Decizia civilă nr. 8901/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8901/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. - L. R.
V. G.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant P.
M. C. împotriva sentinței civile nr.1867 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata- pârâtă
DS M., având ca obiect anulare act administrativ suspendare contract individual de muncă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutită de la plata taxei de timbru.
Intimata- pârâtă DS M. a depus întâmpinare. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1867/_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul P. M.
C., în contradictoriu cu pârâta DS M., având ca obiect suspendare executare act administrativ ca rămasă fără obiect.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de_ și înregistrată sub numărul_, reclamantul P. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.
S. M., suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia nr. 153 N din_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin decizia atacată s-a luat măsura suspendării contractului său individual de muncă, motivat de faptul existenței unei plângeri penale la adresa sa.
Decizia este ilegală, atâta timp cât suspendarea contractului individual de muncă poate interveni doar în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni.
La termenul din data de_ pârâta a depus întâmpinare prin care invocă excepția de necompetență materială a secției a II-a civilă, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din data de_ reclamantul a depus decizia nr. 13 N din_ solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, cerere față de care instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 13 N din_ a Directorului DS M. s-a dispus revocarea Deciziei nr. 153N din_ .
În acest sens, ținând cont de faptul că decizia a cărei suspendare se cere nu mai este în ființă, respectiv nu mai produce efecte juridice, solicitarea de a se dispune respingerea cererii ca rămasă fără obiect formulată de către reprezentantul reclamantului apare ca întemeiată.
Astfel, instanța a respins cererea ca rămasă fără obiect, conform dispozitivului.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, ținând cont de faptul că în raport de soluția adoptată nu se poate reține căderea pârâtei în pretenții, faptul că aceasta a dispus revocarea deciziei a cărei suspendare se solicită neputând conduce automat la concluzia că cererea introductivă ar fi fost întemeiată, instanța a dispus respingerea cererii de acordare a cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. M.
C., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 lei, reprezentând onorar de avocat 200 lei (redactare acțiune), onorar avocat 600 lei (susținere acțiune), onorar avocat 200 lei (redactare cerere de revocare) și 100 lei (contravaloarea deplasării avocatului la termen de judecată pe ruta S.
M. - B. M. ). Cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 100 lei reprezentând onorar avocat (redactare recurs).
În motivarea recursului s-a arătat că este nelegală hotărârea instanței de fond, în cauză făcându-se o aplicare greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), raportat la dispozițiile art. 274 C.proc.civ.
Soluția instanței de respingere ai cererii de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată motivat de faptul că în raport de soluția adoptată nu se poate reține căderea pârâtei în pretenții, faptul că aceasta a dispus revocarea deciziei a cărei suspendare se solicită neputând conduce automat la concluzia că cererea introductivă ar fi neîntemeiată, e apreciată de către recurent ca netemeinică și nelegală.
Anterior promovării acțiunii în contencios administrativ reclamantul, în vederea îndeplinirii procedurii prealabile, s-a adresat pârâtei DS
M. cu o cerere de revocare a deciziei nr. 153 N/_ prin care s-a dispus începând cu data de_ suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 1422/P/2012.
Neprimind niciun răspuns, recurentul a fost nevoit a înainta acțiunea în contencios administrativ obiect al prezentului dosar.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 153 N din data de_ emisă de pârâta DS M. privind măsura suspendării contractului individual de muncă motivat de existența unei plângeri penale la adresa reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din data de_ pârâta a invocat excepția necompetenței instanței solicitând totodată respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru termenul din data de 20.03.2(1)13 având în vedere că între termene pârâta a comunicat reclamantului. Decizia nr. 13 N din_ prin care s-a dispus revocarea deciziei nr. 153 N din data de_, acțiunea introdusă de reclamantul a rămas fără obiect, sens în care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și cheltuieli de judecată.
In conformitate cu disp. art. 274 c. proc. civ "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Instanța de fond a făcut o interpretare greșită prevederilor art. 274 C.pr.civ., respingând netemeinic și nelegal cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, motivat de următoarele:
Urmare a decizie ilegale de suspendare a contractului individual de muncă emisă de pârâtă, reclamantul a formulat o cerere de revocare a acestei decizii (procedura prealabilă) iar având în vedere lipsa unui răspuns, a fost nevoit a promova acțiunea în contencios administrativ și a-i asigura apărarea prin avocat.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 275 C proc civ, pârâta nerecunoscând pretențiile reclamantului la primul termen de judecată ci dimpotrivă aceasta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Decizia nr. 13 N/_ de revocare a deciziei nr. 153 N/_ este emisă la o dată anterioară primului termen de judecată (_ ) apreciind astfel că pârâta cu rea credință și în mod vădit a urmărit tergiversarea cauzei și o îngreunare a situației reclamantului necomunicând instanței și reclamantului faptul luării deciziei de revocare și nu a depus la dosar și nici nu a comunicat reclamantului decizia în termen util.
Apreciind ca neexistând un temei legal pentru neacordarea acestor cheltuieli, reclamantul consideră întemeiat recursul formulat, sens în care solicită admiterea lui.
Prin întâmpinarea formulată, intimata DS M. a solicitat respingerea recursului, așa cum a fost formulat, ca fiind nefondat și neîntemeiat, pe cale de consecință să dispuneți menținerea, în tot, a hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, așa cum rezultă din recursul formulat de către recurent-reclamantul P. M. C., împotriva Sentinței civile nr., 1867/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr._, aceasta critică hotărârea atacată din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. 9) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, însă, recursul este nefondat și neîntemeiat.
Pârâta apreciază că, prin recursul formulat împotriva deciziei atacate, recurent-reclamantul nu aduce noi probe în dovedirea cererii și susținerea motivelor de recurs, față de cele invocate în fața instanței de fond, Or,
instanța de fond s-a pronunțat în mod temeinic asupra cererii sale, în raport
cu probele administrate în cauză și motivele invocate de părți, hotărând respingerea cererii formulate de recurent-reclamant și cererea de acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin motivele invocate prin cererea de recurs, recurent-reclamantul nu poate face dovada nelegalității hotărârii atacate, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, dimpotrivă hotărârea atacată are fundament juridic, fiind bazată pe interpretarea corectă a textelor legale incidente cauzei.
Simpla nemulțumire a recurentului față de hotărârea instanței de fond, nu echivalează și nu poate conduce la modificarea sentinței atacate.
Așa cum se poate constata din probele administrate în cauză, Decizia nr. 153 N/_, emisă de DS M., prin care s-a decis suspendarea contractului individual de muncă a reclamantului, desigur, motivat de existența unei plângeri formulate de pârâtă împotriva recurent- reclamantului, a fost emisă la data de_ .
Însă, la data de_, pârâta a înțeles să revoce Decizia nr. 153 NA_, înlăturând efectele acesteia printr-un alt act administrativ, respectiv Decizia nr. 13 N/_, ceea ce a determinat rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.
Se subliniază faptul că Decizia nr. 13 N/_, prin care s-a dispus revocarea Deciziei nr. 153 N/_, a fost emisă anterior primului termen de judecată stabilit de către instanța de fond, respectiv data de_, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor recurent-reclamantului, context în care se fac incidente prevederile art. 275 C proc. civ.
Așa cum a reținut și instanța de fond în considerentele sale, faptul că pârâta a dispus revocarea deciziei atacate de recurent-reclamant, lipsind de obiect cererea introductiv, nu poate conduce în mod automat la concluzia că cererea de chemare în judecată ar fi fost întemeiată, drept pentru care nu s- a putut reține căderea în pretenții a pârâtei, acestea constituind motive suficiente pentru respingerea cererii de acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere și faptul că actul atacat de recurent-reclamant a fost revocat anterior primului termen de judecată.
Față de cele ce preced, pârâta solicită ca, pe baza probelor administrate în cauză și motivelor invocate, să se dispună respingerea recursului, așa cum a fost formulat, ca fiind nefondat și neîntemeiat, pe cale de consecință, menținerea, în tot, a hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Împrejurarea soluționată prin sentința tribunalului vizează respingerea ca rămasă fără obiect a acțiunii în contencios administrativ introdusă de reclamant împotriva Deciziei nr. 153N din_, revocată pendente litis de emitent, prin Decizia nr. 13 N din_ a Directorului DS
M. .
Revocarea actului administrativ de către emitent atrage dispariția acestuia pentru o cauză ulterioară, nu pentru o cauză cel mult concomitentă cu emiterea actului, împrejurare care ar fi pus în discuție nelegalitatea actului, sancționată procesual prin anularea acestuia conform art. 18 din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, soluția primei instanțe de respingere a cererii ca rămasă fără obiect este fondată.
Problema care se pune în recurs este dacă reclamantul era îndrituit la cheltuieli de judecată pe temeiul art. 274 și urm. C. pr. civ., chestiune care a primit o soluționare legală din partea tribunalului. Astfel, în conformitate cu art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi
obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul funcționează numai când există o soluție de admitere, fie și în parte, a acțiunii unui reclamant, sens în care se poate vorbi despre o cădere în pretenții în procesul respectiv. El nu este aplicabil când există soluția principală de respingere a acțiunii, indiferent de temei. Instanță nu poate specula asupra soartei litigiului în ipoteza rebus sic stantibus față de momentul introducerii acțiunii și nici aprecia, în lipsa unei cereri exprese, formale, cu temei de drept aferent, și în condiții de contradictorialitate, asupra conduitei emitentului actului care îl revocă pe acesta în timpul procesului. Această
ipoteză nu înseamnă că emitentul nu ar răspunde pentru această conduită și pentru prejudiciul creat reclamantului prin, bunăoară, cum este cazul în speță, suportarea unor cheltuieli, ci doar că această dezdăunare nu poate avea loc în temeiul art. 274 C. pr. civ., aplicabil pentru alte ipoteze.
Având în vedere acest raționament, este evident că discuția care se face în legătură cu eventuala incidență a art. 275 C. proc. civ., este inutilă și nepertinentă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi
Respinge recursul declarat de reclamantul P. M. C., împotriva sentinței civile nr. 1867 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. -A. M. S. - L. R. V. G.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: V.F.
