Decizia civilă nr. 9031/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9031/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta SC E. I. S. și pârâta D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1734 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.734 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. I. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. P. A J. C., astfel cum a fost precizată și s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 189/_ privind soluționarea contestației reclamantei.
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 576/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 1916/_, în ceea ce privește sumele stabilite prin raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză ca fiind nedatorate, în cuantum total de 64.933 lei, exonerându-se reclamanta de plata acestei sume totale.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.981,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere legalitatea parțială a actelor administrativ-fiscale întocmite de către pârâtă precum și concluziile raportului de expertiză judiciară-contabilă întocmită în cauză.
Cu privire la achiziție pieselor componente livrate de S.C. N. S.A., instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la recunoașterea activelor circulante evaluarea lor la data intrării în patrimoniu, recepționarea și înregistrarea stocului la locul de depozitare.
A apreciat instanța de fond că actele întocmite de către reclamantă sau de către terți pentru a evidenția operațiunea de vânzare-cumpărare a pieselor componente teleschi pot fi considerate documente justificate potrivit legii, în baza cărora se pot opera în contabilitate mișcările patrimoniale.
Cu privire la dreptul de deducere T.V.A., instanța de fond a reținut că reclamanta deține o factură originală care a fost întocmită de către S.C. N. S.A. respectiv factura nr. 191/2007, act ce îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal.
Cu privire la realitatea operațiunilor fiscale succesive de vânzare a componentelor instalației de teleschi, instanța a reținut recepționarea efectivă a
pieselor vândute de S.C. N. S.A. precum și a celor achiziționate din Italia. S-a avut în vedere cauza C-255/02 Halifax & others a Curții Europene de Justiție și cauza C-324/11 a aceleiași instanțe europene ce s-a referit la Directiva 2006/2012.
Referitor la cheltuielile cu lucrările de prestări servicii, constând în
"săpături, fundații și terasamente";, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză-contabilă, respectiv faptul că au fost întocmite înscrisuri ce au calitatea ce documente justificative, întrunind cerințele legale în acest sens. Cu privire la semnarea devizului/situația de lucrări doar de către emitent,
instanța de fond a reținut că ordinul de plată sa fost semnat de către administratorul reclamantei, fapt care nu era posibil dacă nu era de acord cu aceea plată, deci dacă nu se confirma executarea acelor servicii de construcții- montaj.
Ca o consecință a celor menționate anterior, instanța de fond a înlăturat aspectele reținute de către organul fiscal referitoare la nedeductibilitatea T.V.A.
În ceea ce privește cheltuielile aferente contractului de asociere în participațiune nr.2/_ și ale contractului de închiriere nr. 31/_, instanța de fond a reținut concluziile expertului judiciar numit în cauză, arătând că reclamanta nu a respectat întru-totul dispozițiile privind încheierea contractului în participațiune, respectiv nu s-a stabilit în sarcina cărui asociat revine obligația evidențierii operațiunilor contabile ale asocierii și că asocierea s-a făcut doar la profit nefiind reglementat modul de transmitere și evidențierea a pierderilor ce s-au produs.
S-a mai arătat că, chiar și în condițiile în care rezultatul asocierii ar fi fost o pierdere, astfel cum de altfel s-a și întâmplat, dacă s-ar fi efectuat decontările privind venituri și cheltuielile prin contul contabil 458, nu erau motive pentru a considera anumite cheltuieli ca fiind nedeductibile.
În acest context, cu privire la cheltuielile deductibile efectuate, instanța de fond a avut în vedere, în privința cheltuielilor cu achiziționarea în leasing a unor turbo-solare, data închirierii echipamentelor, deci a utilizării acestora în scopul realizării de acțiuni taxabile conform art. 145 alin. 1 lit. a din C.fiscal, astfel încât, arată instanța de fond, s-ar fi putut calcula cel mult majorări de întârziere pentru faptul că reclamanta și-a dedus T.V.A. mai devreme decât au considerat organele de control fiscal că avea acest drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
În recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. C.
se solicită modificare hotărârii recurate, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii introductive.
Cu privire la achiziționarea pieselor componente ale instalației teleschi de la
S.C. N. S.A., recurenta a arătat că cele menționate în raportul de expertiză- contabilă nu sunt în măsură să înlăture constatările din cuprinsul raportului de
inspecție fiscală.
Astfel, arată recurenta că în nota de recepție cu care s-a recepționat telescaunul din Italia nu este menționată data recepției, însă acest amănunt este foarte important tocmai pentru că există suspiciuni cu privire la necesitatea achiziționării pieselor componente și dacă acestea au fost achiziționate anterior sau ulterior achiziției din Italia.
Apoi, s-a arătat că factura cu care s-a aprovizionat furnizorul din România,
S.C. N. S.A. care a furnizat bunurile mai departe către reclamantă, nu a fost emisă de societatea care figurează ca societate furnizoare, respectiv S.C. Cente S.R.L.
De asemenea, s-a arătat că bunurile achiziționate înscrise în factură nu au fost deținute și expediate de către S.C. Cente S.R.L. care prin reprezentat legal a declarat că nu a derulat relații de afaceri cu beneficiarul său, S.C.N. S.A.
De asemenea, se arată că nu s-a demonstrat faptul că erau necesare piesele componente achiziționate de pe teritoriul României, în condițiile în care a fost achiziționat un "telescaun complet"; din afara țării fără să se detalieze componentele acestuia și fără să se facă dovada că piesele respective nu erau deja achiziționate din Italia.
Apreciază organul de control fiscal că modul de derulare a operațiunilor comerciale ar permite concluzia existenței unei confuzii între piesele cumpărate din străinătate și cele achiziționate din România.
Sunt evidențiate în continuarea motivării recursului, aspectele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond în ceea ce privește recunoașterea dreptului de deducere, concluzionând recurenta, că în realitate, între S.C. Cente S.R.L., S.C. N. S.A. și reclamantă au avut loc operațiuni fictive.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește modificarea actelor fiscale în privința deducerii sumei aferente serviciilor pentru lucrările de construcții-montaj, motivat de faptul că reclamanta nu deținea devize sau situații de lucrări, așa cum prevăd dispozițiile legale incidente.
Cu privire la cheltuielile reprezentând prestări servicii, dobânzi și diferență de curs valutar (asocierea în participațiune) recurenta a arătat că actul juridic încheiat între părți trebuia obligatoriu să cuprindă clauze referitoare la repartizarea între asociați a veniturilor și cheltuielilor obținute în cadrul asocierii, în funcție de cota de participare a fiecărui asociat.
S-a arătat că asocierea s-a făcut doar la profit, iar pierderile evidențiate nu au fost evidențiate și transmise ambelor părți, cheltuielile și veniturile aferente respectivei asocieri.
În finalul, motivării recursului, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva cheltuielilor de judecată, solicitând. în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., reducerea acestora.
În recursul formulat de către reclamanta S.C. E. I. S.R.L.
se solicită modificarea în parte a sentinței recurate, cu consecința anulării în întregime a actului fiscal.
În motivarea recursului, recurenta arată că a achiziționat 3 instalații de turbo-solar în baza contractului de leasing financiar nr. 54140/_ încheiat cu TBI Leasing IFN S.A.
Recurenta arată că organul de control fiscal a apreciat în mod nelegal și nefondat că toate cheltuielile efectuate cu dobânzile, diferențele de curs valutar, asigurări și penalități de întârziere aferente contractului de leasing nu ar fi cheltuieli deductibile fiscal întrucât bunurile achiziționate nu sunt aferente realizării de venituri întrucât voința legiuitorului a fost aceea de a acorda dreptul de deducere acelor cheltuieli care sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Acordarea dreptului de deducere doar după data de_, dată de la care se închiriază echipamentele pentru cheltuielile menționate anterior, este criticată de către recurentă, aceasta considerând că raționamentul organului fiscal conduce la ideea că acesta consideră că se poate acorda drept de deducere cheltuielilor ce țin de achiziția de bunuri doar dacă acestea concură lunar la realizarea de venituri.
Cu privire la calcul efectuat de către expert, reclamanta arată că instanța de fond nu a fost investită să se pronunțe asupra sumei datorate de către reclamantă, ci asupra aspectelor de nelegalitate care atrag anulabilitatea
raportului de inspecție fiscală pe motivul aplicării greșite a textelor legale de către organele de control.
În continuarea motivării recursului, reclamanta recurentă a expus același raționament juridic și în privința restului sumelor aferente contractului de asociere în participațiune.
Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia (f.19).
De asemenea, și pârâta a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea (f.24).
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente
:
Referitor la recursul recurentei-pârâte:
Cu privire la achiziționarea pieselor componente pentru teleschi, în raport de susținerile reclamantei cuprinse și în actele fiscale întocmite în cauză, Curtea reține următoarele:
Motivele de determinare a operațiunilor comerciale desfășurate între S.C. Cente S.R.L., S.C. N. S.A. și S.C. Expres I. S.R.L., ca fiind operațiuni fictive, fără consecințe sub aspectul reflectării lor în contabilitatea reclamantei sunt nejustificate. Astfel, reclamanta a depus la dosar scrisori internaționale de transport-CMR (f.294-301, dosar fond, vol.I) în care sunt evidențiate piesele componente ale instalației de tele-schi achiziționată din Italia.
Curtea reține, cu caracter exemplificativ din actele menționate, că reclamanta a importat din Italia 110 scaune demontate pentru telescaun, 7 stâlpi portanți, un reductor, un transformator, două motoare Disel, două panouri de comandă și altele.
În actele întocmite între S.C. Cente S.R.L. și S.C. N. S.A., respectiv facturile 5005531, 5005534, 5005525 și 5005527, 5005528 (f.132-136) sunt
evidențiate următoarele componente ale instalației de telescaun: poartă de intrare, cablu, scaune, bară de cuplaj, role de transport și inele de cauciuc.
Curtea reține că doar o parte din mărfurile evidențiate emise de către S.C. Cente S.R.L. către S.C. N. S.A. au fost vândute mai apoi de către S.C. N.
S.A. către reclamantă prin factura nr. 191/_ (f.130), respectiv bare de cuplaj, cablu, inele de cauciuc, poartă de intrare și role de transport. Astfel, Curtea reține că reclamanta nu a cumpărat de la S.C. N. S.A. și cele 108 scaune evidențiate în factura nr. 5005525 din_ (f.134), împrejurare justificată de faptul că reclamanta achiziționase anterior din străinătate 110 scaune, aspect reținut din scrisoarea de trăsură internațională din_ (f.301). De asemenea, se poate constata din descrierea bunurilor achiziționate din
Italia, că reclamanta nu a cumpărat și cablu purtător, acesta fiind cumpărat de la S.C. N. S.A. fiind evidențiat la poziția 2 din factura nr. 191/_ .
Toate aceste aspecte identificate de către instanța de recurs se adaugă celor reținute de către instanța de fond și permit concluzia legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de către această din urmă instanță.
Așa cum s-a arătat anterior, organul de control fiscal a avut suspiciuni cu privire la realitatea achiziționării de produse din România de către reclamantă, deoarece aceasta ar fi cumpărat o instalație completă de teleschi din Italia, astfel încât nu se mai justifica achiziționarea unor elemente ale acesteia și din România. Este adevărat că pe factura internațională emisă de către partenerul contractual străin al reclamantei este menționat că s-a vândut o instalație completă de telescaun. În realitate, în urma verificării încrucișate a bunurilor ce s-au vândut în Italia și mai apoi în România rezultă că reclamanta nu a achiziționat din Italia o instalație completă, fiind necesară pentru punerea în funcțiune a acesteia cumpărarea unor părți componente și din România.
Curtea nu a identificat din analiza comparativă a documentelor întocmite în Italia cu facturile întocmite în România că ar fi existat o identitate a mărfurilor achiziționate, ci dimpotrivă, lipsurile instalației achiziționate din Italia au fost completate prin achizițiile efectuate în România.
De altfel, așa cum a arătat și instanța de fond, nu se contestă existența efectivă a pieselor ce compun instalația de telescaun și, în mod evident, organul fiscal nu a arătat că există o dublare a produselor cumpărate din Italia cu cele cumpărate în România.
Cu privire la existența efectivă a bunurilor, atât în patrimoniul S.C. Cente
S.R.L. cât și al S.C. N. S.A., Curtea constată că în privința S.C. Cente S.R.L. a existat o plângere penală din partea organului fiscal către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia-Mare (f.47 dosar recurs) pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, însă nu s-a făcut dovada trimiterii în judecată și a stabilirii vinovăției în sarcina vreunei persoane.
Cu privire la cerințele legale de întocmire a actelor, Curtea reține concluziile instanței de fond întemeiate pe concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză.
Față de constatările realizate prin analiza comparativă a documentelor întocmite în Italia și a celor întocmite în România, Curtea reține că nu prezintă relevanță lipsa datei de pe nota de recepție cu care s-a recepționat telescaunul din Italia.
Aspectele materiale evidențiate permit concluzia realității operațiunilor desfășurate de către reclamantă cu partenerul contractual S.C. N. S.A., cu consecințele fiscale legale (drept de deducere, etc.)
Eventuale inexactitate cuprinsă în nota de recepție cu privire la dată este înlăturată de faptul că în facturile externe și în actelor ce au însoțit transportul bunurilor din Italia se află o descriere completă a bunurilor achiziționate de către reclamantă din străinătate.
Cu privire la facturile emise de către S.C. Cente S.R.L. către S.C. N. S.A., Curtea reține că acestea au fost întocmite în cursul anului 2007, deci înainte de data încetării activității (2008) a primei persoane juridice.
De asemenea, se mai reține că aceste operațiuni au fost efectuate din voința administratorului de la acel moment al persoanei juridice, dl. Maier Sabin. Neînregistrarea facturilor în evidența S.C. Cente S.R.L. nu este de natură a determina nelegalitatea transferului patrimonial prin procesul-verbal de control din 21 iunie 2010 întocmit la S.C. Cente S.R.L. de către Activitate de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Maramureș (f.40), fiind dispuse măsuri de înregistrare
în evidența contabilă a facturilor în discuție.
Aspectele legale ale raporturilor patrimoniale efectuate de către părți au fost corect stabilite de către instanța de fond.
Constatând realitatea operațiunilor comerciale, în mod corect instanța de fond a apreciat că actele întocmite au calitatea de documente justificative, apte de a produce consecințele fiscale prevăzute de lege și inclusiv de a da naștere dreptului de deducere a T.V.A. (art. 145 al. 2 lit.a) cod fiscal)
Referitor la dreptul de deducere pentru lucrările de construcții-montaj, Curtea reține aspectele sesizate de către instanța de fond cu privire la confirmarea lucrărilor efectuate prin faptul plății efective a acestora de către reprezentantul legal al reclamantei.
De asemenea, în acord cu cele arătate și de către instanța de fond sunt luate în considerare și concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.
Motivul de recurs cuprins în recursul pârâtei de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond se vădește a fi nefondat.
Curtea reține că în fața instanței de fond, actele fiscale au fost anulate într- o proporție substanțială, fiind administrată în cauză, din inițiativa reclamantei și deci prin intermediul muncii desfășurate de către avocat, atât proba cu înscrisuri cât și proba cu expertiza contabilă.
Curtea are în vedere și cuantumul sumelor pentru care s-a dispus anularea actelor fiscale, raportat la onorariul solicitat de către reclamantă.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea apreciază că acesta este nefondat
.
Reclamanta interpretează în mod greșit cele menționate în hotărârea instanței de fond referitoare la momentul de la care se poate acorda deducerea.
Concluziile instanței de fond sunt întemeiate pe cele reținute în raportul de expertiză contabilă, concluzii însușite și de către instanța de recurs.
Întrucât scopul pentru care au fost cumpărate turbo-solarele nu a fost realizat chiar la momentul achiziționării acestora, ci doar ulterior, după închirierea lor, în mod corect a apreciat organul fiscal că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a T.V.A., deoarece bunurile achiziționate nu au devenit producătoare de venit imediat achiziționării, ci numai după un anumit interval de timp.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat de către reclamantă și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., față de împrejurarea respingerii recursului formulat de reclamantă se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Curtea reține împrejurarea că nu s-a făcut dovada că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt aferente întâmpinării formulată de către reclamantă la recursul respins al pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. E. I. S.R.L. și pârât D. G. A F. P. A JUD. C. împotriva sentinței civile nr. 1.734 din 04 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .Dact.H.C./ 2 ex.Jud.fond: A.G. C. .
