Sentința civilă nr. 11625/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11625/2013
Ședința publică din 09 iulie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul
S. R. F., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei și în încheierile de ședință din data de_ și_, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. R. F., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. PUBLICE C., a solicitat anularea în parte a Deciziei nr.123/_, anularea în parte a Deciziei de impunere nr.8030/_ și a raportului de inspecție fiscală nr.8030/_ emise de pârâtă, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 38.805 lei achitată prin O.P. nr.1/_, cu dobânda fiscală de la data de_ și până la data restituiri efective, și a dobânzii prevăzute de OG 9/2000 pentru perioada_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate de pârâtă, au fost întocmite Decizia de impunere nr.8030/_ și Raportul de inspecție fiscală nr.8030/_, stabilind în sarcina sa obligația de plată a sumei de 38.805 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Reclamantul a mai arătat că această sumă a fost achitată în data de_ în contul pârâtei și că împotriva actelor administrativ-fiscale susmenționate a formulat contestație, iar prin Decizia nr.123/_ emisă de pârâtă, contestația a fost respinsă în totalitate.
De asemenea, a învederat că, in ceea ce privește calitatea de "persoane impozabile" in sensul plații TVA pentru persoanel fizice care au livrat construcții și terenuri in perioada 2004 - 2009 se pot reține următoarele:
In perioada 2004 - 2006, legea națională exclude expres aceste persoane din randul
"persoanelor impozabile";, considerând ca aceste persoane nu desfășoară "activități economice".
Reclamanta a susținut că pentru perioada 2007 - 2009, persoanele fizice care au livrat terenuri și construcții nu aveau de asemenea obligația de a se înregistra ca plătitori de TVA intrucat legislatia comunitara și jurisprudența comunitara care ar fi putut constitui repere ale noțiunilor de "activități economice"; și "persoane impozabile" nu era accesibila și previzibila, legislatia natională nu conținea niciun fel de explicatii utile in acest sens, iar practica administrativa a organelor fiscale era in sensul excluderii acestor operațiuni din sfera de aplicare a TVA.
Consecințele juridice ale acestei stari de fapt și de drept sunt acelea ca persoanele fizice in cauza nu aveau obligația inregistrarii ca persoane impozabile și nici obligația de a colecta și varsa la bugetul de stat TVA aferenta tranzacțiilor, astfel că asemenea obligații fiscale nu pot fi in mod legal stabilite in sarcina persoanelor fizice respective la nivelul anului 2010.
Reclamanta a apreciat că în aceste condiții, se impune anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscala pe motiv ca ele sunt intocmite cu incalcarea principiului constitutional al neretroactivitații legii și cu incalcarea principiului european și conventional al securitații juridice.
Așa cum rezulta din prevederile Codului fiscal in vigoare la data efectuarii operațiunilor in discuție, operațiunile efectuate nu intrau in sfera de impozitare a TVA și obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică.
Deoarece a instrainat bunurile imobile in cauză pentru scopuri personale, este evident faptul ca nu are calitatea de "persoana impozabila" și nu a realizat o "activitate economica" in sensul prevederilor privind TVA cunoscute la acel moment.
Daca instanța nu ar valorifica argumentele referitoare la anularea raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere pentru lipsa temeiului juridic, se solicita constatarea inexistenței unei "persoane impozabile" și a unei "activități economice", cu consecința ca toate cele reținute in raportul de inspecție fiscala și decizia de impunere sunt nefondate.
Astfel, trebuie observat faptul ca dispozițiile Codului fiscal [art. 127 alin. (2)] și dispozitiile Normelor metodologice aferente [pct. 1521 alin. 3 din H.G. nr. 44/2004], in vigoare in perioada 2008 - 2009, nu permiteau o alta concluzie decat aceea ca vanzarea, de catre o persoana fizica, a unor locuințe aflate in proprietatea personala, nu reprezinta o activitate economica in sensul prevederilor privind taxa pe valoarea adaugata.
Interpretarea legala a noțiunilor de "persoana impozabila", "activitate economica" și "venituri cu caracter de continuitate" a fost facuta de legiuitorul roman, pe baza principiilor ce reies din jurisprudența Curții, doar de la 1 ianuarie 2010 iar reclamantul s-a conformat imediat noilor dispoziții legale și a solicitat inregistrarea ca platitor de TVA, prin opțiune, la inceputul anului 2010, dupa lectura noilor dispoziții legale. Raportat la aceste elemente, reclamantul a apreciat că nu a desfașurat o "activitate economica" in perioada 2008-2009, in sensul interpretarii date acestei noțiuni dupa_, și ca prin urmare nu avea calitatea de "persoana impozabila" in materie de TVA.
In subsidiar, reclamantul a arătat că daca instanța ar aprecia ca a desfășurat in perioada 2008 - 2009 o "activitate economica" și a dobândit astfel calitatea de "persoana impozabila", optează pentru o soluție subsidiara, bazata pe nelegalitatea modului de aplicare a legii.
Reclamantul a învederat că în literatura de specialitate s-a indicat faptul ca dreptul de deducere este dreptul recunoscut de lege persoanelor impozabile plătitoare de TVA, beneficiare ale livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, de restituire a taxei aferente acestor operatiuni și că dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata ia naștere in momentul in care taxa devine exigibila.
Dreptul de a deduce TVA aparține oricărei persoane impozabile asupra bunurilor care i- au fost livrate sau urmează sa îi fie livrate, pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează sa îi fie prestate de o alta persoana impozabila și nu in ultimul rând asupra TVA achitat pentru bunurile importate, daca acestea sunt destinate desfașurarii de:
operatiuni taxabile;
operatiuni de livrari de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata și a celor ce rezulta din activități economice pentru care locul livrării/prestarii este considerat a fi in străinătate, daca taxa pe valoarea adaugata ar fi deductibila, in cazul in care operațiunea s-ar desfașura in tara.
operatiuni scutite de taxa, fiind incluse in aceasta categorie scutirile pentru exporturi sau alte operatiuni similare, pentru livrari intracomunitare și pentru transportul international și intracomunitar, scutirile speciale legate de traficul international de bunuri și nu in ultimul rand scutirile pentru intermediari;
operațiuni precum: prestarile de servicii financiare și bancare; operatiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare și/sau de reasigurare; transferul tuturor activelor sau al unei parți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active și pasive, ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea, indiferent daca e facut cu plata sau nu ori ca aport in natura la capitalul unei societăți, in condițiile in care primitorul activelor este o persoana impozabila daca taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, persoanele interesate trebuie sa faca potrivit prevederilor legale, dovada acestui drept. Astfel, pentru bunurile care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate și pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura ce trebuie sa îndeplinească conditiile prevazute la art. 155.
De asemenea, s-a susținut că orice persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA, conform prevederilor art. 153 C. fisc, are dreptul sa scada din valoarea totala a taxei colectate, pentru o perioada fiscala, valoarea totala a taxei pentru care, in aceeași perioada, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere. Exercitarea dreptului de deducere prin decontul de taxa se face chiar daca nu exista o taxa colectata. Potrivit art. 1471 alin. 2 C. fisc, persoana impozabila își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale in care sunt îndeplinite condițiile susmenționate sau printr-un decont ulterior, într-un termen de maximum 5 ani de la data la care a luat naștere dreptul de deducere.
In prezenta speța, in cadrul inspecției fiscale, reclamantul a solicitat ca in cazul reținerii obligației de a plăti TVA, sa se aplice și dispozițiile legale corespondente referitoare la dreptul de deducere, însă la întocmirea raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere nu s-a ținut cont de acest lucru, deși a prezentat organelor de inspecție fiscala toate documentele ce atesta achizițiile efectuate in perioada 2008 - 2009, pentru care a solicitat exercitarea dreptului de deducere.
In cuprinsul deciziei de soluționare a contestaiei s-a menționat mai clar acest refuz: in opinia fiscului, datorita faptului ca in perioada relevanta nu s-a înregistrat la cerere ca plătitor de TVA, in momentul depășirii plafonului de 35.000 euro cifra de afaceri, nu i se recunoaște dreptul de deducere al TVA.
Reclamantul a apreciat ca acest refuz este nelegal, pentru urmatoarele motive:
Formal, reclamantul îndeplinește conditiile prevazute de art. 145 C. fisc. pentru exercitarea dreptului de deducere:
livrările de bunuri și serviciile prestate sunt destinate operațiunilor impozabile (fiind vorba de materiale de construcții, servicii de construcții, etc);
pentru livrările de bunuri și prestarile de servicii in cauză deține facturi fiscale.
Din moment ce organul fiscal a stabilit faptul ca data la care reclamantul era obligat sa se inregistreze ca platitor de TVA este data de_, dispunand inregistrarea sa din oficiu, este evident faptul ca de la aceeași data avea și dreptul de deducere al TVA aferente achizițiilor efectuate. Numai astfel se poate respecta principiul neutralității fiscale a TVA, proiectata in aceea ca dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității TVA.
Spre aceeași concluzie conduce și o speța soluționata de Curtea de Justiție Europeană. In lumina acestei jurisprudențe, are dreptul nu numai la deducerea TVA aferenta achizițiilor efectuate după data de_, ci și a achizițiilor efectuate anterior datei de_, in vederea realizării de operațiuni impozabile după aceasta data.
Reclamantul a mai susținut că în speță s-au aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la cota redusa de 5% TVA, deoarece atata timp cat Codul fiscal nu prevede condiții furnizarii unei declaratii notariale, ci doar îndeplinirea obiectiva a condițiilor prevăzute de art. 140 alin. 21 lit. c)
fisc, a apreciat ca acest lucru nu poate fi stabilit prin norme.
Reclamantul a considerat că se impune exonerarea sa de la plata majorarilor de intarziere, întrucat in speță nu au fost respectate exigențele art. 6 par. 2 și 3 din Convenție, in special cele referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție și respectarea drepturilor apărării.
În ceea ce privește restituirea sumei de 38.805 RON și dobanzile aferente, reclamantul a susținut că prin ordinul de plata nr.1 din_ a achitat această sumă în contul pârâtei și se impune acordarea dobanzilor aferente acestei sume, astfel: pentru perioada cuprinsa intre_ și data restituirii efective, se solicita dobanda legala in materie fiscala prevazuta de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 C. pr. fisc. Avand in vedere faptul ca organul fiscal a refuzat nejustificat sa dea curs cererii de restituire din_, dobanzile curg la expirarea unui termen de 45 de zile de la data formularii cererii de restituire.
Reclamantul a considerat că a suferit un prejudiciu și in perioada_ -_, cand aceasta suma s-a aflat la dispoziția fiscului, astfel că in temeiul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1
la CEDO, se solicită repararea prejudiciului cauzat prin obligarea fiscului la plata dobanzii legale prevazute de O.G. nr. 9/2000 pentru aceasta perioada.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. Publice a Județului C., a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și a invocat excepțiile de conexitate, solicitând conexarea prezentului dosar la dosarul nr._, și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în urma înstrăinării de către reclamant împreună cu 6 persoane a 122 din cele 132 de apartamente construite, precum și a unui număr de 29 de locuri de parcare și 2 terenuri în perioada 2008-2009, acesta intră in categoria persoanelor impozabile în conformitate cu prevederile art.127 alin.1 și 2 din Legea nr. 571/2003, iar construirea și valorificarea a 122 de apartamente reprezintă operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA- ului, reclamantul având obligația să se înregistreze în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Deoarece reclamantul a devenit plătitor de TVA începând cu data de 0_, obligație legală care nu a fost dusă la îndeplinire de acesta, organul de inspecție fiscală a procedat la stabilirea de obligații fiscale în sumă de 32.939 lei, iar majorările de întârziere aferente au fost calculate conform, dispozițiilor legale și în consens cu principiul accesorium sequitur principale.
Pârâta a mai arătat că în interpretarea dispozițiilor art.152 alin.8 și 9 C.fiscal și raportat la situația de fapt, din care rezultă că în concret contribuabilul a aplicat regimul de scutire d e plată pe toată perioada supusă verificării, fără a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA până la finalizarea inspecției fiscale, deși avea această obligație legală, acesta nu are dreptul la deducerea TVA aferentă bunurilor achiziționate.
De asemenea, pârâta a învederat că reclamantul a prezentat organului de control doar pentru 4 tranzacții declarații notariale care îndeplinesc condiția pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5% și că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate.
Cu privire la petitul de restituire a sumei de 38805 lei achitată prin OP nr.1/_, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, astfel cum rezultă din dispozițiile art.117 din OG 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 8030/_ emisă in baza constatărilor cuprinse in raportul de I. fiscala încheiat la_ de către organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala C. -Serviciul I. Fiscala persoane fizice a fost stabilită in sarcina reclamantului obligația de plata a sumei totale de 38.805 lei reprezentând TVA si accesorii aferente .
Din conținutul raportului de inspecție fiscală încheiat la data de_ se reține că începând cu anul 2007, reclamantul împreună cu șase persoane a angajat costuri pentru construirea a patru imobile cu câte 33 apartamente în baza unor autorizații eliberate de Primăria Florești.
În perioada august 2008-decembrie 1009, contribuabilul împreună cu ceilalți asociați înstrăinează 122 din cele 132 apartamente construite pentru suma totală de 10.902.275 lei, din care cota parte de 9,725% care revine reclamantului este în sumă de 1.060.246 lei, așa cum rezultă din conținutul pct.4, cap.III "Constatări privind TVA"; din Raportul de inspecție fiscală.
Pe lângă apartamentele menționate mai sus, au fost înstrăinate în cursul anilor 2008 și 2009 un număr de 23 locuri de parcare și 2 terenuri.
De asemenea, din conținutul Raportului de inspecție fiscală, se reține că tranzacțiile efectuate în cursul lunilor august și septembrie 2008 (92 apartamente + 17 locuri de parcare) sunt in sumă totală de 9.562.291 lei, situația lor fiind redată în anexa b al acestuia, din care cota parte de 9,725% ce revine reclamantului este în sumă de 929.933 lei.
Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.123/_ de către pârâtă (filele 43-53 dosar).
În opinia Tribunalului, în cazul in care o persoana fizica construiește imobile cu intentia de a le vinde ulterior, aceasta se califica ca fiind o persoana impozabila încă de la început, indiferent de numarul tranzactiilor imobiliare efectuate intr-un an calendaristic.
Cu privire la calitatea reclamantului de plătitor de T.V.A. ca urmare a perfectării contractelor de vânzare-cumpărare pentru cele 122 de apartamente construite de către reclamant cu scopul de vânzare ulterioară, se rețin următoarele:
În drept, textele legale incidente, prevăd următoarele:
Art. 127 din Codul fiscal:
"(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.";
Trebuie menționat că acesta a fost textul actului normativ de la data reținută de către pârâtă ca fiind data la care reclamantul avea obligația de plată a TVA, respectiv iunie-iulie 2008
Textul citat menționează determinarea existenței unor consecințe fiscale pentru anumite tranzacții în situația efectuării lor cu caracter de continuitate, indiferent de subiecții acelor acte juridice.
În același sens, în 14 august 2008, data stabilirii obligațiilor de plată, Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, menționau:
Art. 127 CF- pct.3. NM(1) "In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. …";
Relevante, în același timp, sunt și dispozițiile art. 128 cod fiscal, unde se arată: "(1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.";
Astfel, așa cum s-a menționat anterior, din starea de fapt reținută din analiza materialului probator administrat, reclamantul a realizat un număr semnificativ de tranzacții cu bunuri imobile, într-un interval de timp relativ scurt, bunuri pe care le-a înstrăinat după edificare.
Este de remarcat că reclamantul au obținut venituri ca urmare a unor tranzacții care prin număr, prin sumele obținute, prin regularitatea vânzărilor pot fi încadrate într-o activitate economică și prin depășirea plafonului de scutire avea obligația de înregistrare ca plătitor de TVA.
În explicitarea dispozițiilor art. 127 al. 2 din codul fiscal, pct. 3 din Normele Metodologice are în vedere și situația vânzărilor de bunuri imobile de către persoanele fizice, și permite identificarea criteriului legal stabilit pentru determinarea nivelului taxabil pentru anumite tranzacții, respectiv că activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Referitor la dreptul de deducere, Tribunalul reține că acesta nu poate fi analizat în mod direct, și pentru prima oară de către instanța de judecată.
Pentru recunoașterea acestuia trebuie urmată procedura legală, iar eventualul refuz va putea fi atacat apoi la instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 218 al. 2 C.pr.fiscală.
Reclamantul nu au făcut dovada îndeplinirii acestor condiții ci a solicitat în mod formal în contestația împotriva obligațiilor fiscale impuse prin deciziile atacate, aplicarea normelor privind dreptul de deducere a TVA. Tribunalul a va considera însă că această cerere a exercitării dreptului de deducere nu poate fi formulată direct în contestația prevăzută la art.205 C.proc.fiscală, aceasta pentru că potrivit art.206 alin.2 C.proc.fiscală, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlu de creanță, ori pentru a fi exercitat dreptul de deducere era necesară îndeplinirea condițiilor de deducere.
Concluziile expertizei contabile stabilesc că reclamantul datorează TVA pentru perioada_ -_ în sumă de 17.597 lei. Diferențele de calcul au fost evidențiate de expert în tabelul de la fila 207 dosar și se constată ca se refera la aplicarea unei cote reduse de TVA de 5% celor 18 apatamente.
Ceea ce lasa in tăcere expertul, este împrejurarea ca pentru cele 18 apartamente, data la care au fost depuse declarației notariale este incertă. Cu toate acestea, din conținutul Raportului e inspecție fiscala se reține (fila 78 dosar) că, pentru 25 de apartamente, declaratiile notariale, au fost întocmite ulterior actului de vânzare cumparare. Reclamanul nu a oferit o proba în sensul celor susținute de expert la raspunsul din pct. 2 al obiectivelor.
Din aceasta perspective, sunt aplicabile prevederile art. 140, alin. (1) si alin. 2^1 din Legea nr.571/_ privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, unde referitor la cotele de impozitare care se aplica pentru determinarea taxei pe valoarea adaugata colectata, se precizeaza:
Cota standard este de 19 si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
(2^1) Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. In sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se intelege:
[...] c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de
lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. [...]. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%, respectiv:
in cazul persoanelor necasatorite, sa nu fi detinut si sa nu detina nicio locuinta in proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%;
in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detin fiecare sau impreuna nicio locuinta in proprietate pe care a/au achizitionat-o cu cota de 5%; [...]
Prin Hotararea Guvernului nr. 44/_, stipuleaza la pct. 23, alin. (1), (7) si (10), urmatoarele:
,,23, (1) Taxa se determina prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(7) Cota redusa de taxa de 5% prevazuta la art. 140 alin. (2^1) din Codul fiscal se aplica numai pentru livrarea, astfel cum este definita la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuintelor ca parte a politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune ca si un proprietar de bunurile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrarile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit a), b) si d) din Codul fiscal, cota redusa de TVA de 5% se aplica inclusiv pentru terenul pe care este tonstruita locuinta".
(10) In vederea indeplinirii conditiei prevazute la art. 140 alin. (2^1)lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, cumparatorul va pune la dispozitia vanzatorului, inainte sau in momentul livrarii bunului imobil, o declaratie pe propria raspundere. autentificata de un notar, din care sa rezulte ca sunt indefinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (21) lit c) pct.1 si 2 din Codul fiscal, care va fi pastrata de vanzator pentru justificarea aplicarii cotei reduse de TVA de 5%";.
Din analiza textele de lege mentionate mai sus, s-a reținut ca în cazul aplicarii cotei reduse de TVA de 5%, cumparatorii trebuie sa prezinte "înainte sau in momentul livrarii bunului imobil" o declaratie pe propria raspundere autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, respectiv in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%, declarație care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
Potrivit prevederilor art. 119 din Codul fiscal pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar nivelul acestora este de 0.1% pe zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență si până la data stingerii datoriei.
Instanța reține că în mod corect au fost calculate majorări de întârziere în sarcina reclamantului cu privire la suma de 32.939 lei TVA datorat în peroiada octombrie 2008 - decembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. R. F. , cu domiciliul procesual ales în A., str. Abrud, nr. 3, jud. A., în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. PUBLICE C.
, cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 09 iulie 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 16.07.13
