Decizia civilă nr. 760/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA Nr. 760/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta D. H. A. I. I. împotriva sentinței civile nr. 17587/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. N., privind și pe intimatul I. T. DE M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentă, reprezentanta acesteia, avocat C. Codruța, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.15), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul din oficiu invocă excepția tardivității promovării recursului, excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentanta recurentei, avocat C. Codruța solicită instanței respingerea excepției tardivității.
T. ul va reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității invocate din oficiu.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 17587/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta D. H. A. E. IA Î. I. cu sediul procesual ales în C. -N., str.
S., nr. 7, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. C., cu sediul în mun. C. -N., str. G. C., nr. 2, jud. C. și în consecință:
A fost menținut procesul verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0. încheiat la_ de către organul constatator I. T. DE M. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal seria CJ nr. 0. încheiat la_ de I. T. DE M.
C., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numita Aștelean Medi începând cu data de_, fără a-i întocmi în formă scrisă, în limba română, contract individual de muncă, până în data de_, ora 11:00. Potrivit celor consemnate de agentul constatator, fapta a fost săvârșită la locul de muncă organizat de petentă situat pe Calea Turzii, nr. 70 din C. -N. (f. 18-19).
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii constituie
"contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată";.
În temeiul art. 16 din Legea nr. 53/2003, "contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului";. Mai mult, potrivit aceluiași articol, "anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, iar angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.";
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CJ nr. 0. încheiat la_, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța a reținut că petenta nu a dovedit netemeinicia celor constatate de agenții intimatului sau inexactitatea acestora, motiv pentru care procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie.
Astfel, petenta nu și-a îndeplinit la data de_, când a primit la muncă pe numita Aștelean Medi, obligația legală prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003,
susținerile sale privind încheierea contractului de muncă, fiind neîntemeiate, atâta timp cât, din declarația martorei (f. 32) nu reiese că aceasta ar fi încheiat în data de_ contract individual de muncă, rezultând din relatările acesteia doar că ar fi semnat un oarecare înscris. Prin urmare, instanța nu a putut reține că acel înscris semnat ar fi fost un contract de muncă, având în vedere că însemnătatea unui asemenea înscris totuși nu poate fi trecut ușor cu vederea, așa cum pretinde martora. Mai mult, instanța arată că eventualul dubiu ce ar putea să profite petentei, în sensul că acel înscris ar putea fi contractul de muncă, este înlăturat de faptul că, în speță contractul de muncă depus la dosar nu are un număr și dată de înregistrare, iar martora a primit un exemplar din acesta abia la data de_, ceea ce indică că acest înscris a fost constituit procausa.
Instanța de fond mai reține că, starea de fapt invocată de petentă nu întrunește condițiile existenței unui caz de forță majoră, aceasta având posibilitatea mandatării unei persoane care să îndeplinească formalitățile legale, dacă într-adevăr ar fi fost bolnavă, instanța exprimându-și dubiile, ținând seama că, în data de_ se afla la serviciu, după cum a relatat martora, deși din certificatul medical rezultă că aceasta figura în concediu medical.
Sub aspectul încălcării Principiului non bis in idem, instanța arată că, în mod corect a arătat intimatul că petenta nu a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă, întrucât sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei a fost aplicată pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, respectiv neîncheierea contactului de muncă în formă scrisă, iar sancțiunea avertismentului a fost aplicată pentru netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a H.G. nr. 500/2011.
În consecință, instanța revine și arată că, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal, acesta a fost valabil încheiat, cele reținute în starea de fapt fiind conforme cu realitatea.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 10.000 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii și de faptul că, petenta nu a dat dovadă de a înțelege consecințele faptei sale, neasumându-și responsabilitatea celor întâmplate.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție seria CJ nr. 0. încheiat la_ de către organul constatator I. T. DE M. C., pe care l-a menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs la data de_ petenta D.
H. A. Î. I., recurs ce va fi respins ca tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din OG 2/2001, în vigoare la data pronunțării sentinței instanței de fond, împotriva hotărârii prin care s-a hotărât asupra plângerii contravenționale se poate face recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Sentința civilă nr. 17587/_ a fost comunicată petentei la data de_ potrivit filelor de comunicare de la dosarul cauzei (f. 42 dosar fond, f. 4 dosar recurs). Termenul de 15 zile se calculează pe zile libere, ceea ce înseamnă că prima și ultima zi a termenului nu intră în calculul celor 15 zile. Ultima zi a termenului astfel calculat ar fi fost ziua de 4 noiembrie, dar pentru că era o zi de duminică, ultima zi este considerată data de_ . Se observă însă că recursul este înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_, ceea ce înseamnă că este tardiv, și ar fi fost tardiv și la data de_ specificată pe cererea de recurs ca fiind data redactării acesteia.
În concluzie, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca tardiv recursul declarat de petenta D. H. A. E. IA Î. I. împotriva sentinței civile nr. 17587/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. ce va fi menținută în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta D. H. A. E. IA Î. I. cu sediul procesual ales în C. -N., str. S., nr. 7, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 17587/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013
PREȘEDINTE, A. G. C. | JUDECĂTOR, I. N. B. | JUDECĂTOR, S. T. |
GREFIER, D. B. |
Red.S.T./C.B./2 ex./_
Jud. fond . Ș. -B. T. AN
