Decizia civilă nr. 9241/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă NR. 9241 /2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: A. A. I.
G.: M. N.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta H. E. R., împotriva sentinței civile nr.8004 din_, pronunțate în dosarul nr._ al T. ui M. privind și pe intimata D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. având ca obiect contestație act administrativ fiscal. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. E. pentru recurentă, lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. La data de_, intimata a înregistrat la dosar întâmpinare. De asemenea, se constată că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului promovat.
Verificând, din oficiu, competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială precum și chitanța reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și un timbru de 0,15 lei. Curtea constată că recursul promovat este legal timbrat. Procedează la comunicarea cu reprezentantul recurentei a unui exemplar al întâmpinării depuse la dosar de către intimată. Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat cu privire la speța pendinte și nu solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării precizând că are cunoștință despre poziția procesuală a acesteia.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și apreciind cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentei pe fond.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar in subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive in integralitatea petitelor sale, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu se încadrează în categoria persoanelor impozabile ca sa fie obligată să plătească TVA, iar mai mult, din cauza crizei economice, dezideratul cu privire la utilajul pe care l-a achiziționat nu s-a materializat, iar acesta nu a produs venituri, astfel că nu poate fi obligat la plata vreunui impozit.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 8.004 din_, pronunțate in dosarul nr._ al T. ui M., s-a respins cererea formulată de către reclamanta H. E. R., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia de impunere nr. 11.001/_ (f.39 - 50) emisă de către pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita sumele de 75.728 lei cu titlu de TVA; 48.350 lei cu titlu de dobânzi/majorări de întârziere și 75.788 lei cu titlu de penalități de întârziere în temeiul art. 180 indice, art. 153 indice 1, art. 126, art. 132 indice 1 C. fiscal, respectiv punctul 17 și 67 din Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal. Din cuprinsul deciziei rezultă faptul că d-na H. E. - R. a efectuat în perioada_ -_, achiziții intracomunitare de diverse utilaje pentru construcții depășind plafonul de 10.000 euro, încă din prima achiziție efectuată în data de _
, plafon stabilit conform prevederilor art. 126 alin. 4, lit. b din Legea nr. 574/2003 R. Decizia a fost emisă în baza raportului fiscal nr. 11001/_ (f. 26 - 35) prin care s- a stabilit împrejurările descrise în decizia de impunere și dispozițiile legale care fundamentează stabilirea obligațiilor de plată suplimentare și măsurile prevăzute de lege pentru calculul acestora.
Contestația administrativă formulată de către reclamantă potrivit art. 205 - 216 Cod procedură fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia pârâtei nr. 1/_ (f. 15 - 18).
Pe calea acțiunii în contencios administrativ reclamanta nu a contestat modul de calcul a sumelor stabilite suplimentar, ci doar greșita aplicare a dispozițiilor legale de către organul fiscal raportat la starea de fapt descrisă în cuprinsul actelor încheiate, pe care de asemenea a recunoscut-o. În consecință, instanța de fond a reținut că nu este utilă soluționării cauzei efectuarea expertizei tehnice judiciare de specialitate, chestiune pusă în discuție la termenele de judecată.
Contrar însă poziției reclamantei instanța de fond a constatat legalitatea deciziei de impunere și implicit a celei de soluționare a contestației.
Operațiunea de achiziție de bunuri din Italia pe care reclamanta a realizat-o în nume propriu, ca persoană fizică, este probată prin facturile nr. 3/0_ ; nr. 4/_ și nr. 5/_, depuse în copie și traducere legalizată la f. 83 - 86, 100 - 102 din dosar. Facturile sunt emise de Societatea E. di H. Yahia, identificată cu Cod fiscal 04921410967 și au ca obiect livrarea unui număr considerabil de bunuri specifice domeniului construcțiilor .
Facturile s-au emis pentru următoarele facturi 27.459 euro în factura nr. 3/ 0_ ; 29.496 euro în f. nr. 4/_ și 42500 euro în factura nr. 5/_ . Reclamanta nu a contestat naționalitatea italiană a societății furnizoare. În consecință, instanța constată că operațiunile de livrare se încadrează în art. 130 indice 1 C. fiscal (forma în vigoare la data la care s-au emis facturile) pentru a fi calificată ca o calificată ca o achiziție intracomunitară de bunuri. Prin urmare, reclamanta avea calitatea de persoană obligată la plata TVA aferente acestei operațiuni în condițiile prevăzute de art. 153 indice 1 și art. 151 C. fiscal.
Instanța de fond a mai reținut că din înscrisurile depuse la filele 64-86, comunicate de DGFP Ilfov, rezultă că bunurile au fost identificate urmare a unui control efectuat de AFP Voluntari, județul Ilfov. Prin procesul - verbal din data de_ (f.67) se constată că bunurile erau depozitate în Complexul Smart Expo din Voluntari iar asupra acestor bunuri s-au instituit măsuri asigurătorii prin procesul verbal de sechestru nr. 11.3056/_ încheiat de AFP Voluntari.
Întrucât bunurile erau depozitate într-un spațiu comercial închiriat de către însăși reclamantă și raportat la destinația și multitudinea acestora instanța apreciază că sunt combătute apărările reclamantei în sensul că a introdus bunurile în țară în alt scop decât acela de a desfășura o activitate economică în nume propriu. Mai mult, reclamanta s-a apărat în sensul că a achiziționat intracomunitar pentru a le aduce cu titlu de aport la constituirea unei societăți comerciale. Această afirmație a reclamantei confirmă odată în plus caracterul comercial, de esență pecuniar și implicit economic al operațiunii. Prin operațiunea realizată reclamanta a depășit plafonul de 10.000
euro stabilit de art. 126 alin. 4 lit. b Cod fiscal, deci se încadra în ipoteza prevăzută în alin., 1 al art. 130 indice 1 Cod fiscal.
Totodată conform art. 151 Cod fiscal în care se prevede că persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei reclamanta este obligată la plata taxei întrucât operațiunea este taxabilă, pentru argumentele mai sus expuse .
Instanța a constatat că reclamanta se încadrează și în categoria persoanelor impozabile pentru a fi obligată potrivit aceluiași text de lege să se înregistreze în scopuri de TVA și să plătească această taxă.
Potrivit art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal (forma în vigoare la data emiterii facturilor):";Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Instanța a constatat că reclamanta îndeplinește ambele condiții care decurg din acest text de lege, în conformitate cu jurisprudența CJUE în această materie.
Instanța a mai reținut și faptul că reclamanta a achitat un preț iar bunurile au fost plasate într-un spațiu comercial, chiar dacă cu titlu de depozit. Este neîndoielnic, față de intervalul de timp de circa 2 ani în care bunurile nu au primit o destinație precisă și depozitarea lor într-un spațiu comercial, că scopul pentru care s-a făcut achiziția este acela de a obține venituri cu caracter de continuitate.
Nu s-a făcut în cauză dovada incidenței niciunuia dintre cazurile de scutire de plata TVA prevăzute de art. 142 Cod fiscal.
Pentru toate aceste considerente instanța de fond a respins cererea conform dispozitivului mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta H. E. R. a declart recurs
, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii sale în întregime, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9C.pr.civ., recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat întrucât în mod greșit a stabilit calitatea sa de persoană impozabilă și obligațiile prevăzute de art. 1531alin. 1 lit. a, C.fiscal de a se înregistra în scopuri de TVA pentru orice achiziții intracomunitară care depășește plafonul, înainte de efectuarea acestei achiziții. Astfel, reclamanta confirmă faptul că a achiziționat anumite bunuri însă susține că nu este persoană impozabilă deoarece nu a desfășurat o activitate economică de natura exploatării bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul prev. de art. 1251alin. 1 pct. 18 cu referire la art. 127 alin. 1 și 2 C.fiscal, respectiv nu este
comerciant prestator de serviciu sau producător și nici nu realizează activități specifice profesiilor liberale sau asimilate acestora.
Acest fapt rezultă și din convenția încheiată la data de_ bunurile au fost achiziționate în vederea aportării acestora la capitalul social al unei societăți comerciale pe care intenționa să o înființeze, activitate care nu permite obținerea de venituri cu caracter de continuitate.
Apoi, instanța de fond nu a observat că acele bunuri au fost achiziționate în perioada_ -_, iar controlul efectuat de inspecția fiscală s-a derulat în cursul lunii octombrie 2011, fapt ce dovedește că bunurile nu au fost achiziționate în scopul derulării unor activități economice, în condițiile în care acestea nu au fost înstrăinate, ci ca aport la constituirea unei societăți comerciale ce urma a fi înființată.
În sprijinul susținerilor sale, recurenta a mai precizat faptul că înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 1531C.fiscal pentru prestări și achiziții de servicii intracomunitare se solicită numai de persoanele care nu sunt deja înregistrate normal în scopuri de TVA conform art. 153 C.fiscal sau pentru achiziție intracomunitare de bunuri conform art. 153 alin. 1 lit. a din același cod și numai în cazul serviciilor
intracomunitare pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. 2 din Codul fiscal (operațiuni desfășurate între persoane impozabile), sau echivalentul acestui articol din legislația altui stat membru, altele decât cele scutite de taxă.
În final, recurenta a precizat că prealabil introducerii prezentei cereri de chemare în judecată s-a formulat o contestație împotriva Deciziei de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA potrivit prevederilor art. 153 alin. 8, art. 153 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare. Întrucât intimata a soluționat contestația formulată prin decizia nr. 1/_ în sensul respingerii acesteia, se impune să se dispună anularea și a acestei din urmă decizii.
Intimata D. G. A F. P. M. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, argumentat de faptul că motivele invocate de recurentă nu au nicio bază legală, deoarece organul fiscal a stabilit în mod întemeiat calitatea reclamantei de persoană impozabil, așa cum este definită de art. 126 din
Legea nr. 571/2003 și obligațiile ce decurg din această în conformitate cu dispozițiile art. 1531 C. fiscal.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Starea de fapt și incidența normelor legale enunțate a fost corect reținută de către judecătorul fondului, iar argumentele invocate de către recurentă prin calea de atac declarată sunt apreciate ca neîntemeiate și nu pot conduce la concluzia nelegalității soluției pronunțate.
Astfel, prin decizia de impunere nr. 11.001/_ (f.39 - 50) emisă de către intimată s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita sumele de 75.728 lei cu titlu de TVA; 48.350 lei cu titlu de dobânzi/majorări de întârziere și 75.788 lei cu titlu de penalități de întârziere în temeiul art. 130 indice 1, art. 153 indice 1, art. 126, art. 132 indice 1 C. fiscal, respectiv punctul 17 și 67 din Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal.
Din cuprinsul deciziei rezultă faptul că d-na H. E. - R. a efectuat în perioada_ -_, achiziții intracomunitare de diverse utilaje pentru construcții depășind plafonul de 10.000 euro, încă din prima achiziție efectuată în data de _
, plafon stabilit conform prevederilor art. 126 alin. 4, lit. b din Legea nr. 574/2003 R. Decizia a fost emisă în baza raportului fiscal nr. 11001/_ (f. 26 - 35 dosar fond) prin care s-a stabilit împrejurările descrise în decizia de impunere și dispozițiile legale care fundamentează stabilirea obligațiilor de plată suplimentare și măsurile prevăzute de lege pentru calculul acestora. Contestația administrativă formulată de către reclamantă potrivit art. 205 - 216 Cod procedură fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia pârâtei nr. 1/_ (f. 15 - 18 dosar fond).
Pe calea acțiunii în contencios administrativ cu care a investit instanța reclamanta nu a contestat modul de calcul a sumelor stabilite suplimentar, ci doar greșita aplicare a dispozițiilor legale de către organul fiscal raportat la starea de fapt descrisă în cuprinsul actelor încheiate, pe care de asemenea a recunoscut-o.
Prima instanță a reținut în mod întemeiat, conform normelor legale incidente, faptul că operațiunea de achiziție de bunuri din Italia pe care reclamanta a realizat-o în nume propriu, ca persoană fizică, este probată prin facturile nr. 3/0_, nr. 4/_ și nr. 5/_, depuse în copie și traducere legalizată la f. 83 - 86, 100 - 102 din dosarul de fond. Facturile sunt emise de Societatea E. di H. Yahia, identificată cu cod fiscal 04921410967 și au ca obiect livrarea unui număr considerabil de bunuri specifice domeniului construcțiilor .
Facturile s-au emis pentru următoarele sume: 27. 459 euro în factura nr. 3/ 0_, 29.496 euro în factura nr. 4/_ și 42.500 euro în factura nr. 5/_ . Reclamanta nu a contestat naționalitatea italiană a societății furnizoare, iar în consecință de poate reține în mod lipsit de echivoc faptul că operațiunile de livrare se
încadrează în art. 130 indice 1 C. fiscal (forma în vigoare la data la care s-au emis facturile) pentru a fi calificate ca o achiziție intracomunitară de bunuri. Prin urmare, reclamanta avea calitatea de persoană obligată la plata TVA aferente acestei operațiuni în condițiile prevăzute de art. 153 indice 1 și art. 151 C. fiscal.
Instanța de fond a mai reținut întemeiat că din înscrisurile depuse la filele 64- 86, comunicate de DGFP Ilfov, rezultă că bunurile au fost identificate urmare a unui control efectuat de AFP Voluntari, județul Ilfov. Prin procesul - verbal din data de_ (f.67) se constată că bunurile erau depozitate în Complexul Smart Expo din Voluntari iar asupra acestor bunuri s-au instituit măsuri asigurătorii prin procesul verbal de sechestru nr. 11.3056/_ încheiat de AFP Voluntari. Întrucât bunurile erau depozitate într-un spațiu comercial închiriat de către însăși reclamantă și raportat la destinația și multitudinea acestora instanța de recurs apreciază la rândul său că sunt total neîntemeiate apărările reclamantei în sensul că a introdus bunurile în țară în alt scop decât acela de a desfășura o activitate economică în nume propriu. Mai mult, reclamanta s-a apărat în sensul că a achiziționat intracomunitar pentru a le aduce cu titlu de aport la constituirea unei societăți comerciale. Această afirmație a reclamantei confirmă odată în plus caracterul comercial, de esență pecuniar și implicit economic al operațiunii. Trebuie enunțat în acest context și faptul că nicio probă administrată nu confirmă faptul că această societate comercială preconizată chiar a fost înființată în mod valabil.
Prin operațiunea realizată reclamanta a depășit plafonul de 10.000 euro stabilit de art. 126 alin. 4 lit. b Cod fiscal, deci se încadra în ipoteza prevăzută în alin., 1 al art. 130 indice 1 Cod fiscal. Totodată conform art. 151 Cod fiscal în care se prevede că persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată. În consecință, reclamanta recurentă este obligată la plata taxei întrucât operațiunea este taxabilă, pentru argumentele mai sus expuse .
Instanța de recurs mai reține în concordanță cu instanța de fond și cu opinia organului fiscal faptul că reclamanta recurentă se încadrează și în categoria persoanelor impozabile pentru a fi obligată potrivit aceluiași text de lege să se înregistreze în scopuri de TVA și să plătească această taxă. Potrivit art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal (forma în vigoare la data emiterii facturilor): ";Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități,,. Recurenta invocă prin calea de atac declarată faptul că nu era în mod formal înregistrată ca și comerciant persoană fizică sau nu exercită vreo profesie liberală. În realitate recurenta își invocă propria culpă deoarece pe de o parte ar fi trebuit să se înregistreze deoarece operațiunile efectuate sunt pur comerciale, iar pe de altă parte calitatea de plătitor de TVA nu se stabilește pe baza unei înregistrări formale ci în baza operațiunilor concrete efectuate.
Este important de reținut în acest context și faptul că reclamanta a achitat un preț iar bunurile au fost plasate într-un spațiu comercial, chiar dacă cu titlu de depozit. Mai mult, în speță nu s-a făcut dovada incidenței niciunuia dintre cazurile de scutire de plata TVA prevăzute de art. 142 Cod fiscal.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cpc, instanța va respinge recursul declarat de reclamanta H. E. R. împotriva sentinței civile nr. 8.004 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta H. E. R. împotriva sentinței civile nr. 8.004 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | P. C. | I. | A. | A. | I. |
G. ,
M. N.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. H. .
