Decizia civilă nr. 9731/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9731/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. R.
A. A. M.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 7253 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC N. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7253/_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC N. S., în contradictoriu cu pârâta D.
A F. P. M. .
A fost anulată parțial decizia nr. 968 din_ emisă de pârâtă și în consecință a fost anulată parțial decizia de impunere nr. F-MM 605/_ emisă de aceeași pârâtă cu privire la următoarele sume de bani:
4.235 lei impozit pe profit suplimentar și creanțele fiscale accesorii aferente;
12.511 lei reprezentând cheltuieli privind combustibilul;
5.029 lei cu titlu de TVA și creanțele fiscale accesorii aferente.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei de impunere atacate. Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea sa,
reclamanta SC N. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., să se dispună ANULAREA în parte a Deciziei nr. 968
din data de 20 iulie 2011 emisă de D. G. a F. P. a Județului
M. prin care s-a dispus "respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de S.C. N. S.R.L., cu domiciliul fiscal în loc. S., str. B. W.125C, pentru suma totală de 17.319 lei, reprezentând "impozit pe profit" - în sumă de 5.835 lei, "majorări și penalități de întârziere aferente " în sumă totală de 2.813 lei, "taxa pe valoare adăugată " în sumă de 5.905 lei și "majorări și penalități de întârziere la TVA" aferente în sumă totală de 2.766 lei" și în consecință, rejudecând pe fond CONT. AȚIA formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscal suplimentare de plată nr. F-MM 605/_ să se admită în întregime, menținând efectele Deciziei atacate numai în ce privește soluția de ADMITERE a contestației, precizată sub pct.2; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 16 martie 2011 și care a vizat perioada_ -_ - precum și prin Decizia nr. 968 din_ organele de inspecție fiscală rețin o serie de aspecte, contestate de către societatea reclamantă prin depunerea unei contestații împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina sa.
Astfel, prin Raportul de inspecție fiscală precum și Decizia nr.968 din_ s-au reținut următoarele:
"La data de_ S.C. N. S.R.L. înregistrează conform balanței de verificare și declarației 101 înregistrată la Administrația F. P. S. sub nr.639/_ un profit impozabil în sumă de 132.338 lei pentru care a declarat și achitat impozitul pe profit în sumă de 22.151 lei.
Organele de inspecție fiscală au constatat că S.C. N. S.R.L. a înregistrat conform facturii nr.21/_, emisă de S.C. WOOD D. "S COMPANY S.R.L. în contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terțe suma de 26.470 lei reprezentând "executat montaj, parchetat, lăcuit, parchetat cu materiale aferente conform anexa contract."
De asemenea, S.C. N. S.R.L. a înregistrat în luna decembrie 2009 în contul 628 factura cu nr.0035114/_ în valoare de 10.000 lei emisă de
S.C. DENTART S.R.L. reprezentând "prestări servicii". Din nota explicativă dată de reprezentantul legal, dl. N. I. Octavian, reiese că nu este încheiat contract de prestări servicii cu firma prestatoare, nu are întocmite situații de lucrări, devize sau procese verbale pentru recepția lucrărilor, iar factura nr.0035114/_ reprezintă lucrări dentare executate pentru dl. N. I. Octavian."
Organele de inspecție fiscală rețin faptul că factura nu îndeplinește calitatea de document justificativ în conformitate cu prevederile art.155 alin.5 lit.K din Legea nr.571/2003 republicată. De asemenea, se mai reține faptul că, conform prevederilor art.19 alin.l și art.21 alin.4 lit.e din aceeași lege, cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților nu sunt deductibile fiscal.
Pentru anul 2009 organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 6.886 Iei, iar pentru neplata în termen legal a impozitului pe profit stabilit suplimentar organele de inspecție fiscală au calculat accesorii în valoare totală de 3.249 lei, din care majorări de întârziere în sumă de 2.216 lei.
În perioada_ -_ S.C. N. S.R.L. a înregistrat în contul 6022
"cheltuieli privind combustibilul" în sumă de 12.511 lei din care în trim.I
4.288 lei, în trim.II 4.259 lei și în trim.III 3.964 lei, ce reprezintă consumul de carburanți la autoturismele utilizate de administratorii societății. Prin cele menționate au fost încălcate prevederile art.21 alin.4 lit.t din Legea
nr.571/2003 conform cărora cheltuielile privind combustibilul nu sunt deductibile fiscal decât cu anumite excepții expres prevăzute de actul normativ, în care nu se încadrează societatea.
Urmare celor prezentate mai sus cheltuielile cu carburanții în valoare de 12.511 lei sunt nedeductibile fiscal, influențând rezultatul fiscal pentru perioada_ -_ .
În luna iunie 2010 societatea a înregistrat în baza facturii seria MIT nr. 8208/_ în contul 625 "Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări"; suma de 3.734,70 lei reprezentând contravaloare servicii.
Suma mai susmenționată a fost considerată cheltuială nedeductibilă fiscal întrucât nu s-a efectuat în scopul realizării de venituri impozabile așa cum prevede art.21 alin.1 din Legea nr. 571/2003.
Deoarece S.C. N. S.R.L. a înregistrat în perioada_ -_ o pierdere fiscală în valoare de 25.795 lei organele de inspecție fiscală au diminuat pierderea cu cheltuielile nedeductibile în valoare totală de 16.246 Iei din care cheltuieli cu carburanții în valoare de 12.511 lei și cheltuieli cu deplasări în valoare de 3.735 lei."
Referitor la taxa pe valoare adăugată, organele de inspecție fiscală au constatat următoarele:
"S.C. N. S.R.L. nu are drept de deducere a taxei pe valoare adăugată înscrisă în factura nr.21/_, emisă de S.C. WOOD D. S COMPANY
în sumă de 5.029 Iei, în conformitate cu prevederile art.146 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 pentru faptul că factura nu îndeplinește calitatea de document justificativ în baza art.155 alin.5 lit.k din aceeași lege, motiv pentru care organele de inspecție fiscală au determinat taxa pe valoare adăugată de plată suplimentară în sumă de 5.029 lei, scadentă la data de_ .
In luna iunie 2010 în baza celor consemnate la capitolul "Impozit pe profit"" S.C. N. S.R.L. a dedus nejustificat taxa pe valoare adăugată în sumă de 876 lei din factura seria MIT nr.8208/_ emisă de S.C. MARA INTERNAȚIONAL TOUR S.R.L., prin încălcarea art.145 alin.2 din Legea nr.571/2003 întrucât serviciile facturate nu erau destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Urmare aspectelor prezentate, organele de inspecție fiscală au stabilit taxa pe valoare adăugată de plată suplimentară în sumă de 7.153 lei.
Pentru neplata în termenul legal a taxei pe valoare adăugată stabilită suplimentar în sumă de 7.153 lei organele de inspecție fiscală au calculat accesorii în valoare totală de 3.342 lei din care majorări de întârziere în sumă de 2.269 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.073 lei."
Împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite, în conformitate cu prevederile art.206 alin.1 lit. b din Codul de procedură fiscală, reclamanta S.C. N. S.R.L. a formulat contestație, în termen legal, aceasta fiind soluționată prin Decizia nr.968 din 20 iulie 2011, comunicată cu reclamanta la data de 25 iulie 2011.
Urmare comunicării Deciziei susmenționate înțelege să critice, punctual, atât aspectele reținute de organele de inspecție fiscală cât și soluția pârâtei de rerspingere a contestației.
Solicită să se rețină, prin urmare:
Contestarea refuzului deducerii T.V.A. înscris în factura nr.21 din data de_ emisă de S.C. WOOD D. "S COMPANY S.R.L. motivat de
împrejurarea că factura nu întrunește calitatea de document justificativ și de asemenea penalitățile aferente calculului de T.V.A.. și impozitului pe profit suplimentar calculat la valoarea menționată în factură (26.470 lei + T.V.A.);
Contestarea impozitului pe profit suplimentar calculat de organele de control cu referință la factura fiscală nr.0035114 din data de_ emisă de S.C. DENTART S.R.L. B. M. cu titlu de prestări servicii în valoare de 10.000 lei urmare contractului de prestări servicii nr. 1365 din data de_ ;
Contestarea dispoziției de excludere a cheltuielilor de carburanți pentru perioada_ -_, făcute de societate în interesul exclusiv de serviciu, respectiv în scopul deplasării pe șantier a personalului și specialiștilor contestatoarei;
Contestarea refuzului aprecierii drept "cheltuială deductibilă" a contravalorii facturii seria MIT nr.8208 din data de_, a penalităților aferente calculului de T.V.A. și a impozitului pe profit suplimentar calculat de reprezentanții D.G.F.P.
Cu referire la punctul 1 - înțelege a invoca prevederile art.21 alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003, în condițiile în care serviciile facturate societății reclamante au fost necesare în scopul desfășurării activității și pentru care s-a încheiat contractul de prestării servicii nr. 9100/_, astfel cum a dovedit cu înscrisurile probatorii atașate în copie contestației precizate.
Privitor la punctul 2, reclamanta a invocat în apărarea sa prevederile art.21 alin.4 lit.m. din Legea nr.571/2003R în condițiile în care serviciile medicale prestate au fost dovedite, în fața autorității de inspecție fiscală, ca fiind necesare și privitor la care societatea N. a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. DENTART S.R.L, respectiv contractul nr. 1365 din_ .
Cu toate că în probațiune s-a depus de către reclamantă, alăturat precizării contestației și acest înscris, în mod nelegal acesta a fost înlăturat de către pârâtă cu consecința respingerii contestației.
De asemenea și privitor la punctul 3, reclamanta a invocat prevederile art.21 alin.4 lit. m - excepția de sub punctul 1 din Legea 571/2003. Astfel după cum a dovedit prin înscrisuri, respectivele cheltuieli cu carburanți înregistrate în perioada_ -_, aceste cheltuieli au fost făcute de către reprezentanții societății reclamante nu în considerarea calității lor de administratori ai reclamantei ci în virtutea calității lor nemijlocite de personal de specialitate - responsabil cu calitatea și expert tehnic în execuție lucrări.
Mai mult decât atât, astfel după cum am dovedit, societatea reclamantă a contractat lucrări de antrepriză în construcții în diferite județe ale țării, iar prezența reprezentanților reclamantei în calitatea sus- menționată a fost impusă de clauzele contractuale încheiate, aceste cheltuieli fiind realizate de aceștia în condițiile excepției reglementate expres de dispozițiile art.21 alin.4 lit.m - excepția de sub punctul 1 din Legea 571/2003.
Totodată, privitor la punctul 4, reclamanta a invocat în sprijinul contestației prevederile art.21. alin2 lit.e coroborat cu art.21 alin.2 lit.i. din Legea nr.571/2003, în condițiile în care factura seria MIT.nr.820/_ emisă societății reclamante reprezintă cheltuieli legate de deplasarea în Italia a reprezentantului S.C. N. S.R.L. la producătorii de echipamente specifice service-urilor auto pentru investiția în curs de realizare, cheltuiala fiind justificată exclusiv în interesul desfășurării activității S.C. N. S.R.L. și care acoperă cheltuielile de cazare, masă și transport conform delegației de deplasare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr.
554/2004.
În probațiune s-au depus în copii conforme, următoarele înscrisuri:
Procesul-verbal de recepție calitativă - cantitativă nr. 1/_ și
Situațiile de lucrări la_ emise de S.C. WOOD D. "S COMPANY S.R.L.; Certificatele de atestare tehnico-profesională a administratorului societății, dl. N. I. Octavian;
- Autorizație nr.00004403 din_ - _
- Autorizație nr.00003929 din_ -_
Autorizație de construire nr.1526 din _
Autorizație de construire nr.1191 din _
Autorizație de construire nr. 20 din _
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna ianuarie și ordinele de deplasare aferente acesteia nr. 1/_ ; nr.5/_ ; 7/_
:14/_ .
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna februarie și ordinele de deplasare aferente acesteia nr. 17/_ ; 21/_: 25/_
:31/_ .
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pentru luna martie și ordinele de deplasare aferente acesteia nr. 35/_ ; 39/_ :41/_ ; 47/_ .
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna aprilie. 2010 și ordinele de deplasare nr. 51/_, nr.55/_, 59/_, nr.63/_, 67/_, nr.69/_ ;
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna mai și ordinele de deplasare aferente lunii acesteia 2010 nr. 71/_, 73/_ ; 75/_
; 77/_ ; 81/_ și 83/_ și 85/_ ;
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna iunie și ordinele de deplasare aferente acesteia 2010 nr. 87/_ ; 89/_ ; 91/_, 95/_ și 97/_ .
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna iulie și ordinele de deplasare aferente acesteia 2010 nr. 99/_, 101/_, 107/_ ,
111/_, 115/_ și cea din_ ;
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ pe luna august și ordinele de deplasare aferente acesteia 2010 nr. 121/_ ; 124/_ ; 127/_ ; 135/_ ; 137/_ ; 139/_ ; 141/_ ; 143/_ ;
145/_ ;
Foaia de parcurs pentru autovehiculul_ . pe luna septembrie și ordinele de deplasare aferente acesteia nr. 145/_ ; 149/_ ; 151/_
; 155/_ ;
Balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2010;
Balanța contabilă aferentă lunii decembrie 2010;
Delegația de deplasare a administratorilor societății contestatoare în străinătate în Italia - Spanesi - cu viza partenerului italian prin care confirmă efectuarea deplasării în străinătate și prin aceasta prestarea serviciul facturat de S.C. MARA INTERNATIONAL TOUR B. M. ;
Pârâta D. G. a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 968 din data de 20 iulie 2011 emisă de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M. .
A mai reținut tribunalul că prin decizia de impunere nr. F-MM 605/_ (f. 11-13 vol. II) emisă în baza raportului de inspecție fiscală din_ (f. 14-32 vol. II) s-a stabilit impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 14.399 lei, accesorii aferente în cuantum de 5.677 lei, precum și TVA suplimentar în sumă de 15.82 lei și accesorii în cuantum de 6.868 lei.
Prin decizia nr. 968 din_ emisă de pârâta D. G. a F.
a Județului M. (f.7-24 vol. I) s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 17.319 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 5.835 lei, majorări și penalități de
întârziere aferente în sumă totală de 2.813 lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.905 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 2.766 lei, fiind admisă contestația pentru suma totală de 3.311 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.051 lei, majorări și penalități de
întârziere aferente în sumă totală de 436 lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.248 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 576 lei și anularea deciziei de impunere nr. 10/_ pentru această sumă.
Acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată parțial pentru următoarele argumente:
Cât privește cheltuielile în sumă de 26.470 lei declarate de organul fiscal nedeductibil fiscal pentru care s-a stabilit profit suplimentare în sumă de 4.235 lei
În mod greșit a apreciat organul fiscal că nu sunt deductibile cheltuielile făcute de reclamantă pentru plata lucrărilor de montaj, rașchetat și lăcuit parchet cu materialele aferente efectuate de S.C. Wood D. ´S Company S.R.L.
Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Necesitatea prestării serviciilor trebuie apreciată prin prisma libertății de gestiune care permite contribuabilului să angajeze toate cheltuielile pe care le consideră necesare afacerii sale.
În consecință, serviciile necesare trebuie dovedite sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului, în acord cu criteriul fundamental al deductibilității, anume al efectuării cheltuielilor în scopul obținerii de venituri.
În speță, sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru deductibilitatea cheltuielilor cu prestarea serviciilor.
Astfel, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 910/_ (f. 69-71 vol. I), iar justificarea prestării efective a lucrării de antrepriză s-a făcut cu devizul din_ cuprinzând cantitățile de lucrări și prețul acestora (f. 72-73 vol. I), cu situația de lucrări din_ (f. 74-75 vol. I), precum și cu procesul-verbal de recepție calitativă-cantitativă nr. 1 din_ (f. 76 vol. I).
De asemenea, reclamanta a făcut dovada necesității efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate: lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, conform certificatului constatator din_ (f. 85 vol. II).
Această activitate, pe lângă faptul că înscrisă în obiectul de activitate al reclamantei, este și efectivă, împrejurare ce rezultă din contractul de
execuție nr. 107 din_ încheiat între S.C. European Drinks S.A., în calitate de beneficiar și reclamantă, în calitate de executant (f. 81-84 volumul I).
Organul fiscal nu a combătut în nici un fel teza reclamantei potrivit căreia reclamanta a subcontractat lucrările de parchetare firmei specializate
S.C. Wood D. ´S Company S.R.L.
Faptul că factura fiscală nr. 21 a fost întocmită la data de_ (f. 37 vol. II), deci anterior procesului-verbal de recepție a lucrărilor efectuate, nu are relevanță juridică câtă vreme legea nu condiționează întocmirea concomitentă a acestor documente fiscale.
Contrar opiniei organului fiscal, T. apreciază că factura fiscală nr. 21/_ are calitatea de document justificativ câtă vreme cuprinde denumirea serviciilor prestate (executare montaj, rașchetat, lăcuit parchet cu materialele aferente), indicându-se unitatea de măsură (mp), cantitatea
(234) și prețul unitar (113,12 lei).
Organul fiscal dacă avea un dubiu cu privire la caracterul efectiv al serviciilor prestate avea posibilitatea, conform art. 57 Cod procedură fiscală, să efectueze o cercetare la fața locului pentru a constata realitatea sau nu a lucrărilor efectuate.
Câtă vreme nu rezultă caracterul nereal al lucrărilor efectuate în beneficiul reclamantei, organul fiscal în mod greșit a făcut aplicarea art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal declarând nedeductibil fiscal prețul lucrărilor în sumă de 26.470 lei.
Cât privește cheltuielile cu carburanții în valoare de 12.511 lei apreciate de organul fiscal ca nedeductibile din punct de vedere fiscal
În primul rând, T. a observat că în raportul de inspecție fiscală organul fiscal a apreciat că sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 lit. t) din Codul fiscal, fără să se motiveze în fapt de ce nu s-a acordat drept de deducere (f. 19-20 volumul II).
De-abia ulterior, în decizia de respingere s-a menționat că vehiculele societății nu se încadrează în niciuna din excepțiile prevăzute de lege pentru care cheltuielile cu combustibilul să fie deductibile.
Potrivit textului invocat de organul fiscal, aplicabil în perioada_ -_, când reclamanta a înregistrat în contabilitate cheltuielile cu combustibilul, nu sunt deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească
3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului, cu excepția situației în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă;
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfășurarea activității de instruire în cadrul școlilor de șoferi.
Normele metodologice definesc vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la și de la locul de desfășurare a activității ca fiind vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaților în scopul
desfășurării activității economice la și de la reședința acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la și de la sediul angajatorului la locul în care se desfășoară efectiv activitatea sau la și de la reședința angajaților/locul convenit de comun acord la locul de desfășurare a activității, atunci când există dificultăți evidente de a găsi alte mijloace de transport și există un acord colectiv între angajator și angajați prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport.
În schimb, T. a apreciat că deductibilitatea cheltuielilor privind combustibilul se înscrie în situația de excepție prevăzută la pct. 1 câtă vreme reclamanta a dovedit în cauză că a fost vorba de un transport de "personal la și de la locul de desfășurare a activității";.
Astfel, administratorul societății reclamante (care poate fi asimilat cu un angajat, fiind vorba de un S. ) s-a deplasat cu un autovehicul destinat transportului de persoane, în diverse localități, pentru a efectua inspecții de șantier, organizare de șantier, supraveghere șantier, aspect ce rezultă din ordinele de deplasare și foile de parcurs (f. 88-191 vol. I), autorizațiile de construire (f. 80-87 vol. I), precum și contractul de execuție nr. 107/_ (f. 81-84 vol. II).
De menționat că d-l N. I. Octavian nu este un simplu administrator al societății, ci are și calitatea de responsabil tehnic în domeniile construcții civile, industriale și agrozootehnice, fiind autorizat în acest sens (f. 77-79 vol. I).
Prin urmare, transporturile au avut loc în scopul desfășurării activității economice a reclamantei în alte județe, iar natura activității (munca de teren pe șantier în alte localități decât sediul reclamantei) presupunea cu necesitate acest tip de transport.
În fine, în speță nu este necesară condiția existenței unui "acord colectiv"; câtă vreme nu s-a contestat caracterul gratuit al transportului, cu atât mai mult cu cât cel care a efectuat în concret transportul a fost administratorul societății.
De altfel, chiar Codul fiscal (art. 21 alin. 2 lit. e) consideră cheltuielile de transport (....) în țară_ efectuate pentru administratori, cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri (cheltuieli deductibile) care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil.
Or, cheltuielile de transport cu mijloace proprii presupun cu necesitate efectuarea unor cheltuieli cu combustibilul.
Cât privește suma de 5.029 cu titlu de TVA pentru care organul fiscal a refuzat dreptul de deducere din factura nr.21/_ emisă de S.C. Wood D. ´S Company S.R.L.
Dreptul de deducere este dreptul recunoscut de lege persoanelor impozabile plătitoare de TVA, beneficiare ale livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, de restituire a taxei aferente acestor operațiuni.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA-ul pe care îl datorează TVA-ul datorat sau achitat pentru bunurile achiziționate și serviciile primite anterior de acestea constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA - ului instituit prin legislația Uniunii Europene (Hotărârea din 10 iulie 2008, Sosnowska, C25/07).
Astfel cum CJUE a subliniat în mod repetat dreptul de deducere prevăzut la articolele 167 și următoarele din Directiva 2006/2012 face parte integrantă din mecanismul TVA - ului și, în principiu, nu poate fi limitat. În special, acest drept se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte (Hotărârea din 6 iulie 2006, Kittel și
Recolta Recycling, C 439/04 și C 440/04, Hotărârea din 30 septembrie 2010, Uszodaepito, C392/09).
S. ul comun al TVA-ului garantează neutralitatea impozitării tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activități, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA-ului (CJUE, Hotărârea Gabalfrisa, din 21 martie 2000, C 110/98-C 147/98).
Desigur, combaterea fraudei, a evaziunii fiscale, a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat prin Directiva 2006/112 (CJUE, Hotărârea Tanoarch din 27 octombrie 2011, C 504/10). În această privință, Curtea de Justiție a statuat că justițiabilii nu pot să se prevaleze în mod fraudulos sau abuziv de normele de drept ale Uniunii. (Hotărârea Fini din 3 martie 2005, C32/03).
Beneficiul dreptului de deducere poate fi refuzat unei persoane impozabile numai dacă se stabilește având în vedere elemente obiective, că persoana respectivă, căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile care îi servesc de bază pentru a justifica dreptul de deducere, știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea era implicată într-o fraudă săvârșită de furnizor sau de un alt operator în amonte (Hotărârea din 6 iulie 2006, Kittel și Recolta Recycling, punctele 56-61).
În considerarea efectului direct al Directivei 2006/112/CE și a jurisprudenței CJUE T. apreciază că organul fiscal în mod greșit nu a acordat drept de deducere al TVA - ului pentru suma de 5.029 lei și, pe cale de consecință, a stabilit TVA suplimentar de plată pentru aceeași sumă:
factura fiscală este corect întocmită, acestea respectând prevederile art. 155 alin. 5 Cod fiscal (f.37 vol. II) ;
realitatea și efectivitatea prestării serviciilor sunt dovedite cu documente valabil încheiate: contractul de prestări servicii nr. 910/_ (f. 69-71 vol. I), devizul din_ cuprinzând cantitățile de lucrări și prețul acestora (f. 72-73 vol. I), situația de lucrări din_ (f.74-75 vol. I), precum și cu procesul-verbal de recepție calitativă-cantitativă nr. 1 din_ (f. 76 vol. I).
Prin urmare, în speță faptul generator a luat naștere, în conformitate cu dispozițiile art. 134 ind. 1 alin. 4 Cod fiscal, în forma la epoca faptelor.
organul fiscal nu a demonstrat prin nicio probă că lucrările executate nu există fizic;
câtă vreme operațiunile menționate în facturi sunt supuse TVA- ului, iar sistemul comun al TVA-ului garantează neutralitatea impozitării tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activități (CJUE, Hotărârea Gabalfrisa, din 21 martie 2000, C 110/98-C 147/98), revenea organului fiscal sarcina demonstrării împrejurării că lucrările nu au fost destinate realizării de operațiuni taxabile.
În concluzie, în speță condițiile de fond și de formă prevăzute de Codul fiscal și de Directiva 2006/112 pentru nașterea și exercitarea dreptului de deducere sunt reunite.
În acord cu poziția organului fiscal, T. apreciază că suma de
10.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor stomatologice prestate de Dentart S.R.L. (f. 43 vol. II) nu sunt deductibile fiscal.
Reclamanta a invocat prevederile art. 21 alin. 2 lit. b) Cod fiscal potrivit cărora sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Este adevărat că s-a încheiat un contract de prestări servicii între Dentart S.R.L. și reclamantă (f. 44-45 vol. II), având ca obiect prestarea de servicii medicale dentare cu ocazia angajării salariaților reclamantei, emițându-se totodată și factura nr. 0035114/_ în valoare de 10.000 lei (f. 43 vol. II).
În schimb, T. a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că serviciile medicale respective sunt de natură să prevină bolile profesionale ─ definite de art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 ca fiind afecțiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă ─ specifice activității desfășurate de reclamantă (spre exemplu, pe baza unor recomandări ale medicului de medicină a muncii).
În primul rând, nu se poate vorbi de boli profesionale câtă vreme serviciile medicale erau prestate cu ocazia angajării; or, sunt deductibile, potrivit legii, numai cheltuielile făcute în scopul evitării bolilor profesionale care pot apărea cu timpul din cauza exercitării unei meserii sau profesii care, în anumite condiții concrete, conduc (contribuie) la apariția acestor boli.
Pe de altă parte, din contract și din factură nu rezultă cine sunt beneficiarii serviciilor medicale dentare și deci nu se poate determina dacă aceste servicii au fost apte să prevină boli profesionale.
De asemenea, în mod corect organul fiscal a considerat cheltuială nedeductibilă fiscal suma de 3.735 lei reprezentând "contravaloare servicii"; în baza facturii nr. 8208/_ emisă de SC Mara International Tour S. (f.53 vol. II) și nu a acordat drept de deducere a TVA-ului în cuantum de 876 lei cu consecința stabilirii TVA-ului suplimentar de plată.
Reclamanta nu a depus la dosar documente justificative (contractul nr.873, ordinul de deplasare în Italia de care a făcut vorbire în concluziile scrise, alte înscrisuri din care să rezulte scopul vizitei în Italia, în vederea achiziționării unor echipamente specifice), așa încât nu a dovedit că respectiva cheltuială a fost făcută ─ așa cum statuează cu valoare de principiu art.19 și 21 Cod fiscal ─, în scopul realizării de venituri impozabile.
Așa fiind, se poate considera că această cheltuială a fost făcută în favoarea acționarului N. I. Octavian, fiind incident art.21 alin.4 lit. e) Cod fiscal care declară această cheltuială nedeductibilă fiscal.
În fine, cât privește dreptul de deducere al TVA-ului, T. apreciază că reclamanta nu a făcut dovada nașterii faptul generator, în conformitate cu dispozițiile art. 134 ind. 1 alin. 1 și 7 Cod fiscal, în forma la epoca faptelor, câtă vreme nu a depus la dosar contractul de prestări servicii nr.873 de care se face vorbire în factura fiscală nr.8208/2010.
Pentru sumele impuse în mod greșit reclamantei, în conformitate cu principiul potrivit căruia principalul urmează soarta principalului, nu se datorează creanțele fiscale accesorii.
În raport de aceste considerente, T. a admis în parte acțiunea, a anulat parțial decizia de respingere și decizia de impunere cu privire la sumele menționate în dispozitiv și a menținut restul dispozițiilor deciziei de impunere atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F.
M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive formulată de reclamanta.
În motivarea recursului s-a apreciat că soluția data prin sentința recurată este criticabila in totalitate atât sub aspectul legalității cat si sub
aspectul temeiniciei sale, fapt ce a determinat D.G.F.P. M. sa formuleze prezentul "Recurs", ce urmează a fi susținut de următoarele motive:
Instanța fondului a dispus prin Sentința nr.7253 din_, in sensul anularii parțiale a deciziei nr.968 din_ si in consecința a anulat parțial decizia de impunere nr. F-MM 605/_ si cu privire la suma de 12.511 lei reprezentând cheltuieli privind combustibilul. (pag. 13 din sentința recurată).
Recurenta face următoarele precizări:
obiect al acțiunii introductive nu l-a reprezentat anularea parțială a deciziei de impunere nr. F-MM 605/_ cu privire la suma de 12.511 lei reprezentând cheltuieli privind combustibilul.
prin Decizia de impunere nr. 605/2011, nu s-au stabilit obligații suplimentare de plata in suma de 12.511 lei reprezentând cheltuieli cu combustibilul. Cheltuielile cu combustibilul in suma de 12.511 lei au fost stabilite ca fiind nedeductibile fiscal, stabilindu-se prin decizia de impunere obligații fiscale suplimentare de plata, determinate de influența fiscală a acestei sume nedeductibile.
Având in vedere cele arătate, este prezent motivul de casare instituit de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., care prevede: casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Pentru a pronunța Sentința civila nr. 7253/_, instanța fondului a reținut mai multe argumente expuse in paginile 7-12 din sentința menționata.
In raport de aceste argumente ale instanței care au stat la baza admiterii in parte a acțiunii reclamantului, grupate la pct. I se precizează următoarele:
Reținerea intre argumentele avute in vedere de către instanța fondului, pentru a admite in parte acțiunea reclamantei a faptului ca: In mod greșit a apreciat organul fiscal ca nu sunt deductibile cheltuielile făcute de reclamanta pentru plata lucrărilor de montaj, raschetat si lăcuit parchet cu materialele aferente efectuate de SC WOOD D. s Company S. (pct. I, pag. 7, alin.3 din sentința) si a incidenței Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, este netemeinica si nelegala. Motivam aceasta susținere prin următoarele;
instanța fondului nu a luat in considerare cele arătate de către
D.G.F.P. M. prin întâmpinarea depusa la termenul din data de_, respectiv:
- s-a arătat faptul ca in luna septembrie 2009 SC N. S. a înregistrat in contul 628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți suma de 26.470 lei in baza facturii nr. 21/_ emisa de SC WOOD D. " S COMPANY S., reprezentând "executat montaj, parchetat, lăcuit, parchetat cu materiale aferente conform anexa contract".
Organele de inspecție fiscala au constatat ca SC N. S. nu are contract de prestări servicii cu firma prestatoare, situații de lucrări, devize si procese verbale pentru recepția lucrărilor facturate de SC WOOD D. "S COMPANY S. motiv pentru care au considerat aceasta cheltuiala nedeductibila fiscal, si au stabilit un impozit pe profit suplimentar in suma de 4.235 lei.
In perioada când s-a desfășurat inspecția fiscala generala reprezentantul societății verificate nu a prezentat contractul, devizul, situația de lucrări si procesul verbal de recepție a lucrărilor efectuate,
semnate de reprezentanții ambelor societăți. care constituie documente justificative, in baza cărora se putea întocmi factura.
Factura nr. 21 emisa de SC WOOD D. S COMPANY S. este întocmita in data de_ înaintea efectuării recepției lucrărilor si a întocmirii procesului verbal de recepție încheiat in data de_ si reprezintă lucrări executate si nu avans lucrări.
SC N. S. nu a dovedit ca serviciile facturate au fost efectiv prestate si nici necesitatea efectuării acestora prin specificul activității desfășurate, astfel organele de inspecție fiscala considera cheltuielile in suma de 26.470 lei, înregistrate in baza facturii nr. 21/_, nedeductibile din punct de vedere fiscal, motiv pentru care si-au menținut punctul de vedere prezentat in Raportul de inspecție fiscala încheiat la data de_ .
Cu adresa înregistrata la D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 14423 /_ SC N. S. a depus situațiile de lucrări din data de_ si procesul verbal de recepție nr. 1/_ care au fost transmise de către Biroul Soluționarea Contestațiilor Activității de I. Fiscala in vederea pronunțării asupra acestora.
In drept, sunt invocate prevederile art. 19 alin. l și art. 21 alin. (4) lit.
m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004.
Recurenta consideră că în temeiul acestor prevederi legale și ținând cont că la data controlului SC N. S. nu a prezentat documente justificative respectiv contract de prestări servicii, situații de lucrări, devize si procese verbale de recepție a lucrărilor, se retine ca, societatea nu are dreptul sa deducă cheltuielile in suma de 26.470 lei, înregistrate in baza facturii fiscale nr.21/_ emisa de SC WOOD D. ’S COMPANY S., întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiții, respectiv nu a făcut dovada ca serviciile au fost efectiv prestate si nu a demonstrat necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
Având in vedere ca factura in speța a fost emisa in data de_ iar situația de lucrări si procesul verbal de recepție, depuse după încheierea inspecției fiscale, au fost întocmite in data de_ se retine ca SC N. S. a înregistrat pe cheltuieli prestări servicii înainte ca acestea sa fie efectiv prestate, astfel aceste documente nu au calitatea de document justificativ.
SC N. S. nu a demonstrat ca serviciile facturate au fost efectiv prestate in baza unui contract deoarece a anexat contractul cu nr. 910/_
, iar prin contestația formulata si prin precizările la contestație, din data de_, a susținut ca serviciile au fost prestate in baza contractul de prestări servicii nr. 9100, devizul a fost întocmit in data de_, după facturarea avansului Ia data de_ iar situația de lucrări si procesul verbal de recepție au fost încheiate in data de_ după data facturării execuției lucrării.
Astfel, având in vedere cele arătate, reiese faptul ca instanța fondului nu a raportat documentele nominalizate mai sus la dispozițiile actelor normative citate, nici nu a analizat cronologic in tocmirea lor, reținând neîntemeiat si nelegal faptul ca organul fiscal ar fi apreciat greșit deductibilitatea acestor cheltuieli.
SC N. S. nu a dovedit nici necesitatea efectuării cheltuielilor reprezentând "executat montaj, parchetat, lăcuit, parchetat cu materiale aferente conform anexa contract" prin specificul activității desfășurate având in vedere ca are ca obiect principal de activitate "Comerț cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule in magazine specializate".
Astfel, cheltuielile in suma de 26.470 lei sunt nedeductibile fiscal, motiv pentru care SC N. S. datorează impozitul pe profit suplimentar in suma de 4.235 lei.
Cu privire la celelalte cheltuieli efectuate de către SC N. S. a căror deductibilitate nelegala a dus la stabilirea de impozit pe profit suplimentar, recurenta arată că în luna decembrie 2009 SC N. S. a înregistrat in contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți" suma de 10.000 lei in baza facturii nr. 0035114/_ emisa de SC DENTART S. reprezentând "prestări servicii".
Prin nota explicativa din data de_ d-nul N. I. Octavian, administratorul SC N. S., precizează ca prestările de servicii facturate reprezintă servicii medicale pentru care nu a încheiat contract cu SC DENTART S. .
Organele de inspecție fiscala au considerat cheltuielile in suma de
10.000 lei nedeductibile din punct de vedere fiscal întrucât reprezintă lucrări dentare executate pentru d-nul N. I. Octavian, motiv pentru care au stabilit un impozit pe profit suplimentar in suma de 1.600 lei.
Invocă recurenta prevederile art. 21 alin. l și alin. 4 lit. e) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal.
Menționează recurenta că SC N. S. a înregistrat in contul 601 "Cheltuieli cu materiile prime" suma de 6.570,17 lei in baza copiei facturii nr. 1164259/_ emisa de SC AMBIENT SA, reprezentând "O. beton". Organele de inspecție fiscala au considerat ca aceasta cheltuiala nu este deductibila fiscal și au stabilit un impozit pe profit suplimentar in suma de
1.051 lei.
In raport de argumentele instanței care au stat la baza admiterii in parte a acțiunii reclamantului, grupate la pct. II - cu privire la cheltuielile cu carburanții, precizează recurenta următoarele :
In perioada_ -_ SC N. S. a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu combustibilul in suma de 12.511 lei din care in trim. I
4.288 lei, in trim. II 4.259 lei iar in trim.1113.964 lei.
Organele de inspecție fiscala au considerat aceste cheltuieli nedeductibile fiscal si având in vedere ca la data de_ societatea a înregistrat pierdere contabila, au diminuat pierderea cu suma de 12.511 lei.
SC N. S. a susținut ca sunt justificate cheltuielile cu carburanții in baza art. 21 alin (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 republicata, întrucât a avut șantiere deschise in alte județe care necesitau prezenta personalului de specialitate la fata locului.
Prin adresa nr.12730/_, Biroul Soluționarea Contestațiilor a solicitat SC N. S. documente cu care sa facă dovada ca aceste cheltuieli privind combustibilul înregistrate in evidenta contabila in perioada_ -_ se încadrează in excepțiile prevăzute de art. 21 alin. (4) lit.t) din Legea nr. 571/2003, respectiv ca au fost utilizate exclusiv pentru transportul de personal la si de la locul de desfășurare a activității.
Cu adresa înregistrata la D. G. a F. P. a județului M. sub nr. 14423/_ SC N. S. a precizat ca aceste cheltuieli sunt justificate in baza art. 21 alin.(4) lit.m) din Legea nr. 571/2003 republicata, si au fost făcute de către reprezentanții societății nu in calitate de administratori ci in virtutea calității lor nemijlocite de personal de specialitate, responsabil cu calitatea si expert tehnic in execuție lucrări.
Art.21 alin. (4) lit. t) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificata prin OG nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul
2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, prevede: "(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
t) în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului, cu excepția situației în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă;
vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfășurarea activității de instruire în cadrul școlilor de șoferi "
Luând in considerare prevederile legale citate si documentele existente la dosarul cauzei, se retine ca SC N. S. nu are dreptul sa deducă cheltuielile cu combustibilul in suma de 12.511 lei deoarece începând cu data de 1 mai 2009 aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal, iar vehiculele societății nu se încadrează in nici una din excepțiile prevăzute de lege pentru care cheltuielile cu combustibilul sa fie deductibile.
Motivarea reclamantei conform căreia aceste cheltuieli sunt justificate in baza art. 21 alin.(4) lit.m) din Legea nr. 571/2003 republicata, nu poate fi reținuta in soluționarea favorabila a contestației deoarece acest articol nu este aplicabil in speța întrucât se refera la cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii si nu la cheltuielile cu combustibilul.
In raport de reținerile instanței care au stat la baza admiterii in parte a acțiunii reclamantului grupate la pct. III - cu privire la suma de 5029 lei cu titlu de TVA, se precizează următoarele:
SC N. S. a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 5.029 lei din factura nr. 21/_ reprezentând "executat montaj, parchetat, lăcuit, parchetat cu materiale aferente conform anexa contract", emisa de SC WOOD D. S COMPANY S., fara sa dețină documente justificative care sa ateste realitatea operațiunilor economice desfășurate.
De asemenea SC N. S. a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 876 lei din factura nr. 8208/_ reprezentând c/v servicii, emisa de SC MARA INTERNATIONAL TOUR S., fara a avea documente justificative potrivit legii.
Organele de inspecție fiscala au considerat taxa pe valoarea adăugata din aceste facturi nedeductibila, motiv pentru care au stabilit taxa pe valoarea adăugata suplimentara in suma de 5.905 lei.
In drept, art.145 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, republicata, prevede:
(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;"
Art.146 alin.(l) lit. a) din același act normativ prevede:
"(l) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 alin.(5);
Luând in considerare prevederea legala citata, se retine ca, SC N.
S. nu are dreptul sa deducă taxa pe valoarea adăugata in suma de 5.905 lei, din cele 2 facturi fiscale in speța, întrucât nu a făcut dovada ca serviciile au fost destinate realizării de operațiuni taxabile.
In ceea ce privește factura fiscala emisa de SC WOOD D. ’S COMPANY S., așa cum s-a prezentat anterior SC N. S. nu a dovedit ca serviciile facturate au fost efectiv prestate si nici necesitatea efectuării acestora prin specificul activității desfășurate.
Referitor la factura fiscala emisa de SC MARA INTERNATIONAL TOUR
S. contestatoarea nu a prezentat documente justificative respectiv contractul nr. 873, din care sa rezulte serviciile facturate, si nici ordinul de deplasare a delegatului stampilat de societățile din Italia la care contestatoarea susține ca s-a deplasat.
Mai mult, factura nr. 8208/_ emisa de SC MARA INTERNATIONAL TOUR S. nu a fost completata cu informațiile prevăzute de art. 155 alin.(5) lit. k) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, respectiv nu conține denumirea serviciilor prestate.
Astfel, SC N. S. a înregistrat in evidenta contabila aceste facturi fiscale cu scopul de a-si diminua taxa pe valoarea adăugata.
In raport de reținerile instanței care au stat la baza admiterii in parte a acțiunii reclamantului grupate la pct. IV si V - T. apreciază ca fiind corecte constatările organului fiscal.
In consecința, raportat la cele arătate si la reținerile instanței se apreciază ca instanța fondului a admis in parte aceasta acțiune netemeinic si nelegal.
Prin întâmpinarea formulată în data de_, intimata SC N. S. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata - onorariu avocat.
În motivarea întâmpinării se învederează că motivele de recurs formulate de recurenta nu reprezintă o critică propriu zisă a sentinței pronunțate de instanța fondului, cât o reluare a motivelor din decizia de soluționare a contestației, din recursul formulat.
Singurul motiv de recurs invocat de recurentă se regăsește la pag. 2 din recurs, constând în solicitarea de admitere a recursului și modificarea sentinței atacate, întrucât instanța fondului a dispus în sensul anulării deciziei de impunere cu privire la suma de 12511 lei reprezentând cheltuieli cu combustibilul, cheltuieli pe care organul de control le-a considerat nedeductibile, iar instanța de fond a apreciat motivat că sunt deductibile.
În concluzie, la finalul expunerii, recurenta solicită casarea hotărârii considerând că "suntem în prezența motivului de casare instituit de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., … când instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut";.
Din maniera de formulare a criticii aduse hotărârii recurate, se poate presupune că motivul de casare invocat ar consta în faptul că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, susținându-se că suma de 12511 lei, cheltuieli cu combustibilul, nu ar fi fost obiect al acțiunii introductive.
Motivul invocat de recurentă este unul fals, putându-se observa că atât în procedura prealabilă, cât și în acțiunea introductivă sa solicitat anularea constatărilor organelor fiscale cu privire la nedeductibilitatea
cheltuielilor cu carburanți înregistrate de societate în perioada_ - _
.
Suma de 12511 lei nu se regăsește în decizia de impunere contestată întrucât în timpul controlului în care se reține "urmare a celor prezentate mai sus cheltuielile cu carburanții în valoare de 12511 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, care au influențat rezultatul fiscal de la sfârșitul trimestrelor, respectiv perioada_ - _
, organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea bazei de impunere, considerând că suma indicată ca nedeductibilă fiscal și au operat compensări. În continuare la pag. 7 din Raportul de inspecție fiscală se arată că s-a diminuat pierderea fiscală prin modificarea bazei de impunere și s-a calculat impozit pe profit suplimentar în suma de 14399 lei";.
Instanța de contencios administrativ și fiscal, apreciind ca deductibile cheltuielile cu carburanți, a pronunțat hotărârea în acest sens. Instanța nu a procedat la recalcularea impozitului pe profit sau recalcularea bazei de impunere raportat la aceste cheltuieli deductibile, nefiind atributul judecătorului să facă referiri concrete, de natură contabilă, pentru a dispune corecțiile de rigoare în evidențele organului fiscal. Aceste atribuții revin funcționarilor organului fiscal, cu atribuții în acest sens.
Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 4.235 lei - din cheltuieli in suma de 26.470 lei reprezentând plata lucrărilor efectuate de SC Wood D. "s Company S., apreciem hotărârea instanței de fond ca fiind temeinica si legala, instanța reținând în urma analizării întregului material probator ca sunt îndeplinite condițiile de forma si de fond pentru deductibilitatea cheltuielilor cu prestarea serviciilor. In hotărârea recurată se face trimitere la contractul de prestări servicii, la justificarea prestării efective - deviz, situații de lucrări, proces verbal de recepție calitativ cantitativa), la necesitatea efectuării cheltuielilor din prisma specificului activității desfășurate.
Cat privește suma de 5.029 lei cu titlu de TVA rezultând din factura emisa de SC Wood D. "s Company S., instanța de fond întemeiat a reținut ca factura fiscala este corect întocmita, respectând prevederile art. 155 alin. 5 Cod fiscal, ca realitatea si efectivitatea prestării serviciilor sunt dovedite cu
înscrisuri aflate la dosar, ca faptul generator de exigibilitate a luat naștere si ca organul fiscal nu a demonstrat prin nicio probă că lucrările nu există fizic.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În baza raportului de inspecție fiscală din_ a fost emisă prin decizia de impunere nr. F-MM 605/_, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei intimate impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de
14.399 lei, accesorii aferente în cuantum de 5.677 lei, precum și TVA suplimentar în sumă de 15.82 lei și accesorii în cuantum de 6.868 lei.
Prin decizia nr. 968 din_ emisă de pârâta D. G. a F.
P. a Județului M. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 17.319 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 5.835 lei, majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 2.813 lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.905 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 2.766 lei, fiind admisă contestația pentru suma totală de 3.311 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.051 lei, majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 436 lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.248 lei și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 576 lei și a fost anulată decizia de impunere nr. 10/_ numai în privința acestei sume.
Prin sentința atacată a fost anulată parțial decizia de impunere nr. F- MM 605/_ emisă de pârâta recurentă cu privire la următoarele sume de bani: 4.235 lei impozit pe profit suplimentar și creanțele fiscale accesorii aferente; 12.511 lei reprezentând cheltuieli privind combustibilul; 5.029 lei cu titlu de TVA și creanțele fiscale accesorii aferente.
Recursul este fondat, după cum se va arăta pentru fiecare dintre aceste sume, începând cu suma de 4.235 lei impozit pe profit suplimentar (aferentă sumei de 26.470 lei declarată de organul de control ca nedeductibilă fiscal) și creanțele fiscale accesorii aferente.
În privința acesteia, s-a reținut că sunt deductibile cheltuielile făcute de reclamantă pentru plata lucrărilor de montaj, rașchetat și lăcuit parchet cu materialele aferente efectuate de S.C. Wood D. ´S Company S.R.L.
Sub acest aspect, pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precizează: Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplinească cumulativ
următoarele condiții:
serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract care sa cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum si tarifele percepute, respectiv valoarea totala a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura sa se facă pe întreaga durata de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului, prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin: situații de lucrări, procese - verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare;
contribuabilul trebuie sa dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Cerințele instituite de acest act normativ în privința deductibilității cheltuielii serviciilor de genul celui în discuție sunt necesitatea efectuării cheltuielii, aprecierea necesității în funcție de specificul activității.
În același sens, art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal prevede că nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Textul codului fiscal este mai precis în privința celei de-a doua condiții, arătând că trebuie considerate deductibile numai cheltuielile aferente serviciilor prestate în scopul activităților desfășurate. În strânsă legătură cu această cerință, mai există condiția ca serviciile sa fie efectiv prestate și să fie executate în baza unui contract.
Necesitatea efectuării cheltuielilor nu a fost demonstrată de reclamanta intimată, aceasta susținând că serviciile în discuție, cuprinse în factura fiscală nr. 21 din_ se referă la situații de lucrări și proces verbal de recepție datate_ și depuse după încheierea inspecției fiscale, existând riscul întocmirii acestora pro causa și dubiul aferent, care nu a fost înlăturat de reclamantă. T. a reținut că organul fiscal avea posibilitatea clarificării printr-o cercetare la fața locului; nu este mai puțin adevărat că și reclamanta intimată avea aceeași posibilitate în procesul de față, însă nu a răsturnat prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal prin proba pertinentă.
Prin urmare, nu s-a demonstrat că suma de 26.470 lei reprezintă cheltuieli deductibile fiscal, motiv pentru care corect s-a reținut în deciziile
atacate că reclamanta intimată SC N. S. datorează impozitul pe profit suplimentar în sumă de 4.235 lei.
În raport de suma de 5.029 lei cu titlu de TVA și creanțele fiscale accesorii aferente, Curtea reține - pe aceeași linie de argumentație ca și la punctul anterior - că reclamanta intimată SC N. S. a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.029 lei din factura nr. 21/_ reprezentând "executat montaj, parchetat, lăcuit, parchetat cu materiale aferente conform anexă contract";, emisă de SC Wood D. "s Company S., fără să demonstreze realitatea operațiunilor economice desfășurate și nici faptul că serviciile au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, contrar art. 145 alin. 2 lit. a) și art. 145 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În privința cheltuielilor cu carburanții în valoare de 12.511 lei apreciate în deciziile atacate ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal, în decizii reținându-se ca incidente prevederile art. 21 alin. 4 lit. t) din Codul fiscal, cu motivarea că vehiculele societății nu se încadrează în niciuna din excepțiile prevăzute de lege pentru care cheltuielile cu combustibilul să fie deductibile.
În perioada_ -_ S.C. N. S.R.L. a înregistrat în contul 6022
"cheltuieli privind combustibilul" un total în discuție de 12.511 lei din care în trimestrul I 4.288 lei, în trimestrul II 4.259 lei și în trimestrul III 3.964 lei, reprezentând consumul de carburanți la autoturismele utilizate de administratorii societății, aspect necontestat.
Potrivit art. 21 alin. 4 lit. t din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului, cu excepția situației în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii, între care vehiculele utilizate exclusiv pentru transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, text considerat de tribunal ca fiind aplicabil în speță.
Vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la și de la locul de desfășurare a activității sunt definite de normele metodologice ca fiind vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajaților în scopul desfășurării activității economice la și de la reședința acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului sau la și de la sediul angajatorului la locul în care se desfășoară efectiv activitatea sau la și de la reședința angajaților/locul convenit de comun acord la locul de desfășurare a activității, atunci când există dificultăți evidente de a găsi alte mijloace de transport și există un acord colectiv între angajator și angajați prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport.
Ipoteza textului legal vizează mai multe cerințe cumulative care nu sunt demonstrate în cazul de față: vehiculele trebuie folosite exclusiv în acest scop special, să existe dificultăți evidente de a găsi alte mijloace de transport și să existe un acord colectiv între angajator și angajați prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport. Textul nu vizează, cum greșit a reținut tribunalul, autovehiculul folosit de administratorul societății pentru deplasarea proprie, nici chiar în situația în care acesta are calitatea de responsabil tehnic în domeniile construcții civile, industriale și agrozootehnice, fiind autorizat în acest sens, și ar fi efectuat muncă de teren
pe șantier în alte localități decât sediul reclamantei, cum tribunalul lasă să se înțeleagă fără a afirma însă expres.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în întregime sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 7253 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. S.R.L. în contradictoriu cu D.
G. a F. P. M. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. S. | L. R. | A. | A. M. |
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: A.S.
