Decizia civilă nr. 917/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 917/R
Ședința publică din 04 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. O.
J. ecător V. I.
J. ecător A. S.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă SC T. R S., cu sediul în R., str. E., nr. 95, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1557 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. M. - I. T. DE M. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 1557 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de_ s-a respins excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocate de petentă,s -a respins plângerea contravențională introdusă de petenta S.C. T. R S.R.L., cu sediul în R., str. E., nr. 95, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. M., cu sediul în B. M.
, str. G. C., nr. 50, județul M. și s-a menținut Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria MM nr. 00095441 din_ .
Referitor la prescripția aplicării sancțiunii invocată de societatea petentă, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 13 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, al căror cuprins este:
"(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel";.
Dispozițiile legale precitate reglementează prescripția răspunderii contravenționale, instituind un termen de 6 luni de la data constatării pretinsei fapte contravenționale, înlăuntrul căruia, pentru a se îndeplini utilitatea socială recunoscută acestei forme de răspundere juridică, se impune aplicarea sancțiunii contravenționale.
Aceleași dispoziții reglementează însă, la alin. 3, un caz de suspendare a cursului prescripției, și anume cel în care fapta a fost calificată inițial ca infracțiune.
În cauză, procedura de aplicare a sancțiunii contravenționale a fost ținută în loc de procedura penală, declanșată ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală cu privire la fapta constatată de inspectorii I.T.M. M. la data de_ .
Astfel, prin denunțul înregistrat la data de_, I.T.M. M. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare cu presupusa săvârșire de către S.C. T. R S.R.L. a faptei prevăzute de art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 R, în motivare arătându-se că prin Procesul verbal de control nr. 0029246 din_, s-a constatat că angajatorul verificat a primit la muncă un număr de 7 persoane fără să li se fi întocmit contracte individuale de muncă în formă scrisă și anterior începerii raporturilor de muncă.
S-a format dosarul penal nr. 2704/P/2011, fiind efectuate acte premergătoare împotriva făptuitoarei Săcui Roman S. C. ia, administrator la societatea cu privire la care a fost formulat denunțul penal.
Soluția dispusă în urma actelor de cercetare penală efectuate, a fost de neîncepere a urmăririi penale, conform Rezoluției din_, prin care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, soluția fiind comunicată I. ui T. de M. M. la data de_ .
Prin urmare, durata în care s-au efectuat acte premergătoare cu privire la fapta pentru care a fost sancționată contravențional societatea petentă a fost cuprinsă între data de_ și data de_, iar data constatării acestei fapte a fost_, astfel încât prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare penală, întrucât sesizarea s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea s-a aplicat societății petente la data de_, deci după 5 luni și 2 zile de la data la care organele de urmărire penală au finalizat cercetarea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Adăugând chiar și timpul scurs de la data constatării faptei și până la data sesizării organelor de urmărire penală, este evident că durata de 6 luni a termenului analizat nu era împlinită la data aplicării sancțiunii.
Instanța nu va primi argumentele societății petente în sensul că nu ar fi operat suspendarea cursului prescripției, întrucât fapta sancționată a fost cercetată fără să se fi dispus începerea urmăririi penale, și astfel fapta nu a fost cercetată "ca infracțiune";, instanța neprimind aceste argumente pentru bunul motiv ce rezidă din definiția legală a infracțiunii, existența unei infracțiuni neputându-se verifica decât prin efectuarea unor acte specifice materiei procesual penale.
Pentru a se verifica dacă fapta denunțată constituie infracțiune, în cauză s-au efectuat acte premergătoare, reținându-se a nu fi realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, din materialul probator stabilindu-se cu certitudine că numai patru persoane (Năsui Dorian, Bota Gabriel A., P. G. I. și Siklodi Zoltan) au desfășurat activități pentru S.C. T. R S.R.L., fără a avea încheiate contracte individuale de muncă anterior începerii activității prestate.
A admite că suspendarea cursului prescripției aplicării sancțiunii contravenționale operează numai în condițiile enunțate de petentă, prin apărător, echivalează cu a admite posibilitatea stabilirii a priori a caracterului infracțional al faptei, în afara unor acte de verificare, ceea ce echivalează cu a lipsi de rațiune și de utilitate actele de cercetare penală, inclusiv cele premergătoare, precum echivalează și cu lipsirea de conținut a textului legal ce reglementează suspendarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale.
Așadar, raportat la considerentele ce precedă, reținând că sancțiunea a fost aplicată societății petente în termenul legal, instanța va respinge excepția examinată, pășind la soluționarea fondului plângerii.
Conform Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, la data de_, la punctul de lucru al societății petente, situat în localitatea
R., str. E., nr. 95, au fost primite la muncă un număr de 4 (patru) persoane, care au desfășurat activitate pentru S.C. T. R S.R.L., fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă și anterior începerii activității.
Coroborând probele analizate instanța a reținut că societatea petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. f) Codul muncii - Legea nr. 53/2003, aceasta primind la muncă patru persoane, fără să le fi încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă și anterior începerii activității prestate în beneficiul acesteia, prestate începând cu data de_ și până în data de_ .
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, solicitarea petentei de înlocuire a amenzii de 40.000 lei cu sancțiunea avertisment va fi analizată raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 și ale art. 7 din O.G. nr. 2/2001, al căror cuprins este:
"Art. 7 - (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Art. 21 - (3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Fapta societății petente de a primi la muncă un număr de patru persoane, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, se află la limita cu ilicitul penal, astfel că, această instanță nu ar putea atribui
faptei societății petente un grad redus al pericolului social, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001, nici chiar văzând contractele individuale de muncă depuse de societatea petenta in circumstanțiere, din cuprinsul acestora rezultând că petenta a fost interesată în anul 2011 de forța de muncă sezonieră, iar începând cu luna aprilie a anului 2012, a încheiat si contractele de munca depuse la dosarul cauzei.
Societatea petentă nu se află pentru prima dată în conflict cu norma contravențională, aceasta fiind sancționată anterior pentru o altă contravenție, săvârșită în împrejurări ce relevă o atitudine de sfidare față de dispozițiile legale, astfel că instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale nu va fi îndeplinit prin simpla atragere a atenției asupra obligației de respectare a dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste motive, instanța va reține ca fiind temeinică și legală individualizarea sancțiunii aplicate societății petente, aceasta fiind aplicată cu respectarea criteriilor de proporționalitate înscrise la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Raportat la considerentele ce precedă, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și a textelor legale precitate, instanța va respinge plângerea petentei și va menține ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria MM nr. 0009541 încheiat la data de_ .
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a declarat recurs petenta SC
R S., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii petentei.
Recurenta-petentă a reiterat excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, motivând că:
organele de control ale intimatei-ITM M. au efectuat controlul la unitatea subscrisei la data de_ -data considerata a fi cea a constatării presupusei contravenții, ulterior fiind sesizate organele de urmărire penala; data de_ este totodată si data comiterii presupusei fapte (ultimul act pentru contravenția continua considerata in prezentul caz)
rezoluția procurorului de neincepere a urmăririi penale a precedat procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor datat_, prin urmare dupa trecerea unui termen de peste 6 luni de zile de la data constatării respectiv a săvârșirii presupusei contravenții;
potrivit art. 13 al.l din OG 2/2001, "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei";
potrivit art. 13.al.2 din OG 2/2001, " In cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp";
potrivit art. 13 al.3 din OG2/2001," Când fapta a fost urmărită
ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2);
aparent, potrivit textului de lege de mai sus, ar rezulta ca existenta dosarului penal in care s-a cercetat fapta ar fi întrerupt termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale, dar, in concret, apreciem ca operează prescripția in raport de următoarele :
1. textul legal vorbește de fapte urmărite ca si infracțiune acest fapt presupunând in mod obiectiv începerea urmăririi penale si dobândirea calității de invinuit-practic momentul procesual la care incepe procesul penal. Actele de cercetare prealabila inceperii urmăririi penale nu au valențe juridice din perspectiva penala-normele procesual penal fiind de stricta interpretare-decat din perspectiva data de art. 224 C.pr.pen. Daca suspendarea cursului prespcriptiei ar fi operat si in cazul in care urmărirea penala nu era inceputa, termenul folosit de legiuitor ar fi fost "fapte cercetate ca si infracțiune " si nu fapte urmărite ca si infracțiune. Ar putea exista tentația de a se aprecia ca menționarea in același text legal a formulei "in fata organelor de cercetare sau de urmărire penala" ar putea duce la concluzia contrara celei avansata de subscrisa, dar de remarcat ca textul face precizarea expresa a faptelor "urmărite" ca si infracțiune ca si teza unica, in raport de organele de cercetare penala si urmărire penala deopotrivă, or normele procesual penale prevăd desfășurarea activității de urmărire penala si de către organele de cercetare penala (termen folosit generic) dupa ce operează inceperea urmăririi penale potrivit art. 228 C.pr.pen.; 2. chiar daca argumentele de mai sus nu ar fi primite de către instanța sub aspectul inlaturarii excepției de la operarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, de reținut, ca si aspect de esența, ca dosarul penal nr. 2704/P/2Q11 al Parchetului de pe langa Judecătoria Baia Mare in care s-a emis rezoluția din data de_ care a stat la baza incheierii procesului verbal atacat prin prezenta nu a fost deschis pe numele subscrisei societăți petente ci pe numele unuia dintre cei doi administratori ai subscrisei respectiv pe numele administratorului SACUI SA. ROMAN C. IA-persoana fizica ! In condițiile in care răspunderea penala este personala iar actele de cercetarea prealabila -nici măcar acte de urmărire penala au fost realizate cu privire la persoana fizica si nu cu privire la subcrisa societate- persoana juridica -asa cum exista posibilitatea potrivit art. 19 ind.l. C.pen., in condițiile in care subscrisa societate suntem persoana juridica cu patrimoniu si sediu distinct, purtătoare de drepturi si obligații- cu doi administratori, existenta unor cercetări in cadrul unui dosar penal fara u.p. inceputa cu privire la o terța persoana fata de subcrisa nu poate justifica din perspectiva noastră inlaturarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale către subcrisa societate comerciala - parte in prezentul proces.
F. a de cele de mai sus, se apreciază ca evidentă incidența prescripției aplicării sancțiunii contravenționale fata de subscrisa.
Prin întâmpinarea la recurs, intimatul I. T. DE M. M. a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
S-a arătat că în mod corect a fost soluționată de către judecătorie excepția prescripției aplicării sancțiunii, menționând că sesizarea făcută în fața
organelor de cercetare penală a vizat reprezentantul legal al societății petente, respectiv d-na Roman S. lă Corneșia administrator al SC T. R S. .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a înscrisurilor de la dosar, precum și potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenta-petentă SC T. R S. a fost sancționată contravențional cu amenda de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 al. 1 lit. e din Codul M. prin procesul verbal seria MM nr. 0009541 încheiat la data de_ .
Referitor la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, invocată de societatea petentă, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 13 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, al căror cuprins este:
"(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel";.
Dispozițiile legale precitate reglementează prescripția răspunderii contravenționale, instituind un termen de 6 luni de la data constatării pretinsei fapte contravenționale, înlăuntrul căruia, pentru a se îndeplini utilitatea socială recunoscută acestei forme de răspundere juridică, se impune aplicarea sancțiunii contravenționale.
Aceleași dispoziții reglementează însă, la alin. 3, un caz de suspendare a cursului prescripției, și anume cel în care fapta a fost calificată inițial ca infracțiune.
În cauză, procedura de aplicare a sancțiunii contravenționale a fost ținută în loc de procedura penală, declanșată ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală cu privire la fapta constatată de inspectorii I.T.M. M. la data de_ .
Astfel, prin denunțul înregistrat la data de_, I.T.M. M. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare cu presupusa săvârșire de către S.C. T. R S.R.L. a faptei prevăzute de art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 R, în motivare arătându-se că prin Procesul verbal de control nr. 0029246 din_, s-a constatat că angajatorul verificat a primit la muncă un număr de 7 persoane fără să li se fi întocmit contracte individuale de muncă în formă scrisă și anterior începerii raporturilor de muncă.
S-a format dosarul penal nr. 2704/P/2011, fiind efectuate acte premergătoare împotriva făptuitoarei Săcui Roman S. C. ia, administrator la societatea cu privire la care a fost formulat denunțul penal.
Soluția dispusă în urma actelor de cercetare penală efectuate, a fost de neîncepere a urmăririi penale, conform Rezoluției din_, prin care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, soluția fiind comunicată I. ui T. de M. M. la data de_ .
Prin urmare, durata în care s-au efectuat acte premergătoare cu privire la fapta pentru care a fost sancționată contravențional societatea petentă a fost cuprinsă între data de_ și data de_, iar data constatării acestei fapte a fost_, astfel încât prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare penală, întrucât sesizarea s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea s-a aplicat societății petente la data de_, deci după 5 luni și 2 zile de la data la care organele de urmărire penală au finalizat cercetarea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Adăugând chiar și timpul scurs de la data constatării faptei și până la data sesizării organelor de urmărire penală, este evident că durata de 6 luni a termenului analizat nu era împlinită la data aplicării sancțiunii.
Instanța nu va primi argumentele societății petente în sensul că nu ar fi operat suspendarea cursului prescripției, întrucât fapta sancționată a fost cercetată fără să se fi dispus începerea urmăririi penale, și astfel fapta nu a fost cercetată "ca infracțiune";, instanța neprimind aceste argumente pentru bunul motiv ce rezidă din definiția legală a infracțiunii, existența unei infracțiuni neputându-se verifica decât prin efectuarea unor acte specifice materiei procesual penale.
Pentru a se verifica dacă fapta denunțată constituie infracțiune, în cauză s-au efectuat acte premergătoare, reținându-se a nu fi realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, din materialul probator stabilindu-se cu certitudine că numai patru persoane (Năsui Dorian, Bota Gabriel A., P. G. I. și Siklodi Zoltan) au desfășurat activități pentru S.C. T. R S.R.L., fără a avea încheiate contracte individuale de muncă anterior începerii activității prestate.
A admite că suspendarea cursului prescripției aplicării sancțiunii contravenționale operează numai în condițiile enunțate de petentă, prin apărător, echivalează cu a admite posibilitatea stabilirii a priori a caracterului infracțional al faptei, în afara unor acte de verificare, ceea ce echivalează cu a lipsi de rațiune și de utilitate actele de cercetare penală, inclusiv cele premergătoare, precum echivalează și cu lipsirea de conținut a textului legal ce reglementează suspendarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale.
Raționamentul instanței de fond este corect și argumentat fiind împărtășit și de instanța de control judiciar. În aceste condiții criticile aduse sentinței sub acest aspect vor fi privite ca neîntemeiate și vor fi înlăturate ca atare.
reține că actele de cercetare penală au fost efectuate atât față de societatea SC T. R S. al cărei reprezentant legal este făptuitoarea Roman S. lă C. ia în calitatea sa de administrator al societății, cât și față de aceasta ca persoană fizică.
Prima instanță a făcut o apreciere pertinentă și argumentată asupra vastului material probator administrat în cauză și a reținut în mod judicios că petenta SC T. R S. se va face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina acesteia.
S-a apreciat în mod corect că fapta societății petente de a primi la muncă un nr. de 4 persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în
formă scrisă, se află la limita cu ilicitul penal, astfel că nu există argumente pentru a se proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală și va respinge recursul ca nefondat potrivit art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC T. R S., cu sediul în R., str. E., nr. 95, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1557 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
S.
O.
V.
I.
S.
A.
G. ier,
H.
Red. O.S. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND E. M. S.
