Decizia civilă nr. 7953/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7953/2013
Ședința publică din data de 04 Iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta B. I. INC. SRL R. N. SS C. N. R. împotriva sentinței civile nr. 12289 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții I. T. DE M. AL J. C. și I. M., având ca obiect - anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de _
, apoi la data de_ și ulterior la_ .
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12289 din 19.XI.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta I. M. .
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. B. I. Inc. S.R.L. R. N. S., S. C. -N. R.
în contradictoriu cu pârâții I. T. de M. C. și I. M., având ca obiect anularea procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 37215/_ întocmit de I. T. de M. C. și a avizului nr. 355/_ dat de I.
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Accidentul de muncă în care a fost implicat salariatul Jurcă N. al reclamantei S.C. B. I. Inc. S.R.L. R. N. S., S. C. -N. R. a avut loc în data de_ și s-a produs la km 50 + 250 m al Autostrăzii Transilvania, la pila 14 a viaductului ce se construia.
Inițial, cercetarea accidentului de muncă a fost efectuată de o comisie desemnată din cadrul B., numită prin decizia internă nr. 25031-100-T-BILA- 01308, iar prin procesul-verbal de cercetare a cauzelor accidentului nr. 25031- 100-T-BILA-01337/_ s-a reținut drept cauză a accidentului nerespectarea de către victima Jurcă N. a normelor de securitate în muncă, deși fusese corespunzător instruită, prin aceea că a rămas complet neasigurată în momentul deplasării spre turnul de acces scara schela de tip Doka Staxo pentru a coborî la sol, încălcând astfel dispozițiile art. 22 și art. 23 lit. a din Legea nr. 319/2006 (filele 39-42, vol. I).
Acest proces-verbal a fost avizat de pârâtul ITM C. prin adresa nr. 161/_ (fila 50, vol. I).
Ulterior, I. T. de M. C. a întocmit procesul verbal de cercetare nr. 37215/_ (filele 53-62, vol. I), prin care s-a reținut drept cauză a producerii
evenimentului utilizarea la munca la înălțime, de către reclamantă, a angajatului Jurcă N. care avea controlul medical periodic dar era apt condiționat la sol, încălcându-se astfel prevederile art. 7 alin. 4 lit. c și e și art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006 (pct. k din procesul verbal de cercetare). Altă cauză care a concurat la producerea evenimentului a fost considerată ca fiind nerespectarea normelor de securitatea muncii de către victima accidentului, cu încălcarea dispozițiilor art. 22 și 23 din lege raportat la art. 23 alin. 1 lit. b (pct. l), iar la capitolul alte constatări s-a reținut că muncitorului Jurcă N. nu i s-a efectuat instruirea periodică
pentru lunile august, septembrie și octombrie din anul 2009 și nu s-a făcut verificarea instruirii periodice conform prevederilor legale, ceea ce contravine art. 95, art. 96 și art. 97 din H.G. nr. 1425/2006 și art. 13 lit. f și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 (pct. m1 din procesul verbal de cercetare); de asemenea, societatea reclamantă nu a stabilit prin fișa postului atribuțiile și răspunderile ce le revin lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă, cu încălcarea art. 13 lit. d din lege.
Dosarul de cercetare al ITM C. a fost avizat de pârâta I. M. sub nr.355/_ (fila 190, vol. I).
Cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta S.C. B. I. Inc. S.R.L. R. N. S., S. C. -
R. a formulat plângere prealabilă (filele 87-91, vol. I), nesoluționată, iar acum solicită în contenciosul administrativ anularea procesului verbal de cercetare nr.37215/_ întocmit de I. T. de M. C. și respectiv a avizului nr. 355/_ dat de I. M. .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității
invocată de pârâta I. M.
, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției, pârâții pretind că procesul-verbal de cercetare atacat constituie doar un act premergător, nefiind susceptibil să modifice starea unui drept anterior ori să lezeze un interes legitim iar măsurile impuse tind să prevină, în măsura posibilă, producerea altor accidente pe viitor. Apoi, în cazul în care reclamanta nu s-ar conforma și nu s-ar îndrepta erorile în aplicarea normelor de securitate și sănătate în munca, ITM C. are posibilitatea emiterii unui proces-verbal de sancționare, doar acesta fiind atacabil în instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)";.
Tribunalul a apreciat că procesul verbal de cercetare în discuție întrunește condițiile textului legal, fiind emis de o autoritate publică - I. T. de M.
C. -, în regim de putere publică și în vederea executării atribuțiilor sale, producând efecte juridice specifice prin instituirea în sarcina reclamantei a unor măsuri obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 6 și art. 19 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției M. raportat la prevederile Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, privind înregistrarea accidentului de muncă și prevenirea altor evenimente similare.
Pe de altă parte, art. 20 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 prevede în mod expres: "Contestațiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare";. Apoi, alin. 3 al aceluiași articol subliniază diferența dintre procesul verbal de control care poate fi atacat în contencios administrativ și procesul
verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care se atacă potrivit și în temeiul O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe cale de consecință, este lipsit de relevanță dacă s-a procedat (și) la sancționarea contravențională a reclamantei, atâta vreme cât procesul verbal de cercetare atestă o situație juridică (cauzele și răspunderea pentru producerea accidentului) și produce efecte specifice, impunând luarea unor măsuri; de asemenea, este lipsit de importanță faptul că aceste măsuri sunt de prevenție, atâta vreme cât sunt stabilite o autoritate publică în realizarea atribuțiilor prevăzute de lege și pot atrage sancționarea societății în caz de neconformare.
Pentru aceste considerente, instanța a aprecit că procesul-verbal de cercetare este susceptibil a fi contestat în contenciosul administrativ, sens în care s-a respins excepția inadmisibilității invocată.
Pe fondul cererii,
reclamanta S.C. B. I. Inc. S.R.L. R. N. S. ,
S. C. -N. R. invocă în primul rând nulitatea a bsolută
a procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 37215/_ întocmit de ITM C. datorită încălcării principiului irevocabilității actului administrativ. În esență, procesul-verbal de cercetare a cauzelor accidentului nr. 25031-100-T-BILA- 01337/_ emis de B. este un act administrativ care stabilește răspunderi și produce efecte juridice începând cu data avizării sale de către autoritatea de muncă și comunicării sale către persoanele cercetate cu privire la cauzele producerii accidentului, motiv pentru care pârâtul trebuia să obțină o hotărâre judecătorească de anulare a acestuia înainte de a putea emite un nou proces verbal cu alte concluzii.
După cum a prezentat deja, accidentul de muncă a fost cercetat inițial de o comisie numită de societatea reclamantă.
Potrivit art. 125 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, "(1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează pentru verificare și avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării. (2) I. teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza și va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. (3) Dosarul va fi însoțit de avizul inspectoratului teritorial de muncă _
";.
Or, acest aviz nu produce prin el însuși efecte juridice și nu este în măsură să confere procesului verbal avizat caracterul unui act administrativ. Prin avizare nu se însușește actul respectiv, care este și rămâne emis de o persoană juridică de drept privat, iar nu de o "autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii"; în sensul art.
2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Avizul reprezintă în acest caz doar verificarea și manifestarea unilaterală de voință a inspectoratului teritorial de muncă cu privire la cercetarea efectuată de societate.
În același sens, art. 125 alin. 4 prevede dreptul ITM de dispune în scris măsuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare și/sau completarea dosarului în cazul în care constată că cercetarea nu a fost efectuată
corespunzător
,
fără ca legea să prevadă și posibilitatea de aplicare a altor măsuri
decât cele dispuse de societate, fiind puțin probabil ca aceasta însăși să își rețină culpa printr-un act de cercetare întocmit de ea.
Pe de altă parte, chiar legea obligă pârâtul la întocmirea unui nou proces verbal de cercetare, art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1425/2006 stabilind în mod neechivoc că "în cazul accidentului cu incapacitate temporara de muncă, în urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie_ inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului și va intocmi un nou proces-verbal
de cercetare bazat pe dosarul completat. (2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (l)j se face in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr- un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala
";.
Întrucât prin Decizia nr. 893/_ emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă C. victima accidentului Jurcă N. a fost încadrată în gradul II de invaliditate (fila 112, vol. II), ITM C. avea obligația legală de a întocmi un nou proces-verbal de cercetare a evenimentului, fără a fi necesar să obțină în prealabil anularea în instanță a procesului verbal întocmit de societate.
Pe de altă parte, în lipsa unei limitări legale exprese, nimic nu împiedică ITM ca în acest nou proces verbal să identifice și alte cauze care au contribuit la producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât culpa victimei a fost confirmată și prin acest act administrativ.
Tocmai pentru că doar procesul verbal de cercetare nr. 37215/_ reprezintă un act administrativ, nu se poate aprecia că prin acesta ITM C. ar reveni asupra unui act administrativ emis anterior, avizul reprezentând doar o opinie obligatorie, exprimată cu privire la cercetarea efectuată de societate.
De asemenea, atâta vreme cât inspectoratul teritorial de muncă nu a dispus în vreun fel cu privire la accidentul de muncă cercetat, nimic nu se opune ca pe baza acelorași probe să se rețină anumite cauze concurente la producerea lui, nefiind absolut necesară identificarea de probe suplimentare față de cele constatate de societatea implicată. Datorită rezultatului produs, legea impune efectuarea unei cercetări chiar de ITM, care are dreptul și obligația să depisteze toate cauzele care au generat producerea accidentului.
În susținerea argumentului de încălcare a irevocabilității actelor administrative individuale care au intrat în circuitul civil reclamanta mai subliniază că actul pregătitor nu mai poate fi retras dacă actul administrativ de autoritate, pentru care a fost necesar actul pregătitor, a fost adoptat ori emis și a intrat în circuitul civil, dar tocmai actul administrativ care încorporează avizul lipsește în speță, sens în care nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul temeiniciei
procesului verbal contestat, s-a constatat că acesta a preluat întocmai situația de fapt reținută de societatea B. ca urmare a cercetării efectuate.
Astfel, în ziua de_, după repartizarea sarcinilor de lucru, Ismail Demir, șeful de echipă, a detaliat împreună cu echipele de lucru măsurile de prevenire necesare activităților care urmau să se desfășoare, lucru evidențiat prin Fișa de începere a lucrului, denumita "Starrt Card"; din acea zi. Activitatea s-a desfășurat în mod normal până în jurul orei 10.30 când Koksal Acun, având
funcția de Supervizor Sănătate și Securitate în teren, a oprit munca echipei din care făcea parte și victima, deoarece muncitorii nu respectau metoda de lucru corectă privind utilizarea echipamentului individual de protecție. La ora 11:30, muncitorul Jurcă N., care lucra la instalarea balustradelor, a avut dureri abdominale, transpirații, durere de cap, cu senzație iminentă de defecație. Acesta a hotarât să se deplaseze spre turnul de acces scara schela de tip Doka Staxo pentru a coborî, având țintă toaleta ecologică. Muncitorul Jurcă N. purta echipamentul de protecție adecvat prevăzut cu un mijloc de legatură Y, care, atunci cand este utilizat corect, permite mișcarea în siguranță dacă este conectat în permanență; când s-a deplasat pe structură, Jurcă N. nu a utilizat echipamentul în mod corespunzator, acesta închizând numai un picior al echipamentului. A început să se deplaseze către scară și a desfăcut singurul
picior al legăturii care îl ținea în siguranță dar nu a legat mai întai celalalt picior (procedând astfel s-a expus la riscul de cadere), apoi a încercat să se ghemuiască și să stea pe vine ca să nu cadă. Jurcă N. a declarat că în acel moment și-a pierdut cunoștința și nu și-a recăpătat-o decât după impactul cu solul.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina reclamantei, respectiv utilizarea la munca la înălțime a angajatului Jurcă N. care avea controlul medical periodic dar era apt condiționat la sol, B. pretinde că împrejurarea privind declararea lucrătorului inapt pentru munca la înălțime nu reprezintă o împrejurare relevantă pentru producerea accidentului.
Cercetarea evenimentului presupune, în mod obligatoriu, aprecierea tuturor împrejurărilor în care s-a produs accidentul de muncă și stabilirea cauzelor care au determinat producerea ei. Astfel, art. 128 lit. k și l din H.G. nr. 1425/2006 dispune că ITM are obligația de a identifica atât cauza accidentului cât și orice alte cauze care au concurat la producerea evenimentului.
Or, desfășurarea activității la înălțime de către Jurcă N. reprezintă chiar premisa producerii accidentului de muncă, fiind deci necesar a se stabili, subsecvent, dacă era apt pentru o astfel de muncă. Nu se poate susține în mod convingător că folosirea victimei pentru munca la înălțime reprezintă o împrejurare care are o legătură prea îndepărtată sau vagă cu efectul vătămător, atâta vreme cât acest efect s-a produs tocmai pentru că Jurcă N. a căzut de la înălțime. Leziunile care au generat încadrarea sa în gradul II de invaliditate s-au produs ca urmare a impactului cu solul, astfel că, dacă Jurcă N. ar fi lucrat la sol, nu ar fi suferit aceste vătămări. De aceea, munca la înălțime reprezintă o împrejurare care a avut în mod obiectiv o influență semnificativă asupra apariției rezultatului.
Potrivit fișei de aptitudini nr. R/876/_, ca urmare a unei operații de hernie inghinală suportată de Jurcă N. în octombrie 2008, acesta a fost declarat apt condiționat de muncă, recomandarea fiind să desfășoare munca la sol timp de 6 luni, respectiv până în februarie 2009 (fila 30, vol. I, filele 349-350, vol. II).
Întrucât accidentul s-a produs în octombrie 2009, reclamanta subliniază că perioada pentru care Jurcă N. fusese evaluat din punct de vedere medical ca fiind inapt pentru a efectua muncă la înălțime expirase deja de mai bine de 6 luni de zile iar împlinirea acestui termen a generat încetarea oricărui efect al recomandării medicale (de apt condiționat la sol).
Tribunalul a apreciat că această interpretare nu are susținere legală, în condițiile în care art. 23 din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor prevede că "Examenul medical la reluarea activității se efectuează după o întrerupere a activității de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activității, cu respectarea dispozițiilor art. 22";, iar art. 24 "Efectuarea examenului medical la reluarea activității are următoarele scopuri: a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcției avute anterior sau noii profesii/funcții la locul de muncă respectiv; b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă și a unor activități specifice profesiei sau funcției, dacă este cazul; c) reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menținerea sănătății și a capacității sale de muncă";.
Întrucât salariatul Jurcă N. a fost declarat inapt pentru munca la înălțime pentru o perioadă de 6 luni, este evident că a operat o întrerupere a activității sale la înălțime, iar reluarea activității în aceste condiții se putea realiza doar după efectuarea unui control medical la expirarea perioadei de interdicție. Chiar medicul de medicina muncii care a semnat fișa de aptitudini, d-na Șuteu
Lăcrămioara, a depus mărturie în instanță în sensul că la expirarea
perioadei de 6 luni se impunea reevaluarea stării de sănătate a lui Jurcă N. (fila 19, vol. IV). Apoi, controlul medical trebuia efectuat în temeiul textului legal mai sus redat și nu trebuia să existe o astfel de recomandare în cuprinsul fișei de aptitudini.
Fiind necesară verificarea medicală a victimei pentru confirmarea sau infirmarea capacității acesteia de a lucra la înălțime, urmează că repartizarea lui Jurcă N. la desfășurarea de activități la înălțime s-a realizat de societatea reclamantă B. cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. 4 lit. c și e și art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006, respectiv a obligațiilor sale de a lua "în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini"; și de a lua "măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate";; de asemenea, reclamanta nu a asigurat salariatului controlul medical periodic, ulterior angajării.
Reclamanta se mai prevalează de faptul că problemele medicale acuzate de dl. Jurcă în ziua evenimentului nu au avut nicio legătură de cauzalitate cu operația sa anterioară (de hernie inghinală), care a generat declararea sa ca fiind inapt de a presta munca la înălțime.
Pe de o parte, raportul de cauzalitate putea fi dovedit doar printr-o expertiză medico-legală, iar nu prin declarația testimonială a unui medic de medicina muncii; pe de altă parte, acest aspect nici nu este relevant în cauză. Indiferent dacă starea de rău a lui Jurcă N. reprezenta un efect mai îndepărtat al intervenției chirurgicale suferite ori nu avea absolut nicio legătură cu aceasta, utilizarea salariatului la munca la înălțime nu se putea dispune decât după efectuarea unui nou examen medical la expirarea intervalului de "apt condiționat la sol";.
În ciuda celor declarate în instanță de martorul Jurcă N. (filele 21-22, vol. IV), prin procesul verbal de cercetare nu s-a reținut culpa societății întrucât nu s-ar fi avut în vedere starea lui fizică din acea zi și nu i s-ar fi acordat posibilitatea de a consulta medicul de medicina muncii existent pe șantier, potrivit art. 40 din H.G. nr. 355/2007, ci pentru că repartizarea victimei la munca la înălțime fără reevaluarea stării sale de sănătate a fost de natură a crea condițiile în care s-a produs accidentul de muncă.
Mai trebuie subliniat și faptul că ITM C. nu a exclus vina victimei, aceea de a nu fi folosit în mod corespunzător echipamentul de protecție din dotare, cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 319/2006, dar a constatat și culpa B.
. Apoi, chiar dacă fapta victimei ar fi trebuit considerată drept cauza majoră a accidentului iar fapta societății - o cauză care a concurat la producerea evenimentului, toate cele reținute de inspectoratul teritorial de muncă și confirmate în instanță își mențin acuratețea și nu se poate dispune anularea procesului verbal de cercetare pentru acest motiv.
O altă faptă
constatată prin procesul verbal nr. 37215/_ este aceea că muncitorului Jurcă N. nu i s-a efectuat instruirea periodică pentru lunile august, septembrie și octombrie din anul 2009 și nu s-a făcut verificarea instruirii periodice conform prevederilor legale.
Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că atât această faptă cât și ultima reținută în sarcina B. sunt expuse la capitolul alte constatări, nefiind, deci, apreciate drept cauze ale producerii accidentului de muncă, ci neregularități constatate cu ocazia cercetării efectuate.
Reclamanta pretinde că a respectat intervalul prevăzut de lege între două instruiri periodice.
Este adevărat că art. 96 alin. 21 din H.G. nr. 1425/2006 statuează că
"Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni";, dar acesta
este termenul limită prevăzut de legiuitor, alin. 2 al aceluiași articol dispunând că
"Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri și periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucțiuni proprii, în funcție de condițiile locului de muncă și/sau postului de lucru
";. Astfel, angajatorul este liber să stabilească intervalul dintre două instruiri și periodicitatea verificării instruirii, dar nu la intervale mai mari de 6 luni.
În speță, din înscrisul aflat la fila 346, vol. II reiese că Jurcă N. ar fi trebuit să fie instruit lunar, dar lipsa semnăturilor celor implicați atestă că reclamanta nu a respectat propriul interval apreciat ca fiind necesar pentru realizarea instructajului periodic.
Pe de altă parte, prin chiar procesul verbal nr. 25031-100-T-BILA- 01337/_ B. a prevăzut la pct. O "Propuneri pentru sancțiuni administrative și disciplinare"; propunerea de sancționare a domnului Urfan Dag pentru neconsemnarea în timp util a instruirilor periodice. Astfel, reclamanta însăși a constatat o neregularitate cu privire la instruirile periodice, iar în cursul procesului nu a propus iar instanța nu a administrat probe concludente pentru a concluziona că numitului Jurcă N. i s-a efectuat instruirea periodică în intervalul august-octombrie 2009. Trecerea în revistă a măsurilor de prevenire necesare activităților care urmau să se desfășoare în fiecare zi, evidențiată prin Fișa de începere a lucrului "Starrt Card"; utilizată de societate nu o exonerează de asigurarea instructajului lunar.
Pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut în sarcina societății reclamante încălcarea art. 95, art. 96 și art. 97 din H.G. nr. 1425/2006, art. 13 lit. f și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006.
În fine, cea de-a treia faptă pentru care s-a reținut răspunderea reclamantei S.C. B. I. Inc. S.R.L. R. N. S., S. C. -N. R.
constă în omisiunea de a stabili prin fișa postului lucrătorilor atribuțiile și răspunderile ce le reveneau în domeniul securității și sănătății în muncă, cu încălcarea art. 13 lit. d din Legea nr.319/2006.
Reclamanta pretinde că în fișa postului întocmită pentru Jurcă N. se regăsesc atribuții specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, deoarece, pe de o parte, acesta avea obligația de a respecta dispozițiile de lucru, iar cu o oră mai devreme, dispozițiile fuseseră în sensul lucrului asigurat cu ambele cârlige ale hamului, iar pe de altă parte, acesta avea obligația respectării reglementărilor interne, deci inclusiv a celor ce îi fuseseră predate potrivit instructajului introductiv-general, la locul de muncă și cel periodic.
Art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006 prevede, însă, obligația angajatorului
"să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate";, nefiind, deci, suficient ca prin fișa postului să se stabilească obligația respectării reglementărilor interne și a dispozițiilor de lucru și să se facă trimitere la indicațiile primite ulterior. Legea impune trecerea în revistă și consemnarea atribuțiilor și răspunderilor SSM prin chiar fișa întocmită, raportat la sarcinile concrete corespunzătoare postului ocupat.
Or, fișa postului numitului Jurcă N. cuprinde doar indicarea sarcinilor și responsabilităților aferente postului de dulgher în construcții, fără menționarea atribuțiilor și răspunderilor ce îi reveneau în domeniul securității și sănătății în muncă (fila 74, vol. I).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. I. INC. R. N. S. SRL S. C. -N.
solicitând:
admiterea recursului,
modificarea în parte a sentinței civile nr. 12289/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, conform art. 312, alin. 3 C. Proc. Civ.,
cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamanta și
anulării procesului - verbal de cercetare a evenimentului nr. 37215/_, încheiat de ITM C. și comunicat B. sub nr. 38762/_ și anulării avizului dat de către I. M. pentru emiterea de către ITM C. a procesului - verbal de cercetare sus-arătat, emis sub nr. 355/_ ,
Instanța fondului a soluționat greșit excepția nulității absolute a procesului-verbal de cercetare a evenimentului întocmit ITM C. sub nr. 37215/_, rezultând din încălcarea principiului irevocabilității actului administrativ comunicat către administratul B.
în cazul de față, a avut loc o succesiune de cercetări ale evenimentului din_ :
Inițial, întrucât accidentul de muncă nu a fost soldat inițial cu deces sau invaliditate permanentă, cercetarea accidentului de muncă a fost efectuata de o Comisie desemnata din partea angajatorului .
Astfel, B. a emis procesul-verbal de cercetare nr. 25031-100-T-BILA- 01337/_ de către angajatorul B. . A fost reținută drept cauză a accidentului nerespectarea de către salariatul Jurcă N. a normelor de securitate în muncă, respectiv faptul că acesta a rămas complet neasigurat în momentul deplasării spre turnul de acces scara schela de tip Doka Staxo pentru a coborî la sol.
Ulterior, ITM C. a întocmit un procesul-verbal de cercetare atacat, sub nr. 37215/28 aprilie 2010, dat fiind că Jurcă N. a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform deciziei nr. 893 din 30 martie 2010, emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă C. - fila 112 voi. II dosar instanță.
ITM C. a conchis, ca urmare a efectuării propriei cercetări, că reclamanta
angajator este răspunzătoare pentru accident, contrar celor specificate prin avizul anterior emis, sub nr. 161/_, cu privire la cercetarea B. .
Prin apărările formulate în fond, reclamanta a arătat că procesul- verbal de cercetare atacat este emis cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil, deoarece:
> procesul-verbal de cercetare întocmit de B. a fost avizat de ITM C. prin adresa nr. 161 din data de_ ,
Fiind un act administrativ care stabilește răspunderi, începând cu data avizării sale de către autoritatea de muncă și comunicării sale către persoanele cercetate, procesul-verbal de cercetare produce efecte juridice cu privire la cauzele producerii accidentului.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât prin completarea de către reclamanta a formularului FIAM (cazierul SSM al unui angajator) potrivit concluziilor procesului-verbal de cercetare și prelucrarea acestuia cu salariații companiei, raportul ITM C. a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice evidente.
> niciuna dintre probele administrate de ITM C. în completarea cercetării obținute nu este menită să schimbe calificarea cauzei producerii accidentului, ca revenind angajatorului .
Prin sentința recurată (paginile 7 și 8), Tribunalul Cluj a respins excepția invocată de reclamanta, reținând în principal următoarele:
"... Tocmai pentru că doar procesul verbal de cercetare nr. 37215/_ reprezintă un act administrativ, nu se poate aprecia că prin acesta ITM C. ar reveni asupra unui act administrativ emis anterior, avizul reprezentând doar o opinie obligatorie, exprimată cu privire la cercetarea efectuată de societate.
... Pe de altă parte, în lipsa unei limitări legale exprese, nimic nu împiedică ITM ca în acest nou proces verbal să identifice și alte cauze care au contribuit la
producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât culpa victimei a fost confirmată și prin acest act administrativ."
Soluția instanței de fond referitoare la fiecare din apărările formulate de reclamanta este greșită.
în primul rând, reclamanta nu a contestat întocmirea de către ITM C. a procesului-verbal de cercetare nr. 37215/28 aprilie 2010.
Această operațiune este corectă din punct de vedere tehnico-juridic, având în vedere posibilitatea legală a ITM C. de a completa dosarul de cercetare și de a emite un nou proces-verbal pe baza dosarului completat, astfel cum prevede art. 121, alin. 1 din HG nr. 1426/2006.
Aspectele reținute de către Tribunal la pag. 7 din sentință, în sensul că "Pe de altă parte, chiar legea obligă pârâtul la întocmirea unui nou proces verbal cercetare." și al indicării temeiurilor legale pentru existența acestei posibilități de acțiune a autorității nu adresează apărarea invocată de reclamanta.
Ceea ce a contestat este cu totul și cu totul alt aspect: împrejurarea că, pentru a se proceda schimbarea cauzei accidentului, se impune să existe o justificare / motive temeinice, care lipsesc însă "cazului" construit de către ITM
.
arată:
DE ESENȚA CAZULUI: în mod cu totul atipic, la pagina 8 din sentință se
"De asemenea, atâta vreme cât inspectoratul teritorial de muncă nu a
dispus în vreun fel cu privire la accidentul de muncă cercetat, nimic nu se opune ca pe baza acelorași probe să se rețină anumite cauze concurente la producerea lui, nefiind absolut necesară identificarea de probe suplimentare fașă de cele constatate de societatea implicată. Datorită rezultatului produs, legea impune efectuarea unei cercetări chiar de ITM, care are dreptul și obligația să depisteze toate cauzele care au generat producerea accidentului.
Este injust să se susțină că o împrejurare ce a contribuit în dinamica accidentului (deci "cauză secundară") poate fi interșanjată, fără niciun fel de problemă, cu cauza producerii acestuia ("cauza principală"), fără ca să existe o justificare în acest sens și elemente noi, identificate de autoritate.
Nu se poate susține nicidecum, așa cum a învederat Tribunalul Cluj, că eroarea umană și culpa societății sunt cauze ce pot fi oricând inversate ca pondere și importanță în cuprinsul procesului-verbal de cercetare.
Or, fiecare dintre cele două tipuri de cauze au semnificația proprie, iar autoritatea administrativă nu poate proceda artificial la "inversarea" acestora, în absența unor temeiuri justificate - temeiuri care, așa cum arată mai jos, au lipsit în totalitate în cazul de față.
DE OBSERVAT: instanța de fond nu a răspuns criticilor punctuale referitoare la recalificarea cauzei accidentului, ce a fost efectuată în temeiul unui singur document, deja evaluat de ITM C. cu prilejul emiterii avizării raportului B., în_ .
Astfel:
în momentul redeschiderii investigației, autoritatea nu a efectuat decât două demersuri, respectiv audierea victimei accidentului la mai bine de 6 luni de la data producerii accidentului și studiul unui număr de 6 documente suplimentare depuse de reclamanta, care nu justificau schimbarea cauzei accidentului .
în realitate, autoritatea a schimbat calificarea juridică a faptelor analizate a faptelor analizate în temeiul unui singur document, pe care însă îl avusese în cuprinsul dosarului de cercetare al B., deja avizat, respectiv "Verificarea medicală periodică nr. R1/876/22 octombrie 2008" -fila 70, voi. II dosar instanță.
Tribunalul a înlăturat (fără să explice rațiunea măsurii sale) apărările privind separarea faptelor constatate de ITM C. în fapte pur și simplu și fapte relevante juridic și referitor la faptul că faptele relevante juridic au rămas aceleași.
În acest sens, în cadrul procesului-verbal de cercetare, faptele simple sunt redate în cadrul capitolelor "Descrierea detaliată a împrejurărilor" și "Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul", numerotate I.c) și I.d), respectiv i.3. și i.4. în procesul-verbal de cercetare întocmit de B., respectiv de ITM C. .
De observat: autoritatea a preluat în mod identic descrierea acestor împrejurări importante ale accidentului, acceptând cuvânt cu cuvânt constatările
.
Cu privire la faptele relevante juridic, de reținut este că prin "probele" noi consemnate de către autoritate în cadrul celei de a doua cercetări, nu au fost identificate astfel de fapte, de natură să schimbe situația de fapt reținută de către autoritate și / sau diagnosticul juridic.
Procesul-verbal întocmit de ITM C. este susținut de aceleași documente revizuite anterior de către autoritate, cu ocazia avizării procesului-verbal de cercetare întocmit de comisia B. .
O consecință evidentă a acestei împrejurări este aceea că faptele relevante atestă în continuare culpa victimei, neexistând niciun temei pentru modificarea cauzei producerii accidentului.
Nici concluziile Tribunalului, în sensul că avizul dat anterior de ITM
cercetării B. "nu produce prin el însuși efecte juridice și nu este în măsură să confere procesului verbal avizat caracterul unui act administrativ", nu sunt corecte.
Reclamanta a susținut că autoritatea nu avea posibilitatea legală de a recalifica cauza producerii accidentului privitor la același eveniment și bazat pe același material de cercetare, în condițiile ITM C. emisese anterior avizul privind cercetarea B. .
Tribunalul susține greșit că "Prin avizare nu se însușește actul respectiv, care este și rămâne emis de o persoană juridică de drept privat, iar nu de o
"autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii":
Or:
avizul ITM C. produce reale efecte juridice, confirmând concluziile cercetării B. și cauza producerii accidentului,astfel cum a fost stabilită de angajator.
nu este necesar, așa cum susține Tribunalul, ca avizul să conțină o dispoziție a autorității: prin "parafarea" validității cercetării B., autoritatea administrativă "își însușește actul" emis de către angajator.
Așadar, suntem în prezența a două procese-verbale de cercetare, întocmite de B., respectiv ITM C. - ambele acte administrative califică aceeași situație de fapt. însă au o concluzie total diferită.
Atâta timp cât constatările de fapt cuprinse în raport au rămas neschimbate, iar ITM C. nu a identificat motive temeinice de modificare a cauzei accidentului, se impunea cel mult modificarea altor aspecte din concluziile cercetării, precum constatările de fapt, însă nu a cauzei producerii accidentului.
Pentru aceste argumente punctuale, reiese că dispozițiile Tribunalului, de respingere a apărărilor reclamantei privitor la încălcarea principiului irevocabilității actului administrativ deja avizat sunt nelegale, sens în care solicită admiterea recursului formulat de reclamantă.
II. Motivul de modificare prevăzut de ort. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă:
"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", respectiv aplicarea greșită a art. 23 din Legea nr. 319/2006
IMPORTANT: concomitent cu obligațiile angajatorului, legiuitorul a reglementat in sarcina lucratorilor obligațiile care asigura întregirea procesului de protecție a muncii si care sunt pandantul diligentei angajatorului.
Conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, al cărui spirit isi are originea in art. 13 din Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 89/391/CEE, lucratorii au îndatorirea sa fie bine pregătiți profesional, sa nu nesocotească ceea ce angajatorul face pentru protejarea lui, sa fie diligenți si prudenți, atat pentru a se apară, cat si pentru a nu expune pe cei din jur la consecințe nedorite sau fatale.
Conținutul reglementarii generale din art. 22 este detaliat in modalitățile faptice din art. 23*, iar în cauză, așa cum a învederat prin apărările formulate în primă instanță, sunt aplicabile ipotezele legale din alin. 1, lit b), c), d) și h).
Prin acțiunea reclamantei și argumentele invocate, reclamanta a arătat în permanență că, în realitate, acest accident s-a produs dintr-o eroare umana, săvârșită chiar de către Jurcă N. :
cauza reală a accidentului a constituit-o încălcarea de către Jurcă N. a normelor de securitate în muncă la executarea lucrărilor la pila nr. 14,
respectiv în primă instanță, lucrul la înălțime fără asigurarea corespunzătoare (cu hamul aferent),
iar ulterior instructajului efectuat la fața locului de supraveghetorul Koksal Acun, nerespectarea procedurii stabilite de angajator pentru fixarea hamului de siguranță, folosind ambele cârlige ale echipamentului.
Totodată, a arătat că față de obligațiile legale reglementate in art. 23 din Legea nr. 319/2oo6 culpa victimei, reprezentând totodată, un moment de iresponsabilitate, operează ca o cauză exoneratoare de răspundere cu privire la societatea angajatoare.
Susținerile B. au fost dovedite, proba cu martori relevând următoarele:
echipa care lucra la locația respectivă, inclusiv victima, fusese anterior instruită cu privire la riscurile legate de lucrul la înălțime: la data de _
, prin procedura STARRT CARD, B. 1-a avertizat pe Jurcă N. în acest sens
a se vedea anexa 9 la acțiunea reclamantei, respectiv fila 32 voi. I dosar instanță.
la data accidentului, întreaga echipă de la km 50 a încălcat procedura de lucru, lucrând fără hamurile de siguranță instalate", până când supraveghetorul de securitate Koksal Acun i-a surprins și a corectat acest lucru,
ulterior acestui instructaj ad-hoc, salariatul Jurcă nu a respectat procedeul de ancorare a hamului de siguranță în două puncte fixe și nu a folosit ambele cârlige ale echipamentului ,
în realitate, Jurcă N. a optat pentru un mod incorect de asigurare chiar atunci când a încercat să coboare de la locația de lucru - martorul Crăciun
a confirmat acest aspect: "Dupa distanta existenta intre cuzineți si scara, Jurca ar fi putut sa se prindă cu ambele cârlige de cuzinet pentru a ajunge la scara."
salariatul nu a anunțat pe nimeni (colegi / supervizori) despre faptul că se simțea rău, eliminând astfel posibilitatea de a fi ajutat și de a se evita accidentul,
în ziua accidentului, Jurcă N. nu avea nici măcar hamul de siguranță în posesia sa, deși B. îi predase, sub semnătură de primire, echipamentul de protecție pentru lucrul la înălțime, instruindu-1 totodată cu privire la modul de folosire,
victimei nu i s-a dat nicio comanda de lucru care să presupună dezlegarea sa din hamul de siguranță, propria inițiativa dăunătoare revenindu-i în exclusivitate și neavând legătură cu starea sa de sănătate.
Aceste teze probatorii se impuneau a fi coroborate de către Tribunal cu probatoriul cu înscrisuri administrat de reclamanta.
Prin documentația depusă la termenul din_, a dovedit seria instructajelor specializate (inclusiv privitor chiar la lucrul la înălțime) asigurate de angajatorul B. lui Jurcă N.: hamurile, dar nici șeful de echipa nu ne permitea acest lucru. Societatea ne obliga sa lucram cu hamurile fixate in doua puncte."
STARRT CARD-ul întocmit la_, de echipa care îl includea pe Jurcă N., care cbnține un capitol distinct, "Măsuri de prevenție", în care maistrul echipei a consemnat recomandarea de "Purtare obligatorie a hamului de siguranță, precum și a echipamentului din dotare" -fila 32 voi. I dosar instanță,
instruirea lui Jurcă N. în "Folosirea hamului de siguranță" (instructaj efectuat Ia_ ) - fila 142 voi. III dosar instanță,
predarea acestui echipament de siguranță către Jurcă, dovedită prin proba de remitere a acestuia din depozitul B. (la_ ) - fila 381 voi. III dosar instanță,
testul de cunoștințe generale pentru noii angajați, susținut de Jurcă
la_ (fila 4-13 și fila 178 voi. III dosar instanță) - printre tematicile de sănătate și securitate se află și subiectul "Prevenirea căderilor": "Căderi de la înălțime" și respectiv "Folosirea hamului de siguranță".
Așadar, împrejurările de fapt ale cazului sunt calificabile în culpa victimei, reglementată distinct în legislația de sănătate și securitate în muncă. Mai mult, acest aspect este de natură să excludă vinovăția B. la producerea accidentului,
Toate aceste aspecte au fost omise de către Tribunal, cu consecința confirmării judiciare greșite, a cauzelor accidentului reținute de ITM C. .
Instanța fondului a analizat problema culpei victimei și a rolului acesteia în producerea accidentului într-un singur paragraf din sentința pronunțată:
"Mai trebuie subliniat și faptul că ITM C. nu a exclus culpa victimei, aceea de a nu fi folosit în mod corespunzător echipamentul de protecție din dotare, cu încălcarea dipozițiilor art. 22 din Legea nr. 319/2oo6, dar a constatat și culpa B.
. Apoi, chiar dacă fapta victimei ar fi trebuit considerată drept cauză majoră a accidentului, iar fapta societății - o cauză care a concurat la producerea evenimentului, toate cele reținute de inspectoratul teritorial de muncă și confirmate în instanță își mențin acuratețea și nu se poate dispune anularea procesului-verbal de cercetare pentru acest motiv."
Este de esența cazului faptul că Jurcă N. ar fi trebuit să folosească echipamentul individual de protecție - conectorul - mijloc de legătura "Y"- să se conecteze și să își asigure securitatea- în acest caz de structura metalică a scării.
> Faptul că autoritatea a reținut și culpa salariatului nu este menită să atenueze, pentru orice angajator, gravitatea reținerii faptei sale drept cauză exclusiva a accidentului.
Nu în mod întâmplător, potrivit "economiei" capitolelor unui proces-verbal de cercetare, astfel cum acestea sunt stabilite în anexele HG nr. 1425/2006, cauza accidentului se consemnează la Capitolul ,,k)", iar celelalte circumstanțe care au contribuit la producerea accidentului au rezervate Capitolul "1)".
> Dacă s-ar accepta raționamentul primei instanțe, în sensul că nu există o diferență importantă între o faptă reținută drept cauză a evenimentului și o împrejurare ce reprezintă doar o cauză, ce a contribuit, printre altele și alături de cea principală, la producerea accidentului, se ridică întrebarea de ce chiar
Tribunalul nu a operat recalificarea celor două aspecte faptice, prin admiterea acțiunii reclamantei.
> Totodată, Tribunalul susține că, deși ar fi corect să se rețină culpa victimei ca și cauză principală a producerii accidentului, acest aspect nu prezintă relevanță, iar concluziile ITM C. din procesul-verbal atacat sunt corect, fără însă a explica rațiunile acestei concluzii paradoxale.
> Totodată, Tribunalul Cluj, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidența în cauză și a menținut greșit concluzia ITM C., de reținere, in sarcina B., a responsabilității producerii accidentului de munca.
Așa fiind, pe de o parte, tratarea expeditivă a chestiunii culpei victimei, iar pe de altă parte, considerarea ca fiind minoră a faptului că eroarea umană a salariatului ar putea constitui cauza principală a procedurii accidentului relevă că dispozițiile imperative ale art. 304, pct. 9 C. Proc. Civ. au fost încălcate, motiv pentru care solicită modificarea sentinței recurate.
III. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă: "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", respectiv aplicarea greșită a normelor de drept substanțial reprezentate de art. 128, lit. k) și 1) din HG nr. 1425/2006
Tribunalul Cluj a îndepărtat în mod nelegal, pornind de la o explicație
lacunară, susținerile reclamantei privind identificarea incorectă, în procesul- verbal de cercetare atacat, a raportului de cauzalitate cu privire la accidentul din _
i) Potrivit procesului-verbal de cercetare al ITM C., cauza identificată a accidentului a fost utilizarea muncitorului Jurca N. pentru lucrări la înălțime, deși acesta fusese anterior declarat apt numai pentru lucrările desfășurate la sol. Or, art. 128 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 stipulează că autoritatea are obligația de a identifica separat mai intâi cauza accidentului și colateral, orice alte cauze care au concurat la producerea
evenimentului.
Prin apărările reclamantei, a arătat că autoritatea ar trebui să determine raportul cauză-efect, iar în cadrul acestei operațiuni, se impunea înlăturarea acelor împrejurări care, anterioare rezultatului, au o legătură prea îndepărtată sau vagă cu efectul vătămător.
În acest sens, a arătat că declararea lui Jurcă ca inapt pentru munca la înălțime nu reprezintă o împrejurare cu relevanță în producerea accidentului, deoarece:
pe de o parte, Recomandarea medicală a fost emisă doar pe perioada de timp precizată în "Verificarea medicală periodică" nr. R1/876/22 octombrie 2008, pentru perioada 22 octombrie 2008 - 22 aprilie 2009. în plus, perioada de timp pentru care s-a emis recomandarea (respectiv intervalul de 6 luni de zile) expirase deja la data producerii accidentului.
totodată, simptomele acuzate de dl. Jurca în ziua evenimentului (și anume dureri abdominale, transpirații, durere de cap și senzația iminentă de defecație) nu au avut nicio legătură cu motivele avute în vedere la data declarării inaptitudinii de a presta munca la înălțime .
Lipsa de legătura între simptomele acuzate de salariat în ziua accidentului și operația sa anterioară (de hernie inghinală) este extrem de relevantă.
Or, instanța fondului a respins lapidar apărarea formulată: "Indiferent dacă starea de rău a lui Jurcă N. reprezenta un efect mai îndepărtat al intervenției chirurgicale suferite ori nu avea absolut nicio legătură cu aceasta, utilizarea salariatului la munca la înălțime nu se putea dispune decât după efectuarea unui nou examen medical la expirarea intervalului "apt condiționat la sol".
Tribunalul trebuia, ca în verificarea legalității actului administrativ atacat și ca urmare a administrării probatoriului privind fondul, să analizeze dacă legătura de cauzalitate fusese anterior corect stabilită.
În realitate, problema efectuării verificării medicale periodice este strâns legată de aceea a legăturii directe dintre simptomele acuzate în acea zi de salariat și corespondența lor medicală cu diagnosticul anterior al acestuia.
Instanța a înlăturat incorect aspectele relevante cuprinse în depoziția martorului Șuteu C., care a arătat în depoziția sa (fila 19 voi. III dosar instanță): "Din câte îmi dau seama, senzația de epuizare și oboseală nu ar putea fi efectul unei operații care a avut loc cu un an înainte."
Tribunalul a invocat în acest sens: "Pe de o parte, raportul de cauzalitate putea fi dovedit doar printr-o expertiză medico-legală, iar nu prin declarația testimonială a unui medic de medicina muncii; pe de altă parte, acest aspect nici nu este relevant în cauză.
Or, acesta reprezintă un probatoriu care nu a putut fi administrat nici la momentul accidentului, datorită stării delicate de sănătate a victimei și nici la momentul judecății, respectiv la trei ani de la producerea accidentului.
Instanța a reținut, într-o logică extrem de formală că "desfășurarea activității la înălțime reprezintă chiar premisa accidentului de muncă ..." și " ... a avut în mod obiectiv o influență semnificativă asupra apariției rezultatului."
Problema dedusă judecății nu o reprezintă dacă influența lucrului la înălțime asupra rezultatului vătămător este sau nu semnificativă.
ci dacă există o legătură de cauzalitate directă între simptomele medicale acuzate la momentul accidentului de victimă și condiția medicală cu privire la care se emisese anterior Fișa de aptitudini și cu privire la care se susține de către ITM C. necesitatea verificării medicale periodice.
Prin sentința pronunțată, Tribunalul transformă ..premisa evenimentului" în ..cauză a accidentului", analizând necesitatea existenței unei legături de cauzalitate directe din perspective aproximative, precum "influență", "premisă" sau "caracter obiectiv al influenței", motiv pentru care solicită admiterea recursului reclamantei.
IV. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă: "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", respectiv aplicarea greșită a normelor de drept substanțial reprezentate de art. 13, lit. j) din Legea nr. 319/2006 și de art. 23 din HG nr. 355/2007
Tribunalul Cluj a reținut greșit incidența în cauza de față a unei ipoteze pentru care se impunea verificarea medicală periodică a stării de sănătate a salariatului Jurcă N.
Pornind de la natura juridică a Fișei de aptitudini nr. R/876/_, potrivit reglementării din HG nr. 355/2007, reclamanta a invocat în fond următoarele:
inexistența vreuneia dintre ipotezele pentru care efectuarea verificării medicale periodice se impunea și
inexistența corespondenței între fapta reținută de ITM C. și dispozițiile textului legal indicat suplimentar, art. 13, lit. j) din Legea nr. 319/2006.
Alături de dispozițiile art. 7, alin. 4 din Legea nr. 319/2006, prin procesul- verbal de cercetare, la capitolul privind cauza accidentului, ITM C. a reținut că fapta reclamantei, de a-1 repartiza pe Jurcă N. la postul de lucru de la pila 14 a încălcat și dispozițiile art. 13, lit. j) din Legea nr. 319/2006.
Or, aceste prevederi legale fac referire la obligația angajatorului "să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și
să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării."
(i.1) Așadar, temeiul legal indicat de către autoritate cuprinde 2 aspecte cu privire la care instanța de judecată urmează a verifica întrunirea condițiilor: (i) angajarea unei persoane care corespunde sarcinii de muncă și (ii) efectuarea controlului medical periodic.
CU PRIVIRE LA PRIMA IPOTEZĂ A TEXTULUI LEGAL: în cazul de față, atât evaluarea psihologică, cât și Fișa medicală întocmită anterior celei din_ demonstrează că salariatul Jurcă a corespuns, inclusiv la momentul producerii accidentului sarcinii de lucru la înălțime din punct de vedere medical și psihologic. în acest sens, facem trimitere la Buletinul de examinare psihologică nr. 568/_ (fila 71 voi. II dosar instanță), cât și la Fișa de aptitudini nr. 479/_ (fila 72 voi. II dosar instanță).
REFERITOR LA A DOUA IPOTEZĂ A TEXTULUI LEGAL, respectiv
verificarea medicală periodică, este evident că pentru a soluționa problema dedusă judecății, se impune pe de o parte, analizarea reglementării acestui tip de verificare (respectiv HG nr. 355/2007), iar pe de altă parte, parcurgerea fiecăreia dintre ipotezele legale pentru care se impune verificarea medicală periodică, pentru a stabili dacă acestea sunt aplicabile în cauză.
Potrivit art. 10 din HG nr. 355/2007: "în condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine - anexa 5, avizul medical va fi
«apt condiționat»".
(1.2) în cazul de față, fișa de aptitudini emisă în anul 2008 cu privire la Jurcă N. confirma împrejurarea că acesta este apt de muncă, cuprinzând o recomandare ca munca sa să se desfășoare la sol. Astfel, acesta nu avea o incapacitate (chiar și temporară) de muncă, salariatul Jurcă putându-și desfășura activitatea.
PREMISA NR: 1: în acest sens, art. 11, alin. 1 din HG nr. 355/2007 definește inaptitudinea temporară de muncă ca fiind "incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia / funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii."
PREMISA NR. 2: al doilea caz reglementat de art. 11 din același act normativ este cel de la art. 11, alin. 2 din HG nr. 355/2007: "în situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia / funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi «inapt temporar»."
În prezenta cauză, Jurcă N. nu se afla în niciuna din cele două premise, respectiv nu se afla într-o inaptitudine temporară de muncă / incapacitate medicală de muncă - acest fapt este probat prin avizul medical existent în fișa de aptitudini nr. R/876/_ (fila 30 voi. I dosar instanță).
IMPORTANT: în acest sens, avizul medical cuprins în fișa de aptitudini din 2008 este unul de "apt condiționat", medicul de medicina muncii neoptând pentru niciuna din celelalte două alternative, respectiv "inapt temporar" sau
"inapt".
Este firesc sa fie asa, având in vedere ca operația de hernie inghinala nu invalidează un om decât daca este nereușita chirurgical (nu a fost cazul) - ci doar ii limitează temporar activitatea fizica de un anumit gen- ridicarea de greutăți in mod particular.
Recomandarea medicului "apt condiționat la sol, timp de 6 luni", fara recomandări exprese pentru conduita in cele 6 luni, demonstrează relativitatea diagnosticului si lipsa gravitații afecțiunii respective.
(i.3) Pornind de la aceste două situații - premisă (niciuna incidente), a arătat că se impun a fi analizate scopurile efectuării examenului medical periodic
Tribunalul trebuia să constate că, în cazul de față, nu ne aflăm:
nici în situația de confirmare / infirmare la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia / funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudini (art. 19, alin. 1, lit. a) din HG nr. 355/2007);
nici în aceea a depistării apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile de muncă cu expunere la factori de risc profesional - art. 19, alin. 1, lit. b) din HG nr. 355/2007);
nici în cea a diagnosticării unei boli profesionale sau a unei boli legate de profesie (art. 19, alin. 1, lit. c) și d) din HG nr. 355/2007)
și nici în ipoteza depistării unei boli care constituie fie risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători, fie risc pentru securitatea unității (art. 19, alin. 1, lit. e) și f) din HG nr. 355/2007).
Dacă cu privire la prima dintre ipoteze, explicația rezidă în faptul că fișa de aptitudini eliberată la_ nu impunea o confirmare ulterioară a aptitudinii de muncă (așa cum a arătat, avizul nu este unul de "inapt temporar", ci unul de "apt condiționat la sol"), în celelalte situații este evident că operația de hernie inghinală suportată de Jurcă N. în octombrie 2008 nu reprezintă o boală ce constituie contraindicație pentru activitatea de muncă / o boală profesională sau legată de profesie / o boală ce constituie un risc pentru sănătatea celorlalți
lucrători sau pentru unitate.
Pornind de la aceste premise, prin "Concluziile" depuse la dosarul cauzei, reclamanta a precizat argumentele pentru care, în cazul de față, nu ne aflăm în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 23 din HG nr. 355/2007, nefiind necesar un examen medical la reluarea activității.
Astfel, (a) pe de o parte, nu avusese loc o întrerupere a activității pentru motive medicale (o operație de hernie inghinală neputând fi asimilată unei boli profesionale); (b) pe de altă parte, nu existase o întrerupere a activității pentru orice alt motiv, deoarece N. Jurcă a fost reangajat in_, iar față de data de_ (data emiterii Fișei de aptitudini), cele 6 luni de zile nu se scurseseră.
Instanța fondului a respins toate aceste interpretări de text de lege și argumente detaliate într-un mod extrem de succint și pornind de la un singur element:
"Chiar medicul de medicina muncii care a semnat fișa de aptitudini, d-na Șuteu C. Lăcrimioară, a depus mărturie în instanță în sensul că la expirarea perioadei de 6 luni se impunea reevaluarea stării de sănătate a lui Jurcă N. (fila 19, voi. IV). Apoi, controlul medical trebuia efectuat în temeiul textului legal mai sus redat și nu trebuia să existe o astfel de recomandare în cuprinsul fișei."
În acest sens, reclamanta a arătat că, dacă avizul medical cuprins în Fișa de aptitudini din octombrie 2008 ar fi necesitat o verificare ulterioară a stării de sănătate a lui Jurcă / o confirmare ulterioară a aptitudinii sale de muncă, atunci avizul medical ar fi cuprins o mențiune privind verificarea, la momentul expirării perioadei de 6 luni, a stării sale de sănătate și implicit, a aptitudinii sale de lucru. Așadar, nu se poate concluziona, așa cum învederează Tribunalul Cluj, că neefectuarea controlului medical periodic anterior producerii accidentului a avut drept consecință atribuirea salariatului pe un post de muncă pentru care nu avea
abilitățile necesare, conducând la producerea accidentului.
V. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă:
"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", respectiv aplicarea greșită a normelor de drept substanțial reprezentate de art. 7, alin. 4, Ut. c) și e) din Legea nr. 319/2006, art. 13, lit. d) din Legea nr. 319/2006 și art. 95 -97 din HG nr. 1425/2006
Din perspectiva împrejurărilor cazului, Tribunalul a reținut greșit că fapta reținută pentru atragerea responsabilității B., respectiv "utilizarea de către B. a lucrătorului Jurcă N. care are controlul medical periodic, dar este apt condiționat la sol" are corespondent legal în dispozițiile art. 7, alin. 4, lit. c) și e) din Legea nr. 319/2006
Prin probatoriul administrat, reclamanta a demonstrat că a luat în considerare capacitățile lucrătorului atunci când i-am repartizat sarcini, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 7, alin. 4, lit. c) din Legea nr. 319/2006.
Jurcă N. a avut, la momentul repartizării sale în muncă, capacitatea de a-și desfășura activitatea potrivit recomandării medicale (de a lucra la sol) in perioada_ -_ . Dupa aceasta perioada, lucrul la inaltime a redevenit un mod firesc de desfășurare a activităților angajatului. în acest sens, salariatul Jurcă era apt să exercite activitățile cuprinse în fișa postului său (filele 72-73 voi. II dosar instanță), respectiv decofrarea, tăierea plăcilor de lemn și celelalte activități specifice profesiei de dulgher.
Totodată, reclamanta a luat măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate, fiind respectate dispozițiile art. 7, alin. 4, lit. e) din Legea nr. 319/2006.
În cazul de față, toate formele de instructaj de sănătate și securitate în muncă, astfel cum sunt reglementate de art. 77 din H.G. nr. 1425/2006, au fost îndeplinite de reclamanta B. :
instruirea introductiv-generală a fost realizată de două ori în privința lui Jurcă N., la angajare și la re-angajare, respectiv în datele de_ și _
filele 344-340 volum II dosar instanță,
instruirea la locul de muncă a fost efectuată la data_ ;
instruirea periodică a fost efectuată de către Departamentul de Sănătate și Siguranță în M. pe parcursul anului 2009 - filele 355-357, volum II dosar instanță.
Informarea generala privind riscurile si instructajul la angajare creează prezumția puternica si suficienta ca angajatul, dupa aceste demersuri ale angajatorului, va fi cel care răspunde de propria viata, asa cum este consacrat legislativ in art. 22 din Legea nr. 319/2006.
Astfel, argumentul reclamantei, în sensul că art. 96, alin. 2 indice 1 din HG nr. 1425/2006, conform căruia intervalul dintre două instruiri periodice nu poate fi mai mare de 6 luni, a fost respins de Tribunal, exclusiv cu motivarea că acest interval este unul maximal (pagina 10 din sentință).
Or, nu poate reține că lipsa instructajului periodic pentru perioada august- octombrie 2009 a condus la efectuarea activității într-un mod automat de către Jurcă, atâta timp cât limitele legale au fost respectate. Mai mult, acest tip de instructaj se completează cu celelalte forme de instruire, efectuate toate în cauză.
(d) Tribunalul a conchis greșit și că dispozițiile art. 13, lit. d) din Legea nr. 319/2006 au fost încălcate. în acest sens, la pagina 11 din sentință, se arată:
"Art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006 prevede însă, obligația angajatorului
"să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate. Or, fișa postului numitului Jurcă N. cuprinde doar indicarea sarcinilor și responsabilităților aferente postului de dulgher în construcții, fără
menționarea atribuțiilor și răspunderilor ce îi reveneau în domeniul securității și sănătății în muncă (fila 74, voi. I)."
Totodată, în fișa postului întocmită pentru Jurcă N. se regăsesc atribuții specifice SSM. Este firesc ca să se indice obligația respectării reglementărilor interne, aceasta fiind o tehnică de redactare de referire către instructajele și regulile punctuale, deja predate salariatului.
Temeiuri de drept: Legea nr. 319/2006 și H.G. nr. 1425/2006, respectiv legislația specială de sănătate și securitate în muncă, art. 304 indice 1 și art. 299-316 Cod Procedură Civilă, precum și principiile în care își are sediul materia.
Pârâtul intimat I. T. DE M. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs - filele 24-26.
Pârâta intimată I. M. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat - filele 36-44.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății vizează evenimentul produs la_ la aliniamentul proiectului autostrada Transilvania km. 50 + 250 m. secțiunea 2B, în dreptul localității Gilău, respectiv accidentul de muncă suferit de către angajatul reclamantei recurente B. I. INC SRL și implicațiile juridice ale acestuia în contextul stabilirii la momente diferite în timp a unor vinovății diferite.
Inițial, întrucât accidentul de muncă nu a fost soldat cu deces sau invaliditate permanentă, cercetarea lui a fost efectuată de către o comisie desemnată din partea angajatorului potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și art. 116 alin. 9 din HG nr. 1425/2006. B. a întocmit în aceste condiții procesul-verbal de cercetare nr. 25031-100-T-BILA-01337/_ reținându-se drept cauză a accidentului nerespectarea de către salariatul Jurcă N. a normelor de securitate în muncă, respectiv faptul că acesta a rămas complet neasigurat în momentul deplasării spre turnul de acces scară schelă pentru a coborî la sol. Acest proces-verbal a primit avizul I.T.M. C. prin adresa nr. 161/_ .
Dat fiind faptul că ulterior angajatul a fost încadrat în gradul II de invaliditate I.T.M. C. a întocmit ea însăși un proces-verbal de cercetare sub nr. 37215/_ stabilind răspunderea angajatorului pentru accidentul produs.
Ceea ce se contestă în prezenta pricină este răsturnarea, prin actul administrativ întocmit ulterior de către I.T.M., a statuărilor cuprinse în procesul- verbal întocmit de către B. și avizat de către autoritatea competentă susținându-se pe de o parte că aprecierile angajatorului cuprinse în procesul- verbal avizat ar întruni caracteristicile unui act administrativ, iar pe de altă parte că nu există probe în completarea cercetării întreprinse de către I.T.M. C. care să schimbe calificarea cauzei producerii accidentului.
Nu se contestă astfel îndreptățirea I.T.M. C. din punct de vedere tehnico- juridic de a completa dosarul de cercetare și de a emite un nou proces-verbal în condițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1426/2006 ci se susține faptul că, pentru a se proceda la schimbarea cauzei accidentului, se impune să existe o justificare respectiv să existe motive temeinice.
În ceea ce privește caracterul de act administrativ al procesului-verbal întocmit de către angajator, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului recurent în condițiile în care nu este vorba de un act emis de o autoritate în condițiile Legii nr. 554/2004. Nici chiar prin avizarea de către autoritatea competentă procesul-verbal menționat nu dobândește caracteristicile unui act administrativ, fiind vorba despre un înscris emis de o persoană juridică de drept privat. Cu toate acestea, odată îndeplinită formalitatea avizării, actul de
control al angajatorului intră în circuitul civil producând efecte juridice inclusiv cu privire la cauzele producerii accidentului.
În privința avizului emis de către pârât prin adresa nr. 161/_, chiar instanța de fond reține faptul că este o opinie obligatorie a organului competent exprimată cu privire la cercetarea efectuată de societate. Există în doctrină și jurisprudență opinii potrivit cărora pot fi identificate situații în care avizul să fie considerat și analizat ca fiind un act administrativ, dar aceste discuții au mai puțină relevanță în cauză în condițiile în care, spunându-și la un moment dat părerea cu privire la cauzele unui accident de muncă, I.T.M. C. revine ulterior și, în baza acelorași probe, fără nici o altă verificare suplimentară, stabilește alte vinovății decât cele inițial reținute.
Din acest punct de vedere, Curtea achiesează la susținerile reclamantului recurent potrivit cărora pentru a se proceda la schimbarea cauzei accidentului se impune să existe o justificare respectiv motive temeinice care lipsesc însă
"cazului"; construit de către I.T.M. C. .
Cu alte cuvinte, vinovățiile în general nu trebuie să se modifice în funcție de consecințele pe care evenimentul le-a produs în condițiile în care starea de fapt și probele care au condus la conturarea acesteia sunt aceleași.
Faptul că, ulterior accidentului, angajatul reclamantei a fost încadrat în grad de invaliditate, nu conduce, în lipsa oricărei probe suplimentare, la posibilitatea nuanțării răspunderilor și a stabilirii unor culpe suplimentare. În momentul avizării procesului-verbal de control întocmit de către angajator, I.T.M.
C. avea obligația de a verifica toate circumstanțele producerii accidentului, iar în măsura în care aprecia că cercetarea întreprinsă de către B. era necorespunzătoare sau concluziile erau eronate putea să acționeze în condițiile prevăzute de lege. Confirmând statuările din procesul-verbal întocmit de angajator, I.T.M. C. nu putea reveni ulterior asupra acestora decât dacă constata, prin administrarea unor probe suplimentare, că cercetarea inițială era incompletă.
Evoluția nefavorabilă a stării de sănătate a angajatului reclamantului nu constituie un motiv necesar și suficient pentru a se răsturna cauza accidentului și a se atrage vinovăția angajatorului în lipsa unei cercetări proprii suplimentare din partea organului competent care să identifice acele împrejurări importante ale accidentului denumite de către instanța de fond "fapte relevante juridic";.
În condițiile în care procesul-verbal întocmit de către I.T.M. C. este susținut de aceleași documente avute în vedere la cercetarea realizată de angajator și avizată potrivit legii nu există nici un temei pentru modificarea cauzei producerii accidentului.
Nu pot fi împărtășite concluziile instanței de fond potrivit cărora prin avizare nu se însușește actul respectiv, avizul fiind definit o înștiințare, comunicare oficială, apreciere, rezoluție a unei autorități într-o anumită chestiune. Așa cum s-a arătat anterior, avizarea nu schimbă natura actului întocmit și nu îi conferă valențele unui act administrativ, dar nu poate fi contestat faptul că operațiunea analizată are menirea de a recunoaște efecte juridice unui act, chiar întocmit de o persoană juridică de drept privat.
Față de aceste considerente, reținând faptul că instanța fondului a soluționat în mod greșit excepția nulității procesului-verbal întocmit de I.T.M., în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC B.
I. INC. SRL S. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12289 din 19.XI.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va modifica în parte în sensul că va admite acțiunea și va dispune anularea procesului-verbal nr. 37215/_ întocmit de pârâtul I. T. DE M. AL J. C. .
Raportat la aceste statuări celelalte motive de nelegalitate a hotărârii atacate invocate prin recurs nu se mai impun a fi analizate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la soluția dată excepției inadmisibilității cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B. I. INC. SRL S.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12289 din 19.XI.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea și dispune anularea procesului-verbal nr. 37215/_ întocmit de pârâtul I. T. DE M. AL J. C. .
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. plecată în C.O. semnează prim grefier M. lena T. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
