Sentința civilă nr. 16657/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16657/2013Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC W. &CO I. E. S. și pe pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei în încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. W. &Co I. E. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C. să se dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 747/_ ca nelegală și netemeinică și, în consecință anularea Deciziei de impunere nr. F-CJ nr. 563/_ privind obligațiile de plată suplimentare, precum și a Raportului de I. Fiscală nr. F-CJ 506 din_ și a procesului-verbal de control al societății încheiat la_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în urma controlului desfășurat de inspectorii din cadrul Direcției Generale a F. P. C. având ca obiectiv verificarea respectării legislației incidente privitoare la impozitul pe profit și T.V.A. în perioada_ -_, s-a întocmit Raportul de inspecție Fiscală atacat și s-a emis procesul verbal de control contestat, în baza cărora organele de control au constatat că au existat nereguli de înregistrare a unor documente aferente unor activități de construcție. Drept urmare, prin Decizia de impunere nr. F-CJ nr. 563/_, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare față de cele achitate, însă reclamanta consideră că actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale și netemeinice deoarece toate livrările de beton efectuate de S.C. Ramun Cons
S.R.L. sunt reale, fiind necesare realizării unui bloc de locuințe ridicat în regie proprie de societatea reclamantă. Toate cantitățile de materiale se regăsesc efectiv încorporate în construcție, lucrările se derulau în luna ianuarie a anului 2009, astfel încât afirmația organului de control conform căreia "contribuabilul nu poate justifica necesitatea prestării serviciilor" este complet străină de realitate. Mai mult în speță este vorba de livrări de bunuri și nu de prestări de servicii. Facturile completate fac referire la imobilul unde au fost livrate (str. Someșului, nr. 15), iar mențiuni referitoare la tichet de cântar sau calitatea betoanelor nu sunt obligatorii pentru înregistrarea contabilă. Cât timp blocul de locuința a fost construit în vederea vânzării apartamentelor rezultate, iar acestea au fost înstrăinate,
profitul obținut fiind înregistrat în contabilitatea societății, este absurd să susții că produsele cumpărate în vederea construirii blocului nu ar fi utilizate în scopul realizării obiectivelor economice ale reclamantei, adică în vederea realizării de venituri impozabile. Nu poate fi juridic acceptabil a fi imputabil unui contribuabil corect, care nu a fost constatat cu alte deficiența în cursul anului 2009, efectuarea incorectă sau tardivă a înregistrărilor contabile de către un cocontractant ocazional. În condițiile în care necesitatea achiziționării produselor și încorporarea lor în construcție pot fi dovedite cu ușurință, nu se poate concluziona că livrările nu există doar din simplul fapt că vânzătorul nu producea betoane. Ele puteau fi achiziționate din altă parte, iar în aceea perioadă de acută criză de lichidități mulți comercianți achitau datoriile prin compensare cu produse din stoc, astfel încât aceste produse puteau ajunge în patrimoniul vânzătorului S.C. Ramun Cons S.R.L. pe diverse căi. Prin decizia de soluționare a contestației se susține că din moment ce organul de control are dreptul de a verifica și situația înregistrărilor contabile ale partenerilor comerciali, înseamnă că automat ar avea dreptul discreționar de a stabili care operațiuni ar fi reale și care nu în funcție exclusiv de situația acestor parteneri și fără a verifica corespondența cu realitatea. Reclamanta consideră ca fiind inacceptabilă o astfel de concluzie care nu are la bază nici un text legal. Simplul fapt că legea permite și verificări la parteneri comerciali nu atrage automat răspunderea celui verificat pentru eventuale nereguli în înregistrările contabile ale acestora. Nu se poate trage concluzia că operațiunile ar fi fictive atât timp cât s-a dovedit că mărfurile facturate au fost livrate. Nu în ultimul rând, reclamanta a înregistrat aceste operațiuni respectând toate regulile contabile. Similar, organul de soluționare a contestației a considerat că au existat prestări de servicii - conform situației de lucrări, efectuate de către
S.C. MMLS Construct S.R.L., care nu ar corespunde unor operațiuni economice reale și care nu s-ar justifica din punct de vedere economic. Și se invocă pe de o parte faptul că societatea nu ar fi înregistrat în contabilitatea proprie aceste operațiuni. Cu toate acestea, se recunoaște că operațiunile se regăsesc în declarațiile rectificative depuse de S.C. MMLS Construct S.R.L. Deși se afirmă că rectificativele ar fi fost depuse după începerea controlului, data reținută pentru depunerea rectificativei,_, este evident anterioară perioadei de derulare a controlului (_ -_ conform Raportului de I. fiscală). Subliniază reclamanta că raporturile contractuale s-au desfășurat pe bază de contract de prestări servicii semnat cu S.C. MMLS Construct S.R.L. Toate lucrările sunt efectuate pe bază de situație de lucrări însușită de ambele părți semnatare, însă cel mai important aspect este acela că toate lucrările sunt reale, fiind necesare realizării unui obiectiv al societății,
"Capelă funerară cimitir Apahida". Toate cantitățile de materiale se regăsesc efectiv încorporate în construcție, lucrările sunt efectuate în vederea realizării obiectivului, astfel încât afirmația organului de control conform căreia "operațiunea nu ar avea un scop economic" este complet străină de realitate. Nu poate fi juridic acceptabil a fi imputabil unui contribuabil corect efectuarea incorectă sau tardivă a înregistrărilor contabile de către un cocontractant ocazional. In condițiile în care necesitatea achiziționării produselor și serviciilor și încorporarea lor în construcție pot fi dovedite cu ușurință, în condițiile în care raporturile juridice dintre părți au fost derulate pe bază de contract și situații de lucrări, nu se poate concluziona că prestările de servicii nu există doar din simplul fapt că prestatorul nu a ținut evidența contabilă completă. Nu în ultimul rând, reclamanta a înregistrat aceste operațiuni respectând toate regulile contabile. Mai arată reclamanta că pentru anul 2011, organele de control au refuzat să ia în considerare pentru calculul impozitului pe profit și a dreptului de deducere a T.V.A. o factură emisă de către S.C. Nord Media Grup S.R.L. la data de_, pentru executarea de lucrări de construcție cu materialele proprii ale antreprenorului deoarece serviciile nu ar fi fost prestate, aspect dedus din faptul că antreprenorul nu ar fi înregistrat una dintre facturi în contabilitatea proprie și din faptul că suma înscrisă în factură nu ar fi fost achitată până la finele anului 2011. Reclamanta arată că
raporturile dintre societate și S.C. Nord Media Grup S.R.L. s-au derulat pe bază de contract semnat de către părți, contract cu legalizare de semnătură notarială și că vizează o practică comercială curentă, utilizată și în raporturile cu alți parteneri, ca valoarea lucrărilor de antrepriză să fie compensată cu valoarea unor apartamente în blocul de locuințe care se ridică. Primul motiv invocat de către organul de control, și anume că nu ar fi fost achitată contravaloarea facturii înregistrată în contabilitate la data de_, este în contradicție cu contractul care guvernează raporturile dintre părți, prin care s-a stabilit ca valoarea integrală a lucrărilor de antrepriză să fie compensate, în baza contractului, cu valoarea apartamentelor a căror proprietate urmează a fi transmisă antreprenorului la momentul finalizării lucrărilor. În consecință, o astfel de plată nu avea de ce să fie efectuată. La fel de absurdă este și cealaltă constatare a organului de control, deoarece toate lucrările pentru care s-au emis facturi sunt real executate la imobilul în construcție din corn. Apahida, str. Cîmpului, nr. 2, și au la bază situații de lucrări. Factura a cărei înregistrare a fost considerată incorectă de către organul de control are la bază o Situație de lucrări însușită prin semnătură si ștampilă de către ambele părți, pentru lucrări finalizate la data emiterii facturii. Mai mult, factura este înregistrată în Jurnalul partenerului comercial mult anterior datei controlului. În ceea ce privește taxele și accesoriile aferente sumelor imputate pentru operațiunile evidențiate la punctele 1-3, acestea sunt neîntemeiate și nelegale în condițiile în care sumele imputate suplimentar nu se justifică, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm. din C.pr.fiscală, dispozițiile legale incidente din Codul Fiscal.
Pârâta D. G. a F. P. a județului C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamanta invocă aceleași motive formulate și prin contestație, dar nu combate în nici un fel decizia de soluționare a contestației (fila 64). În ceea ce privește criticile de nelegalitate aduse deciziei de impunere F-CJ- nr. 563/_ privind obligațiile de plata suplimentare, solicită instanței sa observe ca Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 747/_ răspunde la toate acestea, pârâta însușindu-și în întregime concluziile.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit de exp. A. G. (filele 77-211) respectiv proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. Fătăcean G. (filele 214-223, 242-244).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 506/_ (filele 19-30) și a procesului-verbal de control din data de_ (filele 36-38), pârâta D. G. a F.
P. a județului C. a emis în sarcina reclamantei S.C. W. &Co I. E. S.R.L. Decizia de impunere nr. F-CJ 563/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 66.066 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit, suma de 20.378 lei majorări de întârziere aferente acesteia, suma de 10.007 lei penalități de întârziere, suma de 112.800 lei reprezentând diferența suplimentară de taxă pe valoarea adăugată, suma de 42.011 lei majorări de întârziere și suma de 23.097 lei penalități de întârziere.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr.747/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C. (filele 11-18), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Cu titlu prealabil, se constată că reclamanta S.C. W. &Co I. E. S.R.L. solicită a se dispune anularea în întregime a deciziei de soluționare a contestației, a deciziei de impunere
și a actelor fiscale care au stat la baza emiterii acesteia dar își formulează apărările doar în ceea ce privește livrările de materiale realizate de S.C. Ramun Cons S.R.L., S.C. MMLS Construct S.R.L. și S.C. Nord Media Grup S.R.L.
De altfel, contestația reclamantei a fost respinsă ca nemotivată pentru suma totală de
65.005 lei, formată din suma de 4.754 (4.648 lei + 106 lei) majorări TVA, suma de 6.177 (5.734 lei + 443 lei) penalități de întârziere TVA, suma de 40.649 lei impozit pe profit, suma de 6.442 (6.227 lei + 215 lei) majorări impozit pe profit și suma de 6.983 (6.097 lei + 886 lei) penalități impozit pe profit.
Reținând că prin prezenta cerere reclamanta nu a susținut și dovedit că ar fi motivat în mod corespunzător contestația cât privește sumele redate, caz în care s-ar fi impus obligarea organului fiscal la soluționarea pe fond a contestației și sub acest aspect, urmează că acțiunea va fi din start respinsă pentru suma totală de 65.005 lei.
Cu privire la sumele contestate de reclamantă, se reține că în baza prevederilor art. 6 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organul fiscal a apreciat că operațiunile economice desfășurate de societatea S.C. W. &Co I. E. S.R.L. cu societățile S.C. Ramun Cons S.R.L.,
S.C. MMLS Construct S.R.L. și S.C. Nord Media Grup S.R.L. nu sunt conforme cu realitatea, iar facturile emise de acestea nu constituie document justificativ. Pe cale de consecință, s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 209.354 lei ce reprezintă: suma de 25.417 lei impozit pe profit, suma de 13.936 lei majorări de întârziere impozit pe profit, suma de 3.024 lei penalități impozit pe profit, suma de 112.800 lei TVA, suma de 37.257 lei majorări de întârziere TVA, suma de 16.920 lei penalități TVA.
În ceea ce privește furnizorul S.C. Ramun Cons S.R.L., din consultarea bazei de date a aplicației phoenix s-a constatat că acesta nu a depus declarația privind impozitul pe profit, pentru perioada_ -_ și că nu a înregistrat nici un venit în trim. I 2009 (nici din livrări beton). De asemenea, în Decontul privind TVA depus sub nr.3180/_ pentru luna ianuarie 2009, S.C. Ramun Cons S.R.L. nu a colectat TVA pentru cele 30 de facturi fiscale emise către S.C. W. &Co I. E. S.R.L. și nu a depus bilanț pentru anul 2009.
Având în vedere aspectele verificate pentru determinarea realității tranzacțiilor desfășurate și ținând cont că S.C. Ramun Cons S.R.L. este în insolvență începând cu data de_, rezultă că reclamanta nu a avut relații comerciale cu această societate, fapt pentru care echipa de inspecție fiscală nu a considerat că aceste operațiuni de livrări de beton sunt reale. Realitatea acestora putea fi dovedită doar prin evidențierea lor în contabilitatea celor două firme dar care nu numai că nu au depus bilanț pentru anul 2009, dar S.C. Ramun Cons
S.R.L. a și intrat în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 începând cu _
, dată de la care nu mai putea desfășura activitate.
În ceea ce privește furnizorul S.C. MMLS Construct S.R.L., echipa de inspecție fiscală a constatat că achizițiile de la această firmă nu au fost declarate prin Declarația privind livrările /prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul României 394 din semestrul I 2010 înainte de începerea controlului.
Mai mult, doar după demararea controlului S.C. MMLS Construct S.R.L. a depus declarație rectificativă la formularul 394 în data de_ și_ pentru anii 2009, 2010 și 2011, având în vedere neconcordanțele existente între aceste societăți. Mai arată organul fiscal că prin declarațiile rectificative depuse de societate nu au fost eliminate neconcordanțele existente sesizate ca urmare a controlului efectuat la S.C. W. &Co I. E.
S.R.L. De asemenea, S.C. MMLS Construct S.R.L. nu a declarat potrivit Declarației privind impozitul pe profit, înregistrată sub nr. 1996/_ pentru perioada_ -_ nici un fel de venit, declarația fiind pe zero .
Din Decontul privind TVA depus sub nr. 56308/_ pentru luna mai și nr.61825/_ pentru luna iunie 2010, S.C. MMLS Construct S.R.L. nu a colectat TVA (nici pentru facturile fiscale emise către S.C. W. &Co I. E. S.R.L.), deconturile fiind cu zero.
În concluzie, ca urmare a celor constatate de echipa de inspecție fiscală, a rezultat că serviciile facturate de S.C. MMLS Construct S.R.L. nu au fost prestate, iar documentele care fac obiectul tranzacției respective sunt considerate ca fiind documente nelegale de proveniență și care nu îndeplinesc condițiile de documente justificative conform prevederilor art. 6 alin. 2 și 3 din Legea nr. 82/1991.
În ceea ce privește pe furnizorul S.C. Nord Media Grup S.R.L., acesta a emis un număr de 6 facturi către S.C. W. &Co I. E. S.R.L. în valoare de 935.880 lei, din care TVA aferentă în sumă de 181.138 lei. Din această sumă, S.C. Nord Media Grup S.R.L. a înregistrat în contabilitate un număr de 5 facturi în valoare totală fde 935.880 lei, din care TVA 181.138 lei. Societatea a colectat TVA în suma de 87.097 lei, restul sumei de 94.041 lei fiind trecut pe contul 4428 TVA în așteptare.
În schimb, factura nr. 36/_ ce reprezintă "Lucrări executate, manoperă și material conform situației de lucrări"; în valoare totală de 252.960 lei, din care TVA 48.960 lei nu a fost înregistrată contabil de S.C. Nord Media Grup S.R.L. și ca urmare aceasta nu a declarat la organul fiscal veniturile realizate și nici TVA colectată aferentă.
Pe cale de consecință, echipa de inspecție fiscala a considerat cheltuielile înregistrate în baza acestor facturi ca și cheltuieli nedeductibile fiscal.
În primul rând, se reține că prin raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în cauză de exp. A. G. (filele 77-211) au fost verificate livrările de beton efectuate de
S.C. Ramun Cons S.R.L. iar expertul a concluzionat că betonul livrat în baza facturilor din luna ianuarie 2009 în cantitate de 300 mc se regăsește la blocul de locuințe construit de reclamantă pe str. Someșului nr. 15, Apahida și că aceste livrări erau necesare realizării construcției.
De asemenea, și lucrările efectuate de S.C. MMLS Construct S.R.L., imputate prin raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 506/_ și prin procesul verbal de control din data de_, se regăsesc la obiectivul "Capelă funerară cimitir Apahida"; construit de S.C. W.
&Co I. E. S.R.L. De asemenea, lucrările erau necesare realizării construcției și au la bază un contract de prestări servicii semnat de ambele părți și situații de lucrări însușite de părțile semnatare.
În fine, și lucrările efectuate de S.C. Nord Media Grup S.R.L. se regăsesc la imobilul din comuna Apahida, str. Câmpiei nr. 2, construit de reclamantă iar lucrările erau necesare realizării construcției blocului și au la bază situații de lucrări însușite de ambele părți semnatare.
Apoi, în opinia expertului contabil Fătăcean G. (filele 214-223, 242-244), înregistrările contabile efectuate în evidentele S.C. W. &Co I. E. S.R.L. privitoare la operațiunile contabile vizate prin raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 506 din_ și procesul-verbal de control aferent au la bază documentele justificative cerute de lege (facturi, situații de lucrări etc.). Înregistrările în contabilitate se reflectă în mod corect în conturi, cu excepția înregistrării achiziției și consumului de beton care însă nu denaturează rezultatul și nu creează prejudiciu fiscal, expertul neputând exprima o opinie tranșantă asupra realității tranzacțiilor.
Sub acest din urmă aspect, se reține că prin Hotărârea Ecotrade din 8 mai 2008 (Cauzele conexe C-95/07 și C-96/07), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dispus în mod expres: "Astfel, nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru în temeiul art.18 alin. (1) lit.(d) din a șase directivă nu poate să o priveze de dreptul său de deducere, din moment ce, în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor trebuie să fie acordată, dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile
";.
Întreaga jurisprudență comunitară este în sensul că, în aprecierea realității fiscale a operațiunii economice a contribuabilului, conținutul formal al documentelor, inclusiv al facturii, nu trebuie absolutizat și că informațiile care trebuie cuprinse în acestea trebuie să fie suficiente pentru a determina persoana impozabilă și realitatea operațiunii economice, singura situație în care trebuie exclus caracterul real al unei operațiuni economice este aceea în care se efectuează tranzacții fictive, "acestea putând fi demonstrate prin declarații false ale cifrei de afaceri sau prin facturi false";
(punctul 59 din Hotărârea Halifax a CJUE, C-255/02). Proba caracterului fictiv trebu ie realizată de căt re
organele de control fiscal
. Acestea trebuie să realizeze proba în așa manieră încât să se răstoarne prezumția de nevinovăție de la care ar trebui să se pornească. Simpla analiză documentară a stării de fapt fiscale nu poate fi asimilată cu analiza realității operațiunilor. Această analiză documentară reprezintă doar o etapă dintr-un proces complex de operațiuni care cuprind analize și anchete faptice ale operațiunilor unui contribuabil și care împreună conduc la stabilirea realității unei operațiuni (art.94 alin.3 C.proc. fisc.).
Directiva a șasea trebuie interpretată ca interzicând orice drept al unei persoane impozabile de a deduce TVA plătită în amonte, dacă tranzacțiile din care acest drept derivă constituie o practivă abuzivă.
Pentru a fi în prezența unei practici abuzive, este necesar, în primul rând, ca tranzacțiile în cauză, indiferent de aplicarea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile relevante ale Directivei a șasea sau ale legislației naționale care o transpune, să aibă ca efect obținerea unui avantaj fiscal a cărui acordare ar fi contrară scopului acestor prevederi. În al doilea rând, trebuie de asemenea să rezulte dintr-un număr de factori obiectivi că scopul esențial al acestor tranzacții este obținerea unui avantaj fiscal.
Atunci când există o practică abuzivă, tranzacțiile implicate trebuie să fie redefinite astfel încât să se restabilească starea de fapt relevantă în absența tranzacțiilor care constituie o practică abuzivă";. (CJE, cauza C-255/02, Halifax plc, Leeds Permanent Development Services Ltd, County Wide Property Investments Ltd c.Commissioners of Customs / Excise, publicată în Culegere 2006, p.I-1609).
Bazându-se pe hotărârea pronunțată în afacerea Halifax, Curtea a decis că Directiva a șasea interzice orice drept al unei persoane impozabile de a deduce TVA plătită în amonte dacă tranzacțiile din care acest drept derivă constituie o practică abuzivă. (CJE, cauza C-223/03, University of Huddersfield, publicată în Culegere 2006, p.I-1751).
Dreptul de a deduce TVA plătită în amonte al unei persoane impozabile care desfășoară asemenea operațiuni nu poate fi afectat de faptul că în lanțul din care tranzacția face parte o altă tranzacție anterioară sau subsecventă este viciată de fraudă în materie de TVA, fără ca persoana impozabilă să știe sau să aibă vreun mijloc să afle despre aceasta. De asemenea, problema dacă TVA pentru vânzarea ulterioară sau anterioară a bunurilor în cauză utilizatorului final a fost sau nu virată la bugetul public este irelevantă pentru dreptul persoanei impozabile de a deduce TVA plătită în amonte";. (CJE, cauzele reunite C-354/03, C-355/03 și C-484/03, Optigen, Fulcrum Electronics și Bond House Systems, publicată în Culegere 2006, p.I-384).
Curtea a decis că atunci când beneficiarul unei livrări de bunuri este o persoană impozabilă care nu a știut și nu putea să știe că tranzacția în cauză era conexă unei fraude
comise de vânzător, art.17 din Directiva a șasea trebuie interpretat în sensul că interzice o regulă națională care, bazându-se pe împrejurarea că respectivul contract de vânzare- cumpărare este nul (întrucât o dispoziție a legii civile califică drept nul absolut orice contract ce contravine ordinii publice), are ca efect faptul că respectiva persoană impozabilă nu-și poate exercita dreptul de deducere pentru TVA plătită în amonte. (CJE, cauzele reunite C-439/04 și C-440/04, Axel Kittel și Recolta Recycling, nepublicate a se vedea R.Bufan, M.Ș.Minea,Codul fiscal comentat, ed. Wolters Kluwer, București 2008, p.872 ).
De asemenea, în cauza C-642/11, Stroy trans EOOD împotriva Direktor na Direktsia "Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto - Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite, CJUE arată că:
"În plus, la punctele 61-65 din Hotărârea Mahagében și Dávid, citată anterior, Curtea a statuat că administrația fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, pe de o parte, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispune de calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că și-a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privință
Rezultă că o instanță națională chemată să decidă dacă, într-un caz particular, o operațiune impozabilă lipsea și în fața căreia administrația fiscală s-a întemeiat în special pe nereguli săvârșite de emitentul facturii sau de unul dintre furnizorii acestuia, precum lacune în contabilitate, trebuie să vegheze ca aprecierea elementelor de probă să nu ajungă să lipsească de sensul său jurisprudența amintită la punctul 48 din prezenta hotărâre și să îl oblige în mod indirect pe destinatarul facturii să efectueze verificări legate de contractantul său, lucru care, în principiu, nu îi incumbă
";.
În lumina acestei jurisprudențe, se reține că, în speță, organul de inspecție fiscală i-a refuzat reclamantei acordarea dreptului de deducere în considerarea conduitei proprii a altor societăți, care au emis facturi deși erau declarate inactive, nu au înregistrat facturile emise ori nu au depus declarațiile privind impozitul pe profit ori declarația 394. Or, îndeplinirea acestor obligații cade doar în sarcina respectivelor societăți. Răspunderea în materie fiscală este una personală, sancționarea reclamantei pentru modul în care unul dintre partenerii săi contractuali își îndeplinește sau nu obligațiile fiscale nefiind prevăzută de lege.
Un aspect deosebit de important în analiza realității operațiunilor comerciale desfășurate între reclamantă și partenerii săi contractuali îl reprezintă faptul că reclamanta a achitat integral contravaloarea facturilor emise.
Pentru acestea, deoarece organele de control fiscal nu au făcut proba caracterului fictiv al operațiunilor care au stat la baza emiterii facturilor și nu au dovedit că tranzacțiile din care derivă dreptul de deducere a TVA constituie o practică abuzivă, trebuie recunoscută realitate operațiunilor prezentate și dreptul de deducere în favoarea reclamantei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală raportat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. W. &Co I. E. S.R.L. și se vor anula parțial actele fiscale contestate, în sensul menținerii acestora pentru suma de 65.005 lei mai sus detaliată.
În temeiul art. 274, art. 276 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei totale de 7.965 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariilor experți achitate de reclamantă (filele 226, 228, 237,
238) și contravaloarea parțială a onorariului avocațial - se acordă cota de 3/4 din onorariul de 3.100 lei (fila 247), raportat la proporția de anulare a actelor fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. W.
&Co I. E. S.R.L.,
cu sediul în corn. Apahida, str. Libertății, nr. 1, jud. C., CUI RO 2888347, înmatriculată la ORC C. sub nr. J_, cu sediul procesual ales la cab.av. D. Șerban, cu sediul în C. -N., str. N., nr. 2-4, ap. 23, jud. C., în contradictoriu cu pârâta
G. Regională a F. P. C. -N.,
cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. .
Anulează în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 747/_ și, subsecvent, Decizia de impunere nr. F-CJ 563/_ privind obligațiile de plată suplimentare, raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 506/_ și procesul-verbal de control din data de_, pe care le menține pentru suma totală de 65.005 lei, formată din:
suma de 4.754 (4.648 lei + 106 lei) majorări TVA;
suma de 6.177 (5.734 lei + 443 lei) penalități de întârziere TVA;
suma de 40.649 lei impozit pe profit;
suma de 6.442 (6.227 lei + 215 lei) majorări impozit pe profit;
suma de 6.983 (6.097 lei + 886 lei) penalități impozit pe profit.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.965 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
Președinte,
A. G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.
Red.A.G.C./Tehnored. VAM/4 ex./_
