Decizia civilă nr. 730/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 730/2013
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții B. Ș. și B. R. împotriva sentinței civile nr. 5154 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M.
C. T., P. M. C. T., KOVASC ANA, V. C. ȘI K. A., în calitate de moștenitori ai lui K. F., având ca obiect - anulare act administrativ - nulitate contract închiriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenții-reclamanți prin avocat M. Costin, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 din dosar, intimații C. LOCAL AL M.
C. T. și P. M. C. T. prin consilier juridic M. Deac, care depune la dosar delegație de reprezentare și intimații KOVASC ANA, V. C. ȘI K. A. prin avocat Podarul O., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 27 din dosar S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru recursul declarat.
Prin serviciul registratură, la data de_ și ulterior la data de_ intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei întâmpinări.
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 71 lei și timbru judiciar de 9 lei, căruia instanța îi comunică câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de părțile adverse.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Raportat la prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 reprezentanta intimaților-pârâți înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive atât a C. ui Local al M. C. -T. cât și a P. ui M. C. -T., dat fiind că municipiul este cel care are personalitate juridică și este titularul conturilor.
Reprezentantul intimaților-persoane fizice apreciază că se impune a fi lămurită perioada în raport de care se solicită repararea prejudiciului, dat fiind că în speță se solicită repararea unui prejudiciu cauzat de un contract de închiriere a unui bun din domeniul public între anii 2004-2009, iar la acest moment se solicită repararea prejudiciului cauzat reclamanților între anii 1995-2009.
Față de aspectul evocat, reprezentantul recurenților relevă că este vorba despre o eroare materială, în concret este solicitată repararea prejudiciului
pentru întreaga perioadă cât drumul a fost blocat, respectiv pentru perioada 2005-2011.
Raportat la acest aspect apărătorul intimaților-persoane fizice relevă că prezenta cauză este de competența instanței de contencios administrativ întrucât există un contract de închiriere a unui bun din domeniul public, care potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 este un act administrativ asimilat, care a avut o durată între 2004-2009. Prin urmare, în privința prejudiciului aferent perioadei 2009-2011 nu constituie o consecință a contractului administrativ. În acest context și având în vedere prevederile art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, apreciază că pentru prejudiciul aferent acestei perioade se impune timbrarea la valoare, având în vedere că nu este un prejudiciu cauzat ca urmare a emiterii unui act administrativ.
Reprezentantul recurenților arată că montarea gardului a fost o consecință a contractului de închiriere încheiat ilegal de către C. Local al M. C.
-T. . Faptul că pe parcursul derulării procesului contractul de închiriere a expirat a determinat reclamanții să nu mai susține primele două petite ale acțiunii introductive, rămânând ca petit unic, aspect precizat prin notele scrise din aprilie 2012, acordarea despăgubirilor pentru paguba cauzată ca urmare a blocării drumului de acces, respectiv străzii B., din C. -T. . Apreciază că taxa judiciară de timbru datorată este cea care a fost pusă în vedere de către instanță.
Se susține de către apărătorul intimaților-pârâți C. Local al M.
C. -T. cât și P. M. C. -T. relevă că din cuprinsul expertizei rezultă că poarta a fost montată pe strada Berzii din C. -T. încă din anul 1955 de către antecesorul reclamantei, anterior momentului în care suprafața de teren a fost donată statului Român.
Apreciază că, atât timp cât în fața instanței s-a extins valoarea prejudiciului pe o perioadă care nu este cuprinsă în contractul de închiriere, se impune taxarea la valoare.
În replică apărătorul recurenților arată că valoarea pretențiilor a fost restrânsă la valoarea prevăzută în expertiză, iar nu extinsă.
În urma deliberării, reținând că litigiul derivă dintr-un contract administrativ Curtea apreciază că taxa judiciară de timbru pusă în vedere recurenților-reclamanți este corect stabilită și achitată, raportat la dispozițiile Legii nr. 146/1997.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea, în temeiul art. 137 al. 2 Cpc urmează a o uni cu fondul cauzei și a se pronunța în această privință prin hotărârea ce se va da.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, pentru motivele evocate în memoriul de recurs, pe care le susține în integralitate.
Cu privire la excepția invocată de către reprezentanta intimaților-pârâți, arată că C. Local al M. Cluj-Napoca a încheiat contractul de închiriere în numele său, iar în condițiile în care parte în contract nu apare Municipiul C.
-T., această entitate nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, sentința pronunțată de către instanța de fond este nelegală sub aspectul că s-a omis analizarea și motivarea singurului petit rămas din cererea introductivă, cu privire la acordarea despăgubirilor cauzate prin blocarea drumului public. Deși expertiza încuviințată la judecata în fond a stabilit valoarea prejudiciului, în considerentele sentinței recurate nu se face vreo referire la acest aspect. Ca atare solicită modificarea
sentinței în sensul admiterii petitului privind obligarea la plata despăgubirilor, în limita stabilită de expertiza efectuată la fondul cauzei, respectiv 1,1 euro/mp.
Cu privire la apărarea formulată de partea adversă se relevă că tot prin expertiza efectuată s-a constat că suprafața terenului este de 1350 mp.
Reprezentanta intimaților-pârâți susține excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local al M. C. -T. cât și P. M. C. -T., întrucât contractul de închiriere este încheiat în numele Primăriei M. C.
T. . Chiar dacă primarul reprezintă municipiul în fața instanței, nu se poate susține că există identitate între cele două părți, între primar ca persoană și primar ca reprezentant al M. C. T., dat fiind și faptul că primăria nu are capacitate de folosință, raportat la prevederile art. 67 din Legea nr. 215/2001, fiind o structură funcțională care aduce la îndeplinire deciziile C. ui Local.
În ce privește fondul cauzei se relevă că în ultimul paragraf din pagina 2 a raportului de expertiză se precizează faptul că la data efectuării expertizei, la fața locului nu s-a identificat nici un blocaj, poarta fiind desființată anterior efectuării expertizei.
Pe de altă parte, în cuprinsul expertizei nu s-a indicat care este identificată suprafața și ca atare s-a recomandat efectuarea unei expertize topografice, tocmai pe considerentul că expertul nu a reușit să determine cu exactitate suprafața de teren, care a fost înstrăinată în anul 2010. Suprafața de teren aparținând reclamanților este de 910 mp, rămasă după înstrăinarea prin vânzare-cumpărare în anul 2010, conform contractului anexat întâmpinării.
Din proba testimonială administrată în cauză se deduce faptul că poarta, construită în jurul anului 1960 nu a fost închisă și că accesul la proprietatea reclamantului nu a fost niciodată restricționat, aceștia având acces atât din punct de vedere pietonal cât și din punct de vedere auto. În atare condiții, apreciază că instanța de fond a reținut corect că susținerile reclamanților sunt nefondate motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată, iar în privința prejudiciului solicitat a rezultat că reclamanții nu au fost puși în imposibilitatea de a utiliza terenul. De altfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că reclamanții ar fi dorit să înstrăineze terenul și că din cauza pretinsului blocaj au fost puși în situația de a înstrăina terenul.
Totodată solicită a se observa că în cuprinsul raportului de expertiză există afirmații contradictorii, în sensul că toate persoanele de față la momentul efectuării lucrării au afirmat că poarta nu a fost închisă pe toată perioada existenței sale și nu li s-a îngrădit accesul, ori la efectuarea acesteia au fost de față și reclamanții. De altfel poarta nu a fost construită de către C. Local al
M. C. -T., ca o consecință a contractului de închiriere, ci a fost construită de către antecesorii reclamanților.
Față de aspectele evocate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de către Tribunalul Cluj, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților-persoane fizice solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pe care o apreciază legală și temeinică.
Totodată solicită a se constata că din cele trei petite formulate inițial doar petitul referitor la acordarea despăgubirilor a fost recurat, iar la acest termen de judecată s-a precizat că prejudiciul solicitat ar fi aferent perioadei 2009-2011 și întrucât prejudiciul este pentru prima dată precizat în recurs, apreciază că impune respingerea recursului ca inadmisibil, nefiind posibilă o pretenție nouă direct în calea de atac a recursului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se relevă că întrucât a rămas în ființă petitul de despăgubiri nu se poate ca o parte să plătească un
prejudiciu decât dacă aceasta dispune de un patrimoniu. În litigiile de contencios administrativ autoritățile administrative fără personalitate juridică figurează ca pârâți numai pentru petitele de anulare, respectiv de obligare la soluționarea unei cereri. Când este vorba despre plata unor despăgubiri, pârâtul trebuie să aibă personalitate juridică, iar raportat la art. 21 din Legea nr. 215/2001 Municipiul
C. T. este acea persoană care are personalitate juridică.
Cu privire la excepția tardivității sau prescripției, raportat la prevederile art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004, termenul maxim cumulat este de un an de la data încheierii contractului, pentru toate petitele. Fiind terți, termenul curge de la data la care aceștia au luat cunoștință despre încheierea contractului, iar în anul 2007 acțiunea era prescrisă și cu toate acestea a fost introdusă în anul 2009. Pentru aceste considerente apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune se impunea a fi admisă.
Un alt aspect vizează existența unui contract administrativ, respectiv un act administrativ asimilat care se bucură de prezumția de legalitate. Prin urmare nu se pot acorda despăgubiri atât timp cât nu este probat unul din elementele acestui drept, respectiv fapta ilicită. În materia contenciosului administrativ fapta ilicită constă în emiterea unui act administrativ, refuzul de a soluționa o cerere sau încheierea unui contract administrativ nelegal. Ca atare solicită a se observa că petitul privind anularea contractului de închiriere nu a mai fost recurat, iar raportat la dispozițiile instanței de fond, contractul se consideră a fi valabil în continuare, chiar dacă a rămas fără obiect.
În condițiile în care există un contract administrativ, neanulat și cu privire la care nu s-a ridicat excepția de nelegalitate, chiar dacă nu este admisibilă, apreciază că unul din elementele atragerii răspunderii civile administrative nu este îndeplinit, reținând totodată și prezumția de legalitate a actului administrativ.
Față de aspectele evocate apreciază că se impune respingerea recursului, solicitând totodată acordarea cheltuielilor de judecată conform dovezilor pe care le depune la dosar.
În replică reprezentantul recurenților relevă că s-a susținut că datorită schimbării situației de fapt după introducerea acțiunii, a devenit sustenabil numai petitul trei al cererii.
Expertul a stabilit un prejudiciu raportat la elementele stării de fapt constatate la fața locului
Sentința instanței de fond este criticată sub aspectul că deși expertiza a fost încuviințată și administrată de către instanță, fiind stabilit un prejudiciu corespunzător petitelor acțiunii introductive, nu a fost menționat în considerentele sentinței recurate.
Cu privire la aspectul inadmisibilității evocat, se relevă că precizarea nu a fost relevată pentru prima dată în calea de atac, ea fiind formulată și la fondul cauzei prin notele de ședință din aprilie 2011, totuși instanța nu s-a pronunțat.
În ce privește tardivitatea acțiunii, apreciază că cererea de chemare în judecată este formulată în termen, nu trebuie confundată valabilitatea actului administrativ cu consecințele păgubitoare pe care le produce acel act.
Nu se poate susține că persoana care nu a atacat actul administrativ care-l păgubește în termen de șase luni, sau pentru motive temeinice în termen de un an, și-a pierdut dreptul de a solicita despăgubiri pentru consecințele păgubitoare, câtă vreme acele consecințe s-au produs și există un prejudiciu, existând totodată și principiul de drept conform nimănui nu-i este permis să prejudicieze pe altul, iar în măsura în care l-a prejudiciat trebuie să-l despăgubească.
În replică reprezentanta intimaților-pârâți relevă că în fața instanței de fond s-a dovedit împrejurarea că reclamanții au luat cunoștință despre prevederile
contractului de închiriere în anul 2006, iar raportat la prevederile art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 consideră că acțiunea este tardivă, și dacă au susținut că au depus acțiunea în termen, plângerea prealabilă a fost depusă cu mult după termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5154 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. S. și B.
R. împotriva pârâților C. LOCAL AL M. C. -T., P. M.
C. T., K. ANA, V. C. și K. A. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții B. Ș. și B. R. sunt proprietarii imobilului teren înscris în C.F. 2710 C. T. A+1 cu nr. top. 1259/1/36 în suprafață de 1356 m.p., situat din punct de vedere administrativ pe str. B. .
Pârâții K. Ana, K. A. și V. C. (în calitate de moștenitori ai lui
K. F. ) sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 2716 C. T. cu nr. topo. 1259/1/35/1.
De asemenea, imobilul din C.F. 1420 C. T. cu nr. topo 1259/1/38 în suprafață totală de 428 m.p. se află în proprietatea municipiului C. T. .
Astfel cum reiese din contractul de închiriere nr. 2305/_ (f.7-8), între municipiul C. T., în calitate de locator, și K. F., în calitate de locatar, a intervenit o convenție având ca obiect locațiunea imobilului teren în suprafață de 140 m.p. situat în C. T., str. B., jud. Cluj, pe o perioadă de cinci ani, prețul închirierii fiind stabilit la 28 de lei pe an.
Astfel cum reiese din adresa numărul 7041/_ (f. 103), contractul de închiriere nr. 2305/_ a fost reziliat de comun acord de către părțile contractuale, încetându-și valabilitatea la data de_ .
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1198/2006, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 2499/2005, pârâții din acel litigiu, respectiv K.
F. și soția F. Ana, K. Genoveva, Statul Român prin C. Local al municipiului C. T. și Primăria municipiului C. T. prin primar, au fost obligați să permită reclamanților B. Ș. și B. R. accesul la imobilul cu nr. topo. 1259/1/36/1.
Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1114/R/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ (f.162-164), în cuprinsul căreia s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că întinderea străzii
B., în suprafață de 428 m.p., întabulată sub A+34, în C.F. nr. 1420 C. T., top. 1259/1/38, face parte, în întregime, din domeniul public al mun. C. T., indiferent de porțiunea pietruită din aceasta de 240 m.p., evidențiată în ";Situația drumurilor modernizate"; sau alte inventare întocmite de C. Local C. T. .
S-a mai reținut că, în condițiile în care strada B. este destinată în mod cert utilității publice a oricărui cetățean al municipiului C. T. și nu numai, este incontestabil dreptul reclamanților de a folosi această stradă, pietonal sau cu mijloace auto, și de a avea acces, inclusiv în porțiunea terminală a acesteia. Se menționează că nu are importanță dacă reclamanții au sau nu acces la grădina lor din str. Salcâmului.
În prezenta cauză, instanța a reținut în ceea ce privește susținerile reclamanților în sensul că ar fi fost instalată și folosită de către pârâți o poartă pentru a le bloca accesul la terenul proprietatea acestora că, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați (f.166-168), această poartă a fost edificată între anii
1950-1960, iar în prezent nu mai există, fiind demontată între anii 2007-2009. Martorii au mai arătat că, în toată perioada în care aceștia au locuit acolo, reclamanții au avut acces, atât pe jos, cât și cu mașina, la terenul proprietatea lor.
În drept, potrivit art. 136 alin. 4 teza a II-a din Constituția României, bunurile proprietate publică pot fi închiriate, în condițiile legii organice.
În conformitate cu dispozițiile art.14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale pot fi închiriate cu aprobarea consiliului local, contractul de închiriere putând fi închiriat de către titularul dreptului de proprietate cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.
Astfel cum reiese din hotărârea nr. 75/_ a C. ui Local C. T., acest organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, a aprobat închirierea mai multor terenuri, proprietatea municipiului C. T. (f.10).
Ori, în raport de cele mai sus reținute, instanța a constatat că încheierea contractului de închiriere, chiar dacă a avut ca obiect un bun proprietate publică, s-a realizat în mod legal, nefiind temeinicie susținerile reclamanților în sensul că această convenție ar fi lovită de nulitate absolută pentru acest motiv.
Totodată, având în vedere proba testimonială administrată în cauză, instanța a reținut că susținerile reclamanților vizând împrejurarea blocării accesului, prin închirierea segmentului de drum public, la proprietatea acestora, sunt în mod vădit neîntemeiate, aceștia având posibilitatea de a folosi și acel segment de drum din strada B., ba chiar folosind în concret porțiunea în litigiu.
Mai mult, instanța a constatat că reclamanții sunt, începând cu data de _
, posesorii unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care li s-a recunoscut dreptul de acces pe segmentul de drum ce le permitea accesul la imobilul cu nr. top. 1259/1/36/1, pe care, în prezența refuzului pârâților de a o pune în executare de bună voie, au posibilitatea de a o aduce la îndeplinire pe calea executării silite.
Prin urmare, în raport de împrejurările că reclamanții nu au făcut dovada că au fost împiedicați în folosirea drumului public str. B. din municipiul C.
T., că obstacolul (poarta) care ar fi putut constitui o piedică în deplasarea acestora către imobilul proprietate personală nu mai există fizic, iar contractul de închiriere, reziliat fiind, nu-și mai produce efectele juridice în prezent, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. Ș. și
B. R.
solicitând ca in baza considerentelor mai jos expuse, sa se constate, in contradictoriu cu C. Local al Mun. C. -T., P. Mun. C. - T., ca reprezentant al Mun. C. - T., K. Ana, în calitate de moștenitoare a lui K.
, V. C., în calitate de moștenitoare a lui K. F., K. A., în calitate de moștenitor a lui K. F. ca sentinta civila recurata este nelegala si netemeinica si pe cale de consecinta sa se dispuna modificarea ei in totalitate in sensul admiterii actiunii intoductive de instanta asa cum aceasta a fost precizata prin scriptele intitulate "Pozitie Procesuala" depus la dosar dupa redeschiderea dezbaterilor, pentru termenul de pronuntare din data de 23 aprilie 2012, precum si "Notele Scrise" depus la dosarul cauzei pentru termenul initial de pronuntare la data de 24 februarie 2012.
Solicită totodata obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata pe care le vor preciza cu ocazia dezbaterilor asupra fondului.
In temeiul art 3041 C"I"roc.civ invocă urmatoarele motive de nelegalitate si de netemeinicie ale sentintei recurate:
Circumstantele cauzei
Prin cererea introductiva de instanta in varianta ei initiala a solicitat:
Nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 2305/_, încheiat între Primăria M. C. T., reprezentată legal prin Primar și antecesorul pârâților de rândul 3-5, K. F., în calitate de locatar;
Obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de
200.000 lei, din care 150.000 daune materiale și 50.000 daune morale;
Să se dispună obligarea pârâților să lase liber accesul reclamanților pe întreaga lungime a străzii B. pentru a-și putea exploata imobilul teren, pe care- l dețin în proprietate, înscris în CF nr. 2710 C. T., cu nr. top._, în suprafață de 910 mp, situat la capătul acestei străzi.
Prin scriptul intitulat "Pozitie Procesuala" depus la dosar dupa redeschiderea dezbaterilor, pentru termenul din data de 23 aprilie 2012 a precizat textual:
"Cat priveste exceptia autoritatii de lucru judecat referitoare la petitul 3 din cererea introductiva de instanta invederam ca la acest petit am renuntat in fata instantei, de indata ce, printr-o adresa depusa la dosar Primaria M. C.
T. a confirmat ca strada B. a fost deblocata si ca pe aceasta strada se poate circula in mod liber de catre proprietarii imobilelor aflate in zona respctiva.
Sustinem pretentiile noastre referitoare la repararea prejudiciilor astfel cum acestea au fost argumentate si precizate prin scriptul intitulat "Concluzii scrise" depuse la dosar pentru termenul de pronuntare stabilit pentru data de 24 februarie 2012 "
Totodata ca urmare a expirarii duratei de valabilitate a contractului de inchiriere a carui nulitate a cerut sa se constate, acest petit a ramas fara obiect astfel incat a invederam instantei ca nu il mai sustine.
In aceste imprejurari singurul petit care a ramas valabil, pentru faza fondului din cele trei petite initiale ale cererii introductive de instanta a fost solicitarea reclamanților privind obligarea paratilor la plata de despagubiri reprezentand scaderea valorii de circulatie a terenului proprietatea reclamanților ca urmare a blocarii accesului pe strada B., precum si repararea prejudiciului astfel suferit de reclamanți.
Aspecte de nelegalitate ale sentintei recurate
Un prin aspect de nelegalitate al sentintei recurate consta in omisiunea instantei de fond de a se pronunta cu privire la petitul de obligarea paratilor la plata de despagubiri in favoarea reclamantilor.
Aceasta omisiune constituie o eroare de judecata esentiala tinand seama ca mentionatul petit a ramas singurul sustenabil, si deci valabil, din cele trei petite initiale ale cererii introductive de instanta.
Din considerentele sentintei recurate lipseste orice referire cu privire la petitul de dezbagubiri, respectiv de reparare a prejudiciului suferit precum si la expertiza de evaluare care a fost efectuata in cauza de catre expertul Elkan G.
, desi raportul de expertiza a fost depus la dosar pentru termenul din 11 noiembrie 2011, iar pretentiile reclamanților la despagubiri au fost reduse de la valoarea lor initiala la valoarea stabilita prin raportul de expertiza.
Neanalizarea petitului referitor la despagubiri si neinlaturarea motivata a celor stabilite prin raportul de expertiza sub acest aspect, constituie motiv de nulitate absoluta a sentintei reucrate aceasta urmand a fi considerata ca fiind nemotivata.
Un alt aspect de nelegalitate al sentintei recurate consta in aceea ca judecatorul fondului a retinut o stare de fapt gresita a cazului dat ca urmare a interpretarii gresite a probelor administrate in cauza, a omisiunii luarii unora
dintre acestea in considerare (precum a raportului de expertiza) precum si a coroborarii gresite a probelor.
In aceste circumstante starea de fapt retinuta de instanta este diferita de starea de fapt ce rezulta din probele dosarului. Ca urmare si din aceasta perspectiva sentinta reucurata este lovita de nlitate absoluta.
Subliniază in context ca, desi prin probele dosarului s-a probat blocarea accesului pe strada B., prin instalarea abuziva a portii pe mijlocul acestei strazi, precum si faptul ca in mod cu totul abuziv si ilegal Primaria M. C.
-T. a inchiriat in favoarea antecesorului paratilor de randul 3-5 o portiune din drumul public situat pe strada B. iar locatarii parati au dezafectat aceasta strada de la functionalitatea ei fireasca blocand accesul reclamantilor la imobilul proprietatea lor si impiedicandu-i sa-l utilizeze potrivit destinatiei sale si totodata sa-l instraineze in favoarea altor persoane, totusi prima instanta aprecieaza in mod gresit ca prin aceasta nu s-a cauzat un prejudiciu reclamantilor.
Mai mult, s-a retinut chiar ca reclamantii nu ar fi fost impiedicati sa foloseasca terenul precum si ca accesul lor la respectivul teren nu ar fi fost obstructionat.
Pe de alta parte desi in raportul de expertiza se mentioneaza existenta portii de blocare a strazii B. si in anul 2011, expertul precizand ca "pretul estimat pentru gradina dincolo de poarta de pe strada B. este de 11 euro/mp in conditiile juridice date. Prin urmare valoarea de circulatie a terenului dincolo de poarta este de 9,90 euro/mp" instanta retine totusi ca poarta a fost demontata intre anii 2007-2009.
Aceasta apreciere a instantei s-a bazat exclusiv pe declaratiile subiective ale unor martori interesati in cauza pe care judecatorul fondului nu le-a cenzurat desi este de principiu ca aceste declaratii ale martorilor nu au forta probanta absoluta in cauza, ele trebuind sa fie coroborate cu alte probe administrate in cauza.
Chiar daca poarta ar fi fost demontata de catre parati intre anii 2007- 2009, cum retine instanta, existenta acesteia incepand cu anul 2005 si pana la demontare nu poate fi contestata dupa cum si prejudiciu astfel creat nu poate fi negat.
Instanta nu a luat in considerare un fapt esential, anume ca prin blocarea accesului pe strada B. reclamanti recurenti au suferit un prejudiciu si ca acest prejudiciu a fost constatat si evaluat de expertiza administrata in cauza cu referire la care parati nu au administrat o contraproba.
Mai subliniază si faptul ca chiar daca contractul de inchiriere a fost reziliat in anul 2009, pentru perioada cat timp a fost in vigoare si si-a produs efectele prejudiciul nu poate fi pus in discutie, fiind o certitudine, el exista ca parte integranta a realitatii cazului dat si deci trebuie reparat.
Valoarea prejudiciului a carui reparare o solicită este in acord cu raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar Elkan G. prin care s-a stabilit ca valoarea prejudiciului " ... suferit de reclamanti ca urmare a punerii lor in imposibilitate fizica de a exploata terenul, proprietatea lor situata pe strada B. este pierderea unui castig in cazul in care terenul de dincolo de poarta ar fi fost inchiriat" de 1,10 Euro/mp/an"
Tinand seama de faptul ca terenul in litigiu este in suprafata de 1350 mp, valoarea totala a prejudiciului anual suferit de catre rec1amanti este de 1485 euro, in echivalent in lei 6459,75 lei.
Total prejudiciu suferit si solicitat pentru perioada 1995-2009 este de
22.275 euro, respectiv in echivalent in lei 96.896,25 lei.
Pârâții intimați P. | mun. C. | -T. și C. Local al mun. C. -T. |
au formulat întâmpinare | prin care | au solicitat respingerea recursului ca |
nefondat - f.10-12. | ||
Pârâții intimați K. | ANA, V. | C. și KOCSIS A. au formulat |
întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată - f. 23-26.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt reținută de către instanța de fond și necontestată de părți vizează deținerea de către reclamanții recurenți a dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat pe str. B., C. -T., respectiv de către pârâți a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 2716 C. -T., cu nr. topo. 1259/1/35/1. În același timp imobilul înscris în CF nr. 1420 C. -T. cu nr. topo. 1259/1/38 în suprafață de 428 m.p. se află în proprietatea M.
C. -T. .
În baza contractului de închiriere nr. 2305/_ între Municipiul C. -T. și pârâtul K. F. a intervenit contractul de închiriere a terenului în suprafață de 140 m.p. situat în C. -T., str. B., efectele acestuia încetând prin acordul părților la data de_ .
Reclamanții invocă faptul că prin închirierea terenului proprietate publică de către pârâții persoane fizice și montarea unei porți pe respectivul imobil li s-a produs un prejudiciu fiind lipsiți de accesul la terenul proprietatea lor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al M. C. -T. și a P. ui M. C. -T., invocate la termenul de judecată din_, Curtea nu le poate avea în vedere în condițiile în care aceste apărări nu au fost formulate în fața instanței de fond iar partea nu a înțeles să recureze hotărârea sub acest aspect.
În ceea ce privește soluția dată excepției prescripției dreptului la acțiune, așa cum a fost ea recalificată de către tribunal prin încheierea de ședință din _
- fila 85, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată achiesând concluziilor instanței de fond consemnate în încheierea de ședință din_ - fila 104 în sensul că raportat la momentul comunicării răspunsului la plângerea prealabilă -_ acțiunea înregistrată la_ apare ca fiind formulată în termen
Curtea reține că prin sentința civilă nr. 1198/2006 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1114/R/2004 Judecătoria Turda a obligat pârâții din dosar nr. 2499/2005 să permită reclamanților B. Ș. și B. R. accesul la imobilul cu nr. topo. 1259/1/36/1 reținând faptul că întinderea str. B. în suprafață de 428 m.p. întabulată în CF nr. 1420 C. -T., nr. topo. 1259/1/38 face parte în întregime din domeniul public, iar dreptul reclamanților de a folosi această stradă, pietonal și cu mijloace auto este incontestabil.
În prezenta cauză reclamanții solicită obligarea pârâților la repararea prejudiciului suferit ca urmare a imposibilității fizice de a-și exploata terenul aflat în proprietate, valoarea totală a despăgubirilor fiind evaluată la 22.275 euro.
Un prim aspect ce se impune a fi sesizat în cauză este faptul că potrivit susținerilor reprezentantului recurenților consemnate în practica, se solicită repararea prejudiciului pentru perioada 2005-2011.
O astfel de modificare a pretențiilor în sensul schimbării perioadei pentru care se solicită acordarea despăgubirilor este inadmisibilă în recurs raportat la dispozițiile art. 316, 294 alin. 1 C.pr.civ. În acest sens pentru perioada 2009- 2011 pretențiile formulate de către recurenți pentru prima dată în recurs apar ca inadmisibile.
Un aspect de nelegalitate al hotărârii recurate vizează în opinia reclamanților omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la petitul de obligare la despăgubiri.
Având în vedere dispozițiile art. 281 ind. 2a C.pr.civ. potrivit cărora completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea recursului, Curtea constată că în condițiile în care reclamanții aveau deschisă calea prevăzută de art. 281 ind. 2 C.pr.civ. puteau solicita în interiorul termenului de recurs completarea sentinței în măsura în care apreciau că există o omisiune de pronunțare a instanței de fond asupra unui capăt de cerere.
Reclamanții mai arată că instanța a apreciat în mod greșit că nu există un prejudiciu cauzat prin instalarea porții și blocarea accesului la proprietatea lor.
Actele dosarului au dovedit faptul că poarta a fost edificată în perioada 1950-1960, că a fost demontată în perioada 2007-2009, că pârâții persoane fizice au folosit terenul pe care era montată respectiva poartă în baza contractului de închiriere încheiat în_ și până la data de_ . Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea recurenților potrivit căreia edificarea porții a fost rezultatul nemijlocit al încheierii contractului de închiriere.
De asemenea, s-a dovedit în cauză că prin închirierea segmentului de drum public din str. B. nu a fost blocat accesul reclamanților la imobilul aflat în proprietate, ei având asigurat accesul atât pe jos cât și cu mașina pe toată perioada cât au locuit acolo.
În același timp reclamanții nu au probat faptul că au intenționat înstrăinarea sau închirierea terenului aflat în proprietate și că din pricina limitării accesului ca urmare a instalării porții ar fi existat impedimente în găsirea unor cumpărători, respectiv chiriași.
Faptul că instanța nu a făcut referire în considerentele hotărârii recurate la expertiza efectuată în cauză nu constituie un argument pertinent în susținerea nelegalității ei, aprecierea probelor și forța lor probatorie fiind atributul exclusiv al judecătorului care își formează convingerea intimă având în vedere toate circumstanțele cauzei. De altfel, Curtea achiesează la susținerile intimaților potrivit cărora există contradicții în susținerile expertului în ceea ce privește închiderea porții.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de B. Ș., B. R. împotriva sentinței civile nr. 5154 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții în solidar să plătească intimaților K. ANA, V. C., KOCSIS A. suma de 1860 lei cheltuieli de
judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila 31 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B. Ș., B. R. împotriva sentinței civile nr. 5154 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții în solidar să plătească intimaților K. ANA, V. C., KOCSIS A. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: G. G.
