Decizia civilă nr. 807/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 807/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. | T. | |
Judecător: I. -M. | L. | |
Judecător: L. -A. | C. | |
Grefier: R. | B. | M. |
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentele A. | N. | |
A V. | , D. J. PENTRU A. SI O. V. C. și D. | R. |
PENTRU A. SI O. V. C. împotriva Sentinței civile nr. 2292/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. N., privind și pe intimata S.C. F. I. E. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de_, pentru data de_, iar apoi pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 2292/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC F. I. E. S. în contradictoriu cu pârâta A.
N. A V. - D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. - D. J. PENTRU A. ȘI O. V. C. s-a anulat parțial procesul verbal de contravenție nr. 36/_ în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 220 alin 1 lit a din OG nr. 92/2003 și în consecință exonerează petenta de plata amenzii în cuantum de 20.000 de lei și înlătura măsura confiscării sumei de 38.217 lei, s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal și a fost obligată intimata la plata către petenta a sumei de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 36/_ întocmit de către inspectorii vamali din cadrul Direcției Județene pentru A. și O. V. C., petenta SC F. I. E. S. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 220 alin 1 lit a și lit u din OG nr. 92/2003, confiscarea sumei de 38217 lei și oprirea activității de comercializare a produselor accizabile pentru perioada_ și_ .
S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal că, în luna februarie 2009, petenta a recepționat 560 kg de cafea prăjită, în valoare de 6160 euro, cf.
facturii nr. 4/VDC/_ emisă de furnizorul EVERY GOOD PRODUZIONE E DISZTRIBUTIONE MADE IN ITALY, fara de a deține autorizație de operator economic cu produse accizabile nearmonizate, eliberată de DJAOV C., fiind confiscată suma de 38217 lei, rezultată in valorificarea produslui, cf. facturilor nr. 8394276/_, nr. 8394277/_ și nr. 8394278/_ .
De asemenea, s-a reținut faptul că societatea nu deține atestat pentru desfășurarea de activități de comercializare de produse en-gros, pentru produsele livrate cf. facturilor 8394279/_, nr. 8394280/_, nr. 8394281/_, nr. 8394282/_, nr. 8394283/_, nr. 52/_ ,
nr. 55/_, privind vinuri catalogate vinuri linistite și spumante furnizate către SC West City Hotel S. și SC Alex & G. S., contravenția fiind una continua, data săvârșirii fiind data eliberării primei facturi -_ .
O dată cu întocmirea procesului verbal s-a încheiat și nota explicativă nr. 1675/_, conținând răspunsurile reprezentantei societății petente la întrebările inspectorilor vamali, scrise și semnate de către aceasta.
În ceea ce privește argumentele de nelegalitate și netemeinicie invocate de petenta, instanța le va analiza conform ordinii instituite de dispozițiile OG nr. 2/2001, respectiv aspectele de legalitate ale intocmirii procesului verbal contestat și consecutiv aspectele de temeinicie, urmând ca verificarea întrunirii condițiilor răspunderii contravenționale să se faca ulterior, dupa stabilirea existenței faptelor imputate.
În speță, petenta nu a contestat legalitatea actului contravențional, sub aspectul modalității de întocmire, însă raportat la dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 care consacră instanței dreptul și obligația - deopotriva - de a verifica actul sub aspectul motivelor de nulitate absoluta care ar putea fi invocate din oficiu, instanța constată că acesta este legal întocmit neexistând cazuri de nulitate absoluta care să fie invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei faptelor, instanța reține că, potrivit art. 220 alin 1 lit a OG nr. 92/2003 constituie contravenție deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare cf. Titlului VII din codul fiscal. În acest sens, pct 30 ind 2 din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede că operatorul economic poate achiziționa din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute de art.
207 c. fiscal, cu condiția deținerii unei autorizații pentru achiziții intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea vamala teritorială.
Față de conținutul contravenției, instanța apreciază fapta prevăzuta de art. 220 alin 1 lit a este o contravenție continua, a cărei executare durează în timp, aspect dedus din reglementarea acesteia sub forma deținerii. Prin urmare, ca orice contravenție continuă aceasta este susceptibila și de epuizare, în momentul încetării activității contravenționale sau în momentul constatării acesteia de către cei îndreptățiți. În speță, la data constatării contravenției_, petenta era titulara autorizației de operator economic cu produse supuse accizelor nearmonizate (în speță cafea prăjita) eliberata la data de_, cu termen de valabilitate din data de_ -_ .
Petenta a invocat incidența dispozițiilor art. 13 din OG nr. 5/2001 privind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, arătând că dreptul intimatei de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris. În apărare, intimata a arătat că, in temeiul art.
100 alin 1 coroborat cu alin 7 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal) are dreptul de a aplica sancțiuni contravenționale în termen de 5 ani de la acordarea liberului la vama. Analizând argumentele părților, instanța constată că, potrivit art. 13 alin 4 din OG nr. 5/2001 prin legi speciale pot fi
prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale
(spre exemplu, Lg nr. 51/1991 privind construcțiile). În speță, în sarcina petentei a fost reținuta contravenția prevăzuta de art. 220 alin 1 lit a din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscală) căreia, in lipsa unor prevederi contrare îi sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din OG nr. 5/2001. Argumentul intimatei cu privire la incidența dispozițiilor Codului vamal nu este întemeiat câta vreme nu a fost sancționata o fapta ce constituie contravenție la regimul vamal, fapta prevăzuta de Legea nr. 86/2006 sau HG nr. 707/2006 (Regulamentul de aplicare al Codului vamal). Mai mult, aceste acte normative nici nu instituie dispoziții contrare față de cele ale art. 13 alin 1 din Og nr. 5/2001, art. 657 din HG nr. 707/2006 prevăzând aplicarea normelor generale ale OG nr. 2/2001. Dispozițiile art. 100 din Legea nr. 86/2006 stabilesc dreptul organelor vamale de a verifica corespondența dintre elementele înscrise în declarația vamală și realizarea în concret, pe parcursul celor 5 ani, a schimbului de mărfuri și bunuri dintre România și alte țări, în conformitate cu liberul de vamă acordat, urmând ca, in situația constatării existenței unor datorii vamale sau plata în plus a unor sume, autoritatea vamală să ia măsurile corespunzătoare pentru încasarea diferențelor în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus. Prin urmare, nu se consacră dreptul de a aplica sancțiuni contravenționale in termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, ci de a efectua un control in 5 ani, urmând ca in măsura constatării săvârșirii unor fapte contravenționale acestea să fie sancționate corespunzător, conform regimului contravențional aplicabil.
Ca atare, reținând că faptei prevăzute de art. 220 alin 1 lit a din OG nr. 92/2003 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin 1 din OG nr. 2/2001, fapta contravențională fiind epuizata la data de eliberării autorizației de operator economic cu produse supuse accizelor nearmonizate din data de_, va constata incidența prescripției aplicării sancțiunii contravenționale în ceea ce privește acesta fapta, cu consecința anulării procesului-verbal în ceea ce privește fapta contravențională, exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale corespunzătoare în cuantum de 20.000 de lei și înlăturării măsurii confiscării sumei de 38217 lei, rezultate in urma valorificării.
În ceea ce privește contravenția prevăzuta de art. 220 alin 1 lit u din OG nr. 92/2003 desfășurarea activităților de distribuire și comercializare angro a băuturilor alcoolice și produselor din tutun fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum rezulta din propriile declarații ale petentei aceasta nu a deținut și nu a solicitat înregistrarea sa ca operator economic de produse de acest gen, apreciind că actele efectiv săvârșite nu se încadrează în activitate de comerț angro. Având in vedere facturile de livrare a produselor constând in vinuri linistite și spumante către SC West City Hotel S. și SC Alex & G. S., instanța apreciază că acestea nu reprezinta acte izolate de comert, acestea fiind desfășurate in timp, împrejurarea furnizării acestora către o singura unitate economica neprezentând relevanță, esențială fiind cantitatea și repetitivitatea activității.
Cât privește incidența si in acest caz a dispozițiilor art. 13 din Og nr. 2/2001 raportat la ultima factura emisă în data de_, instanța apreciază, că art. 220 alin 1 lit u din Og nr. 92/2003 sancționează activitatea desfășurata de un operator economic cu incălcarea regimului produselor accizabile, în speță fara inregistrarea acestuia la autoritatea fiscală competenta, și nu actele individuale de comercializare, care ar putea cădea sub incidența alte legi. Cum petenta nu a făcut dovada inregistrării sale la
organul competent rezulta că la data constatării faptei activitatea contravențională era in curs de desfășurare, epuizându-se la data controlului. În acest sens termenul de 6 luni se va raporta la data controlului si nu de la data emiterii fiecărei facturi in parte, prescripția aplicării sancțiunii contravenționale nefiind incidenta in speță.
Referitor la abrogarea art. 244 ind 1 din OG nr. 92/2003, in speță nu se pune problema abrogării acestui text de lege, ci doar a renumerotării textelor de lege, conținutul art. 244 ind 1 regăsindu-se integral în art. 206 in d 69 c.pr.civ.
Instanța de fond a apreciat că sancționarea petentei pentru contravenția prevăzuta de art. 220 alin 1 lit u din OG nr. 92/2003 este corecta si legală, plângerea petentei urmând a fi admisă în parte, in limitele mai sus arătate, cu consecința anulării parțiale a procesului verbal de contravenție nr. 36/_ în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 220 alin 1 lit a din OG nr. 92/2003 și exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 20.000 de lei și înlăturării măsura confiscării sumei de 38.217 lei, celelalte dispoziții urmând a fi menținute.
Împotriva Sentinței civile nr.2292/2012 a Judecătoriei C. -N. au declarat recurs A. N. A V., D. J. PENTRU A. SI O. V. C. și D. R. PENTRU A. SI O. V. C.
arătând că sentința pronunțată este nelegală si netemeinică solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului
s-a arătat că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea greșită a legii, sub aspectul soluției de admitere a plângerii, arătându-se că s-a săvârșit o contravenție continuă astfel sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 13 alin.2 teza a II-a din OG 2/2001.
Potrivit textului menționat, rezultă că termenul de prescripție a contravenției în formă continuă curge de la data constatării faptei, numai în situația în care aceasta nu fusese epuizată.
În cauză, contravenția nu era epuizată deoarece pentru cantitatea de cafea achiziționată în cursul lunii februarie 2009 nu a fost solicitată niciodată si nu a fost obținută o autorizație de către operatorul economic.
În plus termenul de prescripție nu poate curge decât după ce încălcarea legii încetează.
Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Deși exista obligativitatea înregistrării la autoritatea fiscală competentă înainte de primirea produselor accizabile, nici măcar ulterior la obținerea unei autorizații cu efecte din luna iunie 2006 pentru alte produse, cantitatea inițială de cafea nu a fost declarată chiar dacă fusese achiziționată, recepționată, deținută neautorizat si comercializată.
Legiuitorul definește contravenția continuă ca fiind succesiunea de fapte contravenționale care dăinuie în timp până la intrarea in legalitate a contravenientului.
Întrucât pentru operațiunile în cauză nu a fost solicitată nici obținută o autorizație, rezultă că în privința acelei cantități nu s-a intrat în legalitate și nu a curs termenul de prescripție.
Prin urmare, soluția cu privire la prescripție este greșită.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată s-a arătat că onorariul acordat este nejustificat în raport cu munca depusă, impunându-se reducerea acestuia.
În drept
, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată în recurs
, petenta a solicitat respingerea recursului, apreciindu-se sentința ca fiind legală si temeinică.
Analizând recursul declarat în raport cu dispozițiile art. 299 si urm. Cod Procedură Civilă, instanța retine că acesta este nefondat.
Astfel, la fel ca si prima instanță, tribunalul retine în cauză incidenta dispozițiilor art. 13 din OG 2/2001, referitor la prescripția aplicări sancțiunii contravenționale în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În sarcina petentei a fost reținută contravenția prevăzută de art. 220 alin.1 lit. a din OG nr. 92/2003, contravenție continuă, instanța reținând că fapta contravențională s-a epuizat la data eliberării autorizației de operator economic cu produse supuse accizelor nearmonizate din data de_ .
Aspectele invocate în recurs referitoare la faptul că pentru cantitatea de cafea comercializată de către petentă nu s-a solicitat niciodată obținerea unei autorizații, nu pot fi reținute de către instanță în sensul dorit de către recurente cu concluzia că fapta contravențională nu s-a epuizat, deoarece cu privire la acea cantitate de cafea nu s-a intrat în legalitate, astfel termenul de prescripție nu ar fi început să curgă.
Petenta a comercializat în mod curent produse pentru care era nevoie de obținerea autorizației si este adevărat că pentru o cantitate de cafea de 560 de kg. achiziționată în luna februarie 2009 nu a existat autorizație, însă o autorizație a fost totuși obținută ulterior la data de_, moment în care contravenția constatată cu privire la cantitatea de cafea obținută anterior autorizației s-a epuizat.
Prin urmare, de la acest termen sau cel mai târziu de la data intrării în vigoare a autorizației, respectiv_, începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni în vederea aplicării sancțiuni contravenționale.
Or, în cauză procesul-verbal a fost încheiat la data de_, cu mult în afara termenului prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001.
Termenul de prescripție a dreptului de a aplica sancțiuni în cazul contravențiilor continue curge de la data constatării faptei, așa cum pretind recurentele numai în situația în care fapta nu a fost epuizată până în acel moment.
Așa cum s-a menționat însă, tribunalul la fel ca si prima instanță consideră fapta ca fiind epuizată în momentul intrării în legalitate a comerciantului, respectiv în momentul obțineri autorizației.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că prima instanță a acordat cheltuieli de judecată parțiale petentei, în considerarea admiterii în parte a plângerii, neputându-se aprecia că onorariul avocațial acordat este nejustificat de mare, în raport de munca depusă si complexitatea cauzei.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge recursul declarat menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentele A. N. A V., D.
J. PENTRU A. SI O. V. C. și D. R. PENTRU A. SI
O. V. C. împotriva Sentinței civile nr. 2292/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, R. B. M. |
Red.MT Tehnored.VAM 2 ex./_
