Decizia civilă nr. 8695/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA NR. 8695/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | C. | I. |
JUDECĂTOR | A. | A. I. |
JUDECĂTOR | D. | P. |
GREFIER | M. | N. |
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr.1813/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ * privind și pe intimata M. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se constată lipsa părților.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care învederează că prezentul recurs este la primul termen de judecată, acesta
fiind declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. La data de_, recurenta a depus la dosar un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, iar la data de_, se constată depus la dosar întâmpinare din partea intimatei M. A.
.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține in pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4998/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. L. Z., în contradictoriu cu pârâta M. A., privind recuperarea sumei de 1917 lei.
În considerente se reține că prin acțiunea sa, reclamanta P. locală Z. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei
M. A., angajată a sa, în calitate de polițist la recuperarea sumei de 1917 lei, sumă ce i-a fost acordată conform Contractului Colectiv de Muncă și pentru care s-a dispus recuperarea, prin decizia nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în sarcina conducătorului instituției reclamante.
În esență, cererea de chemare în judecată este motivată cu aceea că Directorul Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. a emis, în temeiul art. 84
lit. b) și 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, decizia nr. 156/_, privind cuantumul și modalitatea de recuperare a sumelor constând în suplimente salariale acordate în baza HCL nr. 71/2010, conform anexelor 1- 3, care fac parte integrantă din aceste decizii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în temeiul Legii nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în prezent este exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile mai sus menționate, pe care personalul din sectorul bugetar este obligat să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, excepție asupra căreia deliberând, a reținut următoarele:
Raportat la prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, instanța observă că aceasta nu se stabilește pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun ci după o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun și anume, fie prin asumarea unui angajament de plată, fie prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.
Ordinul, respectiv dispoziția de impunere nu are natura juridică a unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis de o autoritate, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ și ca atare nu este susceptibil de a fi atacat în justiție, pe calea contenciosului administrativ de drept comun, în condițiile prevăzute de art.
1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, nu este nici un act administrativ jurisdicțional, în sensul definit de art. 2 lit. d) și lit. e) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială care să aibă competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ.
În prezent, dispozițiile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 sus evocate, cu modificările și completările ulterioare, nu fac nici o referire la caracterul executoriu al actului de dispoziție prin care s-a dispus recuperarea unor sume nedatorate de la funcționarii publici și neatacat în instanță, însă potrivit art. 117, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Astfel, conform art. 34 și art. 82 din Legea nr. 76/2012, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă (prevăzută inițial la 1 septembrie 2012), la articolul 85 din Legea nr. 188/1999, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu";.
Reclamanta P. locală Z., adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, pe calea contenciosului de drept comun, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiuni care să atragă competența unei astfel de
instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special și care în prezent are valoare de titlu executor; cererea reclamantului apare astfel ca fiind mai degrabă o cerere de executare silită.
Într-o atare situație, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, așa încât, acțiunea promovată în instanță apare inadmisibilă, atâta vreme cât rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare, nu sunt de competența instanțelor judecătorești.
Împotriva sentinței a declarat recurs
P. L. Z., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului arată că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15 bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar recurenta a emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte.
Prin actul de control al Camerei Curții de Conturi Sălaj s-a constatat că sumele achitate în baza contractului colectiv nr. 1065/2009 sunt achitate necuvenit.
Prin decizia acestui organ de control s-a impus recurentei recuperarea acestor sume de la beneficiarii lor.
Conform prevederilor art. 84 din Legea nr. 188/2009 republicată
"răspunderea civilă a funcționarului public se angajează";… b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit";.
Caracterul necuvenit al sumelor a fost deja stabilit prin decizia Curții de Conturi nr. 15/_ și 15 bis/_ .
Din aplicarea coroborată a acestor texte legale, apreciază că solicitarea sa este pe deplin motivată.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau
instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.
In speța s-a procedat la emiterea a doua decizii în temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 în vederea recuperării sumei pretinse de la parată. Pârâtul continua sa își desfășoare activitatea în cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal în punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca în măsura în care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aibă în vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare, o acțiune în justiție pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila întrucât încalcă dispozițiile legale speciale sus menționate. În aceste condiții, în care există un text de lege special care reglementează modul în care se angajează răspunderea patrimonială a funcționarului public, în care pârâta este si în prezent funcționar public în cadrul reclamantei, o acțiune în instanța de obligare a pârâtei la plata acestei sume apare ca inadmisibila încălcând atât principiul "specialia generalibus derogant"; cât și prevederile art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul textelor de lege sus menționate, a art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va respinge recursul formulat în cauza si va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de P. L. Z. împotriva sentinței nr. 1813 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ * a Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. | I. A. I. | A. | D. | P. | M. N. |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.D.I.
