Decizia civilă nr. 512/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.512/R/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE . P. Urs
Judecător: M. L. Judecător: A. Ț. Grefier: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent M. | C. | -N. |
împotriva sentinței civile nr. 12604/_ pronunțată în dosarul nr. _ | al |
Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat A. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care tribunalul constată că recursul este la primul termen de judecată, astfel, în baza art. 159 indice 1, alin.4 Cod procedură civilă, din oficiu își verifică competența și stabilește că este competent, general, material și teritorial la soluționarea recursului, conform prevederilor art.2, pct.3 din Codul procedură civilă.
T. ul constată că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, este comunicat, motivat. Totodată se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 C.pr.civ.
T. ul, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin sentința civilă nr. 12604/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. C., cu domiciliul în C. -N., str. M., nr. 24, județul C., în contradictoriu cu intimata M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, cu sediul în C. -N., str. M., nr. 1-3, județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 185555/484/_ .
A fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 185555/484/_, în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
La data de_ a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul M. UI C. -N. -DP L. C., pe baza notei de constatare seria PC nr. 185555/_ (fila 16), procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 15288/484/_ (fila 17), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010, constând în aceea că în data de _
, în jurul orelor 14.31, a staționat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în
C. -N., str. Clinicilor, nr. 3, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentului, consemnându-se că "persoanele de față refuză să se implice";.
Examinând sub aspectul legalității
întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută
prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele, procesul verbal respectând dispozițiile art. 19 OG nr. 2/2001, în ceea ce privește încheierea procesului verbal în lipsa contravenientei.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului
, se reține că forța probantă
a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007, mai mult aceasta a recunoscut împrejurarea că a staționat în locul indicat în procesul verbal criticat.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale
, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";,
ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de "împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului";.
Apreciind că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, instanța a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, a admis în parte plângerea contravențională, astfel cum a fost formulată de către petent și a dispus modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 185555/484/_ în sensul că a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 200 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurentul
M. C. -N., care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petent, în motivare arătând în esență că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, nejustificându-se reindividualizarea acesteia.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele :
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală reținând în mod corect, pe de o parte, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 și că, din analiza actelor depuse la dosar, rezultă în mod clar că petentul A. C. a săvârșit contravenția prev. de art.10 lit.a din H.C.L. nr. 26/2010, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.5 alin.5, art.7 alin.3 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea petentului și la prevenirea săvârșirii de noi fapte similare de către acesta, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul acestei soluții fiind pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 12604/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. , cu sediul în C. -N.
, str. M., nr. 1-3, județul C., împotriva sentinței civile nr. 12604/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |||
P. URS | M. | L. | A. | Ț. |
GREFIER
L. C.
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: R. -M. P.
