Decizia civilă nr. 6922/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6922/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. | G. A F. P. | |
M. | împotriva sentinței civile nr. 1215 din _ | pronunțată de Tribunalul |
Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimat I. L. C., având ca obiect anulare act administrativ constatare nulitate concurs.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 11 iunie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1215 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de către pârâta - reclamantă I. L. C. .
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta
- reclamantă.
S-a respins cererea formulată de către reclamanta - pârâtă D. generală a finanțelor publice M. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă I. L. C.
.
S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă I. L. C. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă D. G. a F. P. M. .
A fost obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de_ instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ invocată de către pârâtul-reclamant, excepție de
procedură cu caracter absolut care potrivit ordinii de soluționare a excepțiilor prevăzută de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă se judecă cu precădere față de excepțiile de fond, caracter pe care îl au toate celelalte excepții invocate în cauză.
Excepția a fost respinsă pentru următoarele considerente reținute în cuprinsul încheierii de ședință :
Competența instanței specializate de contencios administrativ este atrasă în cazurile expres și limitativ enumerate în art.106 din Legea nr.188/1999 în care funcționarul public solicită anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, text de lege care nu este incident în cauză întrucât titularul acțiunii în contencios administrativ este DGFP M. care se prevalează atât de calitatea de angajator cât și autoritate publică în cadrul căreia pârâta-reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Legea nr.188/1999 mai stabilește competența specială a instanței de contencios administrativ în cazurile prevăzute în art . 109 în conformitate cu care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";. Prin urmare numai litigiile în care este dedus judecății raportul de serviciu al funcționarului public ies din sfera de competență a instanțelor de drept comun care în această materie sunt determinate de în categoria completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 266 și 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003- codul muncii.
Pe de altă parte competența instanței este determinată de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Reclamanta-pârâtă a solicitat constatarea nulității concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier superior cl.I - Serviciul Încasarea și evidența veniturilor bugetare din Administrația finanțelor publice a mun. B. M., a Deciziei nr. 141/_ emisă de directorul executiv al DGFP M.
, a contractului individual de muncă nr. 1016/_, a deciziei nr. 12/_ emisă de directorul executiv al DGFP M. și anularea actelor juridice încheiate în baza deciziilor nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea. Fără îndoială contractul individual de muncă atrage calificarea litigiului ca fiind unul de drept comun, însă concomitent cu acest act s-a emis de către directorul executiv al DGFP M. și decizia de încadrare pe postul de inspector specialitate a pârâtei - reclamante, pe o perioadă determinată, nespecificată, în cadrul, invocându-se ca și temei de drept art.80, 81, 82 din Codul muncii. Această decizie a fost emisă în baza concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de inspector asistent clasa I. Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea instanței.
Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea
instanței.
Motivele de drept și de fapt pe care DGFP M. le indică în cererea de chemare în judecată pun în discuție nerespectarea la încadrarea pe post a pârâtei-reclamante a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 în conformitate cu care "Prin excepție de la prevederile alin. (2), funcțiile publice de
execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel:
prin redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective;
prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii, în situația în care în corpul de rezervă nu există funcționari publici care să îndeplinească cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în conformitate cu dispozițiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la
încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.";
Reclamanta - pârâtă mai invocă și încălcarea art.82 din Codul muncii prin care susține că se instituie cu titlu de cerință imperativă stipularea în mod expres în contractul individual de muncă a duratei pentru care se încheie.
În concluzie, instanța a reținut că prin obiectul și cauza cererii sunt puse în discuție litigioasă statutul de funcționar public al pârâtului-reclamant date fiind condițiile în care a fost încadrată pe post și funcția care, astfel cum a fost denumită în decizia de angajare și contractul individual de muncă, se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art.14-15 coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 .
Prin urmare, dacă raporturile de serviciu intră sau nu sub incidența art.
109 din Legea nr. 188/1999 poate stabili numai instanța specializată de contencios administrativ iar nu cea de drept comun care nu are competența de a cenzura sub aspectul legalității condițiile de ocupare a posturilor vacante din instituțiile publice.
În cauză s-a impus a se analiza și incidența cazurilor prevăzute în art.6 lit.a) din Legea nr.188/1999 care stabilește că prevederile acestei legi nu se aplică";personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și
instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică
legislația muncii";.
Din răspunsul reclamantei-pârâte la interogatoriu(f.78) rezultă că pârâta - reclamantă a ocupat în intervalul de timp_ -_ trei funcții specifice de funcționar public:inspector de specialitate debutant, inspector de specialitate gradul IV și inspector de specialitate gradul II în cadrul a trei servicii de specialitate la AFP B. M. . Toate aceste funcții,precum și atribuțiile exercitate în mod efectiv, așa cum rezultă din fișa postului depusă la filele 80-83 sunt specifice calității de funcționar public și se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art. 14-15 coroborat cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 .
Ulterior soluționării excepției de necompetență materială sub aspect funcțional nu s-au propus de către reclamanta - pârâtă probe noi care să înlăture celelalte dovezi administrate în cauză din care a rezultat că pârâta - reclamantă a ocupat o funcție specifică de funcționar public. Niciunul dintre aceste posturi nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute în art.6 lit. a) din Legea nr.188/1999 în care poate fi angajat personalul contractual salariat în aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, persoane care nu au calitatea de funcționar public și cărora li se aplică legislația muncii de drept comun.
Instanța s-a pronunțat cu precădere cu privire la excepția lipsei calități procesuale active,a lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Așa cum s-a constatat în paragrafele anterioare ale sentinței și în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de_ prin care instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ
unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant. Același text de lege justifică și interesul reclamantei-pârâte căreia i se recunoaște legitimare procesuală activă prin lege.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni prevăzut în art.11 alin.6, prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la data emiterii actului.
Toate actele atacate au fost emise în data de_, respectiv_, cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii -_ .
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea, fără a mai analiza celelalte excepții și fondul.
Cu privire la cererea reconvențională,analizată pe fond, insta nța a respin s-o
ca nefondată.
Prin decizia nr.141 /_ emisă de către directorul executiv al reclamantei - pârâte DGFP M. pârâta-reclamantă a fost încadrată din data de_, pe o perioadă determinată nespecificată pe postul de inspector de specialitate-Serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare, ,în cadrul AFP
B. M. (f.4). În preambulul acestei decizii se constată că pârâta-reclamantă a fost declarată câștigătoare la concursul organizat pentru ocuparea postului vacant.
Anterior acestei decizii a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 1016/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată ca și casier trezorier din data de_ până la reîntoarcerea titularei postului care se afla în concediu pentru îngrijirea copilului (f.29-34). Contractul s-a încheiat în baza deciziei nr.7/_ (f.28).Raporturile de serviciu au încetat prin decizia nr.138/_ (f.26).
Ulterior încadrării pârâtei-reclamante în baza deciziei nr.141 /_ se emite decizia nr.510/_ ( fila 24) prin care de dispune începând cu data de_ mutarea pârâtei-reclamante în funcția de consilier superior clasa I într- un alt Serviciu încasarea din cadrul AFP B. M. până la revenirea titularului postului aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, data la care expiră această perioadă fiind _
În răspunsul reclamantei - pârâte la interogatoriu(f.78) se confirmă că pârâta-reclamantă a ocupat timp aceste funcții în perioada_ -până în prezent, interval de timp în care a ocupat funcții specifice unui funcționar public enumerate la punctul 8 din răspunsul la interogatoriu .
Raporturile de serviciu nu au încetat ,fiind în curs de derulare în baza Deciziei nr. 510/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată tot pe durată determinată, decizie pe care nu a atacat-o și care își produce efectele, fără a putea fi modificată în condițiile în care nu face obiectul prezentului litigiu. Acesta constituie un prim argument care susține respingerea cererii reconvenționale. Pe de altă parte, instanța a mai reținut că potrivit art.4,55 și 57
din Legea nr.188/1999 încadrarea unui funcționar public pe perioadă nedeterminată se poate face numai prin concurs, fără a fi incident art.82 din Codul muncii.
În temeiul art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 274 Cod pr. civ. reclamanta - pârâtă a fost obligată să plătească pârâtului - reclamant cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței depuse la dosar. Instanța a acordat într-un cuantum redus suma de 2.000 lei solicitată cu titlu de onorariu avocațial raportat la caracterul repetitiv al cererilor cu obiect similar celei din prezenta cauză și caracterul restrâns al probațiunii administrate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. G. A F.
M.
solicitând:
admiterea recursului;
modificarea sentinței atacate in sensul anularii:
Concursului organizat in data de_ pentru ocuparea postului de consilier superior cl.l - Serviciul încasarea si evidenta veniturilor bugetare - Administrația F. P. B. M. ;
DECIZIEI nr.141/_ emisa de directorul executiv al D.G.F.P. M.
, a actelor juridice încheiate in baza deciziei nelegale, precum si a efectelor juridice produse de acestea
În motivare s-a arătat că:
Prin Sentința civila nr. 1215/_ Tribunalul Maramureș a respins ca prescrisa acțiunea D.G.F.P. M., motivând împlinirea termenului de prescripție raportat la data introducerii acțiunii -_ .
In fapt, urmare adresei A.NAF nr.850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. M. Raportul de control nr.24.375 /_ din care a rezultat faptul ca angajarea paratei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile H.G. 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Face precizarea ca directorul executiv a luat cunoștința de nerespectarea prevederilor legale privind angajarea paratei la data finalizării verificării efectuate de către Compartimentul de Control, respectiv_ .
Art.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regula încheiate pe perioada nedeterminată.
Încheierea contractului individual de munca pe perioada determinata nu este legala întrucât nu respecta prevederile legale potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupa doar pe perioada nedeterminata.
In anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioada determinată.
Si Legea nr.53/2003 actualizată privind Codul muncii art.30, stipulează ca la instituțiile publice ocuparea posturilor se face prin concurs sau examen. Condițiile de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin hotărâre a guvernului. In acest sens prin H.G. 1209/2003 s-a aprobat regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
La încheierea contractului individual de o cerința imperativa menționata de art. 82 aiin.2 din aceea de a se stipula in mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece si in cazul
funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, contractul individual de munca încheiat pe durata determinata nefiind legal.
Potrivit art.57 din Legea 53/2003, actualizată, nerespectarea condițiilor legale necesare pentru încheierea contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
In aceste condiții contractul de muncă nr.1031/_ cade sub incidența nulității.
Art.57 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii prevede :
"(1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, pot face prin acordul părților.
Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească."
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, text declarat constituțional prin Decizia nr.574/_, publicata in M.Of. nr.855/_ :
" (6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia, in situația in care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunța, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validității actelor juridice încheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea.
Consideră ca atat concursul din data de_, cat si actul administrativ, respectiv Decizia nr. 141/_, au încălcat o normă de drept imperativă (nerespectarea condițiilor prevăzute de Codul muncii si de H.G. nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), singurul mecanism de invalidare fiind cel prevăzut de art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 si art.57 alin.7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, iar competenta de a statua aparține exclusiv instanței de contencios administrativ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta-recurentă a solicitat constatarea nulității concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier superior cl.I - Serviciul Încasarea și Evidența Veniturilor Bugetare din cadrul Administrației F.
a mun. B. M., a Deciziei nr. 141/_ emisă de directorul executiv al DGFP M., a contractului individual de muncă nr. 1016/_, a deciziei nr. 12/_ emise de directorul executiv al DGFP M. și anularea actelor juridice încheiate în baza deciziilor nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea.
Potrivit art. 1 alin. 6 fraza I din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În speță, este neîndoios că actele atacate au intrat în circuitul civil și au produs efecte materializate în
încheierea și executarea subsecventă a unui contract de muncă.
Fraza a III-a a aceluiași text legal prevede că acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. Față de această prevedere imperativă și față de împrejurarea că actele atacate au fost emise în data de_ și_, precum și față de data introducerii cererii de chemare în judecată -_ ,
soluția primei instanțe de admitere a excepției prescripției este corectă. De altfel, nici nu se contestă prin recurs aplicabilitatea acestui termen de prescripție, recurenta limitându-se la a afirma încălcarea unei norme de drept imperative și existența ca singur mecanism de invalidare a art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 și art. 57 alin. 7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Din moment ce emitentul actului este reclamanta-recurentă, termenul de prescripție curge de la data emiterii acestui act pentru că la acel moment actul este cunoscut de către această autoritate și ca urmare cum între_ și_ a trecut un interval de timp mai mare decât cel de 1 an, în mod întemeiat a fost admisă excepția prescripției extinctive a acțiunii. Este de remarcat că nu se invocă motive care ar determina întreruperea sau suspendarea termenului legal ci recursul reiterează aspectele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.
Împrejurarea referitoare la faptul că directorul executiv al D.G.F.P.M. a luat la cunoștință de nerespectarea prevederilor legale privind angajarea pârâtului la data finalizării verificării efectuate de către Compartimentul de Control, respectiv_, nu este de natură aă ateste nelegalitatea soluției de la fond, în contextul în care, la acea dată, termenul de prescripție era împlinit, iar o cerere de repunere în termen nu a fost formulată.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1215 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
M. B. G.
A.
N. S. AL H.
Judecător suspendat Hot. CSM din 26.06.201
Semnează Președintele Curții de Apel C.
V. M.
G. ,
B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. H.
