Decizia civilă nr. 7984/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7984/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta AVOCAT C.
M. A., împotriva sentinței civile nr. 2136 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații C. DE A. DE S. A J. C. și A. N. DE A. F. - D.
G. A F. P. A JUD.C., având ca obiect anulare act administrativ
- decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării fila 5 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei D.G.F.P. C., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, având în vedere lipsa părților și a dovezii privind achitarea taxelor de timbru datorate.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta, care depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 12).
Curtea constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei și, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că raportat la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
S-a comunicat recurentei un exemplar din întâmpinarea depusă de către intimata D.G.F.P. C., care a învederat instanței că nu mai are de
formulat alte solicitări.
Curtea constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul recurentei pe fond.
Recurenta AVOCAT C. M. A. solicită admiterea recursului pentru motivele detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei la instanța de fond.
În subsidiar, solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare având în vedere că nu s-a răspuns la toate aspectele puse în discuție la fond. Solicită instanței să aibă în vedere practica judiciară în materie. Intimata C.
DE A. DE S. A J. C. a emis decizii, una cu debitele principale și una cu majorări, în lipsa unui contract cu aceasta.
De asemenea, arată că nici în acest moment nu are un contract încheiat cu C. DE A. DE S. A J. C. și depune concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2136 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă actiunea formulta de reclamanta C.
M. A. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a J.
.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr. 373/1/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 2086 lei cu titlu de contributii la FNUASS pentru perioada 2006-2011. Prin decizia de impunere nr. 373904/2/_ au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii in cuantum de 2221 lei.
Împotriva celor doua decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie administrativa, respinsa de parata prin Decizia nr. E 569 din _
.
In ce priveste argumentul privind necompetența Casei de A. de S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale în sarcina reclamantei,prin emiterea de Decizii de impunere instanta a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. N. de A. de S. :
În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art.
216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. N. de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare.
Instanța a retinut, de asemenea, ca Normele metodologice mai sus citate sunt in vigoare si la aceasta data iar legalitatea actului normativ nu a fost supusa cenzurii instantei in cadrul procedurii exceptiei de nelegalitate reglementate de art 4 din Legea nr 554/2004.
Instanta a invalidat, de asemenea, argumentul privind stabilirea obligațiilor fiscale pentru o perioada prescrisa, retinand ca potrivit prevederilor art 91 alin. si 2 din Codul de procedura fiscala :"; (1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.";
Pe de alta parte, este real ca in conformitate cu prevederile art. 98 alin
3 din Codul de procedura fiscala inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale( exceptând contribuabilii mari). Cu toate acestea, conform celei de a doua teze din același articol inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
In conditiile in care reclamanta nu a efectuat plata contributiei datorate la Fondul national unic de asigurari de sanatate, chiar in situaia unei inspectii fiscale aceasta putea fi prelungita pe toata perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
In cauza termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 1 ianuarie 2007, împlinindu-se la_, astfel ca nu se poate retine prescriptia pentru creantele stabilite prin deciziile de impunere emise la _
.
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1, 2 si 3 prevede:
In ce priveste obligativitatea achitarii contributiei la FBUASS instanta retine ca Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actului normativ arătat reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Reclamanta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect parata C. de A. de S., prin actele contestate, a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și
86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același Cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligația de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acesteia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
În plus, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare, necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare legem. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare, astfel ca nu se poate reține că reclamanta ar fi ținuta numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Pentru considerentele mai sus expuse instanta a respins actiunea formulata de reclamanta C. M. -A. in contradictoriu cu parata
C. de asigurari de S. a J. C., iar in temeiul art. 274 Cod procedura civila a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței a formulat recurs av.C. M.
, solicitând admiterea recursului, potrivit art.312, pct.l, raportat la art.304,pct.7,8 si 9 din Cod pr.civila, modificarea hotaririi atacate si dispunând rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii asa cum a fost ea redactata si susținuta. Solicită cheltuieli de judecata, taxa de timbru la fond si recurs.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța a fost investita cu soluționarea pe fond a unei acțiuni având la baza existenta unor decizii de impunere emise de intimata a căror anulare le-a solicitat, acestea fiind emise cu încălcarea legii.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegala in totalitate, instanța de fond nu a adus nici un argument legal in susținerea soluției, a dat o interpretare limitata argumentelor din acțiunea introductiva si motivele pe care se sprijină sunt doar teorie si nu se refera la situația concreta descrisa in acțiunea introductiva. Au fost enunțate citate din Legea nr. 95/2006, cu texte din lege - favorabile si trunchiat interpretate.
Astfel, se omite art. 211 din Legea nr. 95/2006, care face trimitere la faptul ca, persoana asigurata - încheie un contract de asigurare direct sau prin angajator . Cât privește obligațiile fiscale legate de impunerea din oficiu
- nu Monitorul Oficial-aduce notorietate informării impunerii CAS, ci decizia anuala emisa de intimata-ce obligatoriu trebuia comunicata asiguratului(din oficiu), cu confirmare de primire ,cu indicarea sumelor impuse si scadenta acestora. In acest sens, art.215 alin.3 din Legea nr. 95/2006 si art. 81 din Cod proc. fiscala, obligatia devenind titlu de creanța opozabil persoanei impuse.
Monitorul Oficial este autoritatea ce aduce la cunostiinta actul normativ fara a nominaliza obligațiile individuale ale cetățenilor. Acest tip de informare publica-nu este titlu de creanța.
Un alt aspect tratat cu superficialitate este si cel legat de prescrierea dreptului de a cere si impune retroactiv sume cu perceperea unor majorări de intirziere, deopotriva din anul 2006, cum sunt deciziile emise, nu pot fi primite, sumele calculate neavând nici o baza legala, ele s-au emis global nu anual cum era legal, astfel ca majorările de intirziere nu-i sunt opozabile. La dosar s-au depus tabele cu informații ireale, acestea nu sunt explicate metodic si nici nu au un suport legal.
Începând cu anul 2009, recurenta a achitat lunar contribuțiile la CAS, aceste sume nu apar pe nici un tabel, motivarea fiind cea ca, dupa CNP nu apare in evidente drept contribuabil la CAS.
Recurenta arată că reținerile se fac centralizat, a depus dovada plaților efectuate lunar la CAS, ele au fost contestate fara a se verifica din partea instanței veridicitatea acestor plati. Baroul Bucuresti - pe liste comune- depune aceste sume de bani, pentru recurentă fiind rețineri lunare de 188, respectiv acum de 148 lei/luna, rețineri CAS.
Modul defectuos in care se administrează informațiile la nivelul intimatei, aduce grave prejudicii iar recurenta, alături de majoritatea colegilor avocați este victima unui sistem viciat ce nu-si recunoaște limitele si din păcate nici instanța de judecata nu are capacitatea de a reglementa prin jurisprudenta sa buna administrare a legii.
Cât privește cheltuielile de judecata, prin concluziile scrise depuse la tribunal in data de 5 februarie 2013, a solicitat expres valoarea taxei de timbru,astfel ca susținerea instanței este fără acoperire.
Prin întâmpinarea formulată, D. G. a F. P. C. -N. a solicitat respingerea recursului, întrucât acțiunea ce a format obiectul dosarului a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, intimata nefiind emitenta actului administrativ contestat și nesubrogându-se în drepturile și obligațiile Caselor de A. Socialer de
S. așa cum în mod greșit a arătat reclamanta în cererea de extindere a acțiunii.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor enunțate, reține asupra recursului formulat următoarele:
În fapt, reclamanta a realizat venituri din activități independente în perioada 2006-2011, nedepunând la C. de A. de S. a județului C.
vreo declarație cu privire la veniturile realizate, aspecte necontestat în cursul prezentului proces.
Urmare a Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 373/1/0_ și nr. 373904/2/0_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2011, care fac obiectul prezentului dosar.
Curtea constată că în mod temeinic a reținut prima instanță că recurenta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă, întrucât în mod corect prin actele contestate s-a reținut
incidența OUG nr.150/2002, a dispozițiilor Legii nr. 95/2006, ale OG nr. 92/2003, respectiv obligația de plată a contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Astfel, potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că, în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216). Art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
De altfel, asupra acestui aspect s-a pronunțat și Curtea Constituțională arătând în jurisprudența sa că: "obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate. Dispozițiile art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care
reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor";.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale
contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată aceasta perioadă.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul instituirii obligației de achitare a contribuției și a accesoriilor pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, astfel că susținerile recurentei privitoare la necesitatea existenței unui raport contractual, respectiv a unui contract scris, semnat de ambele părți, sunt în mod vădit neîntemeiate.
Cu privire la motivul de recurs vizând regularitatea emiterii deciziilor de impunere în raport de termenul de prescripție care s-ar fi împlinit în cauză, curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006, termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale.
În conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. 1 din Codul de procedură fiscală aplicabil în cauză prin norma de trimitere conținută de art. 257 alin.
8 din Legea nr. 95/2006, precitată, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel, iar conform alineatului al doilea al aceluiași text legal termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Din cele ce preced rezultă fără echivoc că, în materia stabilirii contribuțiilor asigurărilor sociale de sănătate, termenul de prescripție este de 5 ani și începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s- a născut creanța cu titlu de contribuție.
Ori, conform art. 257 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 95/2006 contribuția prevăzută pentru veniturile din realizate din desfășurarea unei activități independente se plătește lunar.
Aceasta înseamnă că pentru contribuțiile datorate pentru lunile aferente anului 2006, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31 decembrie 2012, ulterior datei de 0_ la care au fost emise deciziile de impunere.
Așa fiind, și din această perspectivă sentința este legală, motivul de recurs circumscris acestei critici fiind nefondat.
Cât privește alegațiile recurentei în sensul că veniturile avute în vedere de pârâtă la stabilirea bazei de impunere nu ar fi cele reale, respectiv că sumele calculate sunt greșite din cauza modului defectuos în care se administrează informațiile la nivelul intimatei, instanța reține că, deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamanta era ținută să își probeze afirmațiile, aceasta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, astfel că se constată că, și sub acest aspect, recursul formulat apare ca neîntemeiat. Mai mult, veniturile avute în vedere de către pârâtă la stabilirea contribuției în sarcina reclamantului au fost cele declarate estimativ de aceasta la organele fiscale în vederea supunerii acestor venituri impozitului pe venit.
Referitor la susținerile reclamantei că nu a fost informată, prin comunicarea deciziei anuale de impunere, că are obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate, instanța reține că nu exista o asemenea obligație în sarcina organelor statului, atâta timp cât dispozițiile legale amintite care instituie în sarcina acesteia obligația de plată sunt clare, iar reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Mai trebuie reținut că aceste alegații nu pot fi primite câtă vreme nu sunt probate printr-o expertiză, simplul calcul fără o corelare cu alte acte și respectiv cu părerea unui expert nefiind în măsură să ateste un calcul în sensul evocat de recurentă.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din Codul de procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de AVOCAT C. M. A. împotriva sentinței civile nr. 2136 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de AVOCAT C. M. A. împotriva sentinței civile nr. 2136 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M.F.B.
