Decizia civilă nr. 7954/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7954/2013
Ședința publică din data de 04 Iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.
C., împotriva sentinței civile nr. 3.246 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC E.
P. S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_, apoi la_ și ulterior la_ .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.246 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC E. P. S. C. -N., în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. P. A JUDEȚULUI C. și, în consecință, s-a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 562/_, Decizia de impunere F-CJ nr. 1185/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. 1099 /_ . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin actele administrative atacate au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, în valoare de 649.800 lei, compuse din TVA în sumă de 508.891 lei, dobânzi de întârziere în sumă de 92.983 lei și penalități în sumă 47.926 lei.
Au reținut organele fiscale că reclamanta a realizat operațiuni impozabile constând în venituri din dezvoltare imobiliară, respectiv vânzarea unor apartamente construite conform Autorizației de construire nr.467/2005.
În cursul anilor 2005, 2006 și 2007, între reclamantă și terți beneficiari, au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, în baza acestora fiind facturate și încasate avansuri de la beneficiari.
Organul de inspecție fiscală a constatat că în perioada_ -_ reclamanta nu a facturat diferențele de preț in conformitate cu antecontractele
încheiate, deși a predat beneficiarilor apartamentele.
Nici după data de_ reclamanta nu a facturat cu TVA diferențele de preț, apreciindu-se că astfel,s-au încălcat prevederile art.1341 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, în vigoare cu_ .
Ca urmare a acestor constatări, organele fiscale au modificat baza de impunere și au reținut în sarcina reclamantei obligațiile suplimentare față de bugetul de stat, menționate anterior.
Reclamanta susține că organele fiscale au procedat in mod greșit, deoarece ultima rată din preț nu a putut fi pretinsă și prin urmare facturată, înainte de data transferului dreptului de proprietate.
Transferul dreptului de proprietate nu s-a putut efectua datorită imposibilității înscrierii construcției in cartea funciară.
Chiar dacă apartamentele au fost predate în fapt beneficiarilor, conform dispozițiilor contractuale, reclamanta nu putea să ceară diferența de preț decât la data transferului dreptului de proprietate, prin urmare, nu avea motive să întocmească facturi cu TVA și să plătească TVA către bugetul de stat.
Având în vedere starea de fapt și de drept supusă analizei instanței, instanța de fond a reținut că fiind întemeiat punctul de vedere al reclamantei.
Astfel, în sensul art.1341 alin.3 din Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de_, instanța va reține, în legătură cu faptele generatoare pentru livrări de bunuri și prestări servicii [ … ] pentru livrările de bunuri imobile, că faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
După 1 ianuarie 2010 au devenit incidente prevederile art.1341 alin.6 care prevăd că pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prin excepție, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează in rate, sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a reținut că faptul generator, prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei, în raport de care se stabilește obligația de plată către buget este data predării bunului care din punctul de vedere al bunurilor imobile nu poate fi decât data transferului dreptului de proprietate .
Chiar dacă după_ legea face referire la data predării, această predare din punctul de vedere al bunurilor imobile, predarea nu poate fi considerată finalizată fără încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare care transferă dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate are in conținutul său atributele de posesie, folosință și dispoziție, ori nu se poate reține că s-a predat un imobil către beneficiar atâta timp cât s-a predat doar posesia și folosința, în mod legal dispoziția neputând fi predată decât în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
În cauză însă, contractul autentic de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat, deoarece imobilul nu a putut fi întabulat in cartea funciară, in lipsa întabulării, nefiind posibilă încheierea contractelor autentice de vânzare- cumpărare. Nefiind posibil transferul dreptului de proprietate, reclamanta nu era îndreptățită să ceară de la beneficiari și să factureze diferențele de preț, chiar dacă termenul prevăzut în contractele cu beneficiarii era expirat.
Expirarea acestui termen nu este opozabilă organelor fiscale, doar beneficiarii ar fi putut invoca în favoarea lor beneficiile termenului,angajând răspunderea contractuală a reclamantei. În această situație, organele fiscale nu pot considera întemeiat că în cauză diferența de preț ar fi trebuit încasată de către reclamantă și facturată, modificând baza de impunere.
Împotriva acestei sentințe, pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI
C. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii în contencios fiscal formulată de către reclamantă.
2
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., pârâta arată că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile legale care reglementează noțiunea de exigibilitate a T.V.A. raportat la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor.
A arătat recurenta că potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii cumpărători ai apartamentelor, predarea posesiei asupra acestor apartamente a fost stabilită a avea loc după data obținerii dovezii de luare în folosință, ceea ce nu a avut loc nici până în prezent. În acest sens, recurenta a citat dispozițiile art. 1341alin. 3 C.fiscal, coroborat cu alin. 6 al aceluiași articol.
Reclamanta intimată S.C. E. P. S.R.L. C. -N. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și leglaă (f.5).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei au fost generate de faptul că aceasta a construit în intervalul 2005 - 2007 mai multe apartamente, încheind contacte de vânzare-cumpărare cu terții beneficiari ai acestora.
Probele administrate în fața instanței de fond relevă faptul că cei care au cumpărat se află în posesia efectivă a apartamentelor cumpărate.
Cu privire la predarea posesiei, în contractele încheiate depuse la dosar a fost menționat că acesta va avea loc după întocmirea procesului-verbal de luare în folosință.
Actul administrativ menționat anterior, respectiv procesul-verbal de luare în folosință nu a putut fi emis de către autoritatea publică competentă, motivat de faptul că reclamanta, în calitate de constructor, nu a respectat cele prevăzute în autorizația de construire, fiind necesară efectuare de demersuri pentru intrarea în legalitate, împrejurare ce a determinat imposibilitatea obținerii dovezii de luare în folosință.
Realitatea faptică, corect reținută de către instanța de fond, poate fi rezumată în împrejurarea că la data emiterii actelor fiscale atacate, beneficiarii apartamentelor se aflau în posesia faptică a imobilelor, achitând integral prețul vânzării.
Formalitățile oficiale a dobândirea dreptului de proprietate nu au putut fi realizate în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, generată de nerespectarea dispozițiilor autorizației de construire și deci de imposibilitatea obținerii dovezii de luare în folosință a imobilului.
Sub regim fiscal, interesează conținutul actelor normative incidente de la data predării efective a posesiei bunurilor imobile, fiind relevante sub acest aspect dispozițiile art. 1341alin. 3 și alin. 6 din Codul fiscal, în forma în vigoare la acea dată.
Astfel, art. 1341alin. 3 Cod fiscal prevedea: "pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.";
Art. 1341
alin. 6 Cod fiscal prevede: "Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prin excepț ie, în cazul contractelor
c are prev ăd c ă pl ata se ef ectue az ă în r ate s au al or ic ăru i al t tip de contract care
prevede c ă propr ie tate a es te atr ibu ită cel mai târz iu în mo men tul pl ăț ii ul time i r ate
sc aden te, cu excepț ia con tr ac telor de le as ing, d ata l ivr ăr ii es te d ata l a c are bunul
este predat beneficiarului.";
Prezintă deci relevanță din perspectiva dispozițiilor legale incidente, faptul predării efective a bunului, în contractele de vânzare-cumpărare fiind menționat că plata prețului se va face în mai multe rate.
3
Curtea reține că normele fiscale aplicabile speței au caracter imperativ, fiind produs faptul generator, predarea posesiei, fiind exigibilă, în același timp, și obligația de plată a T.V.A.
Curtea reține și împrejurarea că întârzierea eliberării dovezii de luare în folosință a fost generată de faptul personal și exclusiv al reclamantei de a nu respecta dispozițiile cuprinse în autorizația de construire. Această realitate faptică nu poate produce consecințe sub aspectul obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit în speță că posesia a fost efectiv predată terților cumpărători.
În consecință, față de cele menționate, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul formulat de către pârâta D.G.F.P. C. și se va modifica hotărârea recurată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. P. S.R.L. C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 3.246 din 22 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, pt.D. C. în c.odihnă, semnează Prim grefier, M. LENA T. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. T. .
4
