Decizia civilă nr. 8812/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8812/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător V. G. Grefier A. B.
Componența completului de judecată a fost modificată în acord cu prevederile art. 98 alin 6 și 7 din R.O.I., conform procesului verbal anexat.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. N. L. împotriva sentinței civile nr. 1395 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ Decizie de impunere nr. 368964/1/_ emisă de CAS C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că la data de 20 septembrie 2013 s-a înregistrat întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1395 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. N.
L., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în sensul art. 205 din OG 92/2003, (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac.
În sensul art. 218 alin.2 din OG 92/2003, (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
1
Prin urmare,în raport cu textele legale menționate, instanța a reținut că, obiect al acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă decizia de soluționare a contestatiei administrative.
În prezenta cauză reclamanta nu a atacat decizia de soluționare a contestației deși a parcurs procedura administrativă prealabilă.
Față de nerespectarea dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, instanța a apreciat că atacarea în mod direct a deciziilor de impunere este inadmisibilă.
Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată
.
În motivele de recurs se arată că susținerea instanței de fond în sensul că nu a contestat decizia de soluționare a contestației, deși a parcurs procedura administrativă prealabilă nu este corectă ,întrucât a depus la dosar o precizare a contestației prin care a fost atacată inclusiv decizia nr.E421/_ . La baza raportului juridic de asigurare se află contractul, calitatea de asigurat, nerezultând ope legis. Într-adevăr, acestei concluzii i se pot opune dispozițiile art.208 alin.3 din același act normativ, care prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar. Acest text de lege este ambiguu în contextul stabilit de art.211, odată ce acesta din urmă reglementează expres condițiile de dobândire a calității de asigurat.
Legiuitorul a înțeles, așadar, să lege nașterea acestui raport juridic de încheierea unui contract de asigurare, căci altfel dispozițiile art.211 nu ar mai fi avut niciun sens. Existența obligației de plată a acestei contribuții ope legis nu ar putea fi reținută decât în lipsa reglementării necesității încheierii unui contract de asigurare.
Așadar, dacă Legea nr.95/2006 ar fi conținut doar art.208, fără a fi avut în conținutul său și art.211 se putea susține caracterul ope legis al asigurării. Evident că pentru cei ce au încheiat contractul de asigurare, plata este obligatorie și în acest sens trebuie interpretat art.208 alin.3.
De asemenea, această concluzie este susținută și de alte dispoziții din Legea nr.95/2006, care nu fac referire la "obligația de plată a contribuției"; ci la obligația de a se asigura în condițiile art.211, în acest sens, spre exemplu, art.213 alin.4 prevede că persoanele ce nu sunt prevăzute la art.213 alin.1 și 3 (adică persoanele asigurate fără plată) "au obligația să se asigure în condițiile art.211";.
Art.4 alin.3 din HG nr.972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de S., precum și art.222 din Legea nr.95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, nivelul de contribuție personală și modalitățile de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor lor.
Așadar, aceste drepturi sunt stabilite doar pentru cei care au calitate de asigurați, iar aceștia nu sunt potrivit art.211 decât cei care au încheiat un contract de asigurare. De altfel, chiar și în art.4 alin.4 din HG nr.972/2006 se prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare cu casele de asigurări, direct sau prin angajator.
Cum legiuitorul a stabilit în mod expres ce drepturi au persoanele asigurate, adică cele ce au încheiat un contract, implicit a stabilit că celelalte persoane nu au calitate de asigurați și nici nu beneficiază de acest drept.
Dacă ar fi fost obligatorii, implicit mecanismul de funcționare ar fi trebuit să fie independent de faptul plății, adică persoana care nu a încheiat contract de
2
asigurare să fi putut beneficia de servicii medicale. Or, dimpotrivă, art.211 alin.11 stabilește că "asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond";.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de A. de S. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate.
Recursul este fondat în raport de următoarele considerente:
Î
n sensul evocat de art. 205 din OG 92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac.
Potrivit art. 218 alin.2 din OG 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Obiect al acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă decizia de soluționare a contestației administrative nr. E 421/_ .
În ședința publică din_, reclamanta a precizat care sunt limitele în care a înțeles să învestească prima instanță, relevând că obiect al acțiunii în contencios administrativ îl constituie decizia E 421/_ prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr. 368964/1/_, nr. 368964/2/_ .
Față de respectarea dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 hotărârea primei instanțe se impune a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la principiul disponibilității . Dreptul la acces la justiție nu a fost asigurat, neregularitatea derivând din nedezlegarea raportului juridic litigios prin raportare la obiectul cererii precizatoare putând fi remediată numai prin anularea actelor de procedură săvârșite cu nerespectarea exigențelor unui proces echitabil.
Așa fiind, în baza prevederilor art. 312 C.pro.civ curtea va admite recursul declarat de S. N. L. împotriva sentinței civile nr. 1395 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de S. N. L. împotriva sentinței civile nr. 1395 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | AL H. | M. | B. | V. G. |
Red.S.A./A.C.
2 ex./_ Jud.fond.M. T.
GREFIER
A. B.
3
