Sentința civilă nr. 4337/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4337/2013
Ședința publică din 4 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: S. I. V.
S-a luat spre examinare, pentru pronunțarea, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. N. domiciliat în Ș. S., str. P., bl.B 4, ap.15 în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SS cu sediul în Z., str. U., nr.20, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor precum și concluziile părților asupra fondului cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 27 septembrie, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului S., reclamantul A. N., prin avocat, a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de
A. de S. a județului S. admiterea contestației formulate, anularea Deciziilor de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS nr. 310.1, nr. 310.2 și nr. 310.3 emise la data de_ si comunicate la data de_ și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data emiterii deciziilor, reclamantul era pensionar, iar reținerile contribuției la FNUASS sunt calculate reportat la acele venituri și virate conform legii. La data de_, Curtea Constituțională s-a pronunțat în dos. nr. 74649/3/CA/2011, admițând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 al. 2 lit.2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la data intrării în vigoare a acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin OUG 93/2008 pentru modificare și completarea Legii nr. 95/2006, constatând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și din alte venituri care se supun impozitului pe venit.
Reclamantul a contestat deciziile de impunere emise de C. de A. de S. a județului S., însă, prin decizia nr. 82/_ s-a respins contestația sa, cu
motivarea că "persoana care realizează venituri din pensie și venituri din activități independente este obligată să achite contribuția asupra tuturor acestor venituri";.
Reclamantul A. N. apreciază această decizie ca fiind nelegală, întrucât, dată fiind admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 a al. 2 lit.2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la data intrării în vigoare a acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin OUG 93/2008 pentru modificare și completarea Legii nr. 95/2006, situația sa este similară, fiind vorba de o dublă impunere rezultată din obligarea persoanelor ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor. La data emiterii celor trei decizii de impunere, reclamantul era asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate prin prisma calității sale de pensionar MAPN, iar contribuțiile la FNUSS au fost reținute lunar din pensie în conformitate cu prevederile legale. Pentru a putea fi obligat la plata contribuției la FNUSS raportată asupra veniturilor din activități independente, se impunea a fi încheiat un contract de asigurare cu CNAS, prin care să fi fost stabilite drepturi și obligații în sarcina ambelor părți. Înainte de a emite deciziile de impunere în sarcina reclamantului, pârâta era obligată, conform revederilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, să-l informeze care sunt serviciile de care beneficiază, ce contribuție este obligat să plătească și în ce modalitate, precum și ce drepturi și obligații are. Dacă pârâta ar fi respectat prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, ar fi comunicat încă din anul 2010 înștiințarea de plată a contribuției, astfel încât nu s-ar fi impus a se calcula majorări de întârziere și penalități, care, la data emiterii celor trei decizii erau în cuantum de 1758 lei, fapt ce denotă reaua credință a acesteia.
În drept, s-au invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG nr. 92/2003, art. 211,art. 222 și art. 257 al. 2 lit.b din Legea nr. 95/2006.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri (f. 4-14).
Prin întâmpinarea depusă la dosar(f.25-25), C. de A. de SS a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând următoarele:
Primul argument al reclamantului este că Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin 2 lit "2" din Legea nr. 95/2006.În realitate, este vorba despre excepția de nelegalitate a art. 257 alin 2 lit.
"e" din Legea nr. 95/2006 - la data publicării si litera ,,f" in prezent, care de altfel a si fost modificata, specificând in mod clar si neechivoc faptul ca persoanele care realizează venituri din pensii nu datorează contribuția asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit. Se observa in mod clar ca articolul respectiv nu are legătură cu obiectul plângerii de fata.
Reclamantul se afla intr-o confuzie privind natura veniturilor sale, ori dorește inducerea in eroare a instanței cu privire la natura veniturilor sale, care nu sunt din categoria "alte venituri care se supun impozitului pe venit" ci sunt din categoria "venituri din activități independente" - categorie cuprinsa la alin. 2, lit.
"b" din art. 257, din Legea nr. 95/2006, reprezentând conform comunicării ANAF, venituri din servicii executate de Topografi, efectuate de către reclamant.
Încadrarea este în conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal. Conform art. 257 alin 3 din Legea nr. 95/2006: (3) în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2A1) și (2A2)- (pensionari venituri peste 740 lei) și la ari. 213 alin. (2) lit. h- (pensionari cu venituri sub 740 lei), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Un alt argument este acela că în relațiile contribuabililor cu casele de asigurări de sănătate esențial este contractul de asigurare. Prin urmare, conchide contestatorul, in lipsa acestui contract, obligația de plata nu exista.
Pârâta consideră că raționamentul contestatorului nu este întemeiat din următoarele considerente:obligația de încheiere a contractului nu revine Casei de
A. de S., așa cum greșit retine reclamantul, ci cade in sarcina persoanei obligata a se asigura, potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006. "1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație".
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate ale reclamantului rezulta si din prevederile art. 215 din Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sănătății. Sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații de plată este prevăzută de art. 216 din Legea nr. 95/2006: "In cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare ".
După cum se poate observa, sancțiunea instituită de lege vizează toate categoriile de persoane care nu și-au plătit contribuția la fondul de sănătate, tară a face distincția între categoria celor care au încheiat contract de asigurare, dar nu și- au plătit contribuția, și categoria celor care nu au încheiat contract și nici nu și-au plătit contribuția. Legea nr. 571/2003 Codul fiscal al României, consacră un întreg Titlu contribuțiilor sociale obligatorii, Titlul IXA2, care asa cum subliniază și Titlul sunt Obligatorii, în care contribuțiile de asigurări sociale de sănătate sunt clar delimitate, inclusiv veniturile asupra carora se aplica, baza de calcul contribuabilii, excepții. Calitatea de contribuabil al reclamantului este stabilita expres prin art. 296A21 alin 1 lit "d".
Al doilea argument este combătut de art. 208 din Legea nr. 95/2006 care prevede faptul ca: "(3) A. le sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [...] e) participarea obligatorie Ia plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate"; (6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate."
Curtea Constituționala a României, prin Decizia nr. 934/2006 si Decizia nr. 127/2012 a respins criticile adresate acestor prevederi motivând prin faptul ca obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.
Alt argument este ca a fost impus inclusiv pentru obligațiile de plata accesorii, din momentul nașterii obligației de plata si nu din momentul comunicării.
Pârâta apreciază că nici acest argument nu este întemeiat. Conform art. 259 din Legea nr. 95/2006 alin 7 lit b: persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
Prin Decizia nr. 1240 din 7 octombrie 2010 și Decizia nr. 344 din 10 martie 2011, Curtea Constituțională a României a respins criticile adresate acestor prevederi normative.
Conform art. 35 din ordinul nr. 617/2007: "(1) în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. "
Din jurisprudența Î.: prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010, înalta Curte de C. ție si Justiție a stabilit că sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de S., prevederi în temeiul cărora Casei de A. de S. îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită.
Aceste prevederi respectă atât cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 617/2007, cât și cadrul legal general, atâta timp cât, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. de S., în competențele atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica
măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Argumentul cu privire la informarea contribuabilului privind obligațiile de plata nu subzista, atata timp cat acesta nu a indeplinit o obligație esențiala si anume aceea de a se inregistra in evidentele CAS S. cu privire la activitatea independenta pe care o desfasoara si veniturile sale, pentru a-i fi impusa obligația de plata. Informarea periodica si permanenta a contribuabililor se face prin mijloacele de presa si mass media, periodic si site-urile CAS S. si CNAS, in permanenta, cu privire la drepturile si obligațiile persoanelor asigurate.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 - 208 Cod procedură civilă;art.
208, 211, 215, 216, 257, 259 din Legea nr. 95/2006;Ordinul nr. 617/2007;Titlul IX2din Legea nr. 571/2003; O.G nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală;
Analizând contestația formulată, tribunalul reține următoarele:
Începând cu anul 2009, reclamantul A. N. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului S. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 310.1/_, nr. 310.2/_ și nr. 310.3/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferentă anilor 2009-2012 (filele 4-7).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 8-9), contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr. 82/_ (filele 10-11), iar acum atacă în contencios administrativ deciziile de impunere, susținând că la data emiterii celor trei decizii era pensionar MAPN, contribuțiile la FNUSS au fost reținute lunar din pensie, iar prin stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a contribuției la FNUSS calculată în raport de venitul realizat din activități independente cumulat cu cea datorată asupra veniturilor din pensii reprezintă o dublă impunere. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare a pârâtului ce derivă din prevederile Legii nr. 95/2006, obligație care,dacă ar fi fost îndeplinită anterior deciziilor de impunere, nu s-ar fi impus calcularea majorări de întârziere și penalități. Totodată, se impunea a fi încheiat un contract de asigurare cu CNAS, prin care să fi fost stabilite drepturi și obligații în sarcina părților.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele
de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate Fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea)
și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă";. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate
persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamantul se mai prevalează de faptul că în același interval de timp i se reținea lunar din pensie contribuția către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. prin prisma calității sale de pensionar MAPN.
Este real faptul că pensionarii au calitatea de asigurați cu plata contribuției, dar numai în ce privește veniturile din pensii, iar în situația în care realizează venituri ce exced pensiei, au obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, din conținutul deciziilor de impunere rezultă reclamantul a realizat, în perioada în discuție, venituri din activități independente (venituri din servicii executate de topografi), iar potrivit art. 41 coroborat cu art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceste venituri intră în categoria impozitului pe venit, prin urmare, reclamantul A. N. avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din din Legea nr.95/2006 și de a plăti o contribuție lunară către Fondul Național Unic de A. Sociale de S.
.
Obligația de a depune declarații nu a fost îndeplinită, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere
emisă din oficiu, de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori, în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate, chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate, ar fi avut obligația de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate, indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus, drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru, cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare, necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor.
Reclamantul susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare, susținerile reclamantului în privința accesoriilor sunt greșite.
Încheierea contractului de asigurare este complementară obligației plății la asigurările sociale de sănătate, neperfectarea acestuia neavând drept consecință scutirea de la o obligație prevăzută expres de lege. Prin urmare, obligația plății există și în lipsa unui contract, reclamantul având o obligație izvorâtă din lege, de a plăti contribuție la sistemul public de asigurări de sănătate, independent de încheierea unui contract cu CAS - S. .
Mai mult, noțiunea de contribuție este definită la art.2 pct.19 al Legii nr.500/2002 privind finanțele publice ca fiind o prelevare obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contra prestații.
Chiar și așa, serviciile medicale se acordă și persoanelor care nu își îndeplinesc obligația de plată la FNUASS, însă au dreptul doar la un pachet minimal de servicii, pachet ce se acordă persoanelor care nu fac dovada calității de asigurat.
Cât privește excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, se reține că potrivit Deciziei nr. 164/_ la care s-a făcut referire, dispozițiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora și până la modificările ce le -au fost
aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.93/ 2008
pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Ori, pe de o parte, veniturile obținute de reclamant fac parte din categoria
"venituri din activități independente"( servicii executate de topografi) - categorie
cuprinsă la alin. 2, lit. "b" din art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar nu din categoria
"alte venituri care se supun impozitului pe venit".
Pe de altă parte, în decizia menționată s-a precizat că raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării Deciziei nr. 164/_ constituie, din perspectiva prezentei decizii, facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acesteia. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, în mod corect reprezentanții CAS S. au stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS cu dobânzi și penalități de întârziere aferente și au respins ca neîntemeiată contestația acestuia prin Decizia nr.82 din 04 aprilie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. N., cu domiciliul în Ș. S., str.P., bl. B4,ap. 15, jud. S., CNP 1., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului S., cu sediul în Z., str. U. nr. 20, jud. S., având ca obiect anularea Deciziei nr.82/_ și a Deciziilor de impunere nr. 310.1/_, nr.310.2/_ și nr. 310.3/_, referitoare la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de
S. și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Sălaj.
Pronunțată în ședință publică, azi, | _ | , la sediul Tribunalului S. . | |
Președinte | Grefier | ||
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.4/com. 2 ex./
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
