Decizia civilă nr. 730/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 730/2013
Ședința publică din data de 19 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. DE P. AL J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 584/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ /2012, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul petent avocat Dehelean Rădăcină C. M., lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
În procedura verificării competenței în conformitate cu disp. art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/200, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen, motivat și comunicat.
La dosar s-a depus întâmpinare cu respectarea dispozițiilor art. 114 1alin 2 Cod procedură civilă, astfel încât Tribunalul apreciază că nu se impune acordarea unui termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării.
Reprezentantul intimatului învederează instanței faptul că nu are cereri de formulat în probațiune și solicită dezbaterea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și dispune dezbaterea recursului pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a sentinței civile atacate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Solicită cheltuieli de judecată întrucât recurenta nu a înțeles să se oprească după faza de fond.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 584/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ /2012 a fost admisă plângerea contravențională, formulată de petentul I. N., împotriva procesului verbal de contravenție seria PA nr. 0029552, întocmit la data de_ de I. JUDEȚEAN DE
P. B. -N. și, în consecință a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției sus amintit ca fiind nelegal și netemeinic și a fost obligat intimatul să plătească petentului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria PA nr. 0029552/_, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 6 alin. (2) lit. "a" din Legea nr. 205/2004, faptă sancționată conform art. 23 alin.
(1) lit. "e" și 23 pct. 2 lit. "c" din același act normativ, reținându-se că în data de_ la ora 16,30, fiind pe Strada Scurtă din B., pe un teren neîmprejmuit, a omorât prin împușcare cu arma de vânătoare deținută legal un câine din rasa "Ciobănesc german"" aparținând numitului S. Alin
G. .
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut următoarele.
Contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege (în sens larg). Din această definiție se desprind și trăsăturile contravenției, una dintre acestea fiind legalitatea contravenției - contravenția trebuind în mod imperativ să fie prevăzută de lege. În consecință nici o persoană nu poate să răspundă contravențional în lipsa unei norme care să stabilească împrejurarea că fapta comisă este contravenție și nicio persoană nu poate fi sancționată cu o sancțiune contravențională pe care legea nu o prevede.
Conform prevederilor art. 23 alin. (1 ) lit. "c" din Legea nr. 205/2004, săvârșirea faptelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 205/2004, inclusiv omorârea animalelor cu intenție, prevăzută de art. 6 alin. (2) lit. "a", este incriminată ca infracțiune, sancțiunea fiind prevăzută de art. 23 alin. (3) lit. "c" din Legea nr. 205/2004 (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei și confiscarea "animalelor";).
Petentul este cercetat penal în dosarul 251l/P/2012, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, în care în data de_ s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004 constând în uzul de armă letală fără drept în împrejurările descrise mai sus.
Astfel, agentul constatator a apreciat că fapta de a utiliza arma letală în împrejurările arătate constituie infracțiune iar omorârea animalului este contravenția descrisă la art. 23 alin. (1) lit. "e" din Legea nr. 205/2004, care prevede că supunerea unui animal la cruzimi este contravenție. Potrivit art. 6 alin. (2) lit. "a" din Legea nr. 205/2004, omorârea animalelor cu intenție se încadrează în noțiunea de cruzime față de animale. Însă legea sancționează nerespectarea art. 6 ca infracțiune iar nu ca și contravenție. Astfel, în mod greșit agentul constatator a aplicat petentului amenda prevăzută de art. 23 lit. c. din Legea 205/2004, după ce în prealabil a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei descris la art. 6 alin. 2 lit. a - faptă pentru care legea prevede sancțiunea închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei - fiind sancționată penal de către lege.
Prin această modalitate de a încheia procesul verbal agentul constatator a încălcat principiul legalității contravenției și sancțiunii contravenționale, întocmind procesul verbal pentru o contravenție ce nu este prevăzută de lege - fapt ce impune anularea procesului verbal ca nelegal.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, văzând culpa procesuală a intimatului, acesta a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces de către petent, în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. de P. al
J. B. -N. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin procesul-verbal seria PA nr. 0029552, întocmit la data de _
, intimatul I. N. a fost sancționat contravențional pentru fapta de a ucide prin împușcare un câine, faptă încadrată de agentul constatator ca fiind contravenție la art. 6 alin. (2) litera "a" din Legea nr. 205/2004..
In întâmpinarea depusă pentru fondul cauzei a prezentat pe larg motivele pentru care a considerat că încadrarea juridică a faptei era greșită iar fapta constituie infracțiune prevăzută de art. 23 alin. (1) litera "c" din Legea nr. 205/2004 și nu contravenție - modificările succesive ale normei făcând textul greu de interpretat și aplicat motiv pentru care a fost de acord cu anularea procesului- verbal ca nelegal. Cu toate că a reținut motivele de nelegalitate pe care le-a invocat, instanța de fond i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, apreciind culpa procesuală.
Culpa procesuală se referă la poziția avută de o parte în raport cu cererile celeilalte părți în cadrul procesului și nu în afara acestuia. In conformitate cu art. 275 V.c.proc.civ., Pârâtul care a recunoscut ia prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Înainte de primul termen de judecată, prin întâmpinarea depusă la dosar, a fost de acord cu anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezentând pentru aceasta motive de nelegalitate care nu au fost identificate și invocate de apărătorul intimatului. Se învederează că nu a fost pusă în întârziere și că legiuitorul a stabilit pentru atacarea proceselor-
verbale de constatare și sancționare a contravenției o procedură simplificată față de căile de atac împotriva celorlalte acte administrative, neprevăzând posibilitatea ca organul din care face parte agentul constatator să anuleze el însuși un proces-verbal nelegal întocmit. Interpretarea pe care instanța de fond o dă normei, ignorând prevederile art. 275 V.C.proc.civ. și reținând o culpă procesuală chiar și în situația achiesării la solicitarea de anulare a actului ar crea instituțiilor din care fac parte agenții constatatori o situație unică în care, neexistând posibilitatea retractării propriilor acte, aceste instituții ar putea fi obligate la plata unor sume ridicate pentru fiecare eroare materială și pentru fiecare interpretare eronată, situație care nu există, spre exemplu, în cazul hotărârilor judecătorești care conțin erori materiale sau cere sunt netemeinice.
Intimatul I. N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 584/2013 s-a dispus anularea procesului- verbal de constatare a contravenției seria PA nr. 0029552 din_ emis de către recurentă, ca nelegal și netemeinic și a obligat-o pe aceasta din urmă la suportarea cheltuielilor ocazionate intimatului, apreciind, în mod corect, culpa procesuala a intimatei recurente, care l-a obligat, prin încheierea procesului-verbal atacat, la formularea plângerii contravenționale.
Recunoașterea propriei sale culpe de către intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu o exonerează pe aceasta de la obligația de a suporta cheltuielile de judecata întrucât nu ne aflăm în fața unui litigiu de drept comun în care pârâtul ar fi putut fi pus in întârziere printr-o notificare. Dacă nu s-ar fi emis procesul-verbal nelegal și netemeinic, intimatul nu ar fi fost nevoit să pornească niciun litigiu împotriva intimatei și, pe cale de consecință, suma de bani reprezentând onorariul avocațial i-ar fi rămas in buzunar. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat culpa procesuală a recurentei și a obligat-o la cheltuielile de judecată pe care i le-a ocazionat.
In recurs, solicită, de asemenea, cheltuieli de judecata, întrucât recurenta nu a înțeles să se oprească după faza de fond, a înțeles, în mod total nefondat, să promoveze prezentul recurs, care, de asemenea, l-a obligat să se apere, prin avocat, intimatul nefiind obișnuit cu procesele, motiv care i-a necesitat o nouă cheltuială cu plata avocatului.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Față de conținutul criticilor formulate de recurentul I. B. -N., se impun următoarele precizări:
Efectul devolutiv particular al recursului reglementat de prevederile art. 304 ind. 1 C.pr.civ. în cazul hotărârilor care nu sunt supuse apelului, este limitat de aplicarea principiului "tantum devolutum quantum apellatum"; în sensul că, ținând cont de principiul disponibilității, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza hotărârii atacate decât în limitele stabilite de recurent, cu observarea faptului că în cauza de față nu sunt date motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.
Prin urmare, tribunalul constată că în cauză I. B-N a declarat recurs, criticând modul în care instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ., obligând-o la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petentul intimat.
Astfel, respectând aceste limite, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut nelegalitatea procesului-verbal de contravenție împotriva căruia s-a exercitat plângerea contravențională de către petentul intimat, apreciind asupra încălcării principiului legalității prevăzut de art. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Este real că recurenta a făcut dovada în fața instanței de recurs că a formulat și comunicat întâmpinare cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, prin care a opinat pentru anularea procesului-verbal de contravenție pentru incidența motivului de nelegalitate invocat în plângerea contravențională, însă aprecierea acesteia că în cauză sunt incidente prevederile art. 275 C.pr.civ. nu este corectă, pentru următoarele argumente:
Procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor
raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, astfel încât, natura juridică a litigiului contravențional este, neîndoios, cea de litigiu care intră în sfera contenciosului administrativ. Această calificare corespunde celei consacrate prin Decizia nr. 349/2003 a Curții Constituționale.
Este real că dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează competența judecătoriilor în soluționarea plângerilor contravenționale exercitate împotriva proceselor-verbale de contravenție, însă această prevedere nu operează modificări asupra naturii juridice a litigiului, astfel încât, atunci când se constată nelegalitatea actului autorității publice, persoana vătămată prin însăși emiterea lui este îndreptățită nu doar să solicite anularea acestuia, ci și repararea pagubei (conform prevederilor de principiu ale art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ), în noțiunea de pagubă incluzându-se și cheltuielile efectuate de persoana vătămată prin emiterea actului nelegal în vederea anulării acestuia, fără a distinge după cum este incidentă sau nu excepția de la principiul revocabilității actelor prevăzută de art. 1 alin. 6 din aceeași lege.
Astfel, câtă vreme instanța de fond a dispus, în mod legal și temeinic, anularea procesului- verbal de contravenție ca efect al plângerii contravenționale exercitate de petentul intimat, culpa procesuală a organului constatator și fundamentul aplicării prevederilor art. 274 C.pr.civ. (independent de poziția exprimată prin întâmpinarea formulată în cauză) rezidă în dresarea în mod nelegal a procesului verbal de contravenție, astfel încât se impunea obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petent în vederea exercitării plângerii contravenționale, acestea cuantificând suma de 500 lei și reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosarul fond, cuantum pe care tribunalul îl apreciază ca întrunind criteriile de proporționalitate și rezonabilitate pe care le instituie prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I. B. -N., în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I. DE P. AL J. B. -
N.
împotriva sentinței civile nr. 584/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
A. P. M. D. E. | L. | L. | T. B. I. D. M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex Jud. fond: MIF
