Sentința civilă nr. 7051/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7051/2013
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. R. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de_, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul T. L. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. C., a solicitat anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr.257698/1 și nr.257698/2 emise în data de_, respectiv în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS, precum și a Deciziei nr.E495/_ emise de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deciziile susmenționate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că în perioada 2006-2011 a desfășurat activitate ca PFA și că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care nu datorează contribuțiile și penalitățile stabilite de pârâtă.
Reclamantul a menționat că în lipsa contractului de asigurare, pârâta acea obligația să îi comunice anual o decizie de impunere cu privire la sumele datorate reprezentând contribuții la FNUASS, iar în cazul neachitării trebuia să îi comunice decizia de impunere din oficiu, pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS.
De asemenea, a susținut că raportat la data comunicării deciziilor de impunere din oficiu, sumele aferente anului 2006 s-au prescris, iar pârâta nu poate calcula accesorii la sume prescrise, precum și faptul că pârâta a emis două decizii de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii la data de_ și la data de_, cu sume diferite pentru aceeași perioadă.
Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Prin precizare de acțiune, reclamanta T. E., în calitate de soție supraviețuitoare a reclamantului T. L., a arătat că înțelege să continue acțiunea formulată de acesta, având în vedere că reclamantul a decedat în data de_, așa cum reiese din certificatul de deces nr.2035/_ depus la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantului T. L. i s-a comunicat la data de_ notificarea prin care i s-a adus la cunostintă împrejurarea că a fost identificat în baza de date ca persoana fizică care a realizat venituri din activități independente în perioada anilor 2006-2011.
La data de_ pârâta a emis Deciziile de impunere din oficiu nr. 257698/1 și nr.257698/2 (fila 6-7 dosar) prin care reclamantului i s-a respins contestația împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr.257698/1 și nr.257698/2.
Prin Decizia nr. E495/2012 (fila 16 dosar) a fost respinsă contestația promovată de reclamant împotriva actelor administrativ fiscale sus menționate. Obligațiile de plată a contribuției pentru veniturile obținute din activități independente este prevăzută de art. 257 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, aceasta consacrând obligația tuturor cetățenilor de a contribui la asigurările de sănătate, potrivit acestor dispoziții persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate,
cu excepția persoanelor prevăzute de art. 213 alin.1.
Potrivit art.257 din Legea nr. 95/2006 republicată:
Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).
Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități independente;
Categoriile de persoane asigurate fără plata contribuției sunt limitativ prevăzute de lege. Reclamantul nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la obligatia de plată a contribuției banesti lunare pentru asigurările de sănatate.
Așa cum s-a arătat prin art.215 al Legii nr 95/2006 se prevede că revine persoanelor care realizează venituri din activități independente obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate iar prin art.216 se prevede că în caz de neachitare a contribuție datorate fondului CNAS colectarea se face de casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate procedează la aplicarea măsurilor de executare silită.
Același act normativ prin art.208 prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății, iar prin art.209 se prevede că fondul unic de asigurări de sănătate este un fond special care se constituie potrivit legii, iar gestionarea fondului se face în condițiile legii prin CNAS.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Prin urmare, nu se poate admite că reclamantul ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Atâta timp cât contestatorul nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, el nu avea posibilitatea de a se prevala de eroarea de drept și anume de falsa reprezentare a realității în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor care însoțesc obligația principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată reclamantul T. L. și continuată de T.
E., în calitate de soție supraviețuitoare, domiciliată în C. -N., str.A. I. nr.9, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. C., cu sediul în C. -N., str.C. nr.5, jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. R. R. B. M.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 10.05.13
