a două fapte distincte, dintre care una constituie contravenție (constând în fapta de a transporta) și face obiectul prezentului proces verbal și cealaltă infracțiune, și face obiectul dosarului penal nr. 1219/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Considerăm că nu sunt justificate nici susținerile recurentului privind încadrarea eronată a faptei în norma de drept, în sensul că, deși deținea cantitatea de alcool etilic, nu efectua un serviciu de transport, textul de lege corespunzător fiind în opinia recurentului, art. 220 al.1 lit. c din OG nr. 92/2003.
În legătură cu această chestiune, este de observat faptul că situația de fapt reținută în procesul verbal este confirmată de anumite împrejurări care au fost corect punctate de către instanța de fond, în sensul că autoutilitara cu care erau transportate produsele accizabile aparținea
recurentului, acesta nu a oprit la semnalul agenților vamali, abandonând-o, susținând ulterior că cantitatea de 2000 litri alcool etilic era destinată uzului propriu.
Această din urmă afirmație a recurentului apare ca fiind neverosimilă dată fiind cantitatea destul de mare de alcool etilic, însă dincolo de acest aspect, față de cele prezentate, rezultă dincolo de orice îndoială că acesta efectua la data controlului activitatea de transport de produse accizabile în condițiile art. 220 al. 1 lit. k și al. 2 din OG nr. 92/2003, ceea ce presupune și o activitate de deținere a acestora. În același sens, reținerea de către agentul constatator a încălcării dispozițiilor art. 206/7 al. 1 li. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal privind "deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol"; nu afectează valabilitatea procesului verbal, produsele în discuție nefiind subsumate noțiunii de "regim suspensiv de accize";, conform art. 206/3 pct.11 din Codul Fiscal, ceea ce înseamnă că soluția transportată era supusă plății accizelor.
Drept urmare, nu poate fi primită nici susținerea privind lipsa calității recurentului de subiect activ al contravenției imputate, deoarece, în baza art. 206/9 pct. 2 lit. b din Codul Fiscal este plătitoare de accize persoana care deține produsele accizabile sau orice persoană implicată în deținerea acestora, fără a se distinge după cum aceasta este fizică sau juridică, autorizată sau nu. În plus, conform art. 221 al. 2 din Codul de procedură fiscală sancțiunile contravenționale prevăzute de art. 220 se aplică după caz persoanelor fizice sau juridice, nici în acest caz legea nu distinge după cum persoana este autorizată sau nu, de altfel considerăm că o astfel de distincție ar fi contrară rațiunii textului, pentru că ar restrânge sfera subiecților activi ce pot săvârși asemenea contravenții doar la persoane ce au calitatea de comercianți sau antrepozitari autorizați.
Odată cu modificarea art. 221 al. 2 din Codul de procedură fiscală a fost eliminată sintagma
"care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal";, intenția legiuitorului fiind tocmai aceea de a lărgi sfera persoanelor ce pot fi sancționate.
Ca atare, în sarcina recurentului a fost reținută contravenția constând în fapta de transporta produse supuse accizelor, care nu presupune un subiect activ special, întrucât obligația de a nu transporta produse accizabile în condițiile textului de lege indicat revine și persoanelor fizice care nu au calitatea de comercianți tocmai pentru că dețin, transportă ori comercializează astfel de produse, prin săvârșirea faptei ilicite asumându-și riscul sancționării lor contravenționale.
Tot astfel în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea măsurii complementare a confiscării cantități de alcool etilic descoperite cu ocazia controlului și a autoturismului folosit la comiterea faptei, măsurile dispuse fiind necesare pentru a atrage atenția contravenientului asupra obligațiilor ce îi revin.
Pe de altă parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată contravenientului este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, tribunalul împărtășind acest punct de vedere, considerând că sancțiunea avertismentului ar fi insuficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul își va revizui conduita pe viitor, mai ales dacă avem în vedere cantitatea de alcool etilic transportată, prejudiciul care s-ar fi putut produce odată cu valorificarea acestei cantități și nu în ultimul rând, conduita contravenientului.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul Ț. M., cu domiciliul în Mun. B., str. P. Maior, nr. 6, sc. C, ap. 25, jud. B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. L. Olariu, situat în Mun. B., str. A. I., nr. 8, jud. B. -Năsăud, împotriva Sentinței
civile nr. 600 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
P. URS | I. | M. | L. | A. | C. | Ț. |
GREFIER
L. C.
Red.A.Ț:/C.B./2 ex.
Jud. fond: G. M. Ștefan
