Sentința civilă nr. 508/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 508/2013
Ședința publică din data de 12 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T.
D. -J., împotriva pârâtei I. P. - J. B. -N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 22 martie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de_ ,_ și respectiv_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Cererile ce fac obiectul prezentelor dosare conexate conform încheierii pronunțate în ședința publică din_ (_ * și_ *) înregistrate pe rolul Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost formulate inițial în cadrul dosarelor civile nr._ și respectiv_ înregistrate la Secția I civilă a aceleiași instanțe, dosare din care acestea au fost disjunse, iar în cadrul noilor dosare formate - nr._ și respectiv_ - s-a dispus transpunerea acestora pe rolul Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competentă material și funcțional în soluționarea lor.
Astfel, având în vedere și precizările ulterioare ale capetelor de cerere formulate, se constată că, în forma finală a acestora, reclamantul T. D. J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta I.
P. județului B. -N., ca prin hotărârea ce se va pronunța
- să se constate că pârâta l-a vătămat în dreptul său de a fi funcționar public, în perioada_ - până în prezent, să se constate, în baza art. 8 alin (1) din Legea 554/2004, refuzul nejustificat al paratei de soluționare a cererilor reclamantului privind numirea sa în funcția publică de execuție de consilier I, grad I în cadrul instituției prefectului, pe întreaga perioada _
până în prezent și, pe cale de consecință:
obligarea pârâtei să îl numească în funcția publică de execuție de consilier I, grad I, în cadrul Instituției P. -județul B. -N. .
obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat dacă nu era vătămat în dreptul său de a fi funcționar public, din culpa pârâtei și de care a fost lipsit în perioada_ - până la data numirii efective a reclamantului în funcția publică de consilier I, grad I în cadrul prefecturii, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății.
obligarea pârâtei la plata către bugetul consolidat al statului, a contribuțiilor datorate de către angajat si angajator, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, calculate pentru perioada_ - până la data numirii efective in funcția publica arătată, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații.
obligarea pârâtei la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică.
obligarea pârâtei la întocmirea fișelor fiscale pe numele reclamantului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică.
obligarea pârâtei, în conformitate cu prev. art. 8 alin (1) si art 18 alin (3) din Legea 554/2004, să-i plătească suma de 3.000 euro (echivalata in lei, la cursul de schimb valutar valabil la data plății) cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit din cauza pârâtei, în perioada dintre cele două concedieri abuzive,_ -_ .
În prezentarea motivării în fapt și în drept, așa cum aceasta este sintetizată și în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar, reclamantul subliniază calitatea sa de tripla victimă a Statului Român, datorita dublei încălcări a art. 6.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului precum si a încălcării art. 1 din Protocolul 1, constatate prin Hotărârea CEDO pronunțata in Cauza "T. contra României", din data de_, publicată în Monitorul Oficial nr. 386/2009.
Totodată, reclamantul susține că a fost și victimă a două concedieri abuzive dispuse de către
P. - J. B. -N., astfel încât raporturile de muncă ale reclamantului cu aceasta instituție s-au derulat in trei perioade distincte, fiind întrerupte prin concedieri abuzive de către prefectură, după cum urmează:
perioada nr. 1:_ -_ finalizată prin concedierea nr. 1, dispusă prin Ordinul P. nr.290/2000 dar anulată de către Judecătoria Bistrița prin SC 837/2001, pronunțată în dosarul sau 5661/2001 și, respectiv, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea pronunțată în Cauza "T. contra României" (in dosarul 29762/02).
perioada nr. 2:_ -_ finalizată prin concedierea nr. 2, dispusă prin Ordinul P. nr. 220/2010 dar anulată de către Tribunalul B. -N. prin SC nr. 1195/_ pronunțată în dosarul civil nr. 8044/2010.
perioada nr. 3:_ -_ finalizată prin demisia fără preaviz a reclamantului, provocată, din culpa paratei.
În opinia reclamantului, prezenta cauza se impune a fi judecată în acord cu doctrina și practica CEDO potrivit căreia, o hotărâre în care se recunoaște o încălcare a unui drept impune statului pârât obligația juridică, în baza Convenției, de a pune capăt încălcării și de a asigura repararea consecințelor încălcării dreptului respectiv.
Cu alte cuvinte, vătămarea gravă a dreptului său de a ocupa o funcție publică în cadrul instituției prefectului, începând cu data de_, reprezintă o consecință încă nereparată a încălcării art. 6.1 din Convenție din cauza neexecutării sentinței civile nr. 837/_ .
Dreptul reclamantului de a fi funcționar public i-a fost recunoscut în justiție, de către instanțele interne, prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr. 5181._, prin sentința civilă irevocabilă nr. 1014/2011 a Tribunalului B. -N., modificată prin decizia civilă irevocabilă nr. 3244/2012 a Curții de Apel C. .
În acest sens, reclamantul învederează aliniatul 2, pag 13 din SC nr. 1014/2011, în care Tribunalul a reținut următoarele aspecte esențiale în soluționarea prezentei cauze deduse judecații: "Așa fiind, este pertinentă și perfect susținută de actele normative succesive arătate, pretenția reclamantului privind îndreptățirea sa la pretinderea diferențelor bănești izvorând din echivalarea de drept a funcției contractuale cu funcția publică de consilier categoria A, cls. I, grad I, respectiv consilier I grad superior (ulterior datei de_ ), numirea în funcțiile publice corespunzătoare ca urmare a echivalării fiind obligatorie în temeiul art. 97, alin 1 din Legea 188/1999 și art. 4 din OUG nr. 82/2000 începând cu data de_, precum și ulterior datei de_ ".
De asemenea, la aliniatul 4, pag 12 din sentința arătata, s-a reținut, în temeiul art. 97, alin 1 din Legea 188/1999, modificată prin pct. 26 din OUG nr. 82/2000, că: "[..] funcționarii încadrați pe perioada nedeterminată în cadrul autorităților/instituțiilor publice vor fi numiți în funcțiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupa, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, până în_ ".
Așadar, obligația legala a pârâtei, de numire a reclamantului în funcția publică de execuție, rezida încă din data de_ și nu s-a născut nicidecum numai ulterior datei de_, când a fost angajat a doua oară.
Pe cale de consecință, se solicită a se reține incidența tuturor prevederilor legale, a ordinelor prefectului aferente funcției publice, precum și a avizelor emise de către ANFP, care erau in vigoare la data de_ .
Totodată, reclamantul apreciază, că analiza stării de fapt trebuie realizată printr-o raportare globală, la întreaga perioada_ -_ și nicidecum în mod trunchiat, numai la perioada ulterioara datei de_ .
Prefectura a solicitat nejustificat 3 avize (in loc de unul singur), privind transformarea postului său contractual în funcție publică.
Primul aviz solicitat de către pârâtă, privind transformarea postului său contractual în funcție publică, a fost emis de către ANFP sub nr. 15/_ .
Acest aviz se regăsește la fila 6 din dosarul de recurs nr. 5181._ al Curții de Apel C. și este invocat în preambulul Ordinului prefectului nr. 370/2000.
Pentru a dovedi reaua credința a prefecturii, reclamantul învederează că, deși avea la dispoziție (de 10 ani !) avizul susmenționat, pârâta a mai solicitat în mod formal și inutil, încă doua rânduri de avize, după cum urmează:
Al doilea aviz, solicitat in anul 2010, pentru un post desființat, cu privire face trimitere la susținerile sale care se regăsesc în scriptul "Răspuns la concluziile scrise" (fila 243 din dosarul nr. 5181._ ).
Totodată, a fost concediat a doua oară din instituție, în data de_, prin Ordinul prefectului nr. 220/_ (fila 31, 32 din dosarul nr. 5181._ ).
Anterior celei de-a doua concedieri, prin adresa nr. IC/16311/_ (fila 247, 248 din dosarul nr. 5181._ ) pârâta a solicitat, în bătaie de joc, cel de-al doilea aviz privind pretinsa transformare a postului său contractual în funcție publică, în ciuda faptului că postul respectiv era deja desființat la o data anterioară, prin Ordinul ministrului nr. 9014/_ (fila 33 din dosarul nr. 5181._ ) si, pe cale de consecință, reclamantul se afla deja în perioada de preaviz, premergătoare celei de-a doua concedieri.
O altă dovadă a relei credințe a pârâtei constă în împrejurarea inadmisibilă că pretinsa
"solicitare" susmenționată a celui de-al doilea aviz a avut loc abia în data de_, deci cu o întârziere de 1 an si 8 luni de la data de_, a primei sale pretinse "reintegrări" și, totodată, cu o întârziere de 1 an si 3 luni de la data primei notificări pe care ANFP i-a adresat-o pârâtei (fila 76 din prezentul dosar).
Având in vedere cele ce preced, rezultă că pârâta a depășit cu mult termenul rezonabil de solicitare a avizului pe care, în calitate de instituție a statului de drept, avea obligația să-l respecte, în baza prevederilor Convenției la care România este parte contractantă.
De asemenea, dacă era de bună credință, pârâta ar fi reiterat solicitarea, cel mai târziu în data de_, când a fost anulată cea de-a doua concediere, prin sentința civilă nr. 1195/2011, pronunțată de către Tribunalul B. -N., în dosarul_ (a se vedea fila 210 din dosarul 5181._ ).
Al treilea aviz, solicitat ulterior demisiei reclamantului.
Având in vedere cele ce succed, rezultă fără niciun dubiu că pârâta a formulat cea de-a treia solicitare de aviz, către ANFP, ulterior demisiei sale, deci în condițiile în care reclamantul nu mai era funcționar contractual.
Pârâta încearcă să acrediteze ideea falsă că ar fi demarat procedura transformării postului său contractual anterior datei de_, data demisiei, și că, "până la împlinirea procedurii prevăzute la art. 107 si 111 din Legea 188/1999, reclamantul nu a mai dorit să continue activitatea sa profesională în cadrul instituției prefectului.
În scopul acestei dezinformări pârâta a întocmit pro cauza cea de-a treia solicitare de aviz, având nr. 15000/_ .
Reclamantul arată că data reală a solicitării celui de-al treilea aviz a fost_ și nicidecum_, împrejurare care rezultă în mod incontestabil din Borderoul de însoțire a documentelor nr. 306 din data de_ (fila 45 din dosarul cauzei), în care, la poziția nr. 5, pârâta a consemnat
"Destinatar: ANFP București si "Nr de înregistrare a documentului: 15000/_ ".
Or, data la care acest document a produs efecte juridice nu poate fi considerată nicidecum data de_, în condițiile în care manifestarea concretă de voință a angajatorului s-a realizat în mod efectiv abia în data de_, când a fost expediată în mod efectiv cea de-a treia solicitare de aviz, către ANFP.
Procedând în acest mod, pârâta a încălcat și Regulamentul de organizare internă a prefecturii, în care se stipulează că data atribuită unui document coincide cu data expedierii documentului.
De altfel, prefectura nu a formulat nicio explicație logică în privința decalajului suspect, de 36 de zile, dintre data pretinsei întocmiri (_ ) și data expedierii documentului către ANFP (_
).
O altă dovadă privind reaua credință a pârâtei, o reprezintă Adresa nr. IC/15563/_, care a fost formulată și antedatata (pro causa) de către pârâtă, pentru a se crea o aparență de adevăr și legalitate, în condițiile în care a fost comunicată reclamantului abia în data de_, încălcându-se astfel și prevederile Regulamentului de ordine interioară a instituției.
Reclamantul mai învederează punctul nr. 4 al scrisorii susmenționate în care se regăsește următoarea dezinformare grosolana a pârâtei, făcută cu scopul de a-l induce în eroare și anume: "Cu adresa nr. 15000/_ s-a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind modificarea calității postului de natura contractuală ocupat de dvs., in funcție publica de execuție"
Or, utilizarea verbului "a (se) solicita" la timpul trecut (perfectul compus), sub forma "s-a solicitat" demonstrează fără niciun dubiu intenția pârâtei de a-l dezinforma și de a crea aparența că, la data comunicării scrisorii arătate către reclamantul, avizul ar fi fost deja solicitat ANFP.
Un alt argument esențial care dovedește că pârâta a depășit, din nou și cu aceeași rea credință, termenul rezonabil de solicitare a avizului îl reprezintă scriptul Nota de fundamentare nr. IC/15001/_ (fila 84 verso) privind transformarea postului său contractual în funcție publică, în preambulul căreia este invocată o solicitare a ANFP emisă în acest sens încă din data de_ .
Cu alte cuvinte, abia in data de_ (deci după 1 an si 6 luni de pasivitate) pârâta a simulat că dă curs unei solicitări a ANFP din data de_, printr-un demers formal și neserios, inițiat în bătaie de joc și pe care nu l-a finalizat decât în data de_, după ce reclamantul a demisionat.
Așadar, în condițiile în care pârâta a solicitat cel de-al treilea aviz ulterior demisiei sale prefectura nu poate susține, fără a-și contrazice propriile demersuri arătate, că cererea care face obiectul prezentului dosar ar fi admisibilă numai cu condiția ca reclamantul să aibă calitatea de funcționar contractual.
Circumstanțe agravante.
In subsidiar, reclamantul solicită a se reține și faptul că, prin aceasta susținere aberanta, pârâta își invocă în apărare propria ei culpă, în condițiile în care refuză de 3 ani să execute obligația de a încheia cu reclamantul un contract de muncă în formă scrisă, pentru o perioadă nedeterminată, obligație izvorâtă din sentința civilă nr. 4734/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ .
In acest sens, se solicită a se avea în vedere și sentința civilă nr. 3375/2012, a Judecătoriei B.
, pronunțată în dosarul nr._, din care rezultă că pârâta este ținută să plătească, în favoarea statului, o amendă de 50 de lei pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a încheia cu reclamantul contractul de muncă susmenționat.
Așadar, pârâta este ținută și în prezent să încheie cu reclamantul un contract de muncă în formă scrisă și să plătească în favoarea statului o amenda 50 lei pe zi de întârziere.
In acest sens, nici la data celei de-a doua concedieri (_ ) si nici măcar la data demisiei (_ ) reclamantul nu avea încheiat cu pârâta un contract de muncă în formă scrisă, în disprețul obligațiilor izvorâte din Hotărârea CEDO arătată și din sentința civilă nr. 4734/F/2010.
Cu alte cuvinte, pârâta nu poate invoca lipsa calității contractuale a reclamantului, în condițiile în care ea însăși refuză nejustificat să-i recunoască această calitate, in virtutea unui drept pe care l-a câștigat în justiție.
Având în vedere cele ce preced, reclamantul consideră pe deplin dovedit faptul că, în întreaga perioada_ - până în prezent, pârâta l-a vătămat în dreptul său de a fi funcționar public, în condițiile în care nu a întreprins niciun demers legal in vederea recunoașterii dreptului arătat, pentru următoarele motive :
datorită încălcării obligației izvorâte din paragrafului 97 al Hotărârii CEDO pronunțată în
"Cauza T. împotriva României", privind repararea consecințelor încălcării dreptului său la reintegrare în cadrul instituției prefectului.
datorită încălcării dispozițiilor sentinței civile nr. 1014/2011, a Tribunalului B. -N. și, respectiv, deciziei civile nr. 3244/2012, a Curții de Apel C., pronunțate în dosarul nr. 5181._, privind recunoașterea calității de funcționar public a reclamantului.
datorită refuzului neîntemeiat de a solicita ANFP, măcar ulterior datei de_, a celei de-a doua concedieri, avizul privind transformarea postului contractual al reclamantului în funcție publică, în baza dispozițiilor art. 107 alin (1) lit b) din Legea 188/1999, republicata (r2).
Reclamantul apreciază că această conduită ilicită se circumscrie unui veritabil abuz de drept, săvârșit în forma continuată, împotriva sa.
De asemenea, în condițiile existentei avizului ANFP nr. 15/2000, singura obligație administrativă care intră în sarcina pârâtei, începând cu data de_, este aceea de a fi emis un simplu ordin privind numirea reclamantului în funcția publica.
Reclamantul mai arată că în vederea realizării dreptului său incontestabil de a fi numit într-o funcție publică, s-a adresat inutil și fără niciun rezultat concret, in mai multe rânduri, atât pârâtei cât și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Chiar daca ANFP nu are calitate procesuală în prezenta cauza, reclamantul învederează totuși conduita reprobabilă a acestei instituții centrale a statului care, in temeiul art. 22 alin (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 (r2), avea obligația să îl sprijine, în sensul de a monitoriza și controla modul în care pârâta a refuzat timp de 11 ani să aplice legislația privind funcția publică și funcționarii publici, în cazul concret al reclamantului, in vederea reparării consecințelor încălcării art. 6.1 al Convenției.
Reclamantul face trimitere în continuare la vasta corespondență pe care a purtat-o în vederea numirii sale în funcția publică arătând că la cererea de la fila 67, 68 nu a primit niciun răspuns, până în prezent.
Cererea de la fila 73, 74 include, printre altele, o revenire la cererea anterioară.
Reclamantul apreciază ca fiind foarte umilitor și frustrant pentru sine faptul ca timp de trei ani să nu se dea curs acestor demersuri si nici măcar sa nu i se răspundă la petițiile pe care le-a adresat. In aceste condiții, drepturile sale la demnitate in munca si la egalitate de șanse si tratament au fost grav încălcate.
Având in vedere ca sarcinile sale de serviciu au fost calificate in mod oficial de către ANFP drept activități care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, in conformitate cu prevederile art 2 alin (3) din Legea 188/1999, republicata, rezulta fără echivoc faptul ca începând din anul 2009 reclamantul a desfășurat in exclusivitate activități specifice funcției publice dar a fost remunerat numai ca funcționar contractual, in condițiile in care activitatea sa a fost subevaluata, fiindu-mi încălcat dreptul la salarizare pentru munca reală depusă"
Reclamantul precizează că, la cererea de mai sus, nu a primit răspuns, nici in termenul legal de 2 zile, stabilit prin Regulamentul de ordine interioară al instituției, nici anterior datei de_, a demisiei.
In cererea de la fila 83, la pct. 5 i-a reiterat prefectului următoarele: "sa dispuneți numirea subsemnatului, cu maxima celeritate, in funcția publica de consilier grad I, in cadrul instituției prefectului"
Prin scrisorile de la filele 69,70 si 71 reclamantul i-a solicitat ANFP să constate existența dreptului său de a ocupa o funcție publică de execuție în cadrul prefecturii și totodată să intervină în vederea protejării acestui drept.
Prin scrisoarea de la fila 72, reclamantul i-a învederat ANFP următoarele aspecte: "[...] instituția prefectului a refuzat nejustificat sa mă numească in funcția publica de consilier superior clasa I, ignorând cu rea credința atât cele doua solicitări ale instituției dvs. cat si cererea subsemnatului înregistrata la instituția prefectului sub nr. I/C/14584/_, la care nu am primit încă niciun răspuns, după doi anii)"
Totodată i-a învederat ANFP ca are "[...] obligația legală să monitorizeze modalitatea în care o institute publică a Statului Roman, I. P. J. B. -N., condamnată la CEDO pentru refuzul de a executa o hotărâre judecătoreasca irevocabilă pronunțată într-un litigiu de muncă, înțelege să aibă în continuare un comportament abuziv-infracțional și să-i încalce în forma continuată un drept fundamental și anume acela de a fi funcționar public."
Reclamantul solicită a se mai reține că sarcinile sale de serviciu au fost calificate, în mod oficial de către ANFP, drept activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în conformitate cu prevederile art. 2 alin (3) din Legea 188/1999 (r2).
Pe cale de consecință, rezultă că începând din anul 2009 reclamantul a desfășurat în exclusivitate activități specifice funcției publice dar a fost remunerat numai ca funcționar
contractual, în condițiile în care activitatea sa a fost subevaluată fiindu-i încălcat dreptul la salarizare pentru munca reală depusă.
De asemenea, prin scrisoarea 1901164/_ (fila 76), ANFP a notificat prefectura să întreprindă demersurile legale în vederea numirii reclamantului în funcția publică ce i se cuvine.
Totuși, pârâta a refuzat în mod nejustificat să se conformeze notificărilor ANFP și să-i recunoască dreptul de a-l numi în funcția publică solicitată.
In acest sens, reclamantul învederează răspunsul nr. 879353/_ (fila 77) pe care l-a primit din partea ANFP și care are o importanță esențială în economia prezentei cauze: "Față de prevederile art. 111 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare, conducătorul Instituției P. - județul B. -N., avea obligația de a stabili o structură de funcții publice în care să fie inclusă și funcția publică rezultată în urma transformării, în condițiile dispozițiilor legale anterior menționate, a funcției de natură contractuală de consilier, gradul IA, ocupate de dvs., funcție publică în care trebuia să fiți numit în condițiile alin (3) al aceluiași articol.
Pe cale de consecința, având în vedere că I. P. - județul B. -N. a înțeles să nu dea curs demersurilor inițiate de Agenția Naționala a Funcționarilor Publici prin adresele nr. 1901164/_ si nr. 469825/_, va informam ca instituția noastră, in baza dispozițiilor art. 22 alin (1) Ut c din Legea 188/1999 (r2), cu modificările si completările ulterioare, va efectua o activitate de control la nivelul Instituției P. județul B. -N. ";.
Analizând cele două susțineri ale ANFP, de mai sus (fila 77), rezultă cât se poate de limpede că prefectura și-a încălcat flagrant atribuțiile, în condițiile în care, în perioada 2009 - 2011 a refuzat să transforme postul său contractual într-o funcție publică în care trebuia să fie numit de îndată.
Raportul de control, document întocmit pro cauza de către ANFP
Având in vedere toate cele ce preced, rezultă că pretinsul Raport de control nr. 1335/1 CL06.2011 (fila 46 - 50) a fost întocmit cu scopul de a exonera pârâta de răspunderea pentru faptele ilicite susmenționate.
Acest pretins raport, întocmit pro causa de către ANFP, a mai fost depus, în probațiune, și în dosarul nr. 5181._, la filele 228 -230, dar fost respins, în mod justificat, de către instanțele de judecată.
In așa-zisul raport se regăsesc constatări neadevărate ce dovedesc lipsa de imparțialitate a ANFP, care a mușamalizat abuzurile săvârșite în forma continuată de către prefectura împotriva reclamantului și totodată i-a asigurat încălcarea și pe viitor a drepturilor sale.
La pct. 4 "Verificări si constatări";, pârâta își contrazice flagrant propriile constatări pe care i le-a comunicat în scrisoarea nr. 879353/_ (fila77)
In acest sens, deși în data de_, ANFP a constatat încălcarea flagrantă de către prefectura a dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 188/1999 (r2), totuși, în data de_, pârâta invoca la pct. 4.2 din raport, în mod hilar și contradictoriu, Adresa nr. IC/16311 din_ prin care prefectura a solicitat, în bătaie de joc, modificarea postului său contractual în funcție publică, în condițiile în care postul arătat fusese desființat la o dată anterioară prin Ordinul prefectului nr. 188/_ .
Cu alte cuvinte, prefectura a solicitat ANFP, în data de_, avizul în vederea modificării unui post desființat încă din data de_ .
In plus, dacă ANFP era de bună credință, ar fi trebuit să observe că prefectura a solicitat avizul arătat, abia în data de_, deci cu o întârziere de 1 an si 8 luni de la data "reintegrării" reclamantului,_, dispusă de CEDO.
Totodată consemnarea neadevărată potrivit căreia pe rolul Tribunalului B. -N. ar fi existat, în data de_, dosarul nr. 8044/2010, in condițiile în care dosarul respectiv era deja soluționat încă din data de_ prin anularea celei de-a doua concedieri abuzive a reclamantului, cu consecința firească a celei de-a doua reintegrări.
Or, daca Tribunalul a dispus în data de_ reintegrarea recurentului, ulterior celei de-a doua concedieri, în mod evident ANFP trebuia să dea curs, cu maximă celeritate, solicitării de aviz din data de _
La pct. 5 "Abateri și încălcări ale reglementarilor privind funcția publică și funcționarii publici";, ANFP a "constatat" în mod halucinant că "Nu sunt abateri și încălcări ale reglementarilor privind funcția publică și funcționarii publici" contrazicându-si astfel propria constatare potrivit căreia "prefectura a înțeles să nu dea curs solicitărilor ANFP [...]" (fila 77).
La pct. 6 "Cerințe (recomandări, măsuri, acțiuni corective și îndrumări de specialitate", ANFP a consemnat, la fel de halucinant (în data de_, deci la 10 zile după ce Tribunalul BN a dispus reintegrarea sa prin SC nr. 1195/_ pronunțata în dosarul_ ) că "Nu sunt recomandări", în condițiile în care se impunea cu maximă celeritate ca pârâta să dea avizul necesar transformării postului său contractual în funcție publică, solicitat în data de_ .
Pârâta I. P. J. ui B. -N.
, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, considerentele exprimate fiind reluate și în conținutul concluziilor scrise depuse la dosar.
În motivare s-a arătat în esență că prin Sentința civilă nr.l667/F/2012, pronunțată de către Tribunalul B. -N. în Dosarul civil nr._ și menținută de către Curtea de Apel C. prin respingerea recursului formulat de către reclamantul T. D. J., s-a apreciat că Ordinul P. nr. 192/_ prin care s-a constatat încetarea contractului de muncă al domnului T. D. J. începând cu data de_ ca urmare a demisiei acestuia, în temeiul art. 55 lit. c și art. 81 alin. 1, 2 și 7 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, republicată a fost legal emis, fiind corect motivat în drept și în fapt.
Instanța a reținut că între I. P. - J. B. -N. și T. D. J. contractul individual de muncă nr.43/_ a fost valabil încheiat, conține toate elementele impuse de prevederile Codului Muncii și a fost asumat prin semnătură de ambele părți.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se poate reține vreo încălcare a clauzelor contractului individual de muncă de către I. P. - J. B. -N. și nici un caz de viciere a consimțământului petentului astfel încât demisia sa fie nulă, mai mult instanța a constatat că demisia a produs efecte, autorul demisiei nu mai poate reveni unilateral asupra ei și pe cale de consecință nu poate fi repus în situația anterioară înregistrării demisiei și reîncadrat pe postul deținut.
Prin urmare, din data de_ între reclamant și I. P. - J. B. -N. nu mai există nici un fel de raporturi de muncă și prin urmare acesta nu mai poate fi numit într-o funcție publică, astfel că cererile în legătură cu numirea reclamantului în funcția publică de execuție de consilier IA, grad I în baza art.107 și art. 111 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau în baza Ordinului P. nr.370/2000, cu obligare la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, de obligare la plata contribuțiilor angajatului și angajatorului și de obligare la îndeplinirea obligațiilor corelative de întocmire și depunere a declarațiilor lunare la buget și de întocmire a fișelor fiscale, de la data de_ până la numirea efectivă în funcția publică de consilier IA, gradul I, au rămas fără obiect.
În ciuda nenumăratelor acțiuni civile promovate de către reclamant în contradictoriu cu instituția pârâtă, pentru prima oară în prezenta acțiune a solicitat numirea efectivă în funcția publică de consilier IA, gradul I.
Prin Sentința civilă nr. 1014/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în Dosarul civil nr. 5181._ modificată prin Decizia civilă nr.3244/2012 a Curții de Apel C., s-a dispus obligarea Instituției P. - J. B. -N. la pata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale aferente perioadei_ -_ pentru funcția publică de consilier IA, grad I, cu indemnizația de conducere aferentă perioadei_ -_, însă nici una din hotărârile judecătorești de mai sus nu stabilește cu titlu absolut recunoașterea dreptului de a ocupa o funcție publică.
La acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale aferente funcției publice s-au avut în vedere prevederile art.97 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, forma de la data publicării, potrivit cărora "funcționarii care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt încadrați pe durată nedeterminată în cadrul autorităților sau instituții/or publice vor fi numiți în funcțiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă [...]". Instanța a apreciat că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin concedierea dispusă prin Ordinul P. nr.290/_ nu poate fi realizată decât prin acordarea diferențelor bănești care izvorăsc din echivalarea de drept a postului contractual cu funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gradul 1, instanța constatând că simpla existență a unor raporturi de muncă între angajator și angajat îi conferea acestuia din urmă calitatea de funcționar public și prin urmare dreptul de a pretinde despăgubirile bănești.
Acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale aferente funcției publice în favoarea reclamantului nu echivalează cu încălcarea de către I. P. - J. B. -N. a
dreptului reclamantului de a deține calitatea de funcționar public începând cu data de_ și nici cu refuzul instituției pârâte de a transforma postul contractual deținut cu o funcție publică.
Potrivit susținerilor reclamantului, acesta avea dreptul la numirea în funcție publică conform Avizului favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 15/_ referitor la structura funcțiilor publice din aparatul propriu de lucru al Prefecturii B. -N. și după reintegrarea survenită în baza Hotărârii CEDO având ca obiect cauza T. v. România nu se impunea solicitarea de către I. P. - J. B. -N. a altor avize pentru transformarea postului contractual deținut în funcție publică.
Prin Hotărârea CEDO pronunțată în dosarul 29762/2002, T. v. România se statuează în privința reintegrării, că aceasta se va face în baza și cu respectarea Sentinței civile nr.837/2001 a Judecătoriei B., care stipula faptul că reîncadrarea se va face în postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de execuție, contractual, de consilier IA, fără a face referire la vreo funcție publică de execuție.
Reintegrarea în baza Hotărârii CEDO a avut loc la_ și a avut în vedere postul contractual deținut anterior concedierii. Reclamantul nu putea fi numit în funcție publică în baza Avizului nr.15/_ întrucât avizul nu se referea la dl. T. D. J. raporturile de muncă ale acestuia au încetat anterior emiterii avizului, structura de funcții publice ale aparatului de specialitate ale instituției prefectului nu mai corespundea cu avizul emis în anul 2000 și nici clasificarea funcțiilor publice nu mai era aceeași cu clasificarea din anul 2000.
Prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției au fost aduse modificări Legii nr. 188/1999, prin schimbarea clasificării funcțiilor publice, stabilirea de normative de personal pentru constituirea diverselor tipuri de compartimente în cadrul structurilor organizatorice ale autorităților și instituțiilor publice și prin stabilirea de termene și criterii de reîncadrare a funcționarilor publici conform noilor reglementări. În acest sens se reglementează la art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003 precum și prin Ordinul nr.218/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici. De altfel, analizând criteriile necesare pentru reîncadrarea funcționarilor publici stabilite prin Ordinul nr. 218/2003, aceste criterii nu se limitează la a puncta simpla existență a unui raport de serviciu pentru ca funcționarul public să fie reîncadrat (așa cum s-a întâmplat la transformarea posturilor contractuale în funcții publice), ci prevede la art.2 criterii în strânsă legătură cu importanța și complexitatea atribuțiilor și calitatea muncii depuse.
În lipsa unor rapoarte de evaluare pentru perioada 1997-2000 care să ateste calificativele obținute de reclamant pentru munca depusă și care să stea la baza prezumției că ar fi obținut calificative mari și foarte mari, nu se poate presupune că ar fi primit punctajul maxim pentru calificativul acordat la evaluarea performanțelor profesionale individuale și nici pentru complexitatea și importanța atribuțiilor prevăzute în fișa postului aferentă funcției publice deținute până la data reîncadrării și contribuția la realizarea obiectivelor autorității sau instituției publice. în funcție de punctajul obținut, funcționarii publici reevaluați conform Ordinului nr.218/2003 erau fie numiți în noile funcții publice, fie erau eliberați din funcțiile publice deținute și încadrați cu contract individual de muncă (art. XVII alin.l din Legea nr.161/2003).
În anul 2003 funcționarii publici de conducere și execuție au fost reîncadrați în baza Ordinului P. județului B. -N. nr. 283/_ privind stabilirea criteriilor suplimentare, a punctajelor pentru reîncadrarea funcționarilor publici si aprobarea Statului de personal al aparatului propriu de specialitate al P. județului B. -N. .
Prin urmare, plecând de la cele statuate de instanță în Sentința civilă nr.1014/2011 modificată prin Decizia civilă nr.3244/2012, se poate reține că acesta ar fi putut deține o funcție publică în perioada_ -_, ca urmare a desființării cu caracter retroactiv a Ordinului P. nr.290/_ prin care au încetat raporturile de muncă ale reclamantului.
De la data Ordinului P. județului B. -N. nr. 283/_ prin care au fost reîncadrați funcționarii publici din cadrul aparatului propriu de specialitate al prefectul, raportat la criteriile de reîncadrare, nu se pot face decât speculații cu privire la punctajul pe care reclamantul l- ar fi obținut, neexistând certitudinea că acesta ar fi îndeplinit condițiile de reîncadrarea în noua funcție publică.
În aceste condiții în mod justificat I. P. - J. B. -N. a solicitat emiterea avizului pentru transformarea postului contractual al reclamantului în funcție publică, solicitările nefiind formale așa cum apreciază reclamantul, fiind doar lipsite de finalitate ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre părți la inițiativa angajatorului și ulterior a angajatului.
Reclamantul a făcut referire la actul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu nr. 879353/_, însă reclamantul nu informează A.N.F.P. în mod intenționat de faptul că la data formulării adresei nu mai deținea calitatea de angajat al Instituției P. județului B. -N. . Dacă acest aspect ar fi reieșit din adresa transmisă A.N.F.P., suntem convinși că altul ar fi fost răspunsul acestei instituții, întrucât este evident că numirea în funcția publică ca urmare a transformării, în condițiile legii, a funcției de natură contractuală de consilier IA, ocupate de reclamant, nu putea să fie făcută retroactiv, pentru trecut (ex tune), așa și numirea se poate referi eventual la viitor (ex nune). De altfel, în luna mai 2011, s-a desfășurat o acțiune de control, efectuată de către o echipă de inspectori ai ANFP București. Urmare a verificărilor întreprinse, având ca obiect nereguli presupuse de către reclamantul T. D. J. sesizate la ANFP, prin Raportul de control nr. 1335/_, referitor ia modificarea unui post de natură contractuală în funcție publică, în anul 2010, s-a constatat faptul că "I. P. județul B. -N. prin adresa nr. I/C/16311 din_ a solicitat ANFP modificarea unor posturi de natură contractuală în funcție publică. Agenția a răspuns prin adresa nr. 499918/_, solicitându-se nota de fundamentare cu modificările intervenite în structura de funcții publice, temeiul juridic care a stat la baza acestor modificări, statul nominal de personal, organigrama precum și proiectul de act normativ. Menționăm că la solicitarea Agenției, I. P. județului B. -N. nu a mai răspuns datorită reorganizării dispuse prin Ordinul P. nr. 188/_ ". Concluziile echipei de control, conduse de însuși șeful Serviciului Corp control al Președintelui ANFP, au fost că "Nu sunt abateri si încălcări ale reglementărilor privind funcția publică si funcționarii publici.", fără a fi făcută absolut nici un fel de recomandare.
Din analiza probatoriului administrat în cauză nu se poate reține că I. P. - J. B.
-N. a încălcat dreptul reclamantului la ocuparea unei funcții publice și că nu a făcut demersurile necesare în vederea transformării, în condițiile legii, a postului contractual deținut în funcție publică.
În drept, s-au invocat prevederile art.146 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 53/2003, republicata, privind Codul muncii, prevederile art. 107 alin.l lit.b, alin.3 și 111 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul T. D. J. a avut raporturi de muncă în cadrul Instituției P. județului
B. -N. în perioada_ -_, perioadă căreia i-a succedat o alta în care între reclamant și instituția angajatoare s-au purtat o serie de litigii finalizate cu hotărâri judecătorești care au dispus reintegrarea acestuia, respectiv acordarea unor sume cu titlu de daune pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești.
În circumstanțierea stării de fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr. 837 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul de consilier- expert gr. I A, cu obligarea angajatorului la plata daunelor materiale.
Prin Hotărârea din 29 iulie 2008 în Cauza T. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că a avut loc o încălcare a art. 6 din Convenție, cauzată de anularea hotărârii judecătorești mai sus menționate printr-un recurs în anulare, sens în care a hotărât că statul pârât trebuie să execute sentința civilă nr. 837/2001, să îl reintegreze pe reclamant pe postul său și să plătească despăgubirile stabilite prin această hotărâre, reactualizate pe baza ratei inflației, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii Curții. Totodată, prin aceeași hotărâre statul pârât a fost obligat să plătească reclamantului și sume suplimentare cu titlu de daune materiale, daune morale și cheltuieli de judecată.
Urmare a demersului judiciar inițiat de reclamant în cadrul dosarului înregistrat la Tribunalul B. -N. sub nr._, prin sentința civilă nr. 4734/F/2010, s-a dispus obligarea Instituției P. județului B. -N. la încheierea cu reclamantul a unui contract individual de muncă în formă scrisă care să aibă la bază Ordinul nr. 23/2009 și Ordinul nr. 66/2009, în considerentele hotărârii reținându-se că, în privința contractului individual de muncă anexă la
Ordinul 23/2009, acesta practic nu există, câtă vreme nu a fost acceptat de către reclamant prin semnătură (motivul refuzului fiind reprezentat de stabilirea unui salariu de bază necorespunzător, ulterior refuzului fiind modificat cuantumul acestuia prin Ordinul nr. 66/2009, însă fără a se proceda la încheierea unui contract individual de muncă care să corespundă dispozițiilor noului ordin).
Această dispoziție a instanței a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 187/R/2011 de Curtea de Apel C., decizie prin care a fost casată sentința civilă nr. 4734 /F/2010 doar în parte, respectiv cu privire la pronunțarea asupra capătului de cerere ce viza pretențiile în sumă de 5.000 euro.
Ulterior, prin Ordinul nr.220/l3.l0.20l0 emis de Prefectul jud. B. -N. s-a dispus, începând cu data de l4.l0.20l0, încetarea raporturilor de muncă stabilite în baza contractului de muncă nr. 3l/l5.0l.2009 încheiat cu reclamantului T. D. J., însă prin sentința civilă nr. ll95/l.06.20ll pronunțată de Tribunalul B. -N. - secția civilă în dosar nr. 8044/2010, s-a constatat nulitatea absolută a acestui act.
Prin urmare, reclamantul a fost reintegrat pe postul contractual de consilier IA gradația 5, clasa de salarizare 57, Ordinul nr. 158/_, așa cum a fost modificat, stabilind data reîncadrării ca fiind_ .
Cu toate acestea, reclamantul a invocat neexecutarea de către instituția pârâtă a tuturor obligațiilor ce-i reveneau în temeiul contractului individual de muncă nr. 43/_, una dintre acestea fiind aceea de a se îndeplini procedura în vederea transformării postului său din post contractual în cel de funcționar public, în considerarea prevederilor art. 111 din Legea nr. 188/1991, potrivit cu care "autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. 3, au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107";.
Reclamantul susține că tergiversarea de către pârâtă a întreprinderii demersurilor necesare transformării postului, concretizată în solicitări abuzive ale avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici la care face trimitere expresă art. 107 din Legea nr. 188/1999 (în condițiile în care, pe de o parte, acesta exista încă din anul 2000, iar pe de altă parte, celelalte două avize solicitate ulterior, raportat la momentul la care au fost transmise cererile, în opinia reclamantului au reprezentat de fapt pretexte pentru a nu se proceda la transformarea postului contractual în post de funcție publică), s-a constituit într-un element de presiune psihologică care, coroborat cu neplata despăgubirilor stabilite în sarcina pârâtei prin sentința civilă nr. 1195/2011, i-a indus convingerea că pârâta nu-și va executa obligațiile, determinându-l ca la data de_ să-și depună demisia fără preaviz, înregistrată sub nr. IC 15855. Urmare a demisiei, prin Ordinul P. nr. 192/_, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 43/_ .
Aceste aspecte rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1667/F/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. - secția I civilă, în dosar nr._ (dosar din cadrul căruia au fost disjunse o parte din petitele ce fac obiectul prezentei cauze), irevocabilă prin respingerea, în complet majoritar, a recursului declarat de reclamantul T. J., prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ .
Astfel, în cadrul dosarului nr._ sus menționat, reclamantul a solicitat anularea ca nelegală a Ordinului P. nr. 192/_ ca urmare a constatării, în principal, a nulității absolute a demisiei fără preaviz din data de_, iar în subsidiar ca urmare a anulării demisiei, precum și repunerea reclamantului în situația anterioară înregistrării demisiei sale, al cărei scop exclusiv a fost, conform susținerii reclamantului, acela de a obliga pârâta la numirea sa în funcția publică de consilier grad I.
Instanța civilă a respins însă, ca neîntemeiată, acțiunea astfel formulată de reclamant, pronunțându-se în sensul legalității Ordinului P. nr. 192/_, a valabilității demisiei și a imposibilității revocării demisiei în lipsa acordului angajatorului, acord ce nu a intervenit în cauză (sentință depusă la fila 135 și urm. dosar).
Așadar, la data formulării petitelor ce fac obiectul prezentei cauze (în cadrul dosarelor civile ale secției I civile din care au fost disjunse și ulterior transpuse pe rolul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal), reclamantul nu mai ocupa postul de natură contractuală a cărui transformare în post de funcție publică, cu plata drepturilor aferente, înțelege acesta a o reclama prin intermediul demersului judiciar inițiat în prezentele dosare conexate.
Esența cererilor formulate de reclamant sub forma petitelor reproduse în debutul prezentelor considerente, este reprezentată așadar de obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor morale și materiale produse reclamantului prin refuzul de a i se recunoaște dreptul de a fi încadrat într-o funcție publică și integrarea acestuia în funcția publică de execuție de consilier I, grad I în cadrul Instituției P. județului B. -N. .
În susținerea legitimității cererilor sale, reclamantul face trimitere la statuările instanțelor judecătorești în cadrul hotărârilor pronunțate în dosarul civil nr. 5181._, recte sentința civilă nr. 1014/2011 a Tribunalului B. -N., modificată în parte prin decizia civilă nr. 3244/2012 a Curții de Apel C. .
Prin hotărârile sus menționate, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de
79.153 lei, despăgubiri reprezentând drepturile salariale restante aferente perioadei_ -_ pentru funcția publică de consilier I, grad I, cu indemnizație de conducere aferentă perioadei _
-_, actualizată cu rata inflației la data plății, precum și să plătească bugetului consolidat al statului contribuțiile datorate de către angajator, în cuantum de 16767 lei și contribuțiile datorate de angajat, în cuantum de 29792 lei, calculate pentru funcția publică de consilier I, grad I în perioada_ -_, cu indemnizația de conducere în perioada_ -_ . Totodată, a fost obligată pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru întreaga perioadă_ -_, precum și la întocmirea corespunzătoare a fișelor fiscale aferente calității de funcționar public pentru perioada menționată anterior, precum și la consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a tuturor modificărilor salariale aferente funcției publice pentru perioada_ -_ .
Așa cum rezultă fără echivoc din considerentele deciziei civile nr. 3244/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr. 5181._, statuarea potrivit căreia, optând pentru neintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție, respectiv cea de director al Direcției de resurse umane, I. P. i-a încălcat acestuia dreptul la muncă și la carieră, cauzându-i în mod evident un prejudiciu ce s-a impus a fi reparat, se raportează la situația în care s-a aflat reclamantul până la data de_ (data celei de-a doua concedieri, ulterior anulată prin sentința civilă nr. ll95/l.06.20ll pronunțată de Tribunalul B. -N. - secția civilă în dosar nr. 8044/2010), aceasta fiind perioada ce a făcut obiectul analizei instanței, astfel încât, considerentele care, susținând dispozitivul, au intrat în puterea lucrului judecat, sunt apte a se răsfrânge asupra situației viitoare a reclamantului doar în măsura în care aceasta ar fi rămas neschimbată și ulterior datei de_ .
Se mai impune a se remarca în cauză și faptul că deși în cadrul dosarului nr. 5181._ reclamantul formulase, prin cererea introductivă din_ (deci anterior concedierii) și un petit prin care solicita obligarea pârâtei la executarea obligației de numire a reclamantului în funcția publică de consilier superior, ulterior, în ședința publică din_, a renunțat la judecarea acestei cereri, în contextul invocării de către pârâtă, prin notele de ședință depuse la dosar, a rămânerii fără obiect a acestui petit ca urmare a încetării raporturilor de muncă prin demisia reclamantului din data de_ .
Prin urmare, este evident că actul de dispoziție al reclamantului a fost determinat de modificările intervenite în statutul său din punct de vedere al raporturilor de muncă cu pârâta.
Cu toate acestea, reclamantul înțelege ulterior a reitera aceeași solicitare în cadrul dosarului nr._, prin cererile formulate la data de_ și respectiv_, dosar în care, ulterior disjungerii petitelor ce fac obiectul prezentei cauze, s-a constatat valabilitatea actului de demisie și a ordinului de încetare a raporturilor de muncă cu pârâta.
Or, neîndoielnic, analiza privind măsura în care subzista, la momentul investirii instanței în cadrul prezentei cauze, a obligației pârâtei la numirea reclamantului în funcția publică nu se poate realiza decât prin raportare la starea de fapt contemporană formulării acestui capăt de cerere în prezentul dosar, ceea ce implică observația că reclamantul, urmare a actului său unilateral de voință, înțelesese deja a renunța la calitatea sa de angajat pe postul contractual deținut anterior. În atare condiții, lipsește însăși condiția premisă instituită de art. 111 din Legea nr. 188/1999 pentru numirea reclamantului în funcția publică.
Prin urmare, la data investirii instanței cu cererile ce fac obiectul prezentelor cauze conexate, nu mai subzistă temeiul faptic și legal pentru a dispune reîncadrarea reclamantului în muncă, pe un post ce implică exercițiul unei funcții publice ca o consecință directă a obligației preexistente în
sarcina pârâtei de a transforma postul său contractual în post de funcționar public, postul contractual nemaifiind ocupat, din inițiativa reclamantului, de către acesta din urmă.
În atare condiții, dobândirea calității de angajat al instituției pârâte într-o funcție publică nu s-ar putea realiza decât în condițiile art. 54 și urm. din Legea nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici.
Totodată, susținerile vizând neîndeplinirea de către pârâtă, în timp util, a demersurilor necesare transformării postului contractual, inclusiv pretinsa antedatare a cererii adresate Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (în sensul în care data reală a solicitării nu ar fi_, ci_, ulterioară demisiei sale) au fost analizate în cadrul soluționării dosarului nr._, în sensul că s- a stabilit caracterul nefondat al acestora, considerentele prezentate de instanță în susținerea valabilității actului de demisie și al ordinului de încetare a raporturilor de muncă referindu-se inclusiv la necesitatea obținerii avizului ANFP.
A supune aceleași chestiuni de fapt unei noi analize în cadrul procesual stabilit în prezenta cauză, chiar dacă nu în scopul anulării demisiei, ci al constatării refuzului nejustificat al pârâtei de a transforma postul contractual în post de funcție publică în care să-l încadreze pe reclamant, aduce cu necesitate în discuție autoritatea de lucru judecat, însă nu în manifestarea acesteia de excepție procesuală (ce presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză conform art. 166 C.pr.civ.), ci în aceea de prezumție - art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 din Codul civil de a 1864 (care în raporturile dintre părți are caracter absolut), mijloc de probă ce se impune într-un alt proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior și care, prin efectul pozitiv al lucrului judecat, exclude posibilitatea de a mai fi contrazis. Această manifestare a autorității lucrului judecat în forma prezumției nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO, scopul acesteia fiind necesitatea protejării ordinii și stabilității juridice, prin evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, sens în care s-a pronunțat și I. în mod constant (ex. Decizia nr. 995/2009 - Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Or, având în vedere că față de reclamant s-a statuat că demersurile pârâtei pentru transformarea postului contractual pe care-l ocupa reclamantul într-un post de funcție publică au fost efective și anterioare demisionării, acesta nu poate susține în prezenta cauză, pe baza acelorași argumente analizate de instanță în cadrul soluționării, în mod irevocabil, a dosarului nr._, că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile ce-i reveneau în raport cu reclamantul, cu consecința constatării unui refuz nejustificat care să-i producă reclamantului vătămări în drepturile și interesele sale legitime, fără a se încălca efectul pozitiv al autorității lucrului judecat.
Mai mult decât atât, deși prin precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul de judecată din_ (deci după pronunțarea sentinței prin care, în primă instanță, s-a respins cererea reclamantului de anulare a demisiei și a ordinului de încetare a raporturilor de muncă), acesta înțelege a extinde analiza cu privire la existența refuzului de fi încadrat pe o funcție publică începând cu anul 2000 și până la zi, este evident că intenția reclamantului a fost aceea de a anihila efectele pronunțării hotărârii judecătorești în dosarul nr._, în vederea determinării instanței investită cu prezenta cauză de a nu se raporta strict la starea de fapt existentă la momentul investirii acesteia, moment în care între pârâtă și reclamant, din inițiativa acestuia din urmă, nu mai exista un raport de muncă, prin urmare nici drepturi și obligații a căror valorificare să poată face obiectul statuărilor instanței în prezenta hotărâre.
Că este așa, rezultă din împrejurarea că ulterior anului 2000 și până în prezent, reclamantul, urmare a cererilor formulate în fața instanțelor judecătorești, a beneficiat de repararea prejudiciilor cauzate prin acțiunea/omisiunea pârâtei, prin obligarea acesteia din urmă la plata unor sume de bani (obligația stabilită prin s.c. nr. 1195/2011 fiind executată ulterior depunerii demisiei sale, iar sumele stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosar nr. 5181._, ce pot fi supuse executării silite, reprezintă de asemenea o reparație a prejudiciului suferit de reclamant). De altfel, chiar și în baza hotărârii pronunțate de CEDO reclamantul a încasat sume de bani cu același titlu, ceea ce implică în mod necesar concluzia că un prejudiciu nu poate fi reparat de mai multe ori, sens în care cererea de acordare a daunelor morale (petitul nr. 18 disjuns din dosarul nr._ al secției I civilă, ulterior precizat în cadrul dosarului nr._ * al secției a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), urmează a fi respins, ca nefondat.
În privința celorlalte capete de cerere formulate de reclamant, disjunse din dosarul nr._ al secției I civilă, obiect al dosarului nr._ *, conexat la dosarul_ *, instanța
concluzionează, pe baza argumentelor prezentate în cele ce preced, că în contextul multitudinilor demersurilor judiciare inițiate de reclamant începând din anul 2000 și până în prezent, aceste petite au un evident caracter interdependent, tinzând neîndoielnic la încadrarea reclamantului pe postul de funcționar public, cu consecința acordării drepturilor bănești corespunzătoare acestei funcții și a îndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor aferente către bugetul statului, ceea ce în cauză presupune reintegrarea reclamantului în cadrul instituției pârâte și obligarea acesteia la încheierea unui nou contract de muncă, deși, în mod benevol, reclamantul (prin actul de demisie) a determinat încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 118/1999 care reglementează modalitățile în care se pot naște, modifica și stinge raporturile de muncă ale funcționarilor publici.
Așadar, în temeiul considerentelor de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă, ca nefondate, cererile formulate de reclamant, obiect al dosarelor conexate_ * și_ *.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantul T. D. -
J.
, domiciliat în B., str. P. I., nr. 7, jud. B. -N., împotriva pârâtei I. P. -
J. B. -N.
, cu sediul în B., P. P. R., nr. 1, jud. B. -N., ce face obiectul dosarului nr._ *.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantul T. D. -
în contradictoriu cu pârâta I. P. - J. B. -N. , ce face obiectul dosarului nr._
*.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
