Sentința civilă nr. 1169/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1169
Ședința publică din data de 1 martie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul(a) GÁL-J.
C.
, cu domiciliul în comuna Almașu, sat J., nr. 115, județul S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. S.
, A. F.
P. Z.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.
, cu sediul în B., sector 6, S. I., nr. 294, Corp A, Județul Ilfov, având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85 Cod procedură civilă.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 43 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, pentru acțiunea introductivă (fila 24 și verso).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că părțile litigante au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă și pentru acest termen de judecată nu s-au depus înscrisuri noi la dosar.
Se mai relevă de către grefierul de ședință faptul că la dosar s-a depus din partea reclamantului, în completarea materialului probator, actele solicitate de instanță (filele 24-28).
În baza prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța, după verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamantul(a) Gál-J. C. a chemat în judecată pârâta(ele) D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestor pârâte la restituirea sumei de 4410 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea integrală, precum și anularea adresei nr. 47910/2012.
Reclamantul(a) arată în motivarea cererii sale că s-a adresat pârâtei cu o plângere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, plângere care însă a fost respinsă.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamantul(a) invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare, cu referire expresă la prevederile O.U.G. nr. 218/2008.
Prin întâmpinare D. G. a F. P. S. invocă excepția inadmisibilității acțiunii, cu argumentul că reclamantul(a) nu a urmat procedura reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, precum și cu acela
conform căruia actul atacat nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Asupra cauzei de față;
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul(a) nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A.
C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
"Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";.
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii privind restituirea taxei de poluare este nefondată și va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 47910/2012 a fost admisă și în consecință cererea formulată de reclamant(ă) pentru anularea acesteia urmează a fi respinsă, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 din legea nr. 554/2004
Conform art. 8 din același act normativ, in materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale a Direcției Generale a F. P. S., argumentând că aceasta nu a fost implicată în procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei plătite formulată de reclamant(ă), suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant(ă) la Trezorerie, cu titlu de "taxă de poluare"; și că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că cererea de restituire a fost adresată Administrației F.
Z. și acest organ fiscal este cel care, prin adresa a cărei anulare se cere, a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumelor achitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, este de observat că direcțiile generale ale finanțelor publice au în principal atribuția de a realiza strategia guvernamentală în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului.
Din această perspectivă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a J. S. va fi admisă, acțiunea
formulată de reclamant împotriva acesteia urmând a fi respinsă, instanța reținând că înscrisurile a căror anulare se solicită nu au fost emise de aceasta.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii motivat, în esență, cu aceea că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acțiunii reclamantului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare la diferența dintre taxa de poluare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale Uniunii Europene, s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei, care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va înmatricula în altele";.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârea Curții Europene de Justiție.
Pârâta DGFP S. a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva AFM B., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Asupra cauzei pe fond, instanța reține următoarele:
În vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul(a) Gál-J. C. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 4410 lei (fila 5).
Reclamantul(a) a achitat la Trezoreria Z. suma de 4410 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței seria TS5 nr. 4084074/_ (fila 4), printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantului(ei).
Cererea de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă. Tribunalul reține că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule.
Aceasta taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor.
Prin cererea introductivă, reclamantul(a) a arătat că reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 50/2008 contravine articolelor 25, 28 și 90 din Tratatul de Constituire a Comunităților Europene.
Instanța apreciază că o primă precizare care se impune este aceea că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, dispoziții conform cărora:
(2) "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile aliniatului (2)
";.
Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul român respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art. 1 din H.G. nr. 1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, definiție conform căruia acesta include, între alte acte normative, "dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la data de 25 martie 1957 la Roma și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la data de 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C340 din 10 noiembrie 1997";.
Cu privire la competența instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 ca
"judecătorul național însărcinat să aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional";.
În preambulul O.G. nr. 50/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesară având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire
a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională;
faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare
";.
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. nr. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale";.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor este evidentă și nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. nr. 50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin actul normativ enunțat, O.U.G. nr. 218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel, ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 1200850180301046> Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008";. Într- un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a
industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru cele ce preced, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în sensul în care a fost formulată.
Cererea prin care se solicită anularea adresei nr. 47910/2012 prin care AFP Z. comunică refuzul său de a restitui reclamantului(ei) suma solicitată urmează a fi respinsă, deoarece acest act nu are caracterul unor acte administrative, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M., urmează a fi admisă.
Astfel, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A.
F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța va admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantului(ei) GÁL-J. C. , cu domiciliul în comuna Almașu, sat J., nr. 115, județul S., formulată împotriva pârâtelor(ei)
A. F. P. Z.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S. și obligă pârâtele(a) să restituie reclamantului(ei) suma de 4410 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea integrală.
Admite excepția inadmisibilității, sens în care respinge cererea pentru anularea adresei nr. 47910/2012 emisă de AFP Z. .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., sens în care respinge acțiunea față de această pârâtă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 1 martie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /6 ex. Emis 4 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
