Sentința civilă nr. 34/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 34/2013
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de_, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 563 din_, a deciziei de impunere nr. 39.609/_, a raportului de inspecție fiscală nr. 39.609/_ emise de D.G.F.P, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale în cursul lunii noiembrie 2010 privind taxa pe valoarea adăugată, inspecție ce s-a finalizat prin emiterea deciziei de impunere nr. 39609/_ precum și a raportului de inspecție fiscală aferent. Comunicarea celor două acte s-a realizat potrivit reclamantei în mod valabil doar la data de 25 mai 2012, iar împotriva acesteia, în condițiile art. 205 C.pr.fiscală a declanșat procedura prealabilă.
Prin decizia de soluționare a contestației nr. 563/2012 pârâta a respins ca tardivă contestația formulată.
Cu privire la această excepție, petenta a arătat că în mod nelegal a fost reținută, susținând că aceea comunicare efectuată prin afișare nu îi este opozabilă, în condițiile în care nu s-a realizat anterior o procedură efectivă de comunicare în modalitățile principale prev. de art. 44 C.pr.fiscală, respectiv fie prin comunicare directă fie prin intermediul serviciilor poștale.
În motivarea cererii, petenta a invocat și aspecte referitoare la nulitatea inspecției fiscale sub aspectul necompetenței D.G.F.P. C. pentru efectuarea inspecției fiscale, precum și din perspectiva nerespectării dreptului la apărare.
Mai susține petenta că nu au fost respectate dispozițiile legale referitore la efectuarea inspecției fiscale și la colectarea probelor.
Reclamanta a criticat actele fiscale și sub aspectul fondului acestora.
Pârâta D. G. A F. P. C. a formulat întâmpinare (f.49), iar în ceea ce privește aspectul comunicării arată că au fost respectate dispozițiile art. 44 alin. 2 lit. c din C.pr.fiscală, arătând că din motive neimputabile comunicarea prin poștă nu s-a putut realiza.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 39609/_ a fost controlată activitatea reclamantei pe intervalul 10 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2009, iar
obligațiile fiscale ale acesteia au fost stabilite prin decizia de impunere cu același, nr. 39609/_ .
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în condițiile art.
205 C.pr.fiscală soluționată prin decizia nr. 563 din_ (f.11) prin care organul fiscal a respins ca nedepusă în termen contestația formulată.
În esență, pârâta a reținut că termenul de depunere a contestației a început să curgă de la comunicarea actului administrativ-fiscal, respectiv de la data de 20 aprilie 2011, respectiv data la care decizia de impunere a fost afișată pe site-ul A.N.A.F.
În susținerea acestui punct de vedere, pârâta a invocat dispozițiile art. 44 din C.pr.fiscală.
Curtea reține că textul legal menționează o formă principală de comunicare, realizabilă în două modalități distincte și o alta subsidiară.
Astfel art. 44 alin. 1 C.pr.fiscală prevede, în primul rând, comunicarea directă, nemijlocită a actului fiscal către contribuabilul căruia îi este destinat. Această modalitate presupune înmânarea directă a actului și primirea lui de către contribuabil, fapt confirmat de semnătura acestuia din urmă.
Nu rezultă din actele dosarului că această primă modalitate de comunicare, ce ar permite concluzia fără nici un fel de dubiu, că actul administrativ fiscal a ajuns la cunoștința contribuabilului, a fost realizată de către pârâtă.
Cert este faptul că pârâta a ales varianta de comunicare prin poștă a actului fiscal în cauză.
Cu privire la modul în care s-a îndeplinit procedura de comunicare în cazul acestei metode alternative de comunicare, Curtea constată următoarele:
La data de 7 decembrie 2010 pârâta a transmis prin poștă comunicarea către reclamantă (f.84), iar prin adresa nr. 96/35 din_ emisă de Oficiul Poștal C. -N. (f.82) rezultă cu certitudine că plicul ce conținea comunicarea "s- a pierdut în timpul transportului";.
Este cert deci că intenția pârâtei de comunicare prin poștă nu a produs consecințele așteptate, din cauze aduse la cunoștința pârâtei de către organul poștal.
Ulterior acestui moment, pârâta a trecut la comunicarea prin publicitate conform art. 44 alin. 22C.pr.fiscală.
Art. 44 alin. 22C.pr.fiscală prevede că în cazul în care comunicarea potrivit alin. 2 sau 21, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Astfel, se poate constata că textul legal se referă la o imposibilitate de comunicare într-una dintre modalitățile de comunicare prev. la art. 44 alin. 2 și 21din C.pr.fiscală.
Este cert că acea comunicare, realizată prin poștă nu și-a atins scopul, cel al informării și deci "nu a fost posibilă"; comunicare, împrejurare ce ar fi permis pârâtei să demareze procedura subsidiară de comunicare (cea prin publicitate) prev. de art. 44 alin. 3 C.pr.fiscală.
Curtea reține că abandonarea modalității de comunicare prin poștă a actului fiscal de către pârâtă și trecerea prin publicitate a fost nejustificată.
Este cert, prin pierderea în timpul transportului a plicului ce conținea comunicarea, că nici un moment reclamanta nu a fost informată, că pe seama sa este o comunicare din partea unui organ fiscal.
Nu se poate reține culpa reclamantei, care în mod evident nu a știut nici un moment că pe seama sa a fost emis un act fiscal.
Cunoscând faptul pierderii scrisorii de comunicare, în mod greșit a apreciat organul fiscal că în urma unei comunicări prin poștă, în care "nu a fost posibilă"; comunicarea, poate trece la comunicarea prin publicitate.
În realitate, comunicarea prin poștă ca procedură legală, a lipsit cu desăvârșire și deci, această etapă în procesul gradual de comunicare a unui act administrativ fiscal a fost omisă cu desăvârșire de către pârâtă.
Nu se poate considera că pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de comunicare prin poștă atâta timp cât este cert că reclamanta nu a fost nici măcar informată de existența comunicării.
Doar dacă acea comunicare poștală ar fi ajuns la cunoștința reclamantei (chiar și numai sub forma înștiințării asupra existenței unui plic la oficiul poștal pentru reclamantă) s-ar fi putut considera că este îndeplinită procedura de comunicare prin poștă.
Scopul comunicării este de informare a celui căruia i se face comunicarea.
În speță, din modul de derulare a procedurii, rezultă că nu s-a putut, chiar fizic, să aibă loc o informare a reclamantei, întrucât plicul ce conținea actul s-a pierdut, aspecte de necontestat în cauză.
În consecință, față de cele menționate, se va admite în parte cererea formulată de reclamantă, se va dispune anularea deciziei nr. 563 din_ emisă de către pârâtă D. G. a F. P. a J. C. și va fi obligată pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 39.609/_ .
Se vor respinge restul capetelor de cerere formulate de reclamantă.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în C. -N., str. Pompiliu Teodor, nr. 2, bl.C.1, apt. 5, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în
C. -N., P-ța A.iancu, nr. 19, jud. C. .
Dispune anularea deciziei nr. 563 din_ emisă de către pârâtă D.
G. a F. P. a J. C. .
Obligă pârâta D.G.F.P. C. să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 39.609/_ .
Respinge restul capetelor de cerere formulate de reclamantă. Obligă pârâta să achite reclamantei 4,3 lei cheltuieli de judecată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./4 ex.
