Decizia civilă nr. 728/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 728/2013
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B. GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. DE S. PENTRU C. T.
R. I. împotriva sentinței civile nr. 557/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. _
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
În procedura verificării competenței, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/200, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen, motivat și comunicat. Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită. La dosar intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Instanța, nu va dispune amânarea cauzei, dat fiind depunerea întâmpinării cu respectarea dispozițiilor art. 114 1alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, constată lipsa părților și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat în conformitate cu prev.art. 242 cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, după care reține recursul în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 557/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC T. DS, împotriva procesului-verbal de contravenție seria I. nr. 0052464 din_, emis de către I.S.C.T.R. I. Teritorial 4 și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea "avertisment "; și s-a menținut în rest, ca fiind legal și temeinic, procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție seria I. nr. 0052464 din_, emis de către I.S.C.T.R. I. teritorial 4, petenta a fost sancționata cu suma de 3000 lei amendă pentru comiterea contravenției prevăzute de art.5 punctul 18 din HG 69/2012 constând în aceea că în urma controlului efectuat la data de_ pe DN 17 D Km 29+400 Salva, s-a constatat nedeclararea conducătorului Cerna Samoila, în baza de date a ARR, prin completarea unui formular in format electronic.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că acesta este legal întocmit, fiind respectate cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat instanța a reținut că fapta contravențională a fost constatată de agentul constatator în urma verificărilor efectuate, care a reținut corect faptul că petenta nu a declarat situația conducătorilor auto in baza de date a ARR, prin completarea unui formular in format electronic.
Potrivit art. 5 punctul 18 din HG 69/2012 "următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr._ , ale Regulamentului (CE) nr._ , ale
Regulamentului (CE) nr._ și ale Ordonan ței Guvernului nr. 27/2011 :18. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității R. e Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării;
Potrivit extrasului listat din sistemul informatic al A.R.R., rezulta că la momentul efectuării controlului, la rubrica conducători auto nu este declarat nici un conducător auto, aspect care nu este contestat de către petentă. Singura apărare a acesteia a fost invocarea faptului că la momentul efectuării controlului la bordul autovehiculului, se aflau contractul de munca înregistrat la ITM și celelalte documente care atestau situația legală a angajatorului astfel încât orice verificare s-ar fi putut efectua pe loc.
Instanța a reținut că deținerea la bordul autovehiculului a contractului de munca înregistrat la ITM pentru conducătorul auto și a celorlalte documente care atestă situația legala a angajatorului nu înlătura răspunderea contravenționala pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute art. 5 punctul 18 din HG 69/2012.
În consecință, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de contravenție contestat fiind temeinic.
Având în vedere plenitudinea de competență cu care este învestită instanța, analizând legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, a reținut că aceasta nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, constituie un mijloc de prevenire, și de formare a raporturilor sociale.
Scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe, în condițiile în care contravenienta este la prima abatere de acest gen, aspect necontestat de intimată.
Astfel, instanța, raportat la împrejurările relevate, aspectul că nu s-a dovedit sancționarea anterioară pentru același gen de fapte, deținerea la bordul autovehiculului a contractului de munca înregistrat la ITM pentru conducătorul auto și a celorlalte documente care atestă situația legala a angajatorului, precum și conformării dispozițiilor legale (f.29-31), a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, motiv pentru care a admis în parte plângerea, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment apreciind că amenda aplicată (3000 lei) nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise de către petentă.
De asemenea, instanța, a menținut în rest, ca fiind legal și temeinic, procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. de S. pentru C. în Transportul R. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În motivare s-a arătat că sentința civilă este criticabilă și se impune modificarea ei având în vedere că recursul formulat vizează motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., dispoziții potrivit cărora "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate: ... când instanța, interpretând greșit actul dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" și, art. 3041 C.pr.civ., conform căruia "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele".
Astfel, sub aspectul primului motiv de recurs invocat mai sus, se arată ca acesta își găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății, întrucât instanța de fond a reținut că " raportat la împrejurările relevate, aspectul că nu s-a dovedit sancționarea anterioară pentru același gen de fapte, deținerea la bordul autovehiculului a contractului de muncă înregistrate la ITM pentru conducătorul auto și a celorlalte documente care atestă situația legală a angajatorului, precum și a conformării dispozițiilor legale (f.29-31), va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate, motiv pentru care va admite în parte plângerea, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea
avertisment apreciind că amenda aplicată (3000 lei) nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise de către petentă.""
Se arată că legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite in funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria
"încălcărilor minore" limitele de sancționare sunt mult reduse fata de celelalte categorii si ca atare deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. In consecință nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.
Se arată că în ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, modul de redactare a actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla nerespectare a obligației de a transmite Autorității R. e Române situația conducătorilor auto angajați, prin completarea unui formular in formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda. Întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta-intimata nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, apreciem că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună.
Gravitatea faptei fiind stabilită de către legiuitor prin chiar textul legal de sancționare a acesteia.
Argumentul instanței de fond că în realitate fapta săvârșită nu prezintă un pericol social deosebit, consideră că nu poate fi primit.
In acest sens, este de reținut ca, chiar fără încălcarea altor prevederi privind regimul transporturilor, legea stabilește ca fiind contravenție și sancționează fapta reținută în sarcina intimatei-petente.
In acest caz nu se lasă loc interpretării și alegerii intre sancțiunea amenzii și cea a avertismentului deoarece în orice caz s-ar putea reține că simpla omisiune a respectării normelor legale în sensul de a introduce în baza de date a ARR a șoferilor angajați nu are pericol social și în toate cazurile ar fi întemeiată schimbarea amenzii cu sancțiunea avertismentului, raționament de neacceptat, deoarece ar conduce la negarea și ocolirea voinței legiuitorului care a apreciat si a stabilit că această contravenție are un pericol social pentru care se impune aplicarea amenzii.
Pe de altă parte, așa cum a arătat în prima instanța, obligația de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a Autorității R. e Romane - A.R.R. a fost instituită pentru prima dată prin OMTI nr. 1007/2010 care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 28 din_ . După această dată orice modificare, respectiv angajare sau desfacere a contractului individual de muncă a conducătorilor auto trebuie transmisă Autorității R. e Romane - ARR în termen de maxim 15 zile.
Demn de menționat este și faptul că OMTI nr. 980/2011, care a reinstituit obligația operatorilor de transport și întreprinderilor de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a Autorității R. e Romane - ARR, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 854 din_ .
Urmare a celor de mai sus, se consideră că intimata-petenta a avut timp suficient, de la instituirea obligației și până la data constatării faptei, să-și onoreze obligația prevăzută de norma legală incidentă în speță.
Agentul constatator a dispus sancționarea petentei-intimate cu o amendă îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ, tocmai pentru că a avut în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta reținută în cadrul procesului verbal dedus judecății. In speță fiind respectat principiul proporționalității prin aceea că s-a aplicat petentei-intimate minimul legal al amenzii cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, in timp de 48 de ore de la comunicare.
Tribunalul, examinând, în baza prevederilor art.304 și 3041Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că
aceasta este temeinică și legală, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie
.
Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului- verbal de contravenție contestat de petenta intimată, statuând totodată în sensul că fapta imputată petentei a fost săvârșită cu vinovăție.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea prevederilor HG nr.69/2012, aspect cu privire la care se referă în marea lor majoritate criticile recurentului, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr.2/2001.
În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (petenta și-a îndeplinit ulterior obligația declarării conducătorilor auto angajați și nu a mai fost sancționată anterior pentru fapte similare), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Totodată, relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, recurenta invocă nesocotirea gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Raportat la criticile formulate, tribunalul reține în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei ce a determinat sancționarea intimatei petente, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenienta se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, materializând chiar intenția de a se conforma acestor reglementări, prin înlăturarea neregularităților.
Față de cele ce precedă, în baza art. 304 ind. 1 C.pr.civ. raportat la 312 alin. 1 Cod procedură civilă și la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041 Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I. DE S. PENTRU C. T.
R. I.
, cu sediul în București, bd-ul Dinicu Golescu, nr. 38, sector 1, cu sediul procesual ales în
C. -N., str. C. C., nr. 41, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 557/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata SC T. DS, cu sediul in în H., B-dul T., nr. 4, bloc T2, sc. A, ap.3 jud. H. ,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
A. P. M. D. E. | L. | L. | T. B. I. D. M. |
