Decizia civilă nr. 9440/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.9440/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: V. G.
S. L. R. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr.7152 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC P. T. S. (F. SC O. S.
), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante SC P. T. S. (fost SC O. SS, lihidator Borșa D. C.
, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata-reclamantă S. P. T. S. a depus întâmpinare. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei- reclamante SC P. T. S. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7152 din 22 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ * a Tribunalului C. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. P. T. S.R.L., cu sediul în C. -N., B-dul Muncii, nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. , cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud. C., astfel cum a fost precizată.
S-a anulat în parte Decizia nr. 121/_ privind soluționarea contestației reclamantei.
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, după cum urmează:
reclamanta nu datorează impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004, 2007 și 2008;
impozitul pe profit suplimentar aferent anilor 2005 și 2006 se va recalcula ținând cont de situația profitului determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză și de facturile emise de Howart&Co International Heavy Transport Services LTD;
majorările de întârziere vor fi aferente acestei sume;
reclamanta nu datorează taxa pe valoare adăugată în sumă de 70.738,77 lei (suma de 50.401 lei anulată prin decizia de soluționare a contestației + suma de 20.337,77 lei);
taxa pe valoare adăugată suplimentară datorată este de 62.023,23 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 8.669 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 139/117/_, reclamanta S. P.
S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.
C. să se dispună anularea în totalitate a Deciziei nr.121/_ și a Deciziei de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că echipa de control nu a verificat corectitudinea înregistrării amortizărilor în contabilitate in exercițiile financiare 2004 -2008 deși a fost informata de acest aspect. Amortismentul deductibil la care contribuabilul S. O. SS ar fi avut dreptul conform Codului Fiscal din România a fost doar parțial înregistrat in contabilitate de către directorul economic al firmei, fapt care a condus la deformarea rezultatelor financiare si la plata unui impozit pe profit către bugetul de stat care în realitate nu a fost datorat, deoarece firma în realitate ar fi înregistrat pierderi daca ar fi evidențiat corect cheltuielile deductibile cu amortizarea. Situația sintetică a cheltuielilor cu amortizarea care mai trebuiau înregistrate în contabilitate se prezintă astfel: an fiscal 2004, cheltuieli înregistrate 2. .52, cheltuieli corecte care trebuiau înregistrate 2. .8
diferența de înregistrat 49903.28; an fiscal 2005, cheltuieli înregistrate 4. .37, cheltuieli corecte care trebuiau înregistrate 3. .51 diferența de înregistrat 56812.86; an fiscal 2006, cheltuieli înregistrate 5. .08 cheltuieli corecte care
trebuiau înregistrate 5. .12, diferența de înregistrat 22368.04; an fiscal 2007, cheltuieli înregistrate 3. .09, cheltuieli corecte care trebuiau înregistrate 7.
.36, diferența de înregistrat 3. .27; an fiscal 2008, cheltuieli înregistrate 3.
.01, cheltuieli corecte care trebuiau înregistrate 8. .18, diferența de înregistrat
4. .17. În Decizia nr. 121/_ privind soluționarea contestației depuse de S.
O. SS la D. G. a F. P. a Județului C. sub nr. 12698/_ se menționează ca petenta putea sa își corecteze erorile constatate pana la data controlului, fiind atenționată asupra acestui fapt prin avizul de inspecție fiscala nr. 2329/SF3/_, comunicat petentei la data de_, înaintea începerii inspecției fiscale, dar societatea nu avea efectuat un calcul clar astfel încât sa se fi putut corecta înaintea începerii controlului "eventualele erori materiale din evidenta fiscala". Tot in Decizia nr. 121/_ se menționează in continuare: "Daca petenta a constatat erorile la care face referire, numai cu ocazia controlului finalizat prin întocmirea Deciziei de impunere nr. 294/_, societatea are posibilitatea corectării respectivelor erori, potrivit pct. 63 al OMFP
nr. 3055/2009. Societatea subliniază că si instituțiile statului au un interes ca situațiile financiare anuale sa fie întocmite corect. Prin neînregistrarea in contabilitate in totalitate a cheltuielilor cu amortizarea, situațiile financiare anuale au indus în eroare atât instituțiile statului cat si asociații firmei. Mai mult decât atât, daca inspectorii fiscali i-au luat o declarație directoarei economice din acea perioada a S. O. SS prin care dansa recunoștea ca amortizarea nu a fost înregistrata în totalitate, organele de inspecție fiscala nu au constatat întrunirea elementelor pentru infracțiunea de fals prevăzuta la art. 43 din Legea nr. 82/1991 privind Legea contabilității. Apoi, prin contestația formulată împotriva actului de control reclamanta a făcut referire și la cuantumul TVA calculat stabilit suplimentar, calculat cu justificarea lipsei de documente justificative (carnete TIR). Reclamanta prezintă patru facturi însoțite de comenzi sau contracte, CMR, declarații vamale, carnete TIR astfel: factura nr.6966510/_, valoare impozabila 4113.3, TVA 781.52, factura nr.6966510/_, valoare impozabila 4113.3, TVA 781.52, factura nr.6966540/_, valoare impozabila 9292.95, TVA 1765.66, factura nr.6966574/_, valoare impozabila 6098.85, TVA 1158.78, factura nr.6966646/_, valoare impozabila 17604.66, TVA 3344.88, factura nr.7106857/_, valoare impozabila 17320.84, TVA 3290.95, factura nr.7106860/_, valoare impozabila 17198.02 TVA 3267.62, factura nr.7106874/_, valoare impozabila 17746.82 TVA 3371.89, factura nr.7106959/_, valoare impozabila 17667.93 TVA 3356.90, total valoare impozabila 1., TVA 20338. De asemenea, prin contestația formulată împotriva actului de control a contestat diferențele stabilite la impozit pe profit aferente facturilor de intrare de la partenerul Howart & CO International Heavy Transport Services LTD, facturi ce nu au fost recunoscute datorita datelor de identificare ale societății incorecte. Validarea codului de TVA înscris pe facturi a fost verificat în Marea Britanie si aparține actualmente unei bănci. De menționat este faptul ca societatea Howart&CO International Heavy Transport Services LTD a existat în perioada 2004-2007 fiind dizolvata în_ așa cum reiese din extrasul de la Registrul Comerțului din_ .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea plângerii si menținerea deciziei contestate și a arătat că dacă petenta a constatat anumite erori în ce privește înregistrarea amortizării mijloacelor sale fixe, putea ca pana la data începerii controlului sa își corecteze erorile constante. Asupra acestui fapt petenta a fost si atenționată de altfel, prin Avizul de inspecție fiscala nr.2329/SF3/_ comunicat petentei la data de_, înaintea începerii inspecției fiscale. Daca petenta a constatat erorile la care face referire, numai cu ocazia controlului prin întocmirea Deciziei de impunere nr.294/_, societatea avea posibilitatea corectării respectivelor erori potrivit pct.63 al OMFP nr.3055/2009. Apoi, în cuprinsul actului de control se reține că în perioada 2005-2006 petenta înregistrează pe cheltuielile sale un număr de 21 de facturi referitoare la diverse servicii efectuate de Howart & Co Heavy Transport Service Ltd din Londra, facturi pe baza cărora petenta a evidențiat cheltuieli in suma de
103.377 lei din care 80.002 lei pentru anul 2005 si 23.375 lei pentru anul 2006. Întrucât cu ocazia controlului s-a constatat ca cele 21 facturi nu conțineau datele corecte de identificare ale furnizorului Howart & Co Heavy Transport Service Ltd, organele aflate in verificare au considerat ca respectivele cheltuieli înregistrate de petenta nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil si implicit al impozitului pe profit in conformitate cu prevederile art.21 alin.4 lit.f Cod fiscal republicat, așa cum este arătat la filele 5, 6 si 7 ale Deciziei de soluționare nr.121/_ .
Reclamanta și-a precizat ulterior cererea în sensul că solicită doar anularea celor două petite respinse prin decizia de soluționare a contestației.
Prin Sentința civilă nr. 3312/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins cererea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 357/_ a Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ * iar instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. Achim M. Violeta (filele 28-51, 258-262).
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală s-a stabilit în sarcina reclamantei S. P. T. S.R.L. (fostă S. O. SSR.L.) o diferență suplimentară în sumă totală de 522.326 lei reprezentând: diferența suplimentară de impozit pe profit în suma de 99.848 lei; majorări de întârziere în sumă de
102.192 lei, aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 132.762 lei; majorări de întârziere în sumă de
187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de tva.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, soluționată prin Decizia nr.121/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C., iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Prin această din urmă decizie a fost respinsă ca neîntemeiată contestația depusă de S. O. SSR.L. pentru suma totală de 264.536 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit în sumă de 83.307 lei (60.050 lei + 10.460 lei + 12.797 lei), accesorii în sumă de 79.749 lei ( 202 lei +
45.160 lei + 19.889 lei +14.498 lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 57.626 lei, accesorii în sumă de 43.854 lei (41.998 lei + 308 lei + 1.539 lei + 9 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate și nemotivate; a fost admisă contestația formulată de S. O. SSR.L. pentru suma totală de 135.442 lei reprezentând diferența suplimentară de TVA în sumă de 50.401 lei, accesorii în sumă de
85.041 lei (82.502 lei + 2.539 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate și nemotivate și a fost respinsă contestația pentru suma totala de
122.348 lei reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit in suma de
16.541 lei (12.801 lei + 3.740 lei), accesorii în sumă de 22.443 lei (17.202 + 245 lei + 4.996 lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit, diferența suplimentară de TVA în sumă de 24.735 lei și accesorii în sumă de 58.629 lei (
57.342 lei + 1.287 iei ), aferente diferenței suplimentare de TVA respinse ca neîntemeiate.
Referitor la impozitul pe profit, prin actul de control atacat s-a stabilit o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de 99.848 lei, cu accesorii aferente în sumă de 102.192 lei. Pe ani fiscali, aceasta diferență suplimentară de impozit se prezintă astfel:
pentru anul 2004 o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de
10.161 lei;
pentru anul 2005 o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de
23.261 lei;
pentru anul 2006 o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de
16.537 lei;
pentru anul 2007 o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de
10.256 lei;
pentru anul 2008 o diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de 39.633 lei.
Aferent acestor diferențe suplimentare de impozit pe profit au fost stabilite și accesorii în sumă totală de 102.192 lei, astfel:
aferent diferenței suplimentare de impozit pe profit pe anul 2004 s-au stabilit accesorii în sumă totală de 18.099 lei (17.459 iei + 640 lei ), reprezentând majorări și penalități de întârziere;
aferent diferenței suplimentare de impozit pe profit pe anul 2005 s-au stabilit accesorii în sumă totală de 37.336 lei (36.649 iei + 687 lei), reprezentând majorări si penalități de întârziere. Tot pentru anul 2005, datorită faptului că agentul economic nu a plătit pentru trim. IV al anului 2005, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trim. III al aceluiași an fiscal, au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 202 lei;
aferent diferenței suplimentare de impozit pe profit pe anul 2006 s-au stabilit accesorii în sumă totală de 19.494 lei reprezentând majorări de întârziere;
aferent diferenței suplimentare de impozit pe profit pe anul 2007 s-au stabilit accesorii în sumă totală de 9.901 lei reprezentând majorări de întârziere;
aferent diferenței suplimentare de impozit pe profit pe anul 2008 s-au stabilit accesorii în sumă totală de 17.160 lei reprezentând majorări de întârziere.
Reclamanta S. P. T. S.R.L. susține în primul rând că în perioada 2004-2008 s-a realizat o înregistrare greșită în contabilitatea sa a cheltuielilor cu amortizarea, iar dacă s-ar fi realizat o înregistrare corectă sau dacă în timpul controlului s-ar fi stabilit corect și complet cheltuielile sale deductibile, ar fi rezultat că societatea nu are de plătit impozit pe profit și majorări de întârziere, ci, dimpotrivă, aferent anilor 2004, 2007 și 2008 a plătit un impozit pe profit mult mai mare decât cel efectiv datorat.
Susținerea societății este confirmată prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de exp. Achim M. Violeta (filele 28-51, 258-262), care arată că în perioada 2004-2008 mai trebuiau înregistrate în contabilitate anumite cheltuieli cu amortizarea pentru mijloace de transport, a softului, calculatoarelor, echipamentelor și mobilierului, diferența de înregistrat fiind următoarea: pentru anul 2004, 49.903,28 lei, pentru anul 2005, 56.812,86 lei, pentru anul 2006,
22.368,04 lei, pentru anul 2007, 359.048,27 lei și pentru anul 2008, 417.516,17 lei.
Expertul concluzionează că, dacă ar fi avut loc înregistrarea corectă a cheltuielilor cu amortizarea sau dacă în timpul inspecției fiscale s-ar fi stabilit corect și complet cheltuielile deductibile, ar fi rezultat că societatea O. S.
S.R.L. nu are de plătit impozit pe profit și majorări de întârziere, ci, dimpotrivă, aferent anilor 2004, 2007 și 2008 a plătit un impozit pe profit mult mai mare decât cel efectiv datorat.
Chiar dacă nu contestă aceste concluzii, organul fiscal apreciază că reclamanta nu poate invoca prevederile pct. 63 ale OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, referitoare la corectarea erorilor contabile, iar aceasta deoarece corectarea erorilor contabile nu s-a efectuat în perioada valabilității ordinului invocat, care a fost abrogat de către OMFP nr. 3055/_ . Pe de altă parte, textul de lege se refera la corectarea de către contribuabili a erorilor contabile constatate în propria lor
evidență și chiar dacă societatea a constatat anumite erori în ce privește înregistrarea amortizării mijloacelor sale fixe, putea ca până la data începerii controlului să își corecteze erorile constatate.
Asupra acestui fapt petenta a și fost de altfel atenționată prin avizul de inspecție fiscala nr. 2329/SF3/_ comunicat la data de_, înaintea începerii inspecției fiscale. Prin acest aviz de inspecție fiscală s-a adus la cunoștința petentei faptul că "În termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, va rugam sa va prezentați la compartimentul cu atribuții de evidenta pe plătitori din cadrul organului fiscal in a cărui raza teritoriala aveți domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala";.
Astfel, și pârâta admite că în contabilitatea reclamantei s-au strecurat erori (semnificative) dar refuză să dea eficiență acestui aspect.
Potrivit pct. 63 al OMFP nr.3055/2009, "(1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare ia întocmirea și prezentarea acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuși, pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere erorile nesemnificative.
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor.
Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții
";.
Or, tocmai pentru că în cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare, este important ca în speță să se țină cont de situația contabilă reală și corectă a societății, erorile fiind depistate și putând fi corectate înainte ca decizia de impunere să rămână definitivă prin epuizarea căilor administrative și judiciare de atac prevăzute de lege.
Chiar dacă societatea are dreptul și interesul de a obține corectarea erorilor constatate iar echipa de inspecție fiscală nu are o astfel de atribuție, art. 94 din Codul de procedură fiscală stabilește că "(1) Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și
exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării
prevederilor legislației fiscale și contabile , verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Inspecția fiscală are următoarele atribuții:
constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
Pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecție fiscală va proceda la:
examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;
discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;
solicitarea de informații de la terți;
stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale _
";.
De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din Cod, privind rolul activ al organelor fiscale, prevede că "Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.
(3) Organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarații lor și
a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor , ori de câte ori este cazul
";.
În cursul inspecției fiscale s-a solicitat directorului economic Sabău L.
C. o notă explicativă (dată la_ ) cu privire la regimul de amortizare pentru mijloacele fixe amortizabile în perioada_ -_ . Apoi, prin punctul de vedere exprimat la data de_ administratorul societății menționează expres că doar cu ocazia controlului a luat cunoștință de diferențele apărute din erori de calcul și indică persoana responsabilă ca fiind Sabău L. C. .
Pe cale de consecință, pentru stabilirea corectă a bazei de impunere trebuie să se țină cont de situația contabilă reală a societății, care nu poate fi ignorată, atâta vreme cât erorile au fost depistate și pot fi corectate până la finalizarea procedurii administrative. Aceasta deoarece scopul inspecției fiscale este determinarea situației financiare și stabilirea impozitului pe profit datorat în mod real.
Apoi, din cuprinsul deciziei de impunere se reține că în perioada 2005-2006 societatea a înregistrat pe cheltuielile sale un număr de 21 facturi referitoare la diverse servicii efectuate de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra, facturi pe baza cărora s-au evidențiat cheltuieli în sumă totală de 103.377 lei, din care 80.002 lei pentru anul 2005 și 23.375 lei pentru anul 2006.
Întrucât cu ocazia controlului s-a constatat ca cele 21 de facturi nu conțineau datele corecte de identificare ale furnizorului Howart & CO Heavy Transport Service Ltd, organele aflate în verificare au considerat că respectivele cheltuieli înregistrate de petenta nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil și implicit al impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile art. 21
alin 4 lit. f Cod fiscal republicat, care precizează că nu sunt deductibile
"cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor
";.
În acest sens, analizând facturile pe baza cărora societatea a înregistrat cheltuielile în cauză, organul fiscal a constatat că furnizorul din Londra se identifică, în privința tva, cu codul VAT nr. GB 243852262.
Verificând site-ul VIES, prin programul VIES, a rezultat faptul că o altă societate decât cea furnizoare se identifică cu acest cod. Această societate are denumirea Barclays Bank PLC cu adresa in Barciays Tax, 13 Th Floor 1 Churchiil Place London, spre deosebire de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd cu adresa in M.B.C, Suite 44, Millmead Road, London N179 QU England.
Cu ocazia soluționării contestației, DGFP C. a solicitat Activității de I.
F. C., Compartimentul de schimb internațional de informații verificarea valabilității istorice a codului de tva nr. GB 243852262, iar prin adresa nr. 27784/_, se arată că numărul de cod de TVA nr. GB-243852262 a fost acordat la data de_ operatorului Barclays Bank PLC cu adresa in Barclays Tax, 13 Th Floor 1 Churchill Place London E145HP.
Chiar dacă aceste informații atestă faptul că respectivul cod de TVA înscris în facturile analizate nu aparține furnizorului Howart & CO Heavy Transport Service Ltd, tribunalul a apreciat că strict acest aspect nu poate genera nedeductibilitatea chetuielilor.
Astfel, potrivit extrasului Registrului Comerțului din Marea Britanie, emis la data de_, societatea Howart & Co Heavy Transport Service Ltd a existat în perioada 2004-2007, fiind înregistrată la data de_ sub nr. 4603396 și dizolvată la data de_ . Facturile fiscale în discuție au fost emise în perioada în care firma a existat.
Chiar dacă numărul de evidență sub care a fost înregistrată Howart & CO Heavy Transport Service Ltd nu se regăsește înscris pe facturi, această eroare nu face proba fictivității operațiunii. Conținutul formal al documentelor, inclusiv al facturii, nu trebuie absolutizat și informațiile care trebuie cuprinse în acestea trebuie să fie suficiente pentru a determina persoana impozabilă și realitatea operațiunii economice.
În același sens este orientată și jurisprudența comunitară, prin Hotărârea Ecotrade din 8 mai 2008 (cauzele conexe C-95/07 și C-96/07) menționându-se în mod expres: "Astfel, nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru în temeiul art.18 alin. (1) lit.(d) din a șase directivă nu poate să o priveze de dreptul său de deducere, din moment ce, în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor trebuie să fie acordată, dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, ch iar d ac ă
anu mite cer ințe de f or mă au f ost o mise de c ătre perso anele impoz ab ile
";.
Singura situație în care trebuie exclus caracterul real al unei operațiuni economice este aceea în care se efectuează tranzacții fictive,
"acestea putând fi demonstrate prin declarații false ale cifrei de afaceri sau prin facturi false";
(punctul 59 din Hotărârea Halifax plc, Leeds Permanent Development Services Ltd, County Wide Property Investments Ltd c.Commissioners of Customs/Excise, cauza C-255/02). Proba caracterului fictiv trebuie realizată de către organele de control fiscal. Acestea trebuie să realizeze proba în așa manieră încât să se răstoarne prezumția de nevinovăție de la care ar trebui să se pornească
. Simpla analiză documentară a stării de fapt fiscale nu poate fi asimilată cu analiza realității operațiunilor. Atunci când există o practică abuzivă, tranzacțiile implicate trebuie să fie redefinite astfel încât să se
restabilească starea de fapt relevantă în absența tranzacțiilor care constituie o practică abuzivă.
Chiar dacă aceste cauze privesc dreptul de a deduce TVA raționamentul Curții este aplicabil prin similitudine și în prezenta speță, unde se susține că indicarea eronată a codului fiscal al furnizorului echivalează cu lipsa facturilor prezentate drept documente justificative. Aprecierea cheltuielilor drept nedeductibile poate fi întemeiată doar pe caracterul fictiv al acestora, susținut și dovedit de organul fiscal, iar nu prin aplicarea unui formalism excesiv. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea desfășurată de S. O. S.
S.R.L. implica și serviciile de escortă pe teritoriul Ungariei, asigurate de Howart & Co Heavy Transport Service Ltd, iar facturile figurează ca fiind achitate și atunci se poate considera că activitățile au fost prestate. Pe de altă parte, firma a fost desființată și de aceea facturile nu au mai putut fi corectate.
Prin urmare, în mod nejustificat organele de control au făcut aplicarea prevederilor art.21 alin 4 lit. f ale Codului fiscal, concluzionând ca facturile nu reprezintă documente justificative și au considerat drept nedeductibilă suma de
103.377 lei.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată
, prin decizia de impunere s-a stabilit în sarcina reclamantei, cu titlu de diferențe suplimentare, suma de 132.762 lei compusă din următoarele sume: diferența suplimentara de TVA deductibil în sumă de 14.053 lei; diferența suplimentară de TVA colectat în suma de 118.709 lei. Aferent diferenței suplimentare de TVA în sumă totală de 132.762 lei au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 187.524 lei.
Prin contestația formulată societatea a prezentat argumente numai în favoarea sumei de 75.136 lei din diferența suplimentara de TVA colectată, însușindu-și suma de 57.626 lei. În urma analizării documentelor prezentate, DGFP C. a admis în parte contestația reclamantei, cu privire la suma de 50.401 lei.
Toate facturile și documentele justificative au făcut obiectul analizei în cadrul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.
Situația TVA colectată stabilită suplimentar și detaliată prin anexa 2b a organului de inspecție fiscală se datorează lipsi de documente justificative, în majoritatea cazurilor invocându-se lipsa carnetelor TIR.
Potrivit art. 6 alin. 6 lit. a din OMFP nr. 1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. "(6) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate se justifică astfel:
a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional sau copie de pe acesta pentru casele de expediție
";.
Pe de altă parte, însă, art. 1 alin. 4 din același ordin prevede că "In situatia in care, din cauze independente de vointa furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevazute de prezentele instructiuni, scutirea de taxa pe valoarea adaugata se poate aplica daca exista alte documente prin care se poate face dovada realizarii operatiunii";.
Expertul a verificat documentele prezentate de reclamanta S. P. T.
S.R.L. și a constatat că poartă ștampile și semnături ale mai multor organe pe la care au trecut, apreciind de aceea că pot avea valoarea de documente justificative, atâta vreme cât nu este dovedită vreo infracțiune.
Făcând aplicarea art. 1 alin. 4 din Ordin și ținând cont de jurisprudența comunitară expusă sumar mai sus, tribunalul își însușește optica expertului și consideră că pentru suma facturilor reprezentând TVA de 70.738,77 lei (suma de
50.401 lei anulată deja prin decizia de soluționare a contestației, la care se adaugă suma de 20.337,77 lei) societatea a prezentat documente care fac dovada realizării operațiunilor și de aceea se acceptă scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte prezenta cerere, s-a anulat în parte Decizia nr. 121/_ privind soluționarea contestației și Decizia de impunere nr. 294/_, după cum urmează: reclamanta nu datorează impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004, 2007 și 2008; impozitul pe profit suplimentar aferent anilor 2005 și 2006 se va recalcula ținând cont de situația profitului determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză și de facturile emise de Howart&Co International Heavy Transport Services LTD; majorările de întârziere vor fi aferente acestei sume; reclamanta nu datorează taxa pe valoare adăugată în sumă de 70.738,77 lei; taxa pe valoare adăugată suplimentară datorată este de 62.023,23 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C.
solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea în totalitate a acțiunii formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin sentința in prezent recurata, s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta, s-a dispus anularea in parte a Deciziei nr. 121/_ privind soluționarea contestației reclamantei si pe cale de consecința s-a dispus anularea in parte a Deciziei de impunere nr.294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala iar parata a fost obligata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 8.669 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Fata de cele reținute de instanța se arată următoare:
În ce privește soluția instanței de judecata pronunțata in dispozitivul Sentinței Civile nr.7152/_ referitoare la faptul ca: "reclamanta nu datorează impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004,2007 si 2008 " aceasta este cat se poate de nefondata, având in vedere următoarele aspecte:
Un prim aspect tine de nemotivarea de către reclamanta a sumelor pentru care instanța a admis acțiunea acesteia si anume pentru întreaga valoare a diferențelor suplimentare de impozit pe profit stabilite pe anii 2004,2007 si 2008 .
Astfel, desi la pagina 4 din cuprinsul Deciziei de soluționare a contestației nr.110/_, s-a arătat ca suma de 60.050 lei, reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit aferenta anilor 2004,2007 si 2008 ( 10.161 lei +
10.256 + 39.633 lei ) nu a fost motivata de reclamanta, contestația fiind respinsa ca nemotivata pentru aceasta suma, totuși instanța a considerat ca prin acțiunea introdusa reclamanta a adus suficiente argumente pentru ai fi admisa acțiunea pentru acest petit.
Se învederează instanței de recurs faptul ca pentru anii 2004,2007 si 2008 altele au fost motivele pentru care au fost stabilite diferențele suplimentare de impozit, decât cele pentru care societatea a adus argumente, situație in care sunt aplicabile prevederile pct.12.1 lit.b) din OPANAF nr.519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, ce precizează ca:
"12.1. Contestația poate fi respinsă ca:[...] b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;"
Astfel daca se analizează fiecare dintre anii 2004,2007 si 2008 se poate observa ca organele aflate in inspecție fiscala nu au stabilit diferențe suplimentare de impozit pe profit pentru motivele pentru care societatea a depus contestația sa, pentru perioada verificata, organul de control nereținand ca societatea ar înregistrat vreo cheltuiala nedeductibila provenind din modul de calcul al amortizării, astfel ca argumentele pe care reclamanta si instanța considera ca au fost aduse in sprijinul sau nu sunt incidente spetei supuse soluționării.
O alta problema ridicata este legata de modul in care instanța a inteles sa admită acțiunea petentei si anume aceea ca potrivit potrivit art.94 alin.3 lit.e) Cod procedura fiscala organul fiscal are obligația sa stabilească corect baza de impunere precizând ca " pentru stabilirea corecta a bazei de impunere trebuie sa se tina cont de situația contabila reala a societății, care nu poate fi ignorata atât timp cat erorile au fost depistate "
Ori, cu privire la aceasta, considera ca instanța de judecata a înțeles greșit textul de lege invocat in cuprinsul Sentinței Civile nr.7152/_, unde la art.94 alin.3 lit.e) Cod procedura fiscala se precizează ca: (3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecție fiscală va proceda la: [...] e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale.
Stabilirea corecta a bazei de impunere la care se refera legiuitorul se face prin raportarea creanței fiscale declarate si/sau stabilite de contribuabil, la prevederile legale in vigoare si la modul in care contribuabilul a respectat sau încălcat aceste prevederi.
Mai mult decât atât, organul de inspecție aflat in verificare la reclamanta a stabilit diferențele suplimentare de impozit pe profit aferent anilor 2004,2007 si 2008 chiar dupa cum a afirmat instanța in cuprinsul sentinței sale si anume: ținând cont de situația contabila reala a societății.
Astfel daca in contabilitatea societății pentru anul 2004 a fost înregistrata doar suma de 237.817 lei, si nu suma de 287.720 lei dupa cum se arata la pagina 13 din cuprinsul expertizei contabile efectuate, aceasta a fost suma care se regăsea in situația contabila reala a societății.
Prin urmare aceasta a fost suma utilizata de organul de inspecție fiscala alături de celelalte elemente declarate de către reclamanta pentru stabilirea impozitului pe profit aferent anului 2004, procedând in mod similar si pentru anii 2007 si 2008.
2.In ce privește soluția instanței cu privire persoanele care trebuiau sa facă rectificarea erorilor constatate de reclamanta in evidentele sale contabile, considera neîntemeiata soluția data de către aceasta pentru următoarele motive:
Constatarea de către contribuabili a erorilor din evidentele lor contabile, trebuie rectificate potrivit legii de către aceștia si nu de către organul fiscal, corectarea erorilor făcându-se la data constatării lor.
Prin urmare, daca reclamanta a constatat erori privind înregistrarea amortizării, putea ca pana la data începerii controlului sa iși corecteze erorile constatate, iar daca nu le-a corectat pana atunci avea posibilitatea corectării lor dupa data controlului dupa cum se precizează la pct.63 al alin 1 si 2 al OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, astfel:
"(1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.
(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor." Persoanele care trebuie sa facă corectarea erorilor sunt cele prevăzute in cuprinsul OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene la pct.1 alin (3) lit a) a Anexei 1 din același act normativ mai sus invocat: " Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane (denumite în continuare entități):
a) societățile comerciale:
societățile în nume colectiv;
societățile în comandită simplă;
societățile pe acțiuni;
societățile în comandită pe acțiuni; și
societățile cu răspundere limitată. [...] "
Recurenta susține că a proceda altfel decât prevede legiuitorul, ar însemna ca fiecare agent economic sa înregistreze dupa bunul sau plac doar acele cheltuieli care ii convin sau numai cuantumul cheltuielillor care ii convin, dupa care sa aștepte liniștit inspecția fiscala, care potrivit instanței de judecata nu are decât sa ii refacă acestuia inregistrarile precum si evidenta contabila pe care acesta nu a pus-o la punct vreme de cativa ani.
Se arată că, instanța de judecată nu a luat in considerare faptul ca asupra acestui fapt, de corectare a erorilor petenta a fost si atenționată de altfel, prin Avizul de inspecție fiscala nr.2329/SF3/_ comunicat la data_, înaintea începerii inspecției fiscale .
Prin acest Aviz de inspecție fiscala prevăzut de OMFP nr.1304/2004, transmis petentei înaintea inspecției, s-a adus la cunoștința petentei faptul ca: " In termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, solicită a se prezenta la compartimentul cu atribuții de evidenta pe plătitori din cadrul organului fiscal in a cărui raza teritoriala aveți domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala "
Asemenea comunicări, de înștiințare sunt transmise prin Avizul de inspecție fiscala, către toti contribuabilii care urmează a fi supuși inspecțiilor fiscale, exceptând cei care fac obiectul unor controale inopinate.
Având in vedere ca potrivit Capitolului I lit F Date despre inspecția fiscala,"F) Perioada in care s-a desfășurat inspecția fiscala:_ -_, _
-_ ,_ -_ .", reținându-se ca dupa primirea Avizului de inspecție fiscala la data de_ petenta a avut suficient timp sa îsi remedieze erorile pe care le avea in evidenta sa contabila .
In lipsa de deligenta de care a dat dovada societatea, aceasta a așteptat ca organele de inspecție fiscala sa ii refacă evidenta contabila cu sumele pe care pretinde ca are dreptul sa le înregistreze, sume pentru care echipa de inspecție fiscala nu a putut verifica corectitudinea lor si nici cuantifica in cadrul impozitului pe profit tocmai datorita faptului ca nu au fost înregistrate in contabilitate .
Se învederează instanței de recurs ca organele de inspecție fiscala din cadrul M. ui F. P. -ANAF prin DGFP a jud.C., deși au calitatea de slujbași in funcția publica, dispozițiile legale care le guvernează activitatea,nu le îngăduie acestora sa fie si angajați ai societăților comerciale astfel încât prin controalele efectuate sa procedeze la refacerea evidentelor contabile .
Deși prin contestația formulata reclamanta invoca prevederile OMFP nr. 1752/2005 abrogate de OMFP nr.3055/2009, aceasta cunoștea cadrul legal al corectării erorilor sale, prevederi care impuneau anumite decizii si asumarea de
răspunderi de către societate, astfel cum se precizează la pct.63 alin.3-8 din OMFP nr.3055/2009 :
" (3) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și prezentarea acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuși, pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere erorile nesemnificative.
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor. [...]
(8) Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.
In cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare. [...] ."
Se mai susține că, dacă reclamanta a constatat erori privind amortizarea mijloacelor fixe numai cu ocazia controlului, deci începând cu data de_, de la aceasta data ea avea obligația corectării acestor erori, potrivit alin 2 al pct. 63 al OMFP nr.3055/2009 care precizează ca:" (2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor."
Fata de cele mai sus arătare, recurenta apreciază ca in mod eronat instanța de judecata a procedat la admiterea contestației pentru suma de 105.210 lei reprezentând :
diferența suplimentara de impozit pe profit aferent anilor 2004,2007 si 2008 in suma de 60.050 lei
accesorii aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit din perioada 2004,2007 si 2008 in suma de 45.160 lei.
Se mai critică de asemenea soluția instanței si in ce privește recalcularea impozitului pe profit suplimentar aferent anilor 2005 si 2006 luând in considerare facturile emise de către Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra.
In ce privește impozitul pe profit, prin raportul de expertiza întocmit de către expertul numit in cauza acesta a precizat următoarele: "având in vedere ca nu au mai fost prezentate documente suplimentare fata de acest certificat, expertul considera ca doar onorata instanța se poate pronunța daca aceste facturi ar trebui luate in calcul impozitului pe profit"
Considera ca legislația fiscala in speța este cat se poate de clara si explicita, conținând reglementări lipsite de echivoc, astfel încât pana a se ajunge in fata instanței de judecata, agenții economici si cu atat mai mult organele de
specialitate in efectuarea inspecțiilor fiscale, din cadrul M. ui F. precum si experții fiscali au suficiente elemente pentru aplicarea si respectarea acestora, astfel încat atitudinea expertului numit in cauza este total lipsita de profesionalism si responsabilitate lăsând la latitudinea instanței formularea unei soluții cu privire la aceasta speța, fără a-si exprima propria opinie in ce privește întrebarea 4 din cuprinsul expertizei.
Aceasta ar însemna ca deși exista prevederi legale in domeniu, pentru orice factura trebuie sa ajungem in fata instanței, astfel încât aceasta sa se pronunțe " daca aceste facturi ar trebui luate in calculul impozitului pe profit" .
In ce privește soluția pronunțata de instanța consideră ca aceasta nu corespunde situației supuse soluționării, după cum se va arăta in continuare, instanța menționează ca :"- impozitul pe profit suplimentar aferent anilor 2005 si 2006 se va recalcula ținând cont de situația profitului determinata prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza ".
Așa cum reiese din cuprinsul paginii 5 a Deciziei de soluționare a contestației nr. 121/_ ,valoarea impozitului pe profit aferent anilor 2005- 2006 datorata in urma reconsiderării ca nedeductibile a cheltuielilor înregistrate de societate din cele 21 de facturi emise de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra este in suma totala de 16.541 lei (12.801 lei pentru anul 2005 si 3.740 lei pentru anul 2006)..
Totodată, aferent acestei diferențe suplimentare de impozit pe profit mai sus amintita, ii corespund accesorii in suma totala de 22.443 lei astfel:
majorări de întârziere in suma de 17.202 lei aferente anului 2005
majorări de întârziere in suma de 4.996 lei aferente anului 2006
penalități de întârziere in suma 245 lei aferente numai anului 2005.
Atâta timp cat expertul a lăsat la latitudinea instanței sa se pronunțe asupra deductibilității cheltuielilor din facturile emise de către Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra, se pune întrebarea :
"Care situație a profitului determinata prin raportul de expertiza ?", întrucât in cuprinsul raportului de expertiza, referitor la obiectivul nr.4 nu a fost întocmita nici o situație a profitului, considera ca instanța de judecata cu prea multa ușurința a pronunțat o soluție de recalculare a impozitului pe profit aferent anilor 2005 si 2006 .
Daca instanța de judecata ar fi avut bunăvoința sa parcurgă documentele existente la dosar, ar fi reținut din cuprinsul paginii 5 a Deciziei de soluționare a contestației nr. 121/_, ca valoarea impozitului pe profit aferent anilor 2005- 2006 datorata in urma reconsiderării ca nedeductibile a cheltuielilor înregistrate de societate din cele 21 de facturi emise de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra este in suma totala de 16.541 lei (12.801 lei pentru anul 2005 si 3.740 lei pentru anul 2006).
Totodată, aferent acestei diferențe suplimentare de impozit pe profit mai sus amintita, ii corespund accesorii in suma totala de 22.443, așa cum mai sus au fost menționate.
Aceste sume de mai sus se regăsesc si in cuprinsul paginii 18 din Decizia de soluționare a contestației nr. 121/_, in dispozitivul acesteia, unde aceste sume au fost respinse ca neîntemeiate.
De asemenea, prin Decizia de soluționare a contestației nr.121/_, constatându-se (la pag.4-5) lipsa de argumente din partea reclamantei in ce privește cheltuielile in suma de 67.380 lei pentru anul 2005, respectiv 124.379 lei pentru anul 2006, DGFP a jud.C. a respins ca nemotivata contestația formulata de către petenta pentru suma de impozitului pe profit aferenta acestor
cheltuieli contestate si neargumentate in valoare totala de 23.257 lei ( 10.460 lei pentru anul 2005 si 12.797 lei pentru anul 2006 ) cu acesorii aferente in suma totala de 34.589 lei ( 202 lei + 19.889 lei +14.498 lei).
Prin urmare, daca instanța de judecata dorea sa pronunțe o soluție favorabila reclamantei pentru impozitul pe profit aferent cheltuielilor considerate nedeductibile din cele 21 facturi emise de către Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra, aceasta putea foarte ușor sa dispună admiterea acesteia pentru suma de 38.984 lei, reprezentând :
impozitul pe profit din anii 2005-2006 in suma de 16.541 lei
accesorii aferente impozitului pe profit, in suma de 22.443 lei
si sa dispună respingerea acțiunii pentru suma de 57.846 lei, reprezentând:
impozitul pe profit din anii 2005-2006 in suma de 23.257 lei
accesorii aferente impozitului pe profit, in suma de 34.589 lei.
Recurenta considera ca așa cum contribuabilii pretind sa aibă parte de o judecata corecta si profesionista, atunci când se adresează instanțelor de judecata, tot o astfel de judecata se cuvine sa profite si instituțiilor statului, in speța M. ui F. P. -ANAF prin DGFP a jud. C., apreciind că în prezenta cauză nu s-a procedat întocmai, instanța împărtășind intru totul poziția reclamantei si a expertului numit in cauza motivând prezenta sentința doar pe argumentele aduse de aceștia si neluând in considerare poziția si decizia organelor fiscale.
Astfel, desi in urma controalelor efectuate s-a constatat ca cele 21 de facturi nu conțineau datele corecte de identificare ale furnizorului Howart &CO Heavy Transport Service Ltd, ca pe facturile emise către reclamanta acesta se identifica in privința tva, cu codul VAT nr. GB 243852262, cod sub care in urma verificării valabilității istorice de către Compartimentul de schimb internațional de informații C., a fost identificata o alta societate, având alta denumire decât cea furnizoare, respectiv societatea Barclays Bank PLC cu adresa in Barclays Tax, 13 Th Floor 1 Churchill Place London, instanța de judecata a apreciat, in mod eronat credem noi, ca :
"Conținutul formal al documentelor, inclusiv al facturii nu trebuie absolutizat si informațiile care trebuie cuprinse in acestea trebuie sa fie suficiente pentru a determina persoana impozabila si realitatea operațiunii economice."
Nu se pune problema absolutizării informațiilor ci a respectării prevederilor legale referitoare la întocmirea documentelor justificative si la înregistrarea lor in evidentele agenților economici.
Recurenta susține că, acest mod de interpretare a deductibilității cheltuielilor, respectiv de diminuare a bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit făcut de către instanța de judecata din cadrul Tribunalului C. este in contradicție cu soluția conținuta de Decizia nr.V din_ a înaltei Curți de C. si Justiție data cu ocazia soluționării recursului in interesul legii, soluție care este: "Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă."
Astfel instanța de judecata nu tine seama in primul rând de faptul ca contestatoarea este o persoana juridica romana care trebuie sa respecte prevederile legale in materie emise de legiuitorul roman.
Recurenta arată că, potrivit art. 121 alin 4 lit. f) Cod fiscal republicat, ca "
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Prin urmare, la momentul înregistrării in contabilitatea sa, agentul economic roman trebuie sa respecte legislația romana in materie privind
înregistrarea pe baza de documente justificative si nu cele privind jurisprudența comunitara .
Prevederile mai sus enunțate, aplicate de organele de inspecție fiscala au fost totodată si obiectul analizei efectuate de către înalta Curte de C. si Justiție, care cu privire la aplicarea dispozițiilor art.6 alin.(2) din Legea nr.82/1991, republicată si ale art.21 alin. (4) din Legea nr. 571/ 2003 privind aprobarea Codului fiscal, referitor la posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adăugată si a diminuării bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative cuprind mențiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realității, prin Decizia nr.V din 15 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial nr.732/_ a decis următoarele:
" Așa fiind, în aplicarea corectă a dispozițiilor înscrise în art 21 alin. (4) lit.
f) și în art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.25 lit. a) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art.329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili, în aplicarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire, că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă si nici nu se poate diminua baza impozabilă la calcularea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute în dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA.
Recurenta își exprimă nedumerirea asupra soluției pronunțate de instanța de judecata prin Sentința civila nr.7152/_ cu atat mai mult cu cat potrivit Deciziei V emisa de Î. CURTE DE C. Șl JUSTIȚIE - SECȚIILE UNITE aceast este "Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă." iar instanța de judecata trebuia sa aiba in vedere prevederile art.329 din Codul de procedura civila, potrivit cărora :
" Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
In concluzie, considera ca reclamanta nu este indreptatita sa inregistreze pe cheltuielile sale deductibile valoarea serviciilor facturate in perioada 2005- 2006, prin cele 21 de facturi emise de către partenerul sau Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra, astfel incat se impune respingerea acțiunii pentru impozitul pe profit in suma de 16.541 lei reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit cu accesorii aferente in suma de 22.443 lei.4.
In mod greșit instanța a reținut ca reclamanta nu datorează taxa pe valoare adăugata in suma de 70.738,77 lei atâta timp cat prin insasi Decizia nr.121/_ privind solutinarea contestației reclamantei a fost admisa ca intemeiata contestația formulata de către reclamanta pentru suma de 50.401 lei.
Referitor la TVA
, in primul rand se mai arată ca prin contestația depusa reclamanta a atacat suma de 320.286 lei
reprezentând: :
diferența suplimentara de TVA in suma de 132.762 lei
majorări de întârziere in suma de 187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de TVA.
Din aceasta suma contestata, prin Decizia nr.121/_ de soluționare emisa in cauza a fost admisa suma 135.442 lei reprezentând :- diferența suplimentara de TVA in suma de 50.401 lei( asa cum mai sus s-a arătat)
majorări de întârziere in suma de 85.041 lei, aferente diferenței suplimentare de TVA.
Întrucât prin contestația formulata reclamanta nu adusese argumente in favoarea sumei de 57.626 lei cu accesorii aferente, prin aceasta insusindu-si aceste sume, prin Decizia nr.121/_ contestația a fost respinsa ca nemotivata pentru suma de 101.480 lei, reprezentând :
diferența suplimentara de TVA in suma de 57.626 lei
majorări de întârziere in suma de 43.854 lei, aferente diferenței suplimentare de TVA.
Prin urmare, in ce privește TVA, suma pe care reclamanta o datorează si la care ar fi trebuit sa fie obligata prin sentința recurata este in cuantum de 83.364 lei reprezentând:
diferența suplimentara de TVA in suma de 24.735 lei
majorări de întârziere in suma de 58.629 lei, aferente diferenței suplimentare de TVA.
In ce privește suma de 24.735 lei respinsa ca neîntemeiata prin Decizia nr.121/_, prin sentința civila nr.7152/_ făcând aplicarea prevederilor art.1 alin.4 din OMFP nr.1846/2003 instanța a admis suma de 20.338 lei si a respins suma de 4.397 lei.
Astfel se reține ca instanța si-a însușit optica expertului numit in cauza, considerând ( pag.9 din sentința ) ca pentru suma de 70.739 lei ( din care suma de 50.401 lei anulata deja prin decizia de soluționare a contestației ) societatea a prezentat documente care fac dovada realizării operațiunilor.
Desi prin Decizia de soluționare a contestației nr.121/_, s-a procedat la admiterea si implicit la scăderea din evidentele fiscului a sumei de 50.401 lei reprezentând diferența suplimentara de tva, cu accesorii aferente in valoare de
85.401 lei, prin expertiza efectuata de către expertul numit in cauza, d-na Achim
M. Violeta, s-a precizat ca "."suma facturilor reprezentând tva de 70.738,77 lei si accesoriile calculate de organele fiscale nu mai sunt datorate ".
Aceasta concluzie pripita prin care se afirma ca suma de 70.739 lei nu este datorata de reclamanta, denota o lipsa de documentare din partea expertului care nu a acordat suficienta atenție textului Deciziei de soluționare a contestației nr. 121/_, afirmând ceea ce nu mai era necesar de afirmat in cazul sumei de
50.401 lei cu accesorii aferente, si anume făcând trimitere la o suma care era deja clara si admisa ca fiind întemeiata de către organele de soluționare a contestației, așadar se mai menționează ca in mod greșit instanța a împărtășit intru totul punctul de vedere al expertului, in mod nejustificat.
Se mai reține ca potrivit art.6 alin 6 lit.a) din OMFP nr.1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de tva pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art.143 alin.(1) și la art.144 alin.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:" (6) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate se justifică astfel:a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional sau copie de pe acesta pentru casele de expediție. "
Desi formularea unui răspuns, respectiv pronunțarea privind justificarea scutirii de TVA, presupune pentru fiecare transport in parte, analiza tuturor
documentelor necesare si legale pentru acordarea scutirii, la pagina 18 din expertiza formulata, singura alocata acestei spete, ca răspuns la obiectivul nr.3 al expertizei, expertul nu face o analiza a fiecărei caz in parte, respectiv daca pentru fiecare din facturile de transport emise de petenta, exista toate cele trei documente anexate, respectiv:
contractul
copie carnet TIR, sau după document de tranzit comunitar T
documentul de transport internațional.
Prin modul in care s-a efectuat expertiza, rezulta ca expertul in cauza nu a înțeles ca atunci când la contestație au fost depuse documentele justificative prevăzute de lege, contestația reclamantei a fost admisa.
Spre exemplificare, la pagina 12 din Decizia de soluționare nr.121/_, referitor la tva suplimentara aferenta anului 2004, s-a precizat ca: "... Din cuprinsul documentației depuse de petenta in susținerea contestației sale rezulta ca aceasta a depus copie dupa carnetele TIR, fapt pentru care ... constatând ca pentru suma de 24.495 lei motivul pentru care organul de control a considerat nejustificata scutirea de tva a încetat, datorita prezentării de către petenta a copiei de pe carnetul TIR pentru fiecare operațiune in parte, organul de soluționare a contestației retine ca suma de 24.495 lei... nu se datorează de societate ."
De asemenea, la pagina 16 din Decizia de soluționare nr.121/_, referitor la tva suplimentara aferenta anului 2006, pentru aceleași motive ca mai sus, respectiv a prezentării de documente justificative, cu ocazia depunerii contestației, s-a procedat la admiterea contestației pentru suma de 11.926 lei.
Prin urmare, trebuie inteles atat de experta in cauza cat si de către instanța de judecata ca organul de soluționare a contestației nu a procedat la respingerea (din voleu) a contestației formulate, fara o analiza detaliata a fiecărui caz in parte, contrar modului de efectuare a expertizei in cauza unde s-a reținut, la un mod cat se poate de general, ca: " Existenta atâtor documente justificative, care poarta ștampile si semnaturi ale mai multor organe pe la care acestea au trecut... pot îndeplini calitatea de document justificativ."
Cu siguranța ca documentele la care face referire expertul, pot dobândi calitatea de document justificativ insa nicidecum calitatea de document justificativ pentru scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate .
Înainte de a efectua o analiza detaliata a fiecărui caz in parte, expertul se si ante-pronunța, afirmând cu ușurința: "Existenta atâtor documente justificative..."
Ori calitatea de document justificativ se dobândește după o analiza temeinica a documentului in cauza ( sa fie aferent transportului efectuat prin elementele nominalizate: data, loc, destinația, număr înmatriculare mijloc de transport, greutate, etc ) iar utilizarea documentului pentru justificare se face raportat la prevederile legale in vigoare, si nu doar pentru ca " poarta atâtea ștampile si semnături de la mai multe organe..."
De asemenea, prin expertiza efectuata, precum si prin Sentința Civila nr.7152/2013 s-au reținut prevederile art.1 alin 4 ale OMFP nr.1846/2003, mai sus amintit, prevederi pe care chiar si organul fiscal-DGFP a jud.Clui le-a invocat in soluționarea contestației depuse, respectiv cu ocazia emiterii Deciziei de soluționare a contestației nr.121/_, atunci când a admis contestația petentei pentru suma de 13.980 lei.
Se arată astfel, ca organul de soluționare a contestației din cadrul DGFP a jud. C. a luat in analiza acest aspect reținut de instanța, când la pagina 12 din cuprinsul Deciziei de soluționare nr.121/056.07.210 s-a pronunțat pentru
admiterea sumei de 13.980 lei precizând ca: " întrucât transporturile facturate cu facturile nr. ...nu au fost efectuate direct de către petenta, serviciul fiind prestat de o alta societate, organul de soluționare a contestației constata ca in cazul celor trei transporturi mai sus analizate, sunt aplicabile prevederile art.1 alin A ale OMFP nr.1846/ 2003... In consecința, declarațiile vamale de export (DVE) nr.... intra in categoria alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii... motiv pentru care suma de 13.980 lei... Nu se datorează de către societate "
Suma de 24.735 lei, reprezentând diferența suplimentara de tva reținuta ca datorata de societate prin Decizia nr.121/_ este aferenta anilor 2004-2005 astfel: - suma de 7.051 lei diferența suplimentara de tva aferent anului 2004 pentru un număr de 4 facturi- suma de 17.684 lei diferența suplimentara
de tva aferent anului 2005 pentru un număr de 4 facturi
Din aceasta suma instanța a admis suma de 20.338 lei reprezentând:
- suma de 7.051 lei diferența suplimentara de tva aferent anului 2004- suma de 13.287 lei diferența suplimentara de tva aferent anului 2005
De asemenea, instanța a înțeles sa respingă suma de 4.397 lei din totalul sumei de 24.735 lei, cu majorările de întârziere aferente, in valoare de 6.921 lei, calculate astfel 4.397 lei {(69 zile*0,06%)+(149 zile*_ zile*0,1%)}=6.921 lei
In cele ce urmează recurenta analizează punctual suma de 20.338 lei admisa de instanța cu accesorii de întârziere aferente in valoare de 51.708 lei, suma ce reprezintă tva colectat de echipa de inspecție fiscala ca urmare a nerespectarii de către reclamanta a prevederilor legale referitoare la scutirea de TVA .
In ce privește suma de 7.051 lei ( 781 lei + 1.159 lei + 1.766 lei + 3.345 lei ) aferenta anului 2004, reprezintă TVA colectat pentru un număr de 4 facturi si anume facturile nr.6966510/_, nr.6966574/_ nr.6966540/_ si nr.6966646/_
Referitor la factura nr.6966510/_ pentru care s-a colectat 781 lei, din cuprinsul documentației depuse in susținerea contestației rezulta ca petenta nu a depus copie dupa carnetul TIR, anexând doar o xerocopie a declarației vamale de import (DVI) nr.l70070/_ documentul anexat fiind ilizibil, legiuitorul impunând pentru justificarea scutirii copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T.
Cat privește factura nr.6966574/_, pentru care s-a colectat tva in suma de 1.159 lei, analiza documentelor depuse ulterior contestației, cu adresa nr.20130/_, a arătat ca petenta nu justifica scutirea de tva, nefiind depus nici un document in susținerea sa, lipsind documentul de transport internațional (CMR) sau copia acestuia precum si copia carnetului TIR sau a documentului de tranzit comunitar T.
In ce privește operațiunile facturate cu facturile nr.6966540/_ si nr.6966646/_ pentru care s-a colectat tva in suma de 1.766 lei si respectiv
lei, din cuprinsul documentației depuse rezulta ca reclamanta nu a depus copie dupa carnetul TIR, anexând doar xerocopie a declarației vamale de import (DVI) nr.l 27220/_ si dupa declarația vamala de export (DVE), I 27010/_
.
Întrucât legiuitorul precizează documentele necesare scutirii de tva iar petenta nu a depus aceste documente, având in vedere ca serviciile de transport facturate cu facturile nr.6966540/_ si nr.6966646/_ s-au efectuat direct de petenta, in aceasta situație nu se pot invoca cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, care sa permită societății justificarea scutirii de tva cu alte documente decât cele prevăzute de art.6 alin.6 lit.a) si art.7 alin.1 lit.a) din OMFP nr. 1846/2003.
In ce privește suma de 13.287 lei ( 3.357 lei + 3.267 lei + 3.372 lei + 3.291 lei ) aferenta anului 2005, reprezintă tva colectat pentru un număr de 4 facturi si anume facturile nr.7106959/_ ; nr.7106860/_ ; nr. 716874/_ si nr.7106857/_ .
Din cuprinsul documentației depuse de reclamanta in susținerea contestației sale rezulta ca aceasta nu a depus copie dupa carnetul TIR, anexând doar xerocopii ale declarațiilor vamale de export (DVE), intr-unul din cazuri documentul anexat fiind chiar ilizibil ( la factura nr.7106959).
Având in vedere ca serviciile de transport facturate cu facturile mai sus enumerate, s-au efectuat direct de reclamanta fara intervenția vreunui intermediar, in speța nu se pot invoca cauze independente de voința prestatorului, respectiv de voința reclamantei, motiv pentru care in cauza nu se poate face aplicarea prevederilor art.1 alin.4 ale OMFP nr.1846/2003, astfel încât justificarea scutirii de TVA se va face strict in cadrul prevăzut de legiuitor adică, pentru speța de fata fiind vorba de transportul mărfurilor importate, cu documentele prevăzute la art.7 alin.1 lit.a) din OMFP nr.1846/ 2003, ori întrucât xerocopia declarației vamale de export DVE nu înlocuiește copia documentului de tranzit comunitar in mod corcet a fost colectata suma de 13.287 lei cu titlu de diferente suplimentare de TVA.
Pe cale de consecința, se concluzionează că, societatea legal, datorează diferența suplimentara de tva in valoare de 20.338 lei (7.051 lei + 13.287 lei) cu accesorii aferente in suma de 51.708 lei ( 58.629 lei - 6.921 lei).
5.In ce privesc cheltuielile de judecata la care a fost obligată prin sentința recurata, cheltuieli reprezentând onorariu expert, timbru judiciar si taxa judiciara de timbru in suma de 8.669 lei, considera ca acestea sunt exagerate iar pe de alta parte atragem atenția instanței de recurs ca desi s-a admis doar in parte cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta, nu s-a ținut cont de acest fapt la stabilirea onorariului expertului prin reducerea lui corespunzătoare, toate cheltuielile fiind stabilite in sarcina paratei.
Intimatul reclamant SC P. TRANSPORT S. (fost O. SPECIAL TRANS S. )
a depus întâmpinare la dosarul cauzei, la fila 14, solicitând respingerea recursului formulat în cauză ca netemeinic și nelegal și cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că cele reiterate de organul fiscal in recursul formulat, fie ca "îmbracă caracterul motivelor care ar putea determina admiterea recursului, fie ca sunt nedumeriri sau nelămuriri ale organului fiscal exprimate in recursul formulat, sunt considerente pe care Ic apreciem ca nu sunt de natura sa influențeze starea de fapt corect reținuta si soluția temeinica si legala pronunțata de instanța de judecata.
Se arată că, raportându-se la cele invocate de recurent cu privire la temeiul de drept pe care si-a fundamentat recursul, coroborat cu motivele relevate, nu se regăsește nici elemente care putea sa determine incidența ari. 304. pct. 8. dar nici art. 304.
Intimata contestatoare susține că a solicitat in prima instanța anularea in totalitate a Deciziei nr.121/_ si a Deciziei de impunere nr. 294/_ privind obligațiile de plata suplimentare stabilite, permițând astfel instanței de judecata sa analizeze toate motivele invocate si toate susținerile pe care intimata si-a fundamentat poziția procesuala, fie ca aceste susțineri au fost respinse la data soluționării caii administrative de atac împotriva deciziei fiscale si a raportul;ui de inspecție fiscala ca nedovedite sau netemenice.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar aferent anilor 2004, 2007 si 2008 calculat in sarcina intimatei de către organul fiscal, s-a menționat înca din procedura administrativa derulata, faptul ca neînregistrarea unor cheltuieli
deductibile a influențat in mod evident cele relevate de situațiile financiar- contabile ale societății in insolvență, cu efecte asupra calculului impozitului pe profit. Susținerea acestei afirmații nu putea si nu trebuia făcuta decât prin refacerea situațiilor financiar-contabile ale intimatei, cu înregistrarea cheltuielilor deductibile si calculul implicit, pentru noua situație si noile valori ale impozitului pe profit.
Simularea situațiilor financiare care au evidențiat cheltuielile deductibile înregistrate au făcut dovada ca organul de control fiscal a ignorat dispozițiile art. 63 clin OMf"O 3055/2009 care menționează in mod expres faptul ca "corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor", clar si prevederile art. 94 din Codul de procedura fiscala care mentioneza ca "inspecția fiscala are ca si obiect respectarea prevederilor legislației fiscale si contabile si stabilirea bazei de impunere".
Doar nesocotirea acestor texte de lege face ca organul fiscal sa mai susțină si la data redactării recursului ca cele susținute de intimata-petenta au fost nedovedite. Existenta cheltuielilor susținute de documente primare, este de menționat ca nu a fost contestata de organul fiscal, documentele primare existând, si in aceasta situație înregistrarea lor contabila fiind o necesitate. Existenta fiselor pentru mijloacele fixe. existenta patrimoniului si identificarea bunurilor a căror amortizare trebuia "înregistrata, nu putea decât sa determine corectarea situațiilor financiar-contabile cu aceste valori.
In mod implicit, impozitul pe profit a fost influențat ca o consecința a înregistrării cheltuielilor si nicio alta probațiune nu mai era necesara din aceasta perspectiva, decât refacerea situațiilor contabile corecte, verificate in opinia intimatei si prin girul dat de expertiza contabila întocmita in cauza.
In mod corect cu privire la toata starea de creanță, instanța de judecata retine si faptul ca organul fiscal trebuia sa exercite rolul activ "pentru determinarea situația fiscale corecte a contribuabilului" așa cum menționează art. 7, alin. 2 si 3 din Codul de procedura fiscala.
Toate cele menționate anterior vin sa susțină respingerea recursului organului fiscal si raportat la celelalte motive invocate.
Aspectele relevate de recurenta si in care încearcă sa inducă instanței de recurs ideea ca intimata nu a dorit sa-si corecteze situațiile financiar-contabile, dând dovada de o atitudine de pasivitate, afirmație pe care intimata o apreciază ca este neadevărata si nedovedita.
Intimata mai arată că așa cum a menționat in fata instanței de fond, balanțele contabile si situațiile financiare ale societății comerciale O. SPECIAL TRANS S. (pip transporte) nu au mai putut fi corectate înainte de începerea inspecției fiscale, deoarece momentul constatării cu certitudine a erorilor matematice de calcul si de înregistrare contabila a amortizărilor de către SC O. Special Trans S. a fost la data depunerii contestației, data când era deja finalizata inspecția fiscala.
Suspiciunea a existat insa, fapt pentru care s-a atras atenția echipei de inspecție fiscala cu privire la unele posibile erori de înregistrare contabila a amortizării, insa organul fiscal a nesocotit afirmațiile noastre.
Nu se poate omite ca atitudinea puțin constructiva a organului fiscal reiese si din mențiunea expresa inserata in Decizia nr. 121/_ privind soluționarea contestației depuse de SC O. SS, la D. G. a F. P. a Județului C. sub nr. 12698/_ in care se menționează ca petenta putea sa isi corecteze erorile constatate pana la data controlului, fiind atenționată asupra acestui fapt prin avizul de inspecție fiscala nr. 2329/SF3/_ .
Consideră ca toata aceasta atitudine a organului fiscal a lezat-o in drepturi si a făcut posibila emiterea unei decizii fiscale fundamentate pe o baza de calcul eronata.
Indiferent de susținerile recurentei, se apreciază ca nu se pot colecta la bugetul de stat decât sumele datorate de contribuabili, ori aceste sume trebuie sa aibă la baza un calcul corect, influențat nu numai de venituri, ci si de cheltuieli.
Daca anularea deciziei fiscale dispuse de instanța de judecata a avut la baza si concluziile expertizei contabile dispusa ca proba in prezentul dosar, cu privire la mențiunile de identificare ale furnizorilor, asa cum erau ele evidențiate pe facturile verificate, au fost aspecte lăsate a fi analizate de instanța de judecata. In mod obiectiv, expertul a apreciat la fel ca si intimata in poziția procesuala exprimata, faptul ca atunci când se analizează elementele de identificare ale co-contractanților ar trebui, in primul rând, sa se aibă in vedere daca se poate susține eu documente faptul ca serviciul a fost prestat. Nu se poate susține ca un clement de identificare menționat greșit pe o factura face ca acel serviciu sa nu poată fi recunoscut cu toate efectele fiscale ce le-ar avea nici
nerecunoașterea facturii ca si cheltuiala in contabilitatea societății.
Cerințele de forma nu pot sa fie prioritare fondului, asa cum si practica europeana in domeniu a reținut, practica ce a fost menționata si de instanța de fond.
Ca urmare, toate sumele generate de existenta acestor facturi se impuneau a fi recunoscute deoarece organul fiscal nu a demonstrat caracterul fictiv al operațiunilor si prestațiilor facturate.
Cu privire la TVA, recurenta menționează rețineri greșite ale instanței de judecata, concluzionând ca datoram sumele reprezentând TVA către bugetul de stat.
Se arată de intimată că, în primul rând, trebuie reținut ca admițând înregistrarea cheltuielilor deductibile cu amortizarea ca fiind neînregistrate in situațiile financiar contabile inițiale,ar influenta nu numai impozitul pe profit, dar si taxa pe valoare adăugata.
Pe de alta parte, dovada realizării operațiunii de către intimata a fost făcuta prin însăși actele existente la dosarul de control, pe când caracterul fictiv al serviciilor de transport prestate nu au putut fi reținute de instanța de judecata deoarece au fost susțineri ale recurentei nereale si nedovedite.
Ca atare, aplicând prevederile legislației comunitare si reținând punctual faptul ca pentru transporturile efectuate s-au depus la efectuarea controlului de către subscrisa copii si nu originale ale carnetelor TIR, deoarece S. P. T. S.R.I, a fost intermediar, iar in aceste cazuri, originalul carnetului TIR se alia la furnizor si la client (pe acesta cale solicitam a se lua in considerare ca subscrisa am depus chiar si o copie dupa carnetul TIR al clientului), astfel soluția instanței nu putea sa țină in sensul admiterii plângerii formulate si pentru acest capăt de cerere.
In restul cazurilor unde societatea P. T. S.R.L a efectuat efectiv transportul, fiind vorba de transporturi foarte vechi efectuate in ani anteriori, s-a menționat ca acele carnete 14R originale au fost depuse la .AR I Rl, dar nici pentru aceste cazuri nu s-a putut retine neefectuarea serviciului sau fictivitatea lui.
Recursul formulat de organul fiscal este fundamentat in opinia intimatului doar pe aspecte de formalism in exercitarea atribuțiilor organului fiscal, puțin dispuși sa interpreteze legea in sensul ei constructiv, al susținerii activității economice, care nu pot sa susțină admisibilitatea unui recurs pe textele de lege invocate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7152 din 22 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ * a Tribunalului C. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. P. T. S.R.L., cu sediul în C. -N., B-dul Muncii, nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. , cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud. C., astfel cum a fost precizată.
S-a anulat în parte Decizia nr. 121/_ privind soluționarea contestației reclamantei.
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, după cum urmează:
reclamanta nu datorează impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004, 2007 și 2008;
impozitul pe profit suplimentar aferent anilor 2005 și 2006 se va recalcula ținând cont de situația profitului determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză și de facturile emise de Howart&Co International Heavy Transport Services LTD;
majorările de întârziere vor fi aferente acestei sume;
reclamanta nu datorează taxa pe valoare adăugată în sumă de 70.738,77 lei (suma de 50.401 lei anulată prin decizia de soluționare a contestației + suma de 20.337,77 lei);
taxa pe valoare adăugată suplimentară datorată este de 62.023,23 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 8.669 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea reține faptul că, prin Decizia de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală s-a stabilit în sarcina reclamantei S. P. T. S.R.L. (fostă S. O. SSR.L.) o diferență suplimentară în sumă totală de 522.326 lei reprezentând: diferența suplimentară de impozit pe profit în suma de 99.848 lei; majorări de întârziere în sumă de 102.192 lei, aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 132.762 lei; majorări de întârziere în sumă de 187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de tva.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, soluționată prin Decizia nr.121/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C., iar în prezenta cauză a atacat în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
Prin această din urmă decizie a fost respinsă ca nemotivată contestația depusă de S. O. SSR.L. pentru suma totală de 264.536 lei
reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit în sumă de 83.307 lei (60.050 lei + 10.460 lei + 12.797 lei), accesorii în sumă de 79.749 lei ( 202 lei +
45.160 lei + 19.889 lei +14.498 lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 57.626 lei, accesorii în sumă de 43.854 lei (41.998 lei + 308 lei + 1.539 lei + 9 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate; a fost a dmisă contestația formulată de S. O.
SSR.L. pentru suma totală de 135.442 lei
reprezentând diferența suplimentară de TVA în sumă de 50.401 lei, accesorii în sumă de 85.041 lei (82.502 lei + 2.539 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate și nemotivate și a fost respinsă contestația pentru suma totala de 122.348 le
i reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit in suma de 16.541 lei (12.801 lei + 3.740 lei), accesorii în sumă de 22.443 lei (17.202 + 245 lei + 4.996
lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit, diferența suplimentară de TVA în sumă de 24.735 lei și accesorii în sumă de 58.629 lei ( 57.342 lei +
1.287 iei ), aferente diferenței suplimentare de TVA respinse ca neîntemeiate. Reclamanta a depus plângere împotriva Deciziei nr.121/_ a Direcției
Generale a F. P. a județului C., pe care o consideră parțial nelegală și netemeinică.
În soluționarea plângerii reclamante, instanța de fond a pronunțat și motivat soluția prezentată pe larg mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C.
solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea în totalitate a acțiunii formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs prezentate mai sus detaliat, se arată că, prin sentința in prezent recurata, s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta, s-a dispus anularea in parte a Deciziei nr. 121/_ privind soluționarea contestației reclamantei si pe cale de consecința s-a dispus anularea in parte a Deciziei de impunere nr.294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala iar parata a fost obligata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 8.669 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, soluție pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin Decizia de impunere nr. 294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală s-a stabilit în sarcina reclamantei S. P. T. S.R.L. (fostă S. O. SSR.L.) o diferență suplimentară în sumă totală de 522.326 lei reprezentând: diferența suplimentară de impozit pe profit în suma de 99.848 lei; majorări de întârziere în sumă de
102.192 lei, aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 132.762 lei; majorări de întârziere în sumă de
187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de tva.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, soluționată prin Decizia nr.121/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C., iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Prin această din urmă decizie a fost respinsă ca neîntemeiată contestația depusă de S. O. SSR.L. pentru suma totală de 264.536 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit în sumă de 83.307 lei (60.050 lei + 10.460 lei + 12.797 lei), accesorii în sumă de 79.749 lei ( 202 lei +
45.160 lei + 19.889 lei +14.498 lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 57.626 lei, accesorii în sumă de 43.854 lei (41.998 lei + 308 lei + 1.539 lei + 9 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate și nemotivate; a fost admisă contestația formulată de S. O. SSR.L. pentru suma totală de 135.442 lei reprezentând diferența suplimentară de TVA în sumă de 50.401 lei, accesorii în sumă de
85.041 lei (82.502 lei + 2.539 lei), aferente diferenței suplimentare de tva contestate și nemotivate și a fost respinsă contestația pentru suma totala de
122.348 lei reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit in suma de
16.541 lei (12.801 lei + 3.740 lei), accesorii în sumă de 22.443 lei (17.202 + 245 lei + 4.996 lei), aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit, diferența suplimentară de TVA în sumă de 24.735 lei și accesorii în sumă de 58.629 lei (
57.342 lei + 1.287 iei ), aferente diferenței suplimentare de TVA respinse ca neîntemeiate.
Curtea, analizând punctual recursul declarat de intimată, în baza probelor administrate în cauză, având în vedere sentința recurată și poziția procesuală a părților, consideră recursul întemeiat pentru următoarele considerente.
Referitor la soluția instanței de judecată prin care a stabilit că, reclamanta nu datorează impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004,2007 si 2008
aceasta este nefondata, având in vedere următoarele aspecte:
Un prim aspect ține de nemotivarea în contestația depusă de către reclamanta a sumelor contestate pentru impozit pe profit suplimentar aferent anilor 2004,2007 si 2008.
Curtea apreciază că în mod corect organul financiar în soluționarea contestației, la pagina 4 din cuprinsul Deciziei de soluționare a contestației nr.110/_, a arătat ca suma de 60.050 lei, ce reprezintă diferența suplimentara de impozit pe profit aferenta anilor 2004,2007 si 2008 ( 10.161 lei +
10.256 + 39.633 lei ) nu a fost motivata de reclamantă, acesta neaducând suficiente argumente pentru ai fi admisa acțiunea pentru acest petit.
Se reține faptul că, pentru anii 2004,2007 si 2008 altele au fost motivele pentru care au fost stabilite diferențele suplimentare de impozit, decât cele pentru care societatea a adus argumente în contestație, situație in care sunt aplicabile prevederile pct.12.1 lit.b) din OPANAF nr.519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, ce precizează ca:
"12.1. Contestația poate fi respinsă ca:[...] b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;"
Analizând fiecare dintre anii 2004,2007 si 2008 se constată că inspecția fiscala nu a stabilit diferențe suplimentare de impozit pe profit pentru motivele pentru care societatea a depus contestația sa, respectiv că a efectuat o cheltuiala nedeductibila provenind din modul de calcul al amortizării.
În aceste condiții argumentele pe care reclamanta si instanța considera ca au fost aduse in sprijinul sau nu sunt incidente spetei supuse soluționării.
Astfel, reclamanta S. P. T. S.R.L. a susținut că, în perioada 2004- 2008 s-a realizat o înregistrare greșită în contabilitatea sa a cheltuielilor cu amortizarea, iar dacă s-ar fi realizat o înregistrare corectă sau dacă în timpul controlului s-ar fi stabilit corect și complet cheltuielile sale deductibile, ar fi rezultat că societatea nu are de plătit impozit pe profit și majorări de întârziere, ci, dimpotrivă, aferent anilor 2004, 2007 și 2008 a plătit un impozit pe profit mult mai mare decât cel efectiv datorat.
Această susținerea societății a fost reținută și în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de exp. Achim M. Violeta (filele 28-51, 258-262), care arată că în perioada 2004-2008 mai trebuiau înregistrate în contabilitate anumite cheltuieli cu amortizarea pentru mijloace de transport, a softului, calculatoarelor, echipamentelor și mobilierului, diferența de înregistrat fiind următoarea: pentru anul 2004, 49.903,28 lei, pentru anul 2005, 56.812,86 lei,
pentru anul 2006, 22.368,04 lei, pentru anul 2007, 359.048,27 lei și pentru anul
2008, 417.516,17 lei.
Expertul a concluzionat că, dacă ar fi avut loc înregistrarea corectă a cheltuielilor cu amortizarea sau dacă în timpul inspecției fiscale s-ar fi stabilit corect și complet cheltuielile deductibile, ar fi rezultat că societatea O. S.
S.R.L. nu are de plătit impozit pe profit și majorări de întârziere, ci, dimpotrivă, aferent anilor 2004, 2007 și 2008 a plătit un impozit pe profit mult mai mare decât cel efectiv datorat.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că, reclamanta nu poate invoca prevederile pct. 63 ale OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, referitoare la corectarea erorilor contabile, iar aceasta deoarece corectarea erorilor contabile nu s-a efectuat în perioada valabilității ordinului invocat, care a fost abrogat de către OMFP nr. 3055/_ .
Se mai reține că, textul de lege se refera la corectarea de către contribuabili a erorilor contabile constatate în propria lor evidență și chiar dacă societatea a constatat anumite erori în ce privește înregistrarea amortizării mijloacelor sale fixe, putea ca până la data începerii controlului să își corecteze erorile constatate, în condițiile în care petenta a fost atenționată prin avizul de inspecție fiscala nr. 2329/SF3/_ comunicat la data de_, înaintea începerii inspecției fiscale.
Prin acest aviz de inspecție fiscală s-a adus la cunoștința petentei faptul că
"În termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, va rugam sa va prezentați la compartimentul cu atribuții de evidenta pe plătitori din cadrul organului fiscal in a cărui raza teritoriala aveți domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala";.
Curtea reține că, potrivit pct. 63 al OMFP nr.3055/2009, "(1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare ia întocmirea și prezentarea acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuși, pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere erorile nesemnificative.
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor.
(8) Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții
";.
Curtea reține că, în cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune, depistarea și corectarea lor înainte ca decizia de impunere să rămână definitivă prin epuizarea căilor administrative și judiciare de atac prevăzute de lege.
În cursul inspecției fiscale s-a solicitat directorului economic Sabău L.
C. o notă explicativă, dată la_ cu privire la regimul de amortizare pentru mijloacele fixe amortizabile în perioada_ -30.04.200, iar prin punctul de vedere exprimat la data de_ administratorul societății menționează expres
că doar cu ocazia controlului a luat cunoștință de diferențele apărute din erori de calcul și indică persoana responsabilă ca fiind Sabău L. C. .
Astfel, că pentru stabilirea corectă a bazei de impunere organul de control trebuie să se țină cont de situația contabilă reală a societății, care nu poate fi ignorată, atâta vreme cât erorile au fost depistate și puteau fi corectate până la finalizarea procedurii administrative.
Curtea, analizând fiecare dintre anii 2004, 2007 si 2008, constată ca organele aflate in inspecție fiscala nu au stabilit diferențe suplimentare de impozit pe profit pentru motivele pentru care societatea a depus contestația sa, pentru perioada verificata, organul de control nereținând ca societatea ar înregistrat vreo cheltuiala nedeductibila provenind din modul de calcul al amortizării, astfel ca argumentele pe care reclamanta si instanța considera ca au fost aduse in sprijinul sau nu sunt incidente spetei supuse soluționării.
Fata de acest aspect, Curtea apreciază ca in mod eronat instanța de judecata a procedat la admiterea contestației pentru suma de 105.210 lei reprezentând :
diferența suplimentara de impozit pe profit aferent anilor 2004,2007 si 2008 in suma de 60.050 lei
accesorii aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit din perioada 2004,2007 si 2008 in suma de 45.160 lei.
O alta problema ridicata în recurs este legata de modul in care instanța de fond a înțeles sa admită acțiunea petentei si anume cu argumentația ca potrivit prevederilor art.94 alin.3 lit.e) Cod procedura fiscala organul fiscal are obligația sa stabilească corect baza de impunere precizând ca " pentru stabilirea corecta a bazei de impunere trebuie sa se tina cont de situația contabila reala a societății, care nu poate fi ignorata atât timp cat erorile au fost depistate "
Astfel, recurenta, considera ca instanța de judecata a înțeles greșit textul de lege invocat in cuprinsul Sentinței Civile nr.7152/_, unde la art.94 alin.3 lit.e) Cod procedura fiscala se precizează ca: (3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecție fiscală va proceda la: [...] e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale.
Stabilirea corecta a bazei de impunere la care se refera legiuitorul se face prin raportarea creanței fiscale declarate si/sau stabilite de contribuabil, la prevederile legale in vigoare si la modul in care contribuabilul a respectat sau încălcat aceste prevederi.
În aceste condiții, Curtea apreciază că, organul de inspecție a stabilit diferențele suplimentare de impozit pe profit aferent anilor 2004, 2007 si 2008 chiar, cum a argumentat instanța in cuprinsul sentinței sale si anume: ținând cont de situația contabila reala a societății.
Astfel daca in contabilitatea societății pentru anul 2004 a fost înregistrata doar suma de 237.817 lei, si nu suma de 287.720 lei, aceasta a fost suma care se regăsea in situația contabila reala a societății, sumă ce a fost utilizata de organul de inspecție fiscala alături de celelalte elemente declarate de către reclamanta pentru stabilirea impozitului pe profit aferent anului 2004, procedând corect in mod similar si pentru anii 2007 si 2008.
Un alt aspect criticat de recurentă se referă și la soluția instanței de fond cu privire persoanele care trebuiau sa faca rectificarea erorilor constatate de reclamanta in evidentele sale contabile, Curtea considerând neîntemeiată soluția data sub acest aspect, avându-se în vedere că, daca reclamanta a constatat erori privind înregistrarea amortizării, putea ca pana la data începerii controlului sa își corecteze erorile constatate, iar daca nu le-a corectat pana atunci avea
posibilitatea corectării lor după data controlului, în conformitate cu prevederile de la pct.63 al alin 1 si 2 al OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, astfel:
"(1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.
(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor." Persoanele care trebuie sa facă corectarea erorilor sunt cele prevăzute in cuprinsul OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene la pct.1 alin (3) lit a) a Anexei 1 din același act normativ mai sus invocat: " Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane (denumite în continuare entități):
a) societățile comerciale:
societățile în nume colectiv;
societățile în comandită simplă;
societățile pe acțiuni;
societățile în comandită pe acțiuni; și
societățile cu răspundere limitată. [...] "
Curtea constată că, instanța de fond nu a luat in considerare faptul ca petenta a fost atenționată, prin Avizul de inspecție fiscala nr.2329/SF3/_ comunicat la data_, înaintea începerii inspecției fiscale, asupra faptului ca în termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, solicită a se prezenta la compartimentul cu atribuții de evidenta pe plătitori din cadrul organului fiscal in a cărui raza teritoriala aveți domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala.
Curtea consideră că, dacă reclamanta a constatat erori privind amortizarea mijloacelor fixe numai cu ocazia controlului, deci începând cu data de_, de la aceasta data ea avea obligația corectării acestor erori, potrivit alin 2 al pct.63 al OMFP nr.3055/2009 care precizează ca:" (2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor."
Fata de aspectele prezentate, Curtea apreciază ca in mod eronat instanța de fond a procedat la admiterea contestației pentru suma de 105.210 lei reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit aferent anilor 2004,2007 si 2008 in suma de 60.050 lei, accesorii aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit din perioada 2004,2007 si 2008 in suma de
45.160 lei.
Curtea, mai constată că, în cuprinsul deciziei de impunere se reține că în perioada 2005-2006 societatea reclamantă a înregistrat pe cheltuielile sale un număr de 21 facturi referitoare la diverse servicii efectuate de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd din Londra, facturi pe baza cărora s-au evidențiat cheltuieli în sumă totală de 103.377 lei, din care 80.002 lei pentru anul 2005 și
23.375 lei pentru anul 2006.
În mod corect cu ocazia controlului s-a constatat ca cele 21 de facturi nu conțineau datele reale de identificare ale furnizorului Howart & CO Heavy Transport Service Ltd, astfel, organul financiar a considerat că respectivele cheltuieli înregistrate de petenta nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil și implicit al impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile art. 21 alin 4 lit. f Cod fiscal republicat, care precizează că nu sunt deductibile
"cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor";.
Verificându-se site-ul VIES, prin programul VIES, a rezultat faptul că o altă societate decât cea furnizoare se identifică cu acest cod. Această societate are denumirea Barclays Bank PLC cu adresa in Barciays Tax, 13 Th Floor 1
Churchiil Place London, spre deosebire de Howart &CO Heavy Transport Service Ltd cu adresa in M.B.C, Suite 44, Millmead Road, London N179 QU England.
În condițiile în care codul de TVA înscris în facturile analizate nu aparține furnizorului Howart & CO Heavy Transport Service Ltd, tribunalul a apreciat eronat că acest aspect nu poate genera nedeductibilitatea cheltuielilor, reținând că, aspectul formal al documentelor, inclusiv al facturii, nu trebuie absolutizat și informațiile care trebuie cuprinse în acestea trebuie să fie suficiente pentru a determina persoana impozabilă și realitatea operațiunii economice.
Curtea apreciază că în mod justificat organele de control au făcut aplicarea prevederilor art.21 alin 4 lit. f ale Codului fiscal, concluzionând ca facturile nu reprezintă documente justificative și au considerat drept nedeductibilă suma de
lei.
Curtea consideră că nu poate fi vorba de o simplă eroare materială de indicare greșită a codului TVA la toate cele 21 de facturi, neputând reține ca și corectă argumentul instanței de fond, care a susținut că, organul fiscal în cursul controlului a dat dovadă de un formalism excesiv, în condițiile în care, activitatea desfășurată de S. O. SSR.L. implica și serviciile de escortă pe teritoriul Ungariei, asigurate de Howart & Co Heavy Transport Service Ltd, iar facturile figurează ca fiind achitate și atunci se poate considera că activitățile au fost prestate. Pe de altă parte, firma a fost desființată și de aceea facturile nu au mai putut fi corectate.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată
, Curtea reține că, prin decizia de impunere s-a stabilit în sarcina reclamantei, cu titlu de diferențe suplimentare, suma de 132.762 lei
compusă din următoarele sume: diferența suplimentara de TVA deductibil în sumă de 14.053 lei; diferența suplimentară de TVA colectat în suma de 118.709 lei. Aferent diferenței suplimentare de TVA în sumă totală de 132.762 lei au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 187.524 lei.
Prin contestația formulată de reclamantă, acesta a prezentat argumente numai în favoarea sumei de 75.136 lei din diferența suplimentara de TVA colectată, însușindu-și suma de 57.626 lei.
În urma analizării documentelor prezentate, DGFP C. a admis în parte contestația reclamantei, cu privire la suma de 50.401 lei.
Toate facturile și documentele justificative au făcut obiectul analizei în cadrul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, iar situația TVA colectată stabilită suplimentar a fost detaliată prin anexa 2b a organului de inspecție fiscală, această deficiență datorându-se lipsei de documente justificative, în majoritatea cazurilor invocându-se lipsa carnetelor TIR.
Curtea reține că, potrivit art. 6 alin. 6 lit. a din OMFP nr. 1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. "(6) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate se justifică astfel:
în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional sau copie de pe acesta pentru casele de expediție
";.
Pe de altă parte, însă, art. 1 alin. 4 din același ordin prevede că "In situatia in care, din cauze independente de vointa furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevazute de prezentele instructiuni, scutirea de taxa pe valoarea adaugata se poate aplica daca exista alte documente prin care se poate face dovada realizarii operatiunii";.
Se reține că, expertul a verificat documentele prezentate de reclamanta S.
P. T. S.R.L. și a constatat că poartă ștampile și semnături ale mai multor organe pe la care au trecut, apreciind de aceea că pot avea valoarea de documente justificative, atâta vreme cât nu este dovedită vreo infracțiune.
Făcând aplicarea art. 1 alin. 4 din Ordin și ținând cont de jurisprudența comunitară, tribunalul și-a însușit opinia expertului și a considerat că pentru suma facturilor reprezentând TVA de 70.738,77 lei, din care suma de 50.401 lei anulată deja prin decizia de soluționare a contestației, la care se adaugă suma de 20.337,77 lei societatea contestatoare a prezentat documente care fac dovada realizării operațiunilor și de aceea se acceptă scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate.
Instanța de fond a concluzionat că reclamanta datorează taxa pe valoare adăugată suplimentară doar de 62.023,23 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.
Curtea va analiza punctual suma de 20.338 lei admisa de instanța, constând din suma de 7.051 lei diferența suplimentara de tva aferent anului 2004 și suma de 13.287 lei diferența suplimentara de tva aferent anului 2005, suma ce reprezintă tva colectat de echipa de inspecție fiscala ca urmare a nerespectarii de către reclamanta a prevederilor legale referitoare la scutirea de TVA, cu accesorii de întârziere aferente in valoare de 51.708 lei,.
In ce privește suma de 7.051 lei ( 781 lei + 1.159 lei + 1.766 lei + 3.345 lei
) aferenta anului 2004, reprezintă TVA colectat pentru un număr de 4 facturi si anume facturile nr.6966510/_, nr.6966574/_ nr.6966540/_ si nr.6966646/_
Se constată cu privire la factura nr.6966510/_ pentru care s-a colectat 781 lei, că din cuprinsul documentației depuse in susținerea contestației rezulta că petenta nu a depus copie dupa carnetul TIR, anexând doar o xerocopie a declarației vamale de import (DVI) nr.l70070/_ documentul anexat fiind ilizibil, legiuitorul impunând pentru justificarea scutirii copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T.
Legat de factura nr.6966574/_, pentru care s-a colectat tva in suma de 1.159 lei, în mod corect s-a constat în urma analizei documentelor depuse ulterior contestației, cu adresa nr.20130/_, că petenta nu justifica scutirea de tva, nefiind depus nici un document in susținerea sa, lipsind documentul de transport internațional (CMR) sau copia acestuia precum si copia carnetului TIR sau a documentului de tranzit comunitar T.
Legat de operațiunile facturate cu facturile nr.6966540/_ si nr.6966646/_ pentru care s-a colectat tva in suma de 1.766 lei si 3.345 lei, din cuprinsul documentației depuse rezulta ca reclamanta nu a depus copie după carnetul TIR, anexând doar xerocopie a declarației vamale de import (DVI) nr.l 27220/_ si după declarația vamala de export (DVE), I 27010/_ .
Așa cum s-a arătat petenta nu a depus documentele justificative nici măcar pentru serviciile de transport facturate cu facturile nr.6966540/_ si nr.6966646/_ care s-au efectuat direct de petenta, astfel că in această situație nu se pot invoca cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, care sa permită societății justificarea scutirii de tva cu alte documente decât cele prevăzute de art.6 alin.6 lit.a) si art.7 alin.1 lit.a) din OMFP nr. 1846/2003.
In ce privește suma de 13.287 lei ( 3.357 lei + 3.267 lei + 3.372 lei + 3.291 lei ) aferenta anului 2005, reprezintă tva colectat pentru un număr de 4 facturi si anume facturile nr.7106959/_ ; nr.7106860/_ ; nr. 716874/_ si nr.7106857/_, curtea consideră că în mod corect organul fiscal a constat că, reclamanta in susținerea contestației sale nu a depus copie după carnetul
TIR, anexând doar xerocopii ale declarațiilor vamale de export (DVE), intr-unul din cazuri documentul anexat fiind chiar ilizibil, la factura nr.7106959)
Și în acest caz, serviciile de transport facturate cu facturile mai sus enumerate, s-au efectuat direct de reclamanta fără intervenția vreunui intermediar, astfel că în speță nu se pot invoca cauze independente de voința prestatorului, respectiv de voința reclamantei, motiv pentru care in prezentul litigiu nu se poate face aplicarea prevederilor art.1 alin.4 ale OMFP nr.1846/2003, astfel încât justificarea scutirii de TVA se va face strict in cadrul prevăzut de legiuitor adică, pentru speța de fata fiind vorba de transportul mărfurilor importate, cu documentele prevăzute la art.7 alin.1 lit.a) din OMFP nr.1846/ 2003, ori întrucât xerocopia declarației vamale de export DVE nu înlocuiește copia documentului de tranzit comunitar, Curtea apreciind că, în mod corect a fost colectata suma de 13.287 lei cu titlu de diferențe suplimentare de TVA, aferentă anului 2005.
Față de aspectele prezentate, Curtea constată că reclamanta datorează diferența suplimentara de tva in valoare de 20.338 lei (7.051 lei + 13.287 lei) cu accesorii aferente in suma de 51.708 lei ( 58.629 lei - 6.921 lei).
Față de aspectele prezentate, Curtea consideră că în mod corect au fost emise Decizia de impunere nr.294/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală față de reclamantă în sumă totală de 522.326 lei reprezentând: diferența suplimentară de impozit pe profit în suma de 99.848 lei; majorări de întârziere în sumă de 102.192 lei, aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; diferența suplimentară de TVA în sumă de 132.762 lei; majorări de întârziere în sumă de 187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de tva și Decizia nr.121/_ privind soluționarea contestației reclamantei, precum și faptul că sentința civilă recurată prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune admiterea recursului cu consecința modificării sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
In ce privesc cheltuielile de judecata la care a fost obligată pârâta prin sentința recurata, cheltuieli reprezentând onorariu expert, timbru judiciar si taxa judiciara de timbru in suma de 8.669 lei, cheltuieli pe care recurenta le consideră considera că sunt exagerate, Curtea consideră că în măsura admiterii recursului și modificării sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei aceste aspecte nu mai pot fi analizate nefiind aplicabile prevederile art.247 Cod pr.civilă, text de lege care prevăd condițiile de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.7152 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea
formulată de | reclamanta SC P. | Transport S. | în contradictoriu cu pârâta D. |
G. A F. | P. C. . |
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta DGFP C. împotriva sentinței civile nr.7152 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC P. Transport S. în contradictoriu cu pârâta DGFP C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |||
A. | A. | V. | G. | S. L. R. |
M.
fiind în concediu, semnează Președintele Curții de Apel
V. M.
GREFIER
M. V. -G.
Red. V.G./M.N.
2 ex.
Jud.fond.-A. G. C.
