Decizia civilă nr. 9163/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9163/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă C.
P. împotriva sentinței civile nr.1954 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata- pârâtă D.
G. A F. P. A J. S., având ca obiect anulare act administrativ anulare adresa nr. 17014/_ emisă de DGFP S. .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante C. P., avocat Tărău Cristian din Baroul Sălaj, lipsă fiind intimata- pârâtă D. G. a F. P. a J. S. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta reclamantă C. P. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata- pârâtă D. G. a F. P. a J. S. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei-reclamante C. P., avocat Tărău Cristian susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a analiza pe fond relațiile dintre părți care au generat conflictul dintre acestea. Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1954/_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, s-a admis excepția invocată de D. G. A F. P. A J. S. .
S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta C. P.
- reprezentată prin primar C. N. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. privind anularea adresei 17014/_ .
S-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Notei de constatare 1731/_ întocmită de Curtea de Conturi S. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea formulată de reclamanta C. P. - reprezentată prin primar C. N. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. se solicită a se dispune anularea adresei 17014/_ .
În considerentele acțiunii se menționează că la data de_ a depus la sediul intimatei o cerere prin care solicită revocarea adresei ce face obiectul prezentei cauze. Nu a primit nici un răspuns și a fost nevoit să formuleze prezenta cerere.
Prin adresa atacată reclamanta C. P. a solicitat reclamantei să restituie la bugetul de stat suma de 1360.084 lei.
Consideră această adresă nelegală deoarece această sumă a fost utilizată de reclamantă pentru alte destinații în afara prevederile HG 255/2012.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a achitat suma de 1.300.000 lei la data de_ prin ordinele de plată nr. 174 și nr. 175 către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Valea Barcăului. Aceste sume au fost achitate de către reclamantă în temeiul contractului de finanțare nr. C 322030863300013. S-a apreciat că această plată nu se încadrează în dispozițiile H.G. nr. 255/2012, datoria nefiind achitată pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.
C. P. este membră a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Valea Barcăului. Aceasta din urmă a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit România contractul nr. C 322030863300013 care are ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F 322030863300013 pentru proiectul: "Modernizare artere rutiere în comunele Boghiș și P., jud. S. și modernizarea cămine culturale în localitățile P. și Făgetu-comuna P., Preoteasa-comuna Valcău de Jos și Bozieș-comuna Boghiș, jud. S. ". Potrivit înștiințării nr. 30/_ C. P. avea obligația de a cofinanța contractul de finanțare mai sus menționat cu suma de 1.310.891,94 lei.
Având în vedere contractul de finanțare mai sus menționat, precum și înștiințarea de plată a sumei de 1.310.891,94 lei, C. P. prin primar a trecut la efectuarea plăților având în vedere faptul că suma disponibilizată în valoare de 1.600.000 lei conform prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 era destinată plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital sau cofinanțării unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile. Astfel, suma de 1.300.000 lei a fost utilizată pentru cofinanțarea proiectului: "Modernizare artere rutiere în comunele Boghiș și
P., jud. S. și modernizarea cămine culturale în localitățile P. și Făgetu-comuna P. ,
Preoteasa-comuna Valcâu de Jos și Bozieș-comuna Boghiș, jud. S. ", finanțat din fonduri externe nerambursabile, așadar suma de 1.300.000 lei a fost utilizată de către clienta noastră conform destinației stabilite de H.G. nr. 255/2012.
De asemenea, prin Ordinul de plată nr. 173/_ C. P. a achitat suma de 9535,5 lei în temeiul facturii fiscale nr. 145/_, prin ordinul de plată nr. 170/_ C. P. a achitat suma de 50.423,48 lei în temeiul facturilor fiscale nr. 047/_, 048/_ și 009/_, iar prin ordinul de plată nr. 131 a achitat suma de 124,52 lei în temeiul facturilor fiscale nr. 1082/_ . Rezultă o sumă în cuantum total de
60.084 lei, care reprezintă plăți arierate.
Plățile au fost corect stabilite și prin urmare nu există temei pentru restituirea sumei de 1360.084 lei. Același reclamant a mai invocat la termenul din_ o excepție de nelegalitate a notei de constatare nr. 1731/_ încheiată de Curtea de Conturi a J. S. . În cuprinsul acestui înscris sunt reiterare toate aspectele deja menționate în cererea cu care a fost investită instanța ( f.48-51).
Pârâta D. G. A F. P. A J. S. depune o întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii. Adresa emisă de D.
G. a F. P. S. reprezintă o simplă înștiințare, o scrisoare de atenționare și se referă la un act administrativ concret.
Potrivit art.1 din L.554/2004 "persoana care se consideră vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata."
În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedura civila, care consacra si principiul rolului activ al judecătorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedura civila, instanța este obligata însa sa dea acțiunii calificarea juridica exacta, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținuta de denumirea pe care partea a dat-o cererii.
Pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanța trebuie sa examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii condițiilor specifice de exercitare rezultate din dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Între condițiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ se număra si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act sa vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), teza I din Legea nr. 554/2004. actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizam executării legii sau a executării în concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Același text de lege asimilează, prin alineatul (2), actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
De asemenea, potrivit tezei a II-a a acestui text, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel ce se considera vătămată într-un drept sau interes legitim al sau, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Rezultă din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează soluțiile pe care le poate da instanța, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, puncte de vedere, etc, exceptate controlului judecătoresc în aceasta procedura.
In acest context, demersul judiciar al reclamantei, nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost desființat.
În ce privește fondul cauzei solicită respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu a folosit suma ce i-a fost atribuită doar în scopul pentru care
ea a fost alocată. Prin urmare suma a fost retrasă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Raportat la excepția de nelegalitate invocată pârâtă D. G. A F.
P. A J. S. a susținut că nu are calitate procesuală, Notă de constatare 1731/_ a fost emisă de Curtea de Conturi A României -
Camera de Conturi S. și prin urmare nu are nicio obligație în raportul juridic dedus judecății.
În ce privește la excepțiile invocate în cauză instanța a reținut că sunt întemeiate, fiind admise.
Astfel, reclamanta solicită anularea adresei nr. 17014/_ emisă de Unitatea Administrativ teritorială P. . Prin adresa în cauză i se solicită să restituie suma de 1360.084 lei.
Adresa în cauză nu reprezintă un act administrativ fiscal așa cum aceste el definit de art. 2 alin.1 lit.c din L.554/2004.
Potrivit acesteia actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual s-au normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere modifică sau stinge obligații";.
Adresa în cauză reprezintă o simplă înștiințare și nu ia produs nicio vătămare.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din L. 554/2004 (1) ,,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public";.
Articolul 18 din aceeași lege menționează soluțiile pe care le poate pronunța instanța.
Numai că în cauză nu ne aflăm în prezența unui act administrativ tipic sau asimilat și prin urmare adresa nu poate fi cercetată direct în procedura contenciosului administrativ.
Prin urmare s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta C. P. - reprezentată prin primar C. N. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. privind anularea adresei 17014/_ .
În ședința din_ reclamanta a invocat o excepție de nelegalitate a adresei 1731/_ încheiată de Curtea de Conturi a J. S. (f.48-51).
Excepția în sine, nu este motivată reprezentând doar o reproducere integrală a cererii inițiale.
Deși se invocă o nelegalitate a unui înscris emis de Curtea de Conturi
S. aceasta nu a fost introdusă în cauză de reclamantă.
Raportat la aceste aspecte este îndreptățită excepția invocată de cu pârâta D. G. a F. P. S., respectiv aceea a lipsei calității sale procesuale pasive.
Referitor la excepția de nelegalitate la art.4 alin.1 și 2 se menționează:
Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se
pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.
În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
Din cuprinsul acestui articol rezultă că nu orice act administrativ poate face obiectul excepției de nelegalitate ci doar cele tipice și doar acele acte administrative care pot di atacate cu acțiune directă în fața instanțelor de contencios administrativ.
Cum instanța a constat deja că înștiințarea respectivă nu poate fi atacată direct în instanță pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă și excepția de nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. P. reprezentată de primar C. N., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1954/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei prin care a solicitat anularea adresei nr. 17014/_ emisă de D.G.F.P. S. . Clienta noastră a indicat în cererea
introductivă pe larg motivele pentru care apreciază că adresa amintită este un act administrativ nelegal.
Prin întâmpinarea depusă intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, indicând faptul că adresa respectivă reprezintă o simplă înștiințare, o scrisoare de atenționare.
Instanța a admis această excepție, apreciind că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă raportat la faptul că adresa atacată prin cererea de chemare în judecată nu întrunește elementele caracteristice ale unui act administrativ. Instanța face trimitere la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 precum și art. 18 din același act normativ, concluzionând că adresa atacată prin cererea de chemare în judecată nu se încadrează în tipologia actelor administrative.
Instanța apreciază că adresa litigioasă este o simplă înștiințare din partea intimatei și care nu a produs nicio vătămare, deci actul nu poate fi cercetat de instanța de contencios administrativ.
Reclamanta consideră discutabilă viziunea instanței de fond, chiar dacă admitem că adresa atacată nu este nici un act administrativ tipic și nici un act administrativ fiscal.
Cu toate acestea, se poate remarca faptul că această adresă este mai mult decât o simplă înștiințare, fiind un veritabil act de putere și chiar dacă formula utilizată de către redactorul adresei este una politicoasă, se pot sesiza în cuprinsul adresei consecințele la care se expune clienta noastră în cazul neconformării măsurilor solicitate.
Tocmai posibilitatea producerii unor consecințe nefaste pentru C. P. face ca acest act să poată fi categorisit ca un act asimilat unui act administrativ.
Având în vedere natura juridică extrem de discutabilă și neclară a adresei amintite, consideră că se impunea ca instanța să respingă excepția inadmisibilității și să procedeze la cercetarea pe fond a relațiilor dintre părți, relații care au generat în final acest conflict între reclamanta și intimată.
În declanșarea acestui conflict un rol important l-a avut Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a J. S. care a acționat prin încheierea notei de constatare nr. 1731/_, ceea ce a reprezentat
factorul declanșator al conflictului. Dar această instituție a fost doar un exponent al D.G.F.P. S., conflictul născându-se în esență între Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. S. și C. P. .
Reclamanta a invocat pentru aceste considerente și excepția de nelegalitate a notei de constatare nr. 1731/_, reiterând rațiuni de fond
identice cu cele menționate în cererea introductivă. Instanța a respins însă și această excepție cu o motivare neclară însă, menționând pe de o parte faptul că nu orice act administrativ poate face obiectul excepției de nelegalitate iar pe de altă parte faptul că instanța a constatat deja că înștiințarea respectivă nu poate fi atacată direct în instanță deci pe cale de consecință urmează să respingă ca inadmisibilă și excepția de inadmisibilitate. Cele două motivări sunt contradictorii.
Se arată că nu se vor reitera motivele care țin de fondul conflictului născut între părți, având în vedere faptul că instanța nu a cercetat fondul. Considerăm că se impune ca instanța de recurs să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului S., pentru a putea fi analizat cu atenție în acest cadru relațiile dintre părți.
Prin întâmpinarea formulată, intimata D. G. Regionala a F.
P. C. -Napoca, in nume propriu si in numele Administrației Județene a
F. P. S., a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei, având in vedere următoarele motive:
Instanța de fond in mod legal a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta C. P. pentru anularea adresei nr. 17014/_ emisa de către instituția pârâtă, reținând faptul ca aceasta adresa nu este un act administrativ tipic sau asimilat si prin urmare nu poate fi cercetata direct in procedura contenciosului administrativ.
Așa cum a arătat in fata instanței de fond, reclamanta recurenta ataca adresa nr. 17014/_ emisa de către DGFP S. care nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea art.2 alin 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o simpla înștiințare, o scrisoare de atenționare.
Din aceasta perspectiva, acțiunea reclamantei recurente, conceputa împotriva unei înștiințări care nu este act administrativ, este neîntemeiata in condițiile in care obiectul principal nu se refera la un act administrativ concret, in raport de care sa se analizeze si condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Fata de motivarea cererii de chemare in judecata si susținute in recurs rezulta ca criticile formulate vizează exclusiv OUG nr. 15/2012 si ca atare reclamanta intimata nu a făcut dovada vătămării intr-un drept sau interes legitim ca urmare a faptului ca DGFP S. a atenționat reclamanta sa ia toate masurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012.
Așadar recurenta se considera vătămata prin ordonanța sau prin dispozițiile din aceasta.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata."
În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedura civila, care consacra si principiul rolului activ al judecătorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedura civila, instanța este obligata însa sa dea acțiunii
calificarea juridica exacta, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținuta de denumirea pe care partea a dat-o cererii.
Pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanța trebuie sa examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii condițiilor specifice de exercitare rezultate din dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Între condițiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ se număra si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act sa vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c). teza I din Legea nr. 554/2004. actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Același text de lege asimilează, prin alineatul (2), actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
De asemenea, potrivit tezei a II-a a acestui text, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel ce se considera vătămata într-un drept sau interes legitim ai sau, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează soluțiile pe care le poate da instanța, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească daca acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, puncte de vedere, etc, exceptate controlului judecătoresc în aceasta procedura.
In acest context, demersul judiciar al reclamantei recurente, nu se încadrează in prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost desființat.
In concluzie, legalitatea adresei DGFP S. nu poate fi cercetata de instanța de contencios administrativ pe cale directa in procedura contenciosului administrativ si, pe cale de consecința, legalitatea acestui act nu poate fi cercetata nici pe calea excepției de nelegalitate. A admite altfel ar însemna ca persoana ce se pretinde vătămata sa ocolească procedura specifica de contestare a actului administrativ unilateral si sa supună judecații direct legalitatea acestuia in cadrul altei proceduri, ceea ce nu este admis.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei îl constituie anularea adresei nr. 17014/_ trimisă de DGFP S. către Unitatea Administrativ teritorială P., prin care că i se comunică reclamantei că având în vedere Nota de Constatare nr. 1731/_ a Camerei de Conturi a jud. S. trebuie luate măsuri în vederea restituirii către bugetul statului a sumei de 1.360.084 lei, în caz contrar urmând a fi sesizată Camera de Conturi a jud. S. pentru efectuarea unui control care să stabilească accesoriile și persoanele responsabile.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual s-au normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere modifică sau stinge obligații. Așa cum corect a reținut prima instanță, adresa atacată reprezintă o simplă înștiințare, nu un act administrativ, fără nici un efect propriu. Nu s-a stabilit de către emitent nici o obligație în sarcina adresantului și nu s-a urmărit executarea silită a nici unei creanțe bugetare, punându-se doar în vedere o obligație generală de executare benevolă a obligațiilor și posibilitatea unui nou control.
În fața tribunalului, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a adresei 1731/_ încheiată de Curtea de Conturi a J. S., fără introducerea în cauză a emitentului Camera de Conturi S. .
Excepția de nelegalitate, astfel cum aceasta este circumscrisă de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi grefată decât pe o acțiune de contencios administrativ, sau de altă natură, susceptibilă de a fi judecată, fără impedimente procedural, ceea ce nu a fost cazul în speță, unde acțiunea pretins de contencios administrativ a eșuat pentru existența inadmisibilității. De sine stătător, excepția de nelegalitate nu poate subzista. Totodată, excepția de nelegalitate nu este admisibilă atunci când există o acțiune specială de contencios administrativ disponibilă (cum este aici cazul actelor emise de Curtea de Conturi), supusă unor forme și termene imperative, a căror nerespectare nu poate fi complinită prin formularea excepției de nelegalitate; ce nu se mai poate obține pe calea contenciosului special, nu se mai poate obține nici pe calea excepției de nelegalitate.
Aceste considerente răspund susținerilor pertinente ale părților și le adresează direct sau implicit; Curtea este dispensată de analiza motivelor care nu sunt pertinente șirului logic al raționamentului și finelui de neprimire reținut.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta C. P. împotriva sentinței civile nr. 1954 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. R. V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
