Decizia civilă nr. 536/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
P. R. -R. D. Judecător L. U.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. L. R.
, împotriva sentinței civile nr. 9803/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui C., în contradictoriu cu TRIBUNALUL CLUJ PRIN P., C. DE C. AL J. C. N., P. J. C. N., J. C. N.
, având ca obiect anulare act administrativ Hotărârea C. ui de C. .
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A.
A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată
că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, însă cererea de suspendare formulată în cauză nu este timbrată.
Raportat la acest aspect, Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de suspendare, iar în ceea ce privește recursul formulat urmează a rămâne în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul B. L. R. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.9803/_ solicitând casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, anularea în parte (referitoare la cele două dosare de corupție) a Hotărârii nr.30 din_ a C. ui de C. al J. C. -N. și emiterea unei noi hotărâri care să dispună excluderea totală a completului P4 de la repartizarea altor cauze, până la soluționarea dosarelor de corupție, sau cel puțin excluderea lunară pentru două termene în fiecare lună de la repartizarea aleatorie a dosarelor noi intrate până la finalizarea dosarelor_ și_ .
Recurentul arată că este președintele completului penal P4 cu specializare în domeniul judecării dosarelor anticorupție și prin Hotărârea C.
ui de C. al J. C. -N. nr.13/_ s-a apreciat că soluționarea dosarului_ necesită un timp de lucru pentru care s-a dispus excluderea de la repartizarea aleatorie pentru două termene pe lună,
începând cu sfârșitul lunii iunie 2011 până la sfârșitul lunii decembrie 2011. Astfel, recurentul arată că a fost exclus prin hotărârea C. ui de C. nr.30/_ de la repartizare pentru un singur termen pe lună, deci, în total de la 4 termene de judecată începând cu luna ianuarie 2012, iar în legătură cu dosarul_ neprelungirea excluderii de la repartizarea aleatorie cu consecința considerării acestui dosar ca dosar de drept comun. Deși recurentul a solicitat excluderea totală de la repartizarea dosarelor până la finalizarea celor două dosare, această solicitare nu a fost menționată în procesul verbal al ședinței. Cu toate acestea, prin hotărârea 35/2011 s-a decis respingerea cererii de înlăturare a omisiunii vădite și respingerea prealabile formulate de reclamant.
O altă cerere a fost respinsă prin Hotărârea 3/2012, însă această hotărâre va face obiectul unei cereri distincte de chemare în judecată.
În critica pe care o face sentinței 9803/_ recurentul arată că nu s-a observat că cererea de chemare în judecată se referă la anularea Hotărârii 30/_ a C. ui de C. al J. C. -N., emise în legătură cu modul de judecare a două dosare de corupție, iar instanța de fond a făcut referire doar la un singur dosar.
Reclamantul-recurent reiterează faptul că hotărârea C. ui este preactic nemotivată, întrucât 200 de dosare nu echivalează cu cele două dosare anticorupție, nici sub aspectul complexității și nici sub aspectul volumului, fiind și culpabilizatoare la adresa reclamantului prin aprecierea faptului că modul de judecare a celor două dosare ar fi fost nepotrivit.
Recurentul arată argumentele pentru care cele două dosare impuneau ca pe acel complet de judecată să nu mai fie repartizate alte cauze.
O altă critică privește susținerea din sentință potrivit căreia tribunalul poate să se pronunțe doar cu privire la actele administrative care exced controlului realizat de Consiliul superior al magistraturii în ceea ce privește cariera judecătorilor, susținere nelegală și nepertinentă pentru că temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie vătămarea în interes legitim public și nu unui interes privat legat de cariera reclamantului. Această vătămare se referă la soluționarea într-un termen rezonabil al dosarelor de corupție, astfel că vătămarea este continuă și se întinde de la momentul producerii efectelor hotărârii C. ui și se continuă și în prezent.
Chiar dacă instanța de fond a constatat că hotărârea colegiului are la bază un text legal, nu acesta a fost obiectul criticii, ci faptul că actul administrativ este lipsit de motivarea substanțială pe care ar trebui să o cuprindă, iar numărul de dosare ales este stabilit discreționar.
Pe de altă parte, instanța poate emite actul administrat, poate obliga colegiul să emită o nouă hotărâre, care să dispună excluderea totală a completului P4 de la repartizarea altor cauze, până la soluționarea dosarelor de corupție.
Asupra recursului, Curtea de Apel va reține următoarele:
Reclamantul-recurent nu invocă încălcarea unei prevederi legale, ci solicită ca prin anularea actului administrativ instanța de judecată să facă o apreciere asupra oportunității măsurii de scutire a completului penal P4 de la repartizarea altor dosare penale până la soluționarea acelor dosare ce au ca obiect săvârșirea unor infracțiuni de corupție.
În dreptul administrativ, oportunitatea măsurii luate de autoritatea administrativă poate fi controlată de instanțele de contencios administrativ
doar pentru exces de putere definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Este de remarcat că nu s-a produs o încălcare a limitelor competenței deoarece C. de C. al J. C. -N. are posibilitatea să aprecieze în ce măsură un complet penal poate fi scutit de la repartizarea altor cauze în conformitate cu prevederile art.95 alin.8 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, reclamantul-recurent nu reclamă încălcarea unui drept propriu definit de art.2 alin.1 lit.o ca fiind orice drept prevăzut de Constituție și de lege sau de alt act normativ căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ și reclamă bunul mers al justiției.
Interesul legitim public trebuie însă subsumat unor interese legitime private pentru ca acțiunea în contencios administrativ să fie considerată admisibilă. În acest sens, sunt și prevederile art.8 alin.1/1 din Legea 554/2004 potrivit căruia persoanele fizice pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau al interesului legitim privat.
Prin urmare, reclamantul-recurent nu a invocat un drept propriu încălcat de către C. de C. garantat de Constituție și de lege, pentru ca Hotărârea C. ui de C. să poată fi analizată din prisma excesului de putere, singura modalitate în care exercitarea dreptului de apreciere al acestei autorități poate fi controlată de instanțele de contencios administrativ.
În Hotărârea C. ui de C. s-au apreciat motivele pentru care pentru soluționarea dosarului_ nu se mai impune excluderea de la repartizarea aleatorie a completului P4, precum și cele pentru care se impune excluderea de la repartizare aleatorie a completului penal P4 pentru dosarul cu nr._, de 200 de dosare penale, în conformitate cu art.11 din Legea 304/2004.
Ca atare, Hotărârea C. ui este motivată, măsura a fost luată tocmai pentru bunul mers al justiției pentru care C. a apreciat oportunitatea acestei măsuri, oportunitate care așa cum s-a arătat mai sus, nu poate fi analizată decât prin prisma excesului de putere, situație care nu se regăsește însă în cazul de față.
Prin urmare, Curtea de Apel cu suplinirea motivării va aprecia că recursul este nefondat, astfel că în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., îl va respinge și va menține sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B. L. R. împotriva sentinței civile nr.9803 din_ pronunțată în dosarul_ al T. ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
P. | UDECĂTORI | GREFIER | |||||
R. R. | D. | L. | U. | A. A. M. | M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
