Decizia civilă nr. 9560/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9560/2013
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC I. G. F. S. împotriva sentinței civile nr. 2278 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta C. B., având ca obiect - anulare act administrativ decizie de impunere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat Nina Albu, în substituirea d-nei avocat Precup M., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de neachitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru recursul promovat, apărătorul recurentei arată că până la închiderea dezbaterilor va depune dovezi în acest sens.
Curtea din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului, iar în ipoteza în care această obligație va fi îndeplinită până la momentul închiderii dezbaterilor, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2278 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința anulării actului administrativ fiscal intitulat înștiințare de plată nr. 5129/_ și a actelor subsecvente emise de pârât .
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aspectul că nu a luat în considerare împrejurarea că reclamanta, prin demersul introductiv, a solicitat să se verifice legalitatea și temeinicia actelor emise de către Primarul comunei B. . Prin cererea de chemare în judecată s-a contestat legalitatea actului prin care se impune reclamantei, cu titlu de taxă de bar, suma de 3615 lei pe an, taxă care este cu mult mai mare decât cuantumul maxim prevăzut de legea pentru anul în curs.
Prima instanță nu a contestat susținerile cu privire la legalitatea acestor sume ci doar că, nefiind un act administrativ fiscal, la momentul executării reclamanta are deschisă calea contestație în instanță întemeiată pe lipsa titlului, însă atât timp cât această contestație se face la judecătorie iar instanța de fond nu are competențe să se pronunța decât în ceea ce privește lealitatea actelor de executare, reclamanta va fi executată chiar în lipsa unui titlu.
Se mai susține că la momentul înregistrării acțiunii s-a solicitat obligarea pârâtului să depună actul administrativ unilateral emis cu privire la suma contestată, iar ca urmare a refuzului nejustificat, care poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, s-a promovat acțiunea.
Cât privește contestația administrativă formulată (fila 38 dosar fond), apărătorul recurentei arată că nu s-a formulat niciun răspuns din partea pârâtei.
Totodată, la întrebarea instanței se mai relevă că prin demersul introductiv, așa cum a fost precizat ulterior, s-a solicitat anularea actului fiscal prin care s-a stabilit suma cu titlu de taxă de bar, precum și a tuturor actelor care privesc această sumă.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
Anterior închiderii dezbaterilor în ședința publică de la acest termen se prezintă reprezentanta recurentei-reclamante care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și copia sentinței civile nr. 9687/_, pronunțată de Tribunalul Cluj.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2278 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al tribunalului Cluj a fost respinsă cererea în contencios formulată de reclamanta S.C. I. G. F. S. în contradictoriu cu pârâta C. B. ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actul nu poate constitui un act administrativ fiscal care să poată fi contestat potrivit dreptului fiscal iar contestarea pe calea contenciosului administrativ a înștiințării de plată este inadmisibilă.
Totodată arată instanța că atâta timp cât în cauză nu a fost întocmit un titlu de creanță, reclamanta nu datorează nicio taxă și nici penalități, însă criticarea acestor aspecte este specifică contestației la executare de drept comun și nu contenciosului administrativ- fiscal.
Prin urmare, în situația începerii executării silite, reclamanta are deschisă calea contestației la instanța de executare întemeiată pe lipsa titlului executoriu, până în acel moment neavând interesul și posibilitatea legală de a ataca înștiințarea de plată.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că a promovat demersul față de refuzul nejustificat al intimatei de a soluționa contestația formulată și respectiv de a rezolva o cerere de comunicare a actelor ce au stabilit obligații fiscale în contextul în care în absența comunicării actelor emise de autoritatea fiscală era lipsită de posibilitatea solicitării anulării lor. Soluția instanței se
arată este criticabilă deoarece așa cum rezultă din întâmpinare titlul de creanță este înștiințarea de plată. Intimata chiar dacă nu a răspuns contestației furnizează date arătând că titlul este înștiințare și recunoaște implicit că nu exista o altă decizie anterioară. Ca atare instanța trebuia să se pronunțe asupra legalității acestui act unilateral - ca titlu de creanță fiscală.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurenta a solicitat instanței a obliga intimata să comunice/depună actul ce trebuia emis față de refuzul nejustificat de a soluționa o cerere respectiv de a soluționa contestația.
Cererea a fost motivată prin aceea că i-au fost stabilite obligații fiscale prin actul adus la cunoștință sub titulatura înștiințare și față de acesta a făcut o sesizare de a i se comunica temeiul care a fundamentat aceasta, titlul de creanță. Sesizarea a fost urmată de contestație însă nu i s-a răspuns iar în această situație este lipsită de posibilitatea verificării și supunerii controului
judiciar a legalității obligațiilor stabilite. În această situație formulând contestație și având în vedere ca cererea și nici contestația nu au fost soluționate printr-o decizie comunicată s-a considerat îndreptățit la sancționarea refuzului administrației în modalitatea atacării în instanță.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii susținând că nu este vorba de un refuz întrucât actul administrativ unilateral privind impunerea cu titlu taxa datorată bugetului local a fost comunicat acesta reprezentând înștiințarea de plată nr.5129/_ .
Din cele de mai sus se observă că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiunii vizând obligarea autorității la emitere act prin care să se pronunțe asupra cererii și contestației în considerarea refuzului nejustificat și în condițiile existenței / comunicării actului anularea acestuia pentru nelegalitate.
Potrivit OUG nr.92/2003 art.205 împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Este îndreptățit la contestație potrivit alin.2 al aceluiași articol cel ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ sau în lipsa acestuia.
Același act normativ mai prevede că se formulează în scris contestație care se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat și se soluționează de către organul administrativ fiscal .
Mai prevede actul normativ prin art.210 art.211 că în soluționarea contestației organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție după caz iar decizia se emite în forma scrisă și va cuprinde preambulul, considerentele și dispozitivul.
Tot astfel prin actul normativ menționat art.218 se prevede că decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului iar deciziile emise în soluționarea contestației pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competenta în condițiile legii.
Reiese din normele enunțate că atât actul administrativ fiscal cât și lipsa acestuia pot fi contestate la organele fiscale; că în soluționarea contestației se emite decizie/dispoziție iar acestea pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ și fiscal competent (raportat la valoare și emitent în condițiile legii contenciosului nr.554/2004- tribunal, curte de apel) după cum în fața acestei instanțe poate fi contestat și refuzul nejustificat în soluționarea contestației sau a cererii de emitere a unui act .
Cu alte cuvinte legea specială consacră principiul contestării actului administrativ fiscal sau lipsa acestuia în fața organelor fiscale și apoi a atacării deciziei în soluționarea contestației sau refuzul soluționării acesteia sau a
cererii de emitere a actului (lipsa acestuia cum prevede art.205 alin.2) în fața instanței de contencios . Sunt supuse așadar centurii instanței de contencios deciziile emise de organele fiscale în soluționarea cererii,contestației actelor administrative sau a lipsei și refuzul soluționării acestora.
În speță intimata a arătat prin întâmpinare că a emis actul administrativ privind impunerea reprezentată de înștiințarea de plată. Altfel spus intimata arată că a emis actul administrativ fiscal în soluționarea cererii și contestației în înțelesul codului de procedură fiscală. Înțelesul dat de intimat înștiințării - de act administrativ fiscal a fost avută în vedere și de recurentă în condițiile în care la dosar a depus contestație (f.38 dosar fond) urmând procedura instituită de normele mai sus enunțate.
Prin prisma celor susținute și înțelese de părți trebuie stabilit dacă actul evocat reprezintă un act administrativ fiscal, titlu de creanță sau un act de executare.
În înțelesul codului de procedură fiscală art.41 actul administrativ este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea obligațiilor fiscale.
Astfel în înțelesul aceluiași act normativ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Totodată actul normativ mai prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlul executoriu va conține pe lângă elementele prevăzute de art.43 alin.2 Codul de identificare fiscală, domiciliul precum și orice alte date de identificare, cuantum, natura temei.
Reiese din normele enunțate că titlul de creanță este actul administrativ fiscal ce constată individualizează o creanță și nu obligă la încasare până la termen iar actul ce dă naștere dreptului de a încasa creanța este titlul executoriu.
Actul emis de intimată intitulat înștiințare este actul ce constată, individualizează o creanță fiscală dat în aplicarea legii și dă naștere unor raporturi respectiv este un act în înțelesul art.41 nu un titlu de executare.
Prin urmare câtă vreme actul este emis în înțelesul normei arătate- așa cum de altfel arată intimata prin întâmpinare -reținerea primei instanțe că actul ar fi un act de executare și că din această perspectivă procedura ar fi inadmisibilă este greșită. Actul individualizând creanța urmează procedura instituită de art.205 și următoarele iar aceasta așa cum se observă din actele dosarului a fost urmată de recurentă în acest sens existând la fila38-39dosar fond contestația.
Așadar constatând cele arătate în baza art. 312 Curtea va admite recursul și va casa hotărârea trimițând cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de SC I. G. F. S. împotriva sentinței civile nr. 2278 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | M. | F. | T. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
