Decizia civilă nr. 8810/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8810/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. B. -N. și pârâta A. F.
P. A M. B., împotriva sentinței civile nr. 88/2013, pronunțată de Tribunalul B. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC
C. C. S., SC C. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. CII Ș. L. I.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_ s-a depus la dosar, de către SC C. C. S., concluzii.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s- au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin încheierea din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
-N., instanța a acordat termen de judecată la data de 1 iunie 2012, pentru când s-a încuviințat obiectivele așa cum au fost formulate de reclamantă la punctele 1 și 3 din înscrisul depus la dosar la fila 85, s-a pus în vedere reprezentantului reclamantei să facă dovada achitării avansului onorariu expert în cuantum de 500 lei, după care se va efectua adresă către expertul Bozga Benedic pentru a se aduce la cunoștință desemnarea în cauză și pentru întocmirea raportului de expertiză contabilă și se va anexa adresei un exemplar al obiectivelor încuviințate, cu mențiunea că obiectivul nr. 2 nu a fost încuviințat; de asemenea se va aduce la cunoștință expertului faptul că a fost încuviințată cererea formulată de reprezentanții părților privind desemnarea experților asistenți, pentru reclamantă a d-lui expert B. Teodor și pentru pârâtă a d-nului expert Sztankovszky Zoltan și s- a emis adresă către Biroul Local de Expertize B., pentru a se aduce la cunoștință desemnarea expertului Bozga Benedic.
Prin sentința civilă nr. 88 din_, pronunțate în același dosar
, s-a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată și ulterior precizată
de reclamanta SC
C. S., ulterior introducerii acțiunii fiind deschisă procedura insolvenței față de aceasta și desemnat administrator judiciar practicianul în insolvență C.I.I.Ș.
L. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și, în consecință a fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantei suma de 5.290 lei reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe profit.
A fost respinsă cererea reclamantei privind restituirea sumei de 13.555 lei reprezentând TVA suplimentar de plată și majorări de întârziere TVA.
A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 5.290 lei, ce se va calcula de la data achitării sumei de către reclamantă -_ - și până la data restituirii efective a sumei de 5.290 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 540 lei, suma cea mai mică, și a fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în măsura admiterii acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta
D. G. A F. P. B. -N., (ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în ședința publică din_ ) ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La termenul de judecată din data de_, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor peremptorii invocate în cauză, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -N. și respectiv a respingerii excepției inadmisibilității acțiuni, pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, astfel încât considerentele care au fundamentat adoptarea acestor soluții nu vor fi reluate în prezenta expunere, instanța făcând trimitere la conținutul încheierii civile menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cauză (înscrisuri și expertiză contabilă), precum și conținutul dosarului atașat nr._, instanța a reținut pe fondul cauzei următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 31/_ emisă de A. F. P. B. (f. 9 și urm. dosar), au fost stabilite în sarcina reclamantei SC C. C. S. obligații fiscale suplimentare după cum urmează: TVA - 573 lei și majorări de întârziere - 51 lei, impozit pe profit - 31.455 lei și majorări de întârziere - 19.609 lei.
Urmare a exercitării contestației administrative în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, prin Decizia nr. 42/_ emisă de D. G. a F.
P. B. -N. (f. 9 - 23 dosar atașat) au fost desființate parțial măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr. 31/_, în sensul că, în privința impozitului pe profit în sumă de 20.970 lei s-a dispus refacerea controlului (pct. 1.), s-a respins contestația reclamantei pentru suma de 5.788 lei reprezentând impozit pe profit (pct. 2), desființându-se totodată și măsurile referitoare la majorările de întârziere în sumă de 19.609 lei aferente impozitului pe profit, urmând ca AFP B. să recalculeze și să stabilească suma accesoriilor, în raport cu dispozitivul deciziei de soluționare, punctele 1 și 2.
Reclamanta a contestat în fața instanței de contencios administrativ fiscal decizia de soluționare nr. 42/_, însă doar parțial, respectiv cu privire la soluția adoptată cu privire la suma de 5.788 lei stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit, acțiune ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului B. -
N. (atașat).
Prin sentința civilă nr. 88/CA/_ pronunțată în dosarul sus menționat, devenită irevocabilă prin decizia nr. 634/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. ca urmare a respingerii recursurilor declarate de DGFP B-N și AFP B., a fost admisă acțiunea reclamantei și, în limitele investirii instanței, s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 42/2009, a Deciziei de impunere nr. 31/2009 și a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 196/2009, respectiv în privința impozitului pe profit suplimentar la plată în sumă de 5.788 lei, exonerând pe reclamantă de obligația de plată a acestei sume.
Anterior pronunțării celor două hotărâri judecătorești mai sus arătate, prin decizia de impunere nr. 609/_ emisă de DGFP B. -N. (f. 31 și urm.) a fost stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit suma de 10.396 lei, ca urmare a măsurii de recalculare a accesoriilor dispusă prin Decizia nr. 42/2009.
Așa cum rezultă din conținutul raportului de inspecție fiscală întocmit la data de_ (f. 26 și urm.) care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 609/_, recalcularea majorărilor de întârziere până la data de_ s-a realizat fără a se lua în calcul suma de 20.970 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar contestat și soluționat în favoarea societății, evident avându-se în vedere suma de 5.788 lei cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar și pentru care, la momentul recalculării accesoriilor, contestația administrativă a reclamantei fusese respinsă de organul fiscal competent în soluționare.
Or, dispozitivul Deciziei nr. 42/2009, prin care în privința măsurii de recalculare a accesoriilor s-a dispus a se realiza conform soluțiilor adoptate la punctele 1 și 2 din dispozitiv, a fost modificat în ceea ce privește punctul 2 al acesteia abia ulterior, devenind executorii măsurile de anulare a sumei de 5.788 lei stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit și de exonerare a reclamantei de la plata acesteia abia la data pronunțării instanței de recurs prin decizia nr. 634 (11 februarie 2011), conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, astfel încât este evident că la acest din urmă moment evocat, reclamanta, independent de culpa sa, nu se mai afla în termenul legal (de 30 de zile conform art. 207 C.pr.fiscală) de contestare pe cale administrativă a Deciziei de impunere nr. 609/_, prin care s-au calculat majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 5.788 lei, deși în privința acesteia din urmă s-a constatat ulterior nelegalitatea impunerii, sens în care, soarta accesoriilor urmează soarta principalului și în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 3 C.pr.fiscală.
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea pârâtei AFP B. în sensul în care, în absența contestării pe cale administrativă a Deciziei nr. 609/2009 (contestare pur formală din moment ce soluția de respingere ca tardivă era mai mult decât previzibilă) și în condițiile definitivării acesteia în căile de atac specifice, nu se poate susține caracterul nedatorat al sumei calculate cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 5.788 lei și implicit, obligația restituirii acesteia de către organul fiscal.
În acest sens, se impune a se remarca, așa cum s-a reținut de altfel și în cadrul considerentelor încheierii civile din_ (f. 86), că obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant în prezentul dosar este reprezentat de cererea de restituire a unor sume în temeiul prevederilor art. 117 C.pr.fiscală și a Ordinului MFP nr. 1899/2004, astfel încât, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată în interesul legii, se impune a se distinge între această din urmă procedură și cea prevăzută de art. 205 - 218 C.pr.fiscală, din această perspectivă apreciindu-se în considerentele menționatei decizii că a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art.
117 din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii administrative, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată, utilizând argumentul de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat" - un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
În cadrul aceleiași decizii ale cărei dezlegări sunt obligatorii în condițiile art,.
330 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ., se mai subliniază că nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea actului administrativ fiscal, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire, procedura prealabilă fiind obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în
timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În același sens, se impune și precizarea faptului că, tot în raport de obiectul litigiului dedus judecății (reprezentat de contestarea refuzului exprimat de pârâta AFP B. de a da curs în întregime cererii formulate de reclamantă și înregistrată sub nr. 92 din_ - f. 39 dosar, devin incidente prevederile art.1 și 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins, cu consecința urmăririi de către reclamantă, prin demersul judiciar inițiat, a reparării pagubei.
Prin urmare, în raport de prevederile art.7 alin.1 și 5 din Leg.nr.554/2004 raportat la art. 2 alin.2 din același act normativ, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie nici din această perspectivă.
De altfel, așa cum subliniază reclamanta în notele scrise depuse la filele 76 -
79 dosar, însuși organul fiscal investit cu cererea de restituire formulată în condițiile art. 117 C.pr.fiscală nu a înțeles a invoca inadmisibilitatea cererii prin prisma neatacării Deciziei de impunere nr. 609/2009, câtă vreme a dat curs, chiar dacă doar în parte, cererii reclamantei înregistrate sub nr. 92 din_ (f. 39 dosar), răspunzându-i acesteia (prin adresa nr. 766/01/_ - f. 40 dosar) în sensul că s-a operat sentința civilă nr. 88/CA/2010 și că, în ceea ce privește recalcularea accesoriilor, s-a emis Decizia de impunere nr. 704/01/_ prin care a fost corectată obligația înregistrată inițial prin scăderea sumei de 1428 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada_ -_ (f. 41).
În acest context, tribunalul a constatat că, deși în privința accesoriilor aferente impozitului pe profit în sumă de 5.788 lei, calculate pentru perioada _
-_ prin decizia de impunere nr. 31/2009, este întrunită ipoteza legală a prevederilor coroborate ale art. 117 alin. 1 lit. b, d și f din Codul de procedură fiscală invocate de reclamantă, AFP B., în cadrul soluționării cererii nr. 92 din_ a procedat la corectarea obligației de plată a accesoriilor aferente sumei de 5.788 lei doar pentru perioada ulterioară emiterii deciziei nr. 31/2009, respectiv pentru_ -_, fără a avea în vedere efectele retroactive pe care sentința civilă nr. 88/CA/2010 le-a produs cu privire la suma cu titlu de impozit pe profit anulată, sens în care apare ca legitimă cererea reclamantei de obligare a acestei pârâte la restituirea, în temeiul prevederilor legale mai sus menționate, raportate la cele ale Ordinului ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget a accesoriilor calculate pentru perioada_ -_, a sumei de 5.290 lei (cuantumul acestor accesorii fiind relevat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, respectiv la punctul 1 din concluzii - modalitatea de calcul nefiind contestată de părți prin formularea de obiecțiuni).
Totodată, apar ca neîntemeiate apărările pârâtei vizând faptul că reclamanta nu ar fi achitat în fapt sumele a căror restituire se solicită, aceasta în condițiile în care reclamanta a depus la dosar (f. 35 dosar) nota contabilă nr. 167/_ care atestă plata sumei de 10.878 lei cu titlu de impozit pe profit - majorări și debit - în contul Trezoreriei B. . În acest sens, este real că totalul accesoriilor recalculate prin decizia de impunere nr. 609/2009 cuantificau o sumă inferioară celei achitate de reclamantă, respectiv suma de 10.396 lei, însă, pe de o parte, așa cum rezultă din mențiunile notei contabile menționate, această sumă reprezintă atât majorări impozit pe profit cât și debit impozit pe profit, iar pe de altă parte, nici măcar organul fiscal pârât nu a fost în măsură a preciza ce altă natură ar putea avea plata acestei sume, limitându-se la a susține, în cadrul întâmpinării depuse la dosar (f.
67) și a concluziilor scrise, că natura obligațiilor achitate de reclamantă este alta
decât cea de majorări de întârziere la impozitul pe profit, fără alte specificații.
Prin urmare, în lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus prezentate, instanța a dispus obligarea pârâtei AFP B. să restituie reclamantei suma de
5.290 lei reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe profit încasate în mod nelegal.
Perceperea nelegală la buget a unei sume nelegal stabilite produce un prejudiciu contribuabilului prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării acesteia și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, neputând opera prin analogie prevederile art. art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă (norme de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează), situație în care devin incidente normele dreptului comun și care permit celui vătămat dreptul de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin plata unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și nerestituite, astfel încât repunerea părții în situația anterioară se va materializa în obligarea pârâtei AFP B. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 5.290 lei, ce se va calcula de la data achitării sumei de către reclamantă -_ - și până la data restituirii efective a sumei de 5.290 lei, în temeiul prevederilor art. 1535 din Noul Cod Civil.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă prin acțiunea introductivă ulterior precizată, vizând restituirea sumei de 13.555 lei reprezentând TVA suplimentar de plată și majorări de întârziere TVA, instanța a constatat că acesta a fost nefondat și a fost respins ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cele ce succed.
Sumele mai sus menționate reprezintă o parte din obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei (respectiv suma de 6.872,878 lei TVA suplimentar stabilit în temeiul facturii fiscale nr. 00509455/_ emisă pentru clientul SC Romex România S. și suma de 6.635 lei, accesorii pentru perioada _
-_ ) prin Decizia de impunere nr. 374/_ (f. 42 - 46 dosar), act administrativ fiscal care, spre deosebire de cazul Deciziei de impunere nr. 31/2009 ce a făcut obiectul analizei primului petit al acțiunii, nu a făcut obiectul controlului judecătoresc, nefiind constatat în privința sumei solicitate a fi restituită caracterul nedatorat al acesteia, respectiv faptul stabilirii acesteia în mod nelegal în sarcina reclamantei.
Este real că reclamanta, în cererea de restituire nr. 92 din_, se referă și la această sumă argumentând că în considerentele aceleiași sentințe civile nr. 88/CA/2010, analizându-se raporturile juridice dintre reclamantă și societatea comercială mai sus menționată, a constatat faptul că suma de_ lei Rol nu intră în baza de impunere a reclamantei, inclusiv în privința TVA.
Însă, în condițiile în care nu există o statuare expresă a instanței de judecată care să dispună anularea actului administrativ fiscal care a stabilit în sarcina reclamantei sumele suplimentare cu titlu de TVA, aceasta fiind investită doar cu analiza parțială asupra legalității deciziei de impunere nr. 31/2009, cu referire la impozitul pe profit, apare ca neîntemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă în temeiul prevederilor art. 117 C.pr.fiscală, legalitatea impunerii sumei cu titlu de TVA nefiind contestată de reclamantă în termen legal, deși nimic nu o împiedica a exercita căile de atac prevăzute în procedura reglementată de art. 205 - 218 C.pr.fiscală. A valida teza avansată de reclamantă presupune a specula asupra soluției pe care organele fiscale, respectiv ulterior instanța de judecată, după caz, ar fi pronunțat-o în cazul în care reclamanta ar fi uzat de căile legale de contestare puse la dispoziția sa conform normelor legale mai sus menționate, ceea ce nu poate fi primit.
Analizând culpa procesuală care în cauză aparține deopotrivă reclamantei, cât și pârâtei AFP B., în condițiile admiterii doar parțial a pretențiilor formulate de reclamantă, instanța, în temeiul prevederilor art. 274 și art. 276 C.pr.civ., a
compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 540 lei, suma cea mai mică, obligând pârâta AFP B. să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în măsura admiterii acțiunii. Dovada efectuării cheltuielilor de judecată se regăsește în cuprinsul chitanțelor depuse la dosar, iar componența acestora este următoarea: onorariu expert asistent achitat pentru pârâtă în sumă de 540 lei, iar pentru reclamant - 500 lei avans onorariu expertiză, 420 lei diferență decont expert, 40 lei taxă judiciară și timbru judiciar, 650 lei onorariu avocațial.
În privința pârâtei D. G. A F. P. B. -N., instanța a adoptat soluția respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în ședința publică din_, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia și la înțelege a face trimitere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D. G. A F. P.
B. -N. și A. F. P. B.
.
Prin recursul declarat de D. G. a F. P. B. -N.,
a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate și a încheierii de ședința din data de_, în principal, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângeri prealabile fiscale și în contextul dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003 invocata de către parata-recurenta D. G. a F. P. B.
, iar în subsidiar în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ fiscal ca fiind convingerea instanței în a dispune o asemenea hotărâre, precum și cele pentru care au fost înlăturate apărările, punând astfel instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica soluția adoptata, prin prisma normelor de drept aplicabile spetei.
În motivare arată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile:
Prin acțiunea introductiva precizata de către reclamanta-intimata SC"C. C. " S. ,s-a solicitat instanței de judecata în contradictoriu cu paratele D. G. a
F. P. B. N. și A. F. P. a municipiului B. ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauza dedusa judecații sa oblige paratele în solidar la restituirea sumei de 5.290 lei reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe profit, restitui rea sumei de 13.555 lei reprezentând 6.873 lei TVA suplimentar de plata și 6.682 lei majorări de întârziere TVA,precum și obligarea în solidar a paratelor la plata dobânzilor (nu se precizează ce fel de dobânzi,insa din motivarea în drept a acțiunii introductive rezulta ca este vorba de dobanziie fiscale),calculate de la data achitării de către reclamanta a sumelor solicitate a fi restituite și pana la data plații efective.
Trebuie reținut faptul ca ambele parate chemate în judecata sunt autorități publice care sunt investite legal în materia administrativ fiscala,astfel ca fata de reclamanta-intimata SC,,C. C. "S. ,se manifesta ca organe de realizare a puterii de stat și nu ca persoane fizice de drept civil.
Potrivit art. 52 alin.(1) din Constituția României, persona vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica,printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri este îndreptățită sa obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim,anularea actului și repararea pagubei" iar conform alin.(2) "condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organica".
Prin Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ-lege organica, se prevede ca "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr- un interes legitim de o autoritate publica,printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios
administrativ competente pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzata".
Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, stipulează înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,persoana care se considera vătămata într-un drept al sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior daca acesta exista";.
Pe de alta parte dispozițiile art.109 alin.(2) C.procedura civila arata ca în cazurile anume stabilite de lege,sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile,in condițiile prevăzute de legea speciala.
Coroborarea acestei dispoziții din C.procedura civila cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004,conduce la concluzia ca procedura prealabila administrativa este reglementata ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativa cărei neîndeplinire în termen și condițiile prevăzute de lege,atrage inadmisibilitatea acțiunii așa cum constant s-a pronunțat și înalta Curte de C. și Justiție (ex. Decizia nr. 3268/_, Decizia nr.146/_ ).
Reclamanta susține prin acțiunea introductiva ca la data de_ a formulat o cerere prin care a solicitat paratei A. F. P. a municipiului B.
"operarea în evidentele fiscale a diminuării impozitului pe profit cu suma de 5.788 lei și diminuarea accesoriilor la aceasta suma"
Cum între plăcerea prealabila și acțiunea introductiva trebuie sa existe o identitate de obiect, întrucât numai așa autoritatea publica poate fi deplina măsura de a analiza pretențiile formulate, jurisprudența romana a statuat ca "în cazul în care procedura prealabila nu îndeplinește condițiile pentru a putea fi calificata ca fiind plângerea prealabila ceruta de lege" acțiunea introductiva va fi respinsa ca fiind inadmisibila.
Cu privire la acest aspect se impune a observa următoarele :
prin adresa nr.92/_ înregistrata la parata A. F. P. a municipiului B. sub nr.7967/2011 se solicita operarea în evidentele fiscale a diminuării impozitului pe profit cu suma de 5.788 lei și diminuarea accesoriilor la aceasta suma și anularea obligațiilor de plata stabilite suplimentar la TVA în suma de 6.873 lei și accesoriile aferente.
prin acțiunea introductiva formulata, reclamanta prin petitul nr. 1 solicita restituirea sumei de 5.296 lei reprezentând majorări de întârziere, iar prin petitul nr.2 restituirea sumei de 13.508 lei reprezentând tva - suplimentar de plata și majorări de întârziere ;
prin petitul 3 al acțiunii introductive reclamanta solicita obligarea la plata dobânzilor calculate de la data achitării sumelor a căror restituire se solicita și pana la data plații efective.
Având în vedere cele mai sus precizate,faptul ca legea condiționează exercitarea recursului jurisdicțional de exercitarea în prealabil a recursului administrativ, precum și făptui ca intre plăcerea prealabila și acțiunea introductiva trebuie sa existe o identitate de obiect ceea ce în situația de fata nu exista după cum se poate observa, apreciază ca acest înscris nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificat de instanța ca fiind o plângere prealabila a reclamantei cu privire la pretențiile formulate, astfel încât acțiunea introductiva precizata în varianta celor trei petite ,sa poată fi admisibila în condițiile legii.
Cu privire ia excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contextul dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003.
Prin acțiunea introductiva precizata de către reclamanta-intimata SC"C. C. " S. ,s-a solicitat instanței de judecata în contradictoriu cu paratele D. G. a
F. P. B. N. și A. F. P. a municipiului B. ca prin
hotărârea ce o va pronunța în cauza dedusa judecații sa oblige paratele în solidar la restituirea sumei de 5.290 lei reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe profit,restituirea sumei de 13.555 lei reprezentând 6.873 lei TVA suplimentar de plata și 6.682 lei majorări de întârziere TVA, precum și obligarea în solidar a paratelor la plata dobânzilor (nu se precizează ce fel de dobânzi,insa din motivarea în drept a acțiunii introductive rezulta ca este vorba de dobânzile fiscale) .calculate de la data achitării de către reclamanta a sumelor solicitate a fi restituite și pana la data plații efective.
În materie fiscala, procedura speciala de restituire și de rambursare a sumelor de la buget este reglementata de dispozițiile art.117 C.procedura fiscala și dispozițiile pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/2004.
În lumina dispozițiilor legale antecitate, apreciază ca restituirea sumei solicitate de către reclamanta-intimata ar putea fi posibila numai în situația în care ar fi îndeplinite condițiile legale stipulate prin dispozițiile actelor normative mai sus menționate, ori va rugam sa observați ca restituirea sumelor solicitate de către reclamanta, nu poate fi încadrata în niciuna dintre situațiile enumerate de către art.117 lit.a)-h).
Conform Cap. l pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului,in termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine obligația administrații creanțelor bugetare,aceasta cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțita de documentele necesare din care sa rezulte ca suma solicitata este certa pentru a putea face obiectul unei restituiri.
În condițiile mai sus descrise, apreciază ca acțiunea reclamantei îndreptata împotriva paratelor este inadmisibila și din acest punct de vedere.
Cu privire la fondul cauzei, arată următoarele :
În principal învederam instanței ca prin hotărârea pronunțata,parata- recurenta nu a căzut în pretenții,acțiunea fiind respinsa împotriva acesteia prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive prin încheierea de ședința din data de_ .
Însă reiterează susținerile și apărările formulate în contradictoriu cu reclamanta-intimata și cu reținerile instanței de fond,in contextul în care instanța de control judiciar v-a analiza cauza sub toate aspectele făcând uzanța de dispozițiile art. 304 și 3041C.procedura civila și în situația în care v-a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției.
Astfel arată instanței ca urmare efectuării unei inspecții generale de către Activitatea de I. Fiscala din cadrul Administrației F. P. a municipiului
B., a fost întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 32/_ ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.31/_ prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în suma totala de 51.688 lei reprezentând, taxa pe valoarea adăugata (573 lei), majorări de întârziere (51 lei), impozit pe profit (31.455 lei) și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit ( 19.609 lei).
Uzând de dispozițiile art.205 C.procedura fiscala, reclamanta a formulat o contestație administrativa, prin care a solicitat anularea în parte a masurilor dispuse prin Decizia de impunere nr.31/_, respectiv a solicitat anularea sumei de 46.367 lei din care impozit pe profit (26.758 lei) și majorări de întârziere în suma de 19.609 lei.
Contestația administrativa a fost soluționata de către organul administrativ - jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. N. prin Decizia nr.42/_, soluția dispusa fiind:
- desființarea parțiala a masurilor cuprinse în Decizia de impunere nr.31/_ cu privire la impozitul pe profit în suma de 20.970 lei și dispunerea refacerii controlului cu respectarea prevederilor pct.12.7 din Instrucțiunile aprobate prin
nr.519/2005 și a celor prevăzute în considerente;
respingerea ca neîntemeiata a contestației formulate pentru suma de 5.788 lei reprezentând impozit pe profit și pe cale de consecința menținerea în parte a Deciziei de impunere nr.31/_ pentru aceasta suma;
desființarea în totalitate a masurilor referitoare la majorările de întârziere de 19.609 lei aferente impozitului pe profit din Decizia de impunere nr.31._ referitoare la aceste obligații fiscale, urmând ca în raport cu dispozitivul decizie de soluționare, punctele 1 și 2,organele fiscale ale Activității de I. Fiscala din cadrul Administrației F. P. a municipiului B. sa recalculeze și sa stabilească suma accesoriile aferente impozitului pe profit respinse sau desființate cu respectarea prevederilor art.216 alin.(3) din C.procedura fiscala,republicat cu modificările și completările ulterioare.
Existând pronunțata o soluție definitiva în calea administrativa de atac, reclamanta a uzat de calea jurisdicționala, formulând a acțiune în contencios prin care a solicitat anularea parțiala a Deciziei nr.42/_ emisa de către D. G. a F. P. B. N. pronunțata în dosarul nr.28/2009,pe cale de consecința anularea parțiala a Deciziei de impunere nr.31/_ emisa de către A. F.
P. a municipiului B. - Activitatea de I. Fiscala,anularea parțiala a Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.32/_ și anularea parțiala a Raportului de inspecție fiscala înregistrat la parata de rând 2 sub nr. 196/_ privitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar la plata în suma de 5.788 lei.
Tribunalul B. N., declarându-se competent general,material și teritorial, s-a investit cu soluționarea pricinii astfel ca s-a pronunțata prin Sentința civila nr.88/CA/2010 din data de_ rămasa definitiva și irevocabila prin Decizia civila nr.634/2011 din data de_, în sensul admiterii acțiunii formulate, anularea parțiala a Deciziei nr.42/_ emisa de către D. G. a F. P.
N. pronunțata în dosarul nr.28/2009,pe cale de consecința anularea parțiala a Deciziei de impunere nr.31/_ emisa de către A. F. P.
a municipiului B. - Activitatea de I. Fiscala, a Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr.32/_ și a Raportului de inspecție fiscala înregistrat la AFP B. - AIF sub nr. 196/_, în privința impozitului pe profit suplimentar de plata în suma de 5.788 lei ca fiind nelegale și netemeinice,exonerând pe reclamanta de obligația de plata a acestei sume.
Foarte important de subliniat în analiza cauzei deduse judecații sunt următoarele aspecte:
La data de_ Activitatea de I. Fiscala a procedat la refacerea controlului cu privire la recalcularea și stabilirea sumelor accesoriilor aferente impozitului pe profit respinse sau desființate, fiind astfel emisa Decizia de impunere nr.609/_ prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale bugetare constând în majorări de întârziere în cuantum total de 10.396 lei la impozitul pe profit
Decizie de impunere a fost emisa la data de_, potrivit măsurii dispuse de către Biroul de Soluționare a Contestațiilor nr.42/_ înainte ca sa existe o soluție definitiva și irevocabila cu privire la suma de 5.788 lei contestata, (_ - solutia instanței de fond,_ -solutia instanței de control judiciar);
Decizie de impunere nr.609/_ putea sa fie atacata de către reclamanta în termen de 30 de zile de la data comunicării ei,sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.procedura fiscala.
Reclamanta nu a înțeles sa atace acest act administrativ fiscal ce reprezintă titlu de creanța pentru a-i putea fi deschisa calea jurisdicționala de atac în conformitate cu dispozițiile art.218 C.procedura fiscala în contra unui răspuns sau a unei decizii de soluționare a contestației în calea administrativa de atac cu privire la aceasta.
Neurmarea corespunzătoare a procedurii administrativ-fiscale de către reclamanta face în opinia noastră ca decizia de impunere nr.609/_ prin care au fost stabilite majorările de întârziere în cuantum total de 10.396 lei la impozitul pe profit sa rămână definitiva în sistemul administrativ al cailor de atac, astfel ca aceasta suma cu titlu de majorări de întârziere nu mai poate fi pusa sub discuție din perspectiva unei eventuale anulari sau restituiri Mata timp cat actul administrativ fiscal nu mai poate fi atacat
Este de asemenea important de reținut și faptul ca prin Raportul de inspecție fiscala din data de_ s-a consemnat de către organele de inspecție fiscala ca administratorul societății reclamante este de acord cu sumele stabilite suplimentar, conform declarației date de către acesta în data de_ .
Cât privesc masurile de executare silita întreprinse de către organele de executare silita din cadrul paratei A. F. P. a municipiului B. în dosarul execuțional nr. 03824004/06/_ /15850 ,apreciem ca ele au fost corect demarate, întrucât titlul de creanța (decizia de impunere nr.609/_ ) s-a bucurat de prezumția de legalitate,nu a fost suspendata în condiții legii (întrucât reclamanta a fost de acord cu aceasta obligație stabilita), astfel ca a devenit titlu executoriu după expirarea scadentei de plata a obligațiilor stabilite prin acesta.
Cât privește susținerea reclamantei ca suma de 10.396 lei reprezenta majorări de întârziere a fost achitata potrivit notei contabile nr. 167/_, solicită să se observe că pe de o parte natura obligațiilor achitate de către reclamanta este alta decât cea de majorări de întârziere ia impozitul pe profit, iar cuantumul achitat este de 10.878 lei, altul decât cel de 10.393 lei.
c). Cât privește Decizia nr.511/_ ,referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente, emisa de către parata A. F. P. a municipiului B. în suma totala de 1.939 lei pentru perioada_ -_ . data la care Decizia de impunere nr.31._ a fost suspendata, arată cu privire la aceasta ca majorările de întârziere la impozitul pe profit în cuantum de 1.939 lei stabilite în sarcina reclamantei, au fost corectate urmare punerii în executare a sentinței civile nr.88/CA/2009 rămasa definitiva și irevocabila (scăderea obligației de 5.788 lei), prin Decizia nr.704/01/_ (necontestata de către reclamanta), în sensul reducerii acestora cu suma de 1.428 lei.
Susținerea reclamantei potrivit căreia se impune scăderea întregii sume de
10.393 lei reprezentând majorări de întârziere urmare punerii în executare a sent. civile nr.88/CA/2010 este neîntemeiata în opinia noastră pentru următoarele considerente:
aceste majorări de întârziere nu privesc doar suma de 5.788 lei reprezentând impozit pe profit;
actul administrativ fiscal prin care au fost constatate,stabilite și individualizate este Decizia de impunere nr.609/_ ,ramasa definitiva în sistemul cailor de atac, (nu a fost atacata de către reclamanta);
reclamanta nu deține o hotărâre judecătoreasca rămasa definitiva și irevocabila cu privire la acest act administrativ fiscal care sa dispună anularea lui totala sau parțiala;
organul fiscal nu poate proceda la aceasta data la revocarea actului administrativ fiscal ,întrucât el fost pus în circuitul civil din luna septembrie 2009;
d). Cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei de impunere nr.374/_ în ceea ce privește suma de 6.873 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar, arată următoarele:
chiar daca Tribunalul B. N. retine prin considerente sentinței civile nr.88/CA/2010 ca suma de 430.558.700 lei nu intra în baza de impunere a reclamantei, prin dispozitivul acesteia instanța nu se pronunța nici cu privire la Decizia de impunere nr.374/_ și nici cu privire la taxa pe valoarea adăugata în suma de 6.873 lei, întrucât nu fusese investita cu un asemenea petit în analiza
,astfel ca în ceea ce privește aceasta hotărâre evocata arată ca pe de o parte nu exista o obligație a organului fiscal în operarea unei eventuale scăderi din evidenta a sumei de 6.873 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugata, iar pe de alta parte aceasta nu-l conferă reclamante dreptul sa ceara punerea ei în executare cu privire la suma de 6.873 lei reprezentând taxa pe valoare adăugata.
Apreciind ca solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 6.873 iei reprezentând taxa pe valoarea adăugata este neîntemeiata, considere ca neîntemeiata nici cererea de restituire a sumei de 6.635 lei reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 6.873 lei, (așa cum în mod corect și legal a statuat instanța fondului).
Cu privire la concluziile raportului de expertiza contabila judiciara, efectuat în cauza dedusa judecații, arată :
Instituția nu a înțeles sa formuleze obiecțiuni fata de concluziile lucrări, având în vedere următoarele considerente:
- Cu privire la concluziile expertizei contabile vizând primul obiectiv,nu am înțeles sa contestam modul de calcul a accesoriilor în suma de 5.290 lei,plecând de la baza impozabila de 5.788 lei, întrucât problematica la care trebuie sa răspundă instanța este în principal, nu determinarea cuantumului majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit solicitate de către reclamant,ci daca aceasta este îndreptățită a le solicita.
Din apărările formulate prin scriptul nr. 15.063/_ intitulat întâmpinare, cât și din conținutul adresei nr. 1175/_ emisa de către parata A. F.
P. a municipiului B., depusa la dosarul cauzei, rezulta în mod cert ca paratele nu datorează reclamantei pretențiile, formulate,întrucât toate consecințele fiscale ce au decurs din punerea în executare a Sentinței civile nr.88/CA/2010 ,cu privire la suma de 5.788 lei reprezentând impozit pe profit au fost îndeplinite de către organele fiscale, respectiv, aceasta suma a fost scăzuta din evidentele nominale și centralizate ale fiscului,iar accesoriile calculate prin Decizia de calcul accesorii nr. 511/_ în suma de 1.939 lei pana la data de_ ,data suspendării actului administrative fiscal,au fost diminuate urmare corecției efectuate prin decizia de calcul accesorii nr.704/01/_ cu suma de 1.428 lei.
Toate aceste operațiuni fiscale s-au efectuat ținându-se seama și de Decizia nr. 609/_ prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei majorări de întârziere în cuantum de 10.396 lei la impozitul pe profit, decizie rămasa definitiva prin neatacare în sistemul cailor administrative.
Susține în continuare ca nici din motivarea acțiunii precizate, nici din scriptele depuse în probațiune de către reclamanta, precum nici din concluziile raportului de expertiza contabila,nu se probează și nu se dovedește ca accesoriile determinate în cuantum de 5.290 lei la impozitul pe profit, nu au făcut obiectul diminuării și corecțiilor calcului de accesorii efectuate de către organele de inspecție fiscala prin Deciziile de calcul accesorii nr.511/_ și nr.704/01/_ ,toate în strânsa legătura cu obligațiile accesorii stabilite prin Decizia nr.609/_ .
- Cu privire la concluziile expertizei contabile vizând cel de al doilea obiectiv, de asemenea arătam ca nu a înțeles sa contestam modul de calcul a accesoriilor în suma de 6.682 lei,plecând de la baza impozabila de 6873 lei reprezentând TVA, având în vedere următorul raționament:
Întreg demersul procesual al reclamantei vizând pretențiile formulate,are ca punct de plecare Sentința civila nr.88/CA/2010 pronunțata de către Tribunalul B.
N., rămasa definitiva și irevocabila prin care instanța fondului a desființat în parte Decizia de impunere nr.31/_ cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 5.788 lei.
Ori, cum corect rețin și experții prin raportul de expertiza contabila efectuat în cauza, instanța prin Sentința civila nr.88/CA/2010 nu anulează actul administrativ fiscal și nu dispune masuri în ceea ce privește TVA stabili suplimentar în suma de 6.783 lei.
Prin urmare titlul de creanța fiind menținut ca temeinic și legal de către instanța cu privire la TVA în suma de 6.873 lei, solicitarea de restituire a acestei sume cu acordarea majorărilor de întârziere în cuantum de 6.682 lei calculate de către experți este neîntemeiata, atâta timp cât actul administrativ fiscal a fost menținut de către instanța ca temeinic și legal cu privire la TVA.
Acest aspect a fost în corect analizat și statuat de instanța fondului.
Cat privește capătul de cerere vizând acordarea dobânzilor legale calculate asupra sumei de 5.290 lei, de la data plații și pana la data restituirii efective, arată și apreciază ca acesta este neîntemeiat, arătând următoarele:
Este adevărat faptul ca atunci când o parte este căzuta în pretenții {in speța pârâta-recurenta A. F. P. a municipiului B. ), reclamanta ar putea fi îndreptățită la repararea integrala a prejudiciului produs ,in acest fel fiind respectat principiul echității care impune plasarea solvens-ului de a beneficia de suma ca și cum ar fi folosit-o el însuși, însă trebuie avut în vedere faptul ca reclamanta atât prin acțiunea introductiva cat și prin precizarea de acțiune nu a solicitat acordarea dobânzilor legale pe care instanța le-a acordat, pe de o parte, iar pe de alta parte se poate observa ca nu exista efectuata de către reclamanta nici o motivarea în drept pe un asemenea capăt de cerere.
Prin recursul declarat de A. F. P. B.
, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulata de SC Original Corn S. B. ca netemeinica în ceea ce privește restituirea sumei de
iei și dobânda legala aferenta, precum și a cheltuielilor de judecata.
În motivare arată că societatea comerciala C. C. S. a fost verificata de către inspectorii fiscali din cadrul AIF-DGFP B. -N. cu privire la toate impozitele și taxele pana la data de_, mai puțin impozitul pe profit care a fost verificat pana la data de_ . în urma verificărilor, în urma Raportului de inspecție fiscala nr. 10/_, pri Decizia de impunere nr.31/2009 s-au stabilit în sarcina societății sume suplimentare de piața în cuantum de 51.688 lei, reprezentând:
31.455 lei = impozit pe profit
19.609 (ei = majorări aferente impozitului pe profit
573 lei = TVA
51 lei = majorări aferente TVA.
Ulterior, societatea a formulat sl depus contestație în temeiul art. 205 și următoarele din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, pentru suma de 26.758 reprezentând impozit pe profit și suma 19,609 lei - majorări aferente impozitului pe profit, sume stabilite prin decizia mai sus menționata. Contestația a fost soluționata prin Decizia Biroului soluționare contestații din cadrul DGFP BN nr. 42/_, în sensul anularii sumei de 20.970 lei impozit pe profit și a sumei de 19.609 lei majorări, și s-a dispus, totodată, refacerea controlului. Totodată, prin aceeași decizie, s-a respins ca neîntemeiata contestația cu privire la suma de 5.788 lei - impozit pe profit
Împotriva acestei decizii, SC C. C. S. a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrata în dosarul Tribunalului B. -N. nr._, dosar soluționat prin Sentința Civila nr. 88/CA/2010 din data de_, instanța de judecata pronunțându-se în sensul exonerării reclamantei de obligația de a plați suma de 5788 lei reprezentând impozit pe profit.
Menționează faptul ca organul fiscal a respectat toate dispozițiile stabilite prin Sentința Civila mai sus menționata și prin Decizia Biroului soluționare contestații
din cadrul DGFP BN nr. 42/_, inclusiv referitor Ia refacerea controlului cu respectarea prevederilor pct. 12.7 din instrucțiunile aprobate prin OMFP nr.519/2005, finalizat cu emiterea Raportului de inspecție fiscala încheiat în_ și a Deciziei de impunere nr. 609/_, prin care s-au stabilit în sarcina societății contestatoare obligații de plata în cuantum de 10.396 lei.
Prin acțiunea formulata în prezentul dosar, contestatoarea SC C. C. S. solicita restituirea sumei de 5.296 lei reprezentând sume stabilite prin decizia de impunere nr. 609/_ devenita titlu executoriu, și neatacata în termenul legal, și restituirea sumei de 13.508 lei - TVA și majorări, sume stabilite prin prima decizie, respectiv Decizia de impunere nr.31/2009 și care nu au fost contestate în termenul legai.
Potrivit art. 209 din OG 92/2003® privind Codul de procedura fiscala, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;
Totodată art. 7 din Legea contenciosului administrativ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Având în vedere cele mai sus menționate, solicită instanței să observe ca în cauza dedusa judecații reclamanta nu face dovada realizării unei proceduri prealabile cu instituția noastră pentru sumele solicitate, situație în care apreciem ca acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este inadmisibila.
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la faptul ca sumele reprezentând majorări aferente impozitului pe profit (5.788 lei) au fost calculate eronat, arătam ca în urma reverificărilor efectuate de organul de inspecție fiscala, administratorul societății contestatoare a fost de acord cu sumele suplimentare stabilite prin Raportul de inspecție fiscala din data de_ și Decizia de impunere nr. 609/_, dovada fiind și faptul ca Decizia de impunere nu a fost contestata în termenul prevăzut de lege.
Totodată, cu privire la sumele reprezentând TVA și majorări TVA pe care prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar contestatoarea le solicita, reiteram ca acestea nu au fost contestate, astfel ca Decizia de impunere nr. 31/2009 a fost anulata doar în parte cu privire la impozitul pe profit, sumele reprezentând TVA și majorările aferente rămânând certe, tocmai prin necontestarea lor de către nici o persoana interesata.
Pentru motivele mai sus arătate, solicită instanței modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulata de SC Original Corn S. B. ca netemeinicia în ceea ce privește restituirea sumei de 5.290 lei și dobânda legala aferenta, precum și a cheltuielilor de judecata
În drept, a invocat dispozițiile articolelor 299 și următoarele Cod procedura civila și O.G. nr. 92/2003® privind Codul de procedura fiscala și prevederile Legii 554/2004 - Contenciosul administrativ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 septembrie 2013, S.C. C. C.
S.R.L.
a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarat de pârâte, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată sub forma acțiunii de contencios fiscal, reclamanta solicită ca instanța de fond să dispună obligarea pârâtelor în solidar să restituie acesteia diverse sume de bani cu titlu de creanțe fiscale aspect pe care de altfel îl reține ca atare și instanța de fond în considerentele hotărârii atacate.
Corelativ, instanța de fon reține pe terenul aplicării dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală că în astfel de cereri nu mai este necesară procedura prevăzută de lege și care este concretizată din punct de vedere administrativ procedural prin Ordinul nr. 1899/2004 invocându-se soluția dată în recurs în interesul legii prin Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ.
Trebuie notat explicit că deși teza conform căreia decizia pronunțată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe conform art. 3307din codul de procedură civilă de la 1865, incident în cauză prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, text procedural pe care instanța de fond și-a fundamentat teza admisibilității cererii de restituire direct în justiție fără a se urma procedura prealabilă grefată pe art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, această decizie în recurs în interesul legii nu are tangență cu litigiul de față.
Și este așa, deoarece Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii are ca sferă de aplicare doar raporturile juridice în legătură cu restituirea taxei pe poluare.
Așa cum rezultă din dispozitivul acestei decizii, completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul ÎCCJ a decis în urma admiterii recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și s-a stabilit, între altele, că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Prin urmare, excluderea aplicării procedurii prevăzute de art. 205-218 din Codul de procedură civilă s-a făcut exclusiv în cadrul limitat al procedurii de contestare consacrată de art. 7 din OUG nr. 50/2008.
Astfel fiind, nu există nici un temei legal și procedural pentru a extinde efectele deciziei în recurs în interesul legii peste marginile textului de lege supus interpretării, mai ales că premia unei atari abordări pleacă de la efectele juridice în dreptul intern a unor decizii pronunțate în materia examinată de către jurisdicția de contencios al dreptului Uniunii Europene.
Din această perspectivă, analiza legalității sesizării instanței inclusiv prin prisma parcurgerii procedurii prealabile a contestației prevăzută de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală precum și a obiectului acțiunii judiciare din perspectiva art. 218 alin. 2 din același cod se impune cu prisosință cu atât mai mult cu cât a fost din nou supusă examinării pe calea criticilor de nelegalitate din recurs.
Curtea constată așadar că în litigiul de față instanța de contencios administrativ nu poate fi învestită cu soluționarea directă și nemijlocită a contestației administrative așa cum solicită reclamanta, căci competența de a statua asupra obiectului contestației care este identic cu obiectul acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamantă aparține organului administrativ prevăzut la art. 209 C.pr.fisc.
Cu toate acestea, instanța poate fi învestită în temeiul art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală cu o acțiune întemeiată pe refuzul nejustificat al autorității
publice de a răspunde contestației formulate în baza art. 205 și urm. C.pr.fisc. sau cu o cerere împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative.
În această situație instanța de contencios administrativ are a se pronunța și poate cenzura exclusiv caracterul justificat sau nejustificat al răspunsului autorității publice sau al lipsei răspunsului ori al rezolvării contestației în termenul defipt de lege sau să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ ce emană de la organul de soluționare a contestației.
În fine, Curtea are în vedere că în practica secției de profil a ÎCCJ s-a reținut în mod constant și unitar că procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementate de art. 205-218 C.pr.fisc. este o procedura administrativa prealabilă, iar nu o jurisdicție specială în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. (A se vedea spre pildă, soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor Secției de Contencios Administrativ și fiscal a ÎCCJ la 12 februarie 2007 precum și decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006 a ÎCCJ, precum și Decizia nr. 409/2004 a Curții Constituționale).
Tot astfel, Î. Curte a decis că în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile menționate anterior din Codul de procedură fiscală, fiind astfel obligatorie de urmat procedura contestației pe cale administrativă reglementată de Titlul IX din OG nr. 92/2003, republicată, întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal (A se vedea în acest sens, decizia nr. 1363 din 6 martie 2007 și decizia nr. 1653 din 20 martie 2007).
Față de cele ce precedă, se constată că motivul de recurs axat pe excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta recurentă DGFP a jud. B. -N. este întemeiat, instanța interpretând greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materia analizată astfel că în consens cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nrt. 554/2004 și art. 304 pct. 9 rap. la art. 47, 48 și 312 C.pr.civ. de la 1865, se va admite recursurile se va modifica sentința atacată și, în consecință, conform art. 137 alin. 1 rap. la art. 109 alin. 2 C.pr.civ. corelate cu art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Ținând seama că recursurile au fost examinate pe excepția antamată restul motivelor de recurs nu vor mai fi analizate, examinarea acestora apărând a fi de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. B. -N. și A.
F. P. B. împotriva încheierii din_ și sentinței civile nr. 88 din _
, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de către SC C. C. S. prin administrator judiciar Ș. L. I. ca inadmisibilă.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. A. P.
