Sentința civilă nr. 1215/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1215
Ședința publică din 26 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: C. S.
Pe rol este soluționarea cauzei privind pe reclamanta - pârâtă D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă I. L. C., cu domiciliul în B. M.
, str. Transilvaniei, nr. 12/19, jud. M., având ca obiect litigiu funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta - reclamantă, avocat Feher Miklos, lipsă fiind reclamanta - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța, față de răspunsul reclamantei DGFP M. la interogator,
apreciază că nu se mai impune depunerea de înscrisuri. Unește excepțiile cu fondul și constatând cauza lămurită, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei - reclamante, avocat Feher Miklos, solicită admiterea excepțiile invocate prin întâmpinare, admiterea cererii reconvenționale, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 2.000 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune solicită a se avea în vedere că reclamanta își întemeiază dreptul la acțiune pe dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, iar în cuprinsul acestuia este menționat:
"acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului";, iar decizia a cărei nulitate se solicită a fost emisă la data de_ .
Referitor la excepția lipsei interesului, arată că interesul este o condiție necesară pentru existența dreptului la acțiune și acesta trebuie să îndeplinească trei condiții, să fie legitim, să fie personal și direct. Față de argumentele prezentate apreciază că acțiunea reclamantei este lipsită de interes.
Cu privire la excepția inadmisibilității, susține că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită. De asemenea, susține și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu este titulara dreptului subiectiv dedus judecății, fiind doar parte în contractul presupus nul.
Sub aspectul acțiunii, solicită respingerea acesteia ca nefiind fondată, iar sub aspectul cererii reconvenționale solicită obligarea reclamantei - pârâte la încadrarea pârâtei - reclamante reconvențional pe o perioadă nedeterminată, într-o funcție corespunzătoare studiilor și vechimii sale, pe un post de funcționar public.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr. de mai sus, completată la data de_ (fila 22) reclamanta-pârâtă D.
G. A F. P. M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I. L.
C. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să constate nulitatea concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier superior cl.I - Serviciul Încasarea și evidența veniturilor bugetare din Administrația finanțelor publice a mun. B. M., a Deciziei nr. 141/_ emisă de directorul executiv al DGFP M., a contractului individual de muncă nr. 1016/_, a deciziei nr. 12/_ emisă de directorul executiv al DGFP M., anularea actelor juridice încheiate în baza deciziilor nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea.
În motivarea cererii se susține că urmare adresei ANAF nr. 850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul DGFP M. Raportul de control nr. 24.375/_ din care a rezultat faptul că angajarea pârâtei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile HG 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Art. 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regulă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată u este legală întrucât nu respectă prevederile legale potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupă doar pe perioadă nedeterminată.
În anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioadă determinată.
Și Legea nr. 53/2003 actualizată privind Codul muncii art. 30 stipulează ca la instituțiile publice ocuparea posturilor se face prin concurs sau examen. Condițiile de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin hotărâre a guvernului. În acest sens prin HG 1209/2003 s-a aprobat regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
La încheierea contractului individual de muncă nu s-a respectat o cerință imperativă menționată de art. 82 alin. 2 din Codul muncii actualizat, aceea de a se stipula în mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece și în cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată nefiind legal.
Pârâta a refuzat să se constate nulitatea contractului de muncă și a actelor subsecvente prin acordul părților, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
În drept se invocă Legea nr. 554/2004, Legea nr. 53/2003 și HG 1209/2003.
Pârâta -reclamantă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională
(f.37-42), prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată iar reconvențional să se dispună încadrarea pe durată nedeterminată . Se invocă cu prioritate necompetența sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ, solicitându-se transpunerea cauzei la completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 266, 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003, întrucât în cauză se solicită să se constate nulitatea unui contract individual de muncă. Un alt argument în favoarea transpunerii îl constituie faptul că pârâtul nu a avut calitatea de funcționar public iar decizia atacată nu are caracterul unui act administrativ. Mai sunt invocate în apărare excepția prescripției dreptului la acțiune, a lipsei de interes și calității procesuale active, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei de obiect întrucât a fost disponibilizată în luna ianuarie a anului 2012,precum și apărări de fond.
În motivarea cererii reconvenționale se susține că pârâta-reclamantă a fost încadrată pe un post vacant pe perioadă determinată începând cu anul 2008 și a continuat să își exercite atribuțiile până în prezent. În condițiile în care reclamanta nu a dat curs încetării de drept a contractului conform art.56 alin.1 lit.i din Codul muncii, forma în vigoare la data relevantă, pârâta- reclamantă susține că era obligatoriu să fie angajată pe perioadă nedeterminată, având în vedere și că activitatea sa a continuat și după data încetării contractului, ceea ce înseamnă că părțile au la transformarea sa într- un contract pe durată determinată..
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cerere reconvențională(f.64) prin care a solicitat respingerea acestei cereri .
Excepțiile invocate de către pârâta-reclamantă au fost unite cu fondul conform art.137 alin.2 C. pr.civ.
Reclamanta-pârâtă a depus la dosar la data de_ note de ședință prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței sub aspect funcțional și transpunerea cauzei la completul specializat în dreptul muncii, precum și a celorlalte excepții .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei- pârâte(f.78).
La termenul de judecată din data de_ instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ
invocată de către pârâtul-reclamant, excepție de procedură cu caracter absolut care potrivit ordinii de soluționare a excepțiilor prevăzută de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă se judecă cu precădere față de excepțiile de fond, caracter pe care îl au toate celelalte excepții invocate în cauză.
Excepția a fost respinsă pentru următoarele considerente reținute în cuprinsul încheierii de ședință :
Competența instanței specializate de contencios administrativ este atrasă în cazurile expres și limitativ enumerate în art.106 din Legea nr.188/1999 în care funcționarul public solicită anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, text de lege care nu este incident în cauză întrucât titularul acțiunii în contencios administrativ este DGFP M. care se prevalează atât de calitatea de angajator cât și autoritate publică în cadrul căreia pârâta-reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Legea nr.188/1999 mai stabilește competența specială a instanței de contencios administrativ în cazurile prevăzute în art . 109 în conformitate cu care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";. Prin urmare numai litigiile în care este dedus judecății raportul de serviciu al funcționarului public ies din sfera de competență a instanțelor de drept comun care în această materie sunt determinate de în categoria completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 266 și 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003- codul muncii.
Pe de altă parte competența instanței este determinată de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Reclamanta-pârâtă a solicitat constatarea nulității concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier superior cl.I - Serviciul Încasarea și evidența veniturilor bugetare din Administrația finanțelor publice a mun. B. M., a Deciziei nr. 141/_ emisă de directorul executiv al DGFP
, a contractului individual de muncă nr. 1016/_, a deciziei nr. 12/_ emisă de directorul executiv al DGFP M. și anularea actelor juridice încheiate în baza deciziilor nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea. Fără îndoială contractul individual de muncă atrage calificarea litigiului ca fiind unul de drept comun, însă concomitent cu acest act s-a emis de către directorul executiv al DGFP M. și decizia de încadrare pe postul de inspector specialitate a pârâtei - reclamante, pe o perioadă determinată, nespecificată, în cadrul, invocându-se ca și temei de drept art.80,
81, 82 din Codul muncii. Această decizie a fost emisă în baza concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de inspector asistent clasa I. Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea instanței.
Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public. Contestarea acestei calități de către ambele părți în litigiu nu poate fi lămurită în acest moment procesual întrucât privește fondul cauzei, astfel încât orice altă analiză legală și a probatoriului administrat ar semnifica antepronunțarea instanței.
Ceea ce se impune a fi lămurit pentru stabilirea competenței este obiectul și cauza cererii de chemare în judecată prin raportare la normele legale incidente. În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta nu influențează competența instanței întrucât potrivit art.17 Cod procedură civilă competența o determină cererea principală.
Motivele de drept și de fapt pe care DGFP M. le indică în cererea de chemare în judecată pun în discuție nerespectarea la încadrarea pe post a pârâtei-reclamante a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 în conformitate cu care "Prin excepție de la prevederile alin. (2), funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel:
prin redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective;
prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii, în situația în care în corpul de rezervă nu există funcționari publici care să îndeplinească cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în conformitate cu dispozițiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.";
Reclamanta - pârâtă mai invocă și încălcarea art.82 din Codul muncii prin care susține că se instituie cu titlu de cerință imperativă stipularea în mod expres în contractul individual de muncă a duratei pentru care se încheie.
În concluzie, instanța reține că prin obiectul și cauza cererii sunt puse în discuție litigioasă statutul de funcționar public al pârâtului- reclamant date fiind condițiile în care a fost încadrată pe post și funcția care, astfel cum a fost denumită în decizia de angajare și contractul individual de muncă, se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art.14-15 coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 .
Prin urmare, dacă raporturile de serviciu intră sau nu sub incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999 poate stabili numai instanța specializată de
contencios administrativ iar nu cea de drept comun care nu are competența de a cenzura sub aspectul legalității condițiile de ocupare a posturilor vacante din instituțiile publice.
În cauză se impune a se analiza și incidența cazurilor prevăzute în art.6 lit.a) din Legea nr.188/1999 care stabilește că prevederile acestei legi nu se aplică";personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii";.
Din răspunsul reclamantei-pârâte la interogatoriu(f.78) rezultă că pârâta
- reclamantă a ocupat în intervalul de timp_ -_ trei funcții specifice de funcționar public:inspector de specialitate debutant, inspector de specialitate gradul IV și inspector de specialitate gradul II în cadrul a trei servicii de specialitate la AFP B. M.
. Toate aceste funcții,precum și atribuțiile exercitate în mod efectiv, așa cum rezultă din fișa postului depusă la filele 80-83
sunt specifice calității de funcționar public și se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art. 14-15 coroborat cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 .
Ulterior soluționării excepției de necompetență materială sub aspect funcțional nu s-au propus de către reclamanta - pârâtă probe noi care să înlăture celelalte dovezi administrate în cauză din care a rezultat că pârâta - reclamantă a ocupat o funcție specifică de funcționar public. Niciunul dintre aceste posturi nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute în art.6 lit.
a) din Legea nr.188/1999 în care poate fi angajat personalul contractual salariat în aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, persoane care nu au calitatea de funcționar public și cărora li se aplică legislația muncii de drept comun.
Instanța s-a pronunțat cu precădere cu privire la excepția lipsei calități procesuale active,a lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Așa cum s-a constatat în paragrafele anterioare ale sentinței și în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de_ prin care instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant. Același text de lege justifică și interesul reclamantei-pârâte căreia i se recunoaște legitimare procesuală activă prin lege.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni prevăzut în art.11 alin.6, prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la data emiterii actului.
Toate actele atacate au fost emise în data de_, respectiv_, cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii -_ .
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge cererea, fără a mai analiza celelalte excepții și fondul.
Cu privire la cererea reconvențională,analizată pe fond, instanța o va
respinge ca nefondată.
Prin decizia nr.141 /_ emisă de către directorul executiv al reclamantei - pârâte DGFP M. pârâta-reclamantă a fost încadrată din data de _, pe o perioadă determinată nespecificată pe postul de inspector de specialitate-Serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare, ,în cadrul AFP B. M. (f.4). În preambulul acestei decizii se constată că pârâta- reclamantă a fost declarată câștigătoare la concursul organizat pentru ocuparea postului vacant.
Anterior acestei decizii a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 1016/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată ca și casier trezorier din data de_ până la reîntoarcerea titularei postului care se afla în concediu pentru îngrijirea copilului (f.29-34). Contractul s-a încheiat în baza deciziei nr.7/_ (f.28).Raporturile de serviciu au încetat prin decizia nr.138/_ (f.26).
Ulterior încadrării pârâtei-reclamante în baza deciziei nr.141 /_ se emite decizia nr.510/_ ( fila 24) prin care de dispune începând cu data de _ mutarea pârâtei-reclamante în funcția de consilier superior clasa I într- un alt Serviciu încasarea din cadrul AFP B. M. până la revenirea titularului postului aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, data la care expiră această perioadă fiind _
În răspunsul reclamantei - pârâte la interogatoriu(f.78) se confirmă că pârâta-reclamantă a ocupat timp aceste funcții în perioada_ -până în prezent , interval de timp în care a ocupat funcții specifice unui funcționar public enumerate la punctul 8 din răspunsul la interogatoriu .
Raporturile de serviciu nu au încetat ,fiind în curs de derulare în baza Deciziei nr. 510/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată tot pe durată determinată, decizie pe care nu a atacat-o și care își produce efectele, fără a putea fi modificată în condițiile în care nu face obiectul prezentului litigiu. Acesta constituie un prim argument care susține respingerea cererii reconvenționale. Pe de altă parte, instanța mai reține că potrivit art.4,55 și 57 din Legea nr.188/1999 încadrarea unui funcționar public pe perioadă nedeterminată se poate face numai prin concurs, fără a fi incident art.82 din Codul muncii.
În temeiul art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 274 Cod pr. civ. reclamanta - pârâtă va fi obligată să plătească pârâtului - reclamant cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței depuse la dosar. Instanța a acordat într-un cuantum redus suma de 2.000 lei solicitată cu titlu de onorariu avocațial raportat la caracterul repetitiv al cererilor cu obiect similar celei din prezenta cauză și caracterul restrâns al probațiunii administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de către pârâta - reclamantă I. L. C. .
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta
- reclamantă.
Respinge cererea formulată de către reclamanta - pârâtă D. generală a finanțelor publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă I. L. C. cu domiciliul procesual ales în B. M., b-dul R., nr. 3/1, județul M. .
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă I. L. C. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă D. generală a finanțelor publice M. .
Obligă pe reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. H. C. S.
Red.M.H./_
Teh.S.C./_ /4ex.
