Decizia civilă nr. 8741/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8741/2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol recursului declarat de pârâta C. G. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2272 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamatul S. I. R. și pârâtul J.
C. PRIN P. C. J. C., având ca obiect - obligația de a face - despăgubiri materiale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă prin avocat Chiorean D., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 din dosar și mandatara intimatului-reclamant, d-na S. Kata, identificată cu CI seria KX nr. 5., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei, conform chitanței aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Mandatara intimatului prezintă instanței o scrisoare medicală și învederează instanței că suma solicitată prin demersul introductiv reprezintă cheltuieli suplimentare pentru perioada în care nu a fost numită însoțitor și că în perioada în care s-a ocupat de fiul ei nu a avut nici un loc de muncă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Se relevă că instanța de fond a aplicat și interpretat în mod greșit dispozițiile legii respectiv a art. 38 al. 1 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, conform căruia contractul individual de muncă privind asistentul personal se încheie de către Primăria localității de domiciliu/reședința persoanei cu handicap, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Ori în speță, cererea s-a înregistrat în data de _
, iar contractul de muncă privind asistentul personal s-a încheiat la data de _
.
De asemenea prima instanță reține că decizia și certificatul de încadrare în grad de handicap conferă acest drept persoanei în cauză, însă omite a observa că persoana nu a uzat de dreptul de a solicita încheierea contractului individual de muncă. Ori primăria nu putea încheia acest contract individual de muncă în lipsa unei cereri.
Cât privește suma solicitată cu titlu de despăgubiri nu s-a probat că reprezentanta reclamantului ar fi avansat această sumă. De asemenea apărătorul recurentei arată că solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Mandatara intimatului-reclamant solicită respingerea recursului promovat de pârâtă și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.272 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului J. C. prin presedintele C. J. C. și s-a respins cererea față de acest pârât în baza excepției.
S-a admis cererea formulată de către reclamantul S. I. R. prin tutore
S. KATA, în contradictoriu cu pârâta C. G. prin P., iar pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei aferente salariului asistentului personal pe o durată de 4 luni si 26 zile, conform Dispoziției nr. 172/_ precum și să-i plătească reclamantului suma de 39,.3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în condițiile Ordinului comun nr. 762/2007, reclamantul are dreptul la asistent personal, fiind încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal, fiind pus sub interdicție.
A reținut instanța de fond că certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4112/_ a fost modificat prin decizia nr. 9.898/_ emisă de către Comisia Superioară E. luare, iar în condițiile actului normativ menționat anterior, reclamantul beneficiază de la data emiterii certificatului, respectiv data emiterii deciziei Comisiei Superioare de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, corespunzătoare gradului de handicap stabilit, respectiv handicap grav cu asistent personal.
A constatat instanța de fond că mama reclamantului a fost angajată ca asistent personal din data de 8 decembrie 2011 conform dispoziției nr. 172/ _
, rezultând că reclamantul a fost lipsit de serviciile asistentului personal într-un interval de 4 luni și 26 de zile.
A stabilit instanța de fond că prejudiciul suferit de către reclamant în urma angajării cu întârziere a unui asistent personal se ridică la suma stabilită în raport, cu nivelul salariului asistentului stabilit conform dispoziție nr. 172/2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. G. prin P. solicitând modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii
introductive.
Se arată în motivarea recursului că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele legale în materie, respectiv art. 38 alin. 1 din Legea nr. 448/2006, arătând că textul legal amintit prevede încheierea contractului individual de muncă al asistentului personal în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Se arată că acest text legal a fost respectat, cererea mamei reclamantului fiind înregistrată în data de 7 decembrie 2011, iar dispoziția nr. 172/2011 a stabilit încheierea contractului începând cu data de 8 decembrie 2011.
Se arată că în baza certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4112/_, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav fără asistent personal și doar din 25 noiembrie 2011 acesta a fost încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal, cererea mamei reclamantului fiind depusă doar ulterior acestei date.
2
În privința disp. art. 6 din Ordinul nr. 1736/2010, recurenta arată că acestea nu au nicio relevanță în ceea ce privește data cu care trebuia încheiat contractul individual de muncă, deoarece încadrarea nu se poate face din oficiu, ci doar la cerere.
Reclamantul, prin reprezentat legal, s-a opus admiterii recursului.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Probele administrate în fața instanței de fond relevă că inițial prin certificatul de handicap 4112/_ emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C. J. C., reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav fără asistent personal.
Ulterior, în urma contestației formulate, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal, fiind emisă decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9898/_ emisă de Comisia Superioară de E. luare.
Cu privire la data efectivă a stabilirii drepturilor, art. 6 din Ordinul nr. 1736/2010 menționează, în privința deciziei emisă de către Comisia Superioară, că actul are valabilitate de la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de E. luare și contestat la Comisia Superioară. Practic, reclamantul poate fi considerat ca fiind încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal de la data de 11 iulie 2011 când a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4112/_, modificat ulterior în urma contestării la Comisia Superioară.
În mod evident, reclamantul nu a beneficiat de asistent personal începând cu data de 11 iulie 2011, ci doar începând cu data de 8 decembrie 2011, dată de la care și-a produs efectele dispoziția nr. 172/_ emisă de către P. ul comunei G. având ca obiect încadrarea mamei reclamantului cu contract individual de muncă, cu normă întreagă pe perioadă determinată, pe postul de asistent personal pentru fiul său, reclamantul din prezenta cauză.
Cu privire la data efectivă de încheiere a contractului, Curtea are în vedere că au fost respectate dispozițiile art. 38 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 care se referă la încheierea contractului individual de muncă al asistentului personal într-un termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii
Față de probele administrate în fața instanței de fond, Curtea reține că pârâta a respectat dispoziția legală incidentă, contractul individual de muncă fiind încheiat ulterior cererii și cu respectarea termenului maxim de 30 de zile.
În situația în care cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant poate fi apreciată ca un contencios în despăgubiri, Curtea reține că, pe de o parte, s-au respectat dispozițiile legale incidente, respectiv nu a existat o vătătmare în drepturi, printr-un act nelegal al unei autorități, (dec. 172/2011 fiind întocmită cu respectarea legii), iar pe de altă parte, reclamantul, prin reprezentant legal, nu a dovedit cuantumul cheltuielilor efectuate în intervalul de timp menționat în cerere, pentru a se asigura serviciile unui asistent personal în tot acel interval de timp.
Reclamantul a solicitat, cu titlu de despăgubiri, contravaloare indemnizației legale a asistentului personal, pe un interval de 4 luni și 26 de zile cuprins între data de 11 iulie 2011 și 8 decembrie 2011, fără însă a dovedit că în acest interval de timp a realizat o cheltuială efectivă cu salariul unui asistent personal, din venituri proprii.
Contenciosul în despăgubiri nu exclude verificarea îndeplinirii cerințelor legale specifice răspunderii civile, în speță delictuale, respectiv existența certă, efectivă a unui prejudiciu, a unei fapte culpabile, raportul de cauzalitate dintre fapta celui indicat ca fiind autor al prejudiciului și prejudiciul efectiv precum și culpa autorului faptei prejudiciabile.
3
Analizând îndeplinirea acestor condiții în privința raprtului juridic administrativ stabilit între reclamant și recurent (C. G. ), Curtea reține, așa cum s-a arătat anterior, că dispoziția de numire a asistentului personal a fost emisă cu respectarea legii.
Recurenta nu a avut competență în faza inițială, de emitere a celor două decizii de încadrare în grad de handicap, astfel că nu se poate reține că ar fi analizat greșit starea de sănătate a reclamantului și ar fi produs acestuia un prejudiciu.
Acțiunile-inacțiunile recurentei pot fi analizate doar în ceea ce privește emiterea dispoziției de încadrare a asistentului personal, față de care nu se poate reține o nerespectare a legii, și deci o vătămare a reclamantului.
Mai mult, reclamantul nu a dovedit producerea unui prejudiciu efectiv, respectiv că ar fi realizat o cheltuiala cu asistentul personal în intervalul de timp menționat pentru a se stabili că în privința sa, din culpa pârâtului, s-ar fi produs un prejudiciu.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată, în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta C. G. prin P. împotriva sentinței civile nr. 2.272 din 8 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. T. .
4
