Decizia civilă nr. 865/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr.865/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. P.
Judecător: R. M. V. Judecător: B. G. Z. Grefier: A. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta B. C. SA împotriva sentinței civile nr.2252/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de recurentă împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimata A.
N. PENTRU P. C. C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei B.
C. S.A., avocat cu împuternicire la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar note cuprinzând cheltuielile de judecată, atât la fond, cât și în recurs.
Se constată că recursul a fost formulat în termen, motivat și comunicat intimatei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul recurentei B. C. S.A, solicită instanței admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.2252/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel cum a fost formulat și depus în scris la dosar, modificarea sentinței civile atacate și în consecință anularea procesului-verbal de contravenție întocmit de către intimată.
Solicită instanței a constata că faptele reținute prin procesul-verbal nu sunt motivate și nu sunt indicate contractele de credit. Singurele elemente pe care le conține procesul-verbal sunt reclamațiile și sesizările formulate, fără însă a se face referire la contractele de credit încheiate cu recurenta.
De asemenea, solicită instanței a dispune obligarea intimatei la plata chetuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei la instanța de fond și în recurs.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.2252/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta B. C. R. SA împotriva procesului verbal de contravenție seria XXX nr.0346092 (878/104)/_ încheiat de intimata A.
N. PENTRU P. C. - C.I.P.C. C. și s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0346092/_ întocmit de ANPC-CJPC C. petenta a fost sancționată contravențional după ce la data de_, comisarii Comisariatului Județean Pentru P. C. C. au desfășurat o acțiune de control la Punctul de lucru BCR situat în C. -N. str.G. Baritiu nr.10-12 jud.C., apartinand de B. C. R. cu sediul în B.
, Bd R. E. m.5 Sector 3, pentru cercetarea aspectelor semnalate in reclamatiile nr.246/_ ; 271/_ ; 307/_ ; 417/_ ; 330/_ ;
327/_ ; 503/_ și verificarea modului in care operatorul economic respecta prevederile legale privind protecția consumatorilor.
Prima instanță a mai reținut că la data și ora controlului, s-a constatat ca operatorul economic în relatia cu consumatorii utilizeaza practici comerciale incorecte, deoarece în Contractele de credit preformulate incheiate de catre BCR cu reclamantii/consumatori nu sunt stipulate clauze precise in ceea ce priveste calculul dobanzii variabile a bancii, nu se mentioneaza formula de calcul incepand cu a 13 a luna pentru reclamatiile inregistrate la CJPC C. ( 330 si 417
) - nu se precizeaza periodicitatea variatiei dobanzii si nici conditiile in care survine modificarea ratei dobanzii atat in sensul majorarii cat si in sensul reducerii acesteia.
De asemenea, s-a constat că în contractele aferente reclamatiilor nr.330,417 si 327 nu se stabileste nivelul maxim pana la care rata dobanzii poate fi majorata. Graficele de rambursare care fac parte integranta din contracte,conform clauzelor contractuale nu se trimit consumatorilor decat la solicitarea acestora. Desi in contractele emise nu sunt specificate mentiunile de mai sus, operatorul economic nu notifica consumatorii cu privire la modificarea nivelului costurilor creditului,cu cel putin 30 de zile inainte de intrarea in vigoare a acestor modificari. Potrivit prevederilor legale, consumatorii trebuie sa aiba la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii ,pentru a comunica bancii optiunea de acceptare sau ne acceptare a noilor conditii. Neprimirea de catre banca a unui raspuns din partea consumatorilor nu este considerata acceptare tacita, asa cum se prevede la pct. 4.8 din Conditiile generale de creditare, care fac parte integranta din contract.
Judecătoria a constatat că în speța nu este vorba despre incalcarea dispozitiilor legale privitoare la contracte, ci despre utilizarea practicilor comerciale incorecte de catre petenta, inainte, in timpul sau dupa efectuarea unei tranzactii, care aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor referitoare la un produs, care este definit ca fiind orice bun sau serviciu, inclusiv bun imobil,drepturi si obligații și că nu poate fi vorba despre vreo interventie in contractele încheiate intre parti, este vorba despre atitudinea operatorului economic, ce prin inducere in eroare, de pe o pozitie inegala fata de
consumatori, i-a determinat sa ia decizii de tranzacționare in necunostinta de cauza, contrare intereselor lor.
S-a subliniat faptul că operatorul economic a fost sanctionat pentru utilizarea practicilor incorecte, contrare diligentei profesionale si nu pentru clauze abuzive sau modul de redactare/intocmire al contractelor și că activitatea operatorilor economici, inclusiv a petentei, trebuie să se desfășoare in conformitate cu practicile corecte de piata si cu principiul general al bunei credinte, echilibrul contractual fiind o cerinta a obligatiilor implicite de buna credinta si echitate precum si al exercitiului dreptului, prestatiile partilor trebuie sa fie proportionale si coerente pentru realizarea intereselor partilor contractuale.
Totodată, s-a menționat că orice persoana-consumator, care se adreseaza unui operator economic prestator de servicii, in vederea furnizarii unui serviciu, are anumite asteptari de la acesta, respectiv doreste sa fie privit ca un partener, de pe picior de egalitate, se asteapta la sinceritate si loialitate din partea comerciantului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, iar prin modul de desfasurare al activitatii, prin ascunderea unor formatii esentiale sau oferirea informatiilor in mod incorect, ambiguu petenta, a determinat consumatorii să nu-și poata exercita dreptul de a opta in cunostinta de cauza pentru acceptarea sau refuzul de a accepta modificarea costurilor creditului, aspect ce atrage răspunderea acesteia.
Prima instanța a apreciat că aplicarea sanctiunii contraventionale pentru fapta constatata s-a facut in conformitate cu prevederile art.21 alin 3 din OG nr.2/200l, in limitele prevazute de actul normativ, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile în care a fost savarsita, mijloacele de savarsire, scopul urmarit, urmarea periculoasa, circumstantele personale ale contravenientei.
S-a mai constatat că gradul de pericol social al unei fapte care constituie contravenție, se stabilește în funcție de valoarea socială lezată, în cazul în speță omul consumatorul, mai exact interesele economice ale acestuia și se reflectă în sancțiunea prevăzută ca specie și limite în actul normativ care prevede și sancționează fapta contravențională, respectiv că însăși legiuitorul prin stabilirea cuantumului amenzii de la 3000 lei la 30.000 lei, a considerat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, având in vedere atât prevederea ca utilizarea practicilor comerciale incorecte sunt interzise prin Legea nr.363/2007, cat și valoarea sociala lezata omul consumatorul, mai exact interesele economice ale acestuia.
Instanța de fond a menționat că petentei i s-a aplicat cuantumul maxim al amenzii, datorita faptului ca la CJPC C. au fost depuse numeroase reclamatii privind modul in care aceasta iși desfasoara activitatea, încalcand in mod repetat prevederile legale, ceea ce face ca ea să fie menținută.
Totodată, s-a mai reținut că deși, potrivit art.1169 C.civ, sarcina probei revine petentului, acesta nu a adus nici o dovadă solidă și veridică în sprijinul contestării stării de fapt reținute în procesul verbal de constatare a contravenției care face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. C. R., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că Legea nr. 363/2007 nu este aplicabilă pretinselor fapte contravenționale reținute în sarcina sa și că aceste fapte trebuie raportate exclusiv la momentul încheierii contractelor, pentru că atunci au fost stabilite clauzele contractuale pretins nelegale.
Recurenta a învederat că nu este vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa iar sentința atacată este netemeinică nefiind susținută de probe ci doar de simple afirmații.
Recurenta a mai arătat că nu a folosit practici comerciale incorecte care să afecteze capacitatea consumatorilor de a lua decizii în deplină cunoștință de cauză, decizii pe care altfel nu le-ar fi luat iar clienții și-au asumat obligațiile contractuale în deplină cunoștință de cauză, fără a fi supuși la nicio presiune din partea sa și că inițiativa derulării contractelor de credit au avut-o clienții, prin formularea cererilor de creditare.
Recurenta a susținut că nu este conceput faptul că împrumutând sume considerabile de bani de la bancă clienții nu s-au informat cu privire la ofertele de credite pe care recurenta le avea în acea perioadă și la fel de neconceput este faptul că aceștia nu au luat în considerare ofertele altor instituții bancare pentru a decide conform intereselor lor.
De asemenea, este evident faptul că dobânda, ca parte a prețului contractului, este unul dintre elementele pe care orice persoană care vrea să ia un credit îl analizează cu atenție, în prealabil.
De asemenea, s-a menționat că și în cazul în care se acceptă faptul că Legea nr. 363/2007 se aplică faptelor pretins contravenționale imputate recurentei, nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de lege pentru a se reține o încălcare a art.4 din această lege.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisariatul Regional pentru P.
C. Regiunea Nord Vest C., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că atât din reclamațiile depuse la dosarul cauzei cât și din depozițiile martorilor reiese că banca a indus in eroare consumatorii, atât prin informațiile ambigue pe care le-a oferit în contracte, cât și prin omiterea unor informații sau prin neîntocmirea actelor adiționale sau prin neemiterea notificărilor, comportându-se astfel incorect cu aceștia.
Intimata a mai arătat că practicile incorecte în relația cu consumatorii a recurentei constau în faptul că nu a depus toate diligențele pentru asigurarea obiectivelor, ci dimpotrivă prin manopere dolosive dovedind rea credință, a încălcat drepturile și interesele clienților cărora li s-a adresat, și pe care i-a prejudiciat din punct de vedere economic.
De asemenea, a susținut că prin modul de desfășurare a activității, prin ascunderea unor informații esențiale sau oferirea informațiilor în mod incorect, ambiguu, recurenta, a determinat consumatorii să nu-și poată exercita dreptul de
a opta în cunoștință de cauză pentru acceptarea sau refuzul de a accepta modificarea costurilor creditului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Sentința civilă nr.2252/2012 a Judecătoriei C. -N. este legală și temeinică, nefiind incident vreun motiv de casare sau de modificare a acesteia.
În mod legal a reținut instanța că petenta utiliza practici comerciale incorecte in relația cu consumatorii, respectiv nu s-a trimis graficele de rambursare a creditelor către consumatori deși petenta a modificat nivelul costurilor creditului, nu s-au emis dovezi privind încheierea conturilor consumatorilor la plata integrală a creditelor iar banca a continuat să perceapă comisioane de administrare a conturilor, deși creditele au fost integral achitate, nu s-a stabilit nivelul maxim până la care rata dobânzii putea fi modificată, consumatorii nu au fost notificați în scris despre modificare dobânzii anuale, toate acestea constituind practici comerciale incorecte de natură să prejudicieze consumatorul.
Instanța va înlătura critica recurentei care apreciază că Legea nr. 363/2007 nu este aplicabilă contractelor încheiate anterior acesteia. Critica este neîntemeiată întrucât ceea ce se sancționează prin legea menționată este practica incorectă care are loc, astfel cum s-a constatat în speță, ulterior încheierii contractului de credit. Chiar dacă aceste contracte de credit, care au o executare succesivă pe parcursul mai multor ani, sunt încheiate anterior anului 2007, recurenta este obligată ca în ceea ce privește practicile sale comerciale în legătură cu aceste drepturi și obligații să respecte dispozițiile Legii nr.363/2007. A raționa altfel ar însemna ca pe parcursul derulării unor contracte de credit de 20 de ani, 30 de ani sau mai mult, toate practicile comerciale vizând servicii conexe, înștiințarea consumatorului sau creșteri de dobânzi în mod unilateral, recurenta să nu fie obligată să respecte legislația privind practicile comerciale corecte, invocând încheierea unor contracte de credit cu 20 de ani sau 30 de ani înaintea actelor normative care vizează protecția consumatorului.
Nu se sancționează modul de încheiere al contractului, ci practicile comerciale ale recurentei.
Neîntemeiată este și aprecierea recurentului conform căreia art.3 alin.2 din Legea nr. 363/2007 ar avea semnificația lipsei unei obligații din partea instituțiilor bancare de a respecta prevederile legale vizând practicile comerciale corecte. Prin aplicarea sancțiunii contravenționale au fost vizate practicile comerciale ale instituției bancare, și anume: neemiterea dovezii privind stingerea creditului și închiderea contului, continuarea perceperii unor comisioane pentru administrarea unui cont al unui credit care a fost complet achitat, astfel că nu există niciun temei, cu atât mai puțin un temei contractual pentru a percepe vreun comision de administrare, necomunicarea modificării unilaterale a dobânzii pentru a se putea exprima poziția clientului în termenul prevăzut de lege, așadar au fost vizate practici comerciale iar nu clauze ale contractelor.
Contrar susținerilor recurentei, faptele contravenționale au fost descrise corect în procesul verbal de constatare a contravenției, fiind evident că atunci când cele câteva rânduri ale formularului acestuia nu au permis descrierea
completă a contravenției, s-au alăturat anexe care fac parte integrantă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. S-au menționat exact reclamațiile înregistrate la O.P.C. C., conținutul acestora și au fost anexate acestor reclamații iar in procesul verbal de constatare a contravenției s-a menționat în detaliu în ce constă fapta contravențională.
Recurenta nu a făcut dovada că ar fi informat consumatorii, prin notificare, asupra formulei de calcul a dobânzii, a periodicității și a condițiilor în care se produce variația dobânzii. De asemenea, din înscrisurile de la dosar rezultă că recurenta a continuat să perceapă taxe de la consumatori și după lichidarea și solicitarea de închidere a contului, pe durate foarte mari de timp, una din reclamații vizând o perioadă de 2 ani (f.11 dosar fond).
Pentru aceste considerente, in baza art.312, 304 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de recurenta B. C. R. SA în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 2252/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. VE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta B. C. R. SA în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 2252/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecători,
P. R. M. V. B. G. Z.
Grefier,
T.
Red.IP/tehn.MG 2 ex. 27.06.13
Judecator fond S. Iuga Judecatoria C. -N.
