Decizia civilă nr. 862/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr.862/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. P.
Judecător: R. | M. | V. |
Judecător: B. | G. | Z. |
Grefier: A. | T. |
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul M. C. împotriva sentinței civile nr. 5223/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în contradictoriu cu intimata MUNICPIUL C. -N. -DP C.
, cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurentului M. C., av. Stan A. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, deliberând, instanța încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de către recurentul M. C., prin reprezentantul său ales, după care, nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul reprezentantei recurentului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentanta recurentului M. C. solicită instanței, în principal, admiterea recursului promovat în cauză împotriva sentinței civile nr. 5223/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției întocmit de către intimată.
Solicită instanței a observa faptul că intimata nu a respectat prevederile art.5 din Hotărârea Consiliului Local al mun. C. -N., încheind procesul verbal de contatare a contravenției fără nici o anunțare prealabilă.
De asemenea, învederează instanței faptul că, judecătorul instanței de fond a omis să se pronunțe asupra motivelor de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției, invocate în cauză de către dânsa, ba mai mult, a respins ca netemeinică proba testimonială solicitată în cauză.
Solicită instanței a dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor anexate la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5223/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins plangerea formulata de petentul M.
C. împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei nr. 1884873 incheiat la data de_ de catre M. C. -N. - DP
C. .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. 188487/_ din_ petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 200 lei, in baza art.1 lit.a HCL 1119/2009, retinandu-se ca la data de_ a parcat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ în parcarea amenajată în Piața Ștefan cel Mare din C. -N. fără a deține tichet sau abonament valabil. Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 188487/_, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, cele constate în procesul verbal coroborându-se cu fotografia realizată la locul faptei și cu faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale. Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată
petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că petentul prin parcare autoturismul pe trotuar a îngreunat în mod real circulația pietonilor în zonă determinându-i să circule pe stradă, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs M. CONSTATIN, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
În motivare, a arătat în esență că autovehiculul se afla în folosința exclusivă a altei persoane, astfel cum rezultă din contractul de comodat autentificat la data de 3 iulie 2007, prelungit prin act adițional. A criticat respingerea de către instanța de fond a probei testimoniale propuse, precum și faptul că nu a fost analizat un motiv de nulitate constând în neidentificarea de către agentul constatator a conducătorului auto.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este fondat și urmează a-l admite, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 188487/_ din_ petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 200 lei, in baza art.1 lit.a HCL 1119/2009, retinandu-se ca la data de_ a parcat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ în parcarea amenajată în Piața Ștefan cel Mare din C. -N. fără a deține tichet sau abonament valabil.
T. ul apreciază că în mod eronat instanța de fond nu a reținut forța probantă a contractului de comodat autentificat sub nr. 1360/_ la BNP Cârlănaru M., modificat prin actul adițional din_ . Astfel, tribunalul reține că transmisiunea dreptului de folosință asupra autovehiculului prin contract de comodat s-a realizat în mod valabil prin contractul încheiat la data de 3 iulie 2007 (f.10-12 dosar fond), fără îndeplinirea vreunei alte formalități, și este opozabilă intimatului.
T. ul reține specificul materiei contravenționale, respectiv noțiunea de acuzație în materie contravențională și similitudinile cu acuzația în materie penală, astfel cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, spre deosebire de raporturile juridice civile.
Astfel, răspunderea contravențională poate fi angajată numai față de persoana care a săvârșit fapta incriminată ca și contravenție, fiind aplicabil cu prioritate principiul personalității răspunderii contravenționale. În cauză nu a fost stabilit cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că fapta a fost săvârșită de recurent, ci intimatul a angajat răspunderea contravențională a recurentului dosar pe baza calității sale de proprietar, prezumând că în calitate de proprietar al autovehiculului (conform evidențelor serviciului
specializat de înmatriculare a vehiculelor), acesta a săvârșit fapta contravențională.
Or, prin înscrisul care constată transmisiunea dreptului folosință asupra autovehiculului către un terț la o dată anterioară date menționată pentru săvârșirea contravenției, depus în fața instanței de fond, recurentul a răsturnat această prezumție, revenind intimatului sarcina de a proba că în fapt recurentul este cel care a săvârșit fapta contravențională.
Pentru considerentele expuse, tribunalul nu va mai analiza celelalte motive de recurs invocate și, raportat la dispozițiile art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct.9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de M. C. împotriva Sentinței civile nr. 5223/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va admite plângerea formulată de petentul M. C. în contradictoriu cu M.
C. -N. - DP C., va anula procesul-verbal nr. 188487/_ si va exonera petentul de plata amenzii contravenționale.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pe intimat să plătească recurentului M. C. suma de 900 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat - 500 RON la judecata în fond (f.20 dosar fond) și 400 RON în recurs (f.30).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. C. împotriva Sentinței civile nr. 5223/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că admite plângerea formulată de petentul M.
C. în contradictoriu cu M. C. -N. - DP C., anulează procesul-verbal nr. 188487/_ si exonerează petentul de plata amenzii contravenționale.
Obligă intimatul să plătească recurentului M. C. suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecători,
P. R. M. V. B. G.
Z.
Grefier,
T.
Red./Dact. RMV/_
Jud. fond: C. M. C.
