Decizia civilă nr. 10832/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.10832/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. - L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurentele- pârâte D. G. a F. P. C., A. F.
P. a Municipiului C. -N., împotriva sentinței civile nr.8617 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul reclamant R. I. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia de inregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 127042/2011 emisă de DGFP C. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8617 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. I. B. în contradictoriu cu pârâții M. - A.N.A.F. - D. G. A F. P. C. și A. F. P. C. .
S-a dispus anularea Deciziei nr. 11 din data de_ de soluționare a contestației și Decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 127042/_
.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 4,03 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta susține că veniturile din drepturi de autor, în calitate de venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate de persoanele fizice, reprezintă venituri incluse în categoria veniturilor din activități independente realizate potrivit art. 46 alin. (4) din Codul fiscal.
Reclamantul, atunci când susține că nu desfășoară o activitate de o manieră independentă face referire la criteriile menționate la pct. 2.1 al art. 7 alin. (1) din Codul fiscal.
Îndeplinirea unuia dintre criteriile în baza cărora se pot reconsidera drept venituri de natură salarială orice venituri, se referă la următoarele ipoteze:
beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul delucru;
în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă și altele asemenea și contribuie numai cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
plătitorul de venit suporta în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum si alte cheltuieli d această natură.
Corespunzător clauzelor contractuale, reclamantul cedent respecta programul de lucru al plătitorului de venit sau un alt program de lucru fix și prestabilit; reclamantul își desfășoară activitatea la sediul plătitorului de venit; cesionarul plătitor de venit dispune de puterea de direcție, supraveghere și control; poate da ordine obligatorii privitoare la modalitatea concretă în care se prestează munca.
Remunerația prestărilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor menționate în mod expres în contractul dintre angajat și angajator, și se supun impozitării potrivit prevederilor capitolului III - Venituri din salarii - al titlului III din Codul fiscal.
Prin cesiunea de drept de autor se conferă beneficiarului (cesionar, plătitor al prețului cesiunii) exclusivitatea exploatării operei de creație intelectuală. Autorul - cedentul dreptului de autor - își asumă o abstențiune, adică o obligație de a se abține de la acte sau fapte care ar fi de natură să stânjenească exploatarea operei de către cesionar. În schimbul acestei abstențiuni, autorul primește un preț, pe care îi încasează la momentul cesiunii sau, după caz, eșalonat în timp, după cum opera este exploatată de cesionar, dintr-o dată sau fracționat. În orice caz, nu se transferă la cesionar decât dreptul patrimonial asupra operei, nu și drepturile nepatrimoniale, adică paternitatea operei. Pentru motivele de mai sus, Tribunalul a apreciat că cesiunea de drept de autor (drept de proprietate intelectuală) nu se asimilează cu vânzarea de bunuri, întrucât drepturile de autor nu sunt bunuri corporale (materiale), ci valori incorporale.
Cesiunea dreptului de autor nu se asimilează nici cu prestările de servicii, întrucât nu presupune o activitate în favoarea beneficiarului. Această soluție este prezentă și în jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. În speța Falco Stiftung (fundația fostei vedete austriece Falco), soluționată de CJUE în 2009,s-a statuat expres că cesiunea de drepturi de proprietate intelectuală nu este o prestare de servicii în sensul Regulamentului 44/2001 cu privire la competența de soluționare a litigiilor în dreptul Uniunii Europene.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a anulat Decizia nr. 11/2011 privind soluționarea contestației și Decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 127042/2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A
P. A JUDEȚULUI C. și A. F. P. A MUNICIPIULUI C.
-N. .
Prin recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C.
s-a solicitat modificarea hotărârii in temeiul prevederilor art.304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu D. G. a F. P. a Județului C., pe considerentul lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului pârâta a arătat că actul administrativ (decizia) prin care a fost soluționata contestația formulata de reclamant a fost emisa de către
A.F.P. C. -N., fiind semnata de reprezentantul sau legal intrucat, actul contestat pe calea procedurii prealabile face parte din categoria altor acte administrativ fiscale menționate de legiuitor la art.209 alin.2 din Codul de procedura fiscala, care stipulează in mod expres faptul ca "contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente".
Prin urmare, D.G.F.P. a Județului C. nu a fost implicata in nici un mod in emiterea actelor administrativ fiscale contestate de reclamant, neavând calitate procesuală pasivă.
Prin recursul declarat de pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N.
s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate si in urma reiudecarii sa se pronunțe o hatarare prin care sa se respingă acțiunea.
În motivarea recursului pârâta a arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor Hotărârii nr. 44 din 22 ianuarie 2004 - Partea I, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal - ANEXA 1 - NORME METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
" 1.0 activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfășoară activitatea nu reflectă conținutul economic al acestuia.
Activitățile desfășurate în mod independent, în condițiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum si drepturile de autor si drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 si 2.2 din Codul fiscal."
Se poate observa ca dispozițiile legale mai sus redate, reglementează expres faptul ca veniturile realizate din drepturi de autor nu pot fi reconsiderate ca activități dependente.
Pe de alta parte, învederează faptul ca referitor la persoanele impozabile si activitățile economice ce intra in sfera TVA, la art. 127 alin.(l) si alin(2) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal se precizează:
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Art. 125.1, pct. 18 Cod fiscal arata semnificația unor termeni din Legea nr.571/2003 - privind Codul fiscal si precizează ca persoană impozabilă are înțelesul art. 127 alin. (1) și reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.
Prin urmare in intelesul art. 127, alin.(l), persoana impozabila este definita ca fiind orice persoana care desfășoară in mod independent pe cont propriu, o activitate economica.
De asemenea, CAPITOLUL II- Venituri din activități independente, art.46 - Definirea veniturilor din activități independente, al Legii nr.573/2003 privind Codul fiscal, la alin.(4) arata ca in aceasta categorie se includ si: Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.
Așadar, contrar motivelor reținute de instanța fondului, sunt aplicabile in speța prevederile art.152 alin.(l), alin.(5) si alin.(6) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
In acest sens sunt si Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr.44/2004, care prin intermediul pct.62, alin(2) lit.a) precizează ca in sensul art.152 alin.(6) din Codul fiscal, in cazul in care persoana impozabila a atins sau a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Cod fiscal in termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente procedează dupa cum urmează:
a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecție fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale.
Intimatul a realizat venituri din cesiunea drepturilor de autor incepand din 2006 iar la sfârșitul lunii octombrie 2009 a realizat un venit in cuantum de
123.212 lei, astfel incat cifra de afaceri a depășit plafonul de scutire.
Potrivit prevederilor art. 152, alin(6), acesta avea obligația ca in termen de
10 zile, incepand cu prima zi a lunii calendaristice următoare celei in care plafonul a fost atins sau depășit, sa solicite înregistrarea in scopuri de TVA.
Deoarece acesta nu a solicitat înregistrarea, organele fiscale competente, au dreptul sa stabilească obligații privind taxa de plata si accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit sa fie inregistrat in scopuri de taxa conform art. 153.
Drept urmare, in mod legal a fost intocmita Decizia nr.127042/_ prin care se stabilește in sarcina reclamantului obligația de a se înregistra in scopuri de TVA potrivit dispozițiilor art. 153.Cod fiscal
În apărare, reclamantul intimat R. I. B. a formulat întâmpinare la recursul declarat de A. F. P. a mun. C. -N.
solicitând în principal admiterea excepției nulității recursului ca urmare a nearătării motivelor de nelegalitate a sentinței recurate și pe cale de consecință anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată
- filele 21-24 dosar.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare și la recursul declarat de
G. a F. P. a jud. C.
solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată - filele 25-26 dosar.
Analizând recursul declarat de către D. G. R. a F.
P. C. -N., Curtea constată că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Prin cererea ce a făcut obiectul judecății la instanța de fond, reclamantul R.
I. B. a solicitat anularea deciziei nr. 11/_ și a deciziei de înregistrare din
oficiu în scopuri de TVA nr. 127042/_, ambele emise de A. F. P. a mun. C. -N. .
Prin urmare, nefiind emitentul actelor contestate, recurenta nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greșit fiind respinsă excepția invocată în acest sens.
Prin urmare, din această perspectivă, Curtea constată că recursul declarat de către D. G. a F. P. a jud. C. este întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință.
Examinând recursul declarat de către A. J. a F. P.
C. (D. G. a F. P. a jud. C. ), Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 153 alin. 1 Cod fiscal, persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere și/sau operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Referitor la persoana impozabilă și activitățile economice ce intră în sfera TVA sunt relevante dispozițiile art. 127 alin. 1 și 2 din Codul fiscal, invocate chiar de către recurentă, potrivit cărora este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități; la alin. 2 se prevede că activitățile economice, în sensul prezentului titlu, cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, activitățile agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Pornind de la aceste reglementări, consideră recurenta că veniturile obținute de către reclamantul intimat, decurgând din executarea contractului intitulat "contract de cesiune de drepturi de autor"; nr. 10/_ reprezintă venituri obținute din desfășurarea unei activități, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 152 Cod fiscal.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea apreciază că reclamantul nu este o persoană impozabilă, în accepțiunea dispozițiilor art. 127 alin. 1 Cod fiscal, acesta nedesfășurând o activitate economică într-o manieră independentă.
Această concluzie se desprinde din interpretarea contractului nr. 10/_ încheiat între reclamant și SC Trend Communication SRL, instanța nefiind ținută de modul în care acesta a fost intitulat, ci de intenția părților la încheierea acestuia.
Or, deși la art. 1 din contract se prevede că obiectul acestuia îl constituie realizarea de către cedent, prin mijloace proprii, începând din luna februarie 2005 ziua 1, până în ziua de 31 decembrie 2006 inclusiv, a unui număr de minimum 20 de texte și creații publicitare lunar, toate celelalte clauze contractuale exclud maniera independentă în care această activitate urma să se desfășoare.
Astfel, reclamantul, în calitate de cedent are obligația de a realiza aceste machete lunar, iar pentru cesionarea irevocabilă a creațiilor sale acesta are dreptul la o remunerație lunară (în fapt, salariul), ce urma a fi plătită până în
data de 20 a fiecărei luni. De asemenea, în cazul în care cedentul predă cesionarului lucrări care nu corespund cerințelor conducerii, din punct de vedere calitativ sau din alte puncte de vedere, cedentul poate fi sancționat cu un procent de până la 75% din suma primită lunar (ceea ce reprezintă practic o sancțiune disciplinară, specifică raporturilor de muncă). Nu în ultimul rând, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 9 pct. 4 din contract, în scopul desfășurării activității, cedentul este obligat să se prezinte la birourile Trend Communication în zilele declarate lucrătoare de către conducerea societății, între orele 17,30-21,00, de luni până vineri, cel puțin 5 ore săptămânal, aspect de asemenea specific raporturilor de muncă, în care angajatul este obligat să respecte un anumit program de muncă.
Prin urmare, din toate clauzele contractuale arătate anterior, rezultă că ne aflăm în realitate în prezența unui veritabil contract individual de muncă, reclamantul desfășurându-și activitatea într-o manieră dependentă, aflându-se într-o relație de subordonare față de Trend Communication.
Astfel, nefiind vorba despre desfășurarea unei activități independente, Curtea constată că reclamantul nu poate avea calitatea de persoană impozabilă, în sensul prevăzut de art. 127 Cod fiscal, neavând, prin urmare, obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în condițiile art. 152, 153 Cod fiscal.
Mai invocă recurenta că, potrivit dispozițiilor HG nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, drepturile de autor și drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 nu pot fi reconsiderate ca activități dependente, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 pct. 2.1 și 2.2 din Codul fiscal.
Fără a nega aceste dispoziții legale, Curtea constată că ipoteza reglementată de dispozițiile legale anterior citate nu se regăsește în prezenta speță, tocmai din perspectiva faptului că nu ne aflăm în prezența unor drepturi de autor sau conexe astfel cum sunt ele definite de dispozițiile Legii nr. 8/1996.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul declarat de A. J. a F. P. C. (A. F. P. a mun. C. -N. ) este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. | F. | P. | C. -N. . | |||
Admite recursul declarat de D. | G. | A | F. | P. C. | împotriva |
sentinței civile nr.8617 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul R. I. B. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. L. R.
Judecător,
V. G.
Judecător,
M. D.
Grefier,
M. V. -G.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. Rădulescu
