Decizia civilă nr. 9441/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.9441/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: V. G.
S. L. R. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.7176 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC M. C. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal rambursare TVA.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei reclamante SC M. C. S., avocat C. F. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- pârâtă D. G. a F. P. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante SC M. C. S., avocat C. F. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii întru totul a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7176 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. a județului C. .
S-a anulat Decizia nr. 498/_ privind soluționarea contestației reclamantei.
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în ceea ce privește diminuarea TVA de rambursat cu suma de 20.162 lei.
Pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 20.162 lei, cu dobânda fiscală aferentă începând cu data de_ și până la restituirea efectivă
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pe baza raportului de inspecție fiscală din data de_ (filele 74-78), D. G. a F. P. a județului C. a emis în sarcina reclamantei S.C. M. C. S.R.L. Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală (filele 22-24), prin care s-a stabilit o obligație de plată a TVA în sumă de 20.701 lei, cu care s-a diminuat TVA în sumă de 54.710 lei solicitată de societate la rambursare prin decontul de TVA înregistrat sub nr.83934/_ .
Suma de 20.701 lei considerată nedeductibilă de echipa de control este formată din următoarele: suma de 205 lei, reprezentând TVA aferentă facturii nr. 152429/_ constând în suport fixare schiuri pe mașină, suma de 334 lei reprezentând TVA aferentă facturii nr.7647/_ care nu concura la realizarea operațiunilor taxabile suma de 20.162 lei aferentă facturilor de leasing a autoturismului Mercedes-Benz C2000 pentru care societatea nu poate proba cu documente justificative (delegații, foi de parcurs, bonuri fiscale combustibil) faptul că autovehiculul achiziționat prin contractul de leasing nr.102115/_ este utilizat în folosul sau pentru realizarea de operațiuni taxabile pentru societate.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, doar în ceea ce privește suma de 20.162 lei (filele 57-62), respinsă prin Decizia nr. 498/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C. (filele 25-31), iar acum a atacat în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
Din punctul de vedere al TVA, art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
De asemenea, art. 21 alin. 1 dispune că "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare
";.
Conform art. 146 alin. 1 lit. a, "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155";.
În speță, S.C. M. C. S.R.L. a prezentat facturile emise în conformitate cu prevederile art. 155 din Cod (aspect necontestat), însă organul fiscal a apreciat că, în plus, societatea trebuia să prezinte documente justificative care să ateste faptul că serviciile de leasing achiziționate în baza contractului nr. 102115/_ ar fi utilizate în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile; lipsa acestor documente atrage diminuarea TVA de rambursat.
În acest sens, pârâta se prevalează de dispozițiile art. 6 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată și actualizată, conform cărora "(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz
";.
Astfel, în ceea ce privește dreptul de deducere a TVA și deductibilitatea cheltuielilor, legiuitorul prevede ca regulă generală a contabilității justificarea acestora de către agenții economici, pe bază de documente.
Este adevărat că reclamanta a fost ținută să dovedească utilizarea serviciilor de leasing în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile (obligație instituită și de dispozițiile art. 65 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală), însă legiuitorul nu prevede strict și limitativ care sunt aceste documente justificative obligatorii.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada propriilor susțineri, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 129 alin. 1 teza finală din codul de procedură civilă și art. 1169 Cod civil.
Astfel, chiar dacă pentru perioada verificată societatea mai are încheiat un contract de leasing financiar pentru achiziționarea unui alt autoturism marca BMW, cu adresa emisă de Autotransilvania în data de_ reclamanta a probat că acest autovehicul era indisponibil, aflându-se în service la data de_ (filele 65-66), dată la care a sosit la Iași un partener de afaceri de-ai societății (conform e-mail-ului atașat - filele 67-68), iar extrasul de cont depus a atestat achiziționarea de carburant de către societate la Iași, la data de_ (fila 69).
Aceste înscrisuri sa-u coroborează cu procesul verbal de contravenție nr.0496716/_ (fila 64), care a atestat utilizarea în aceeași perioadă a autoturismului marca Mercedes Benz de către administratorul societății.
Chiar dacă societatea nu a fost în măsură să depună ordine de deplasare, foi de parcurs ori bonuri fiscale pentru achiziția de carburanți ștampilate și cu indicarea numărului de înmatriculare al autovehiculului, documente justificative care ar fi indicat în mod neechivoc utilizarea serviciilor de leasing pentru realizarea de operațiuni taxabile, totuși nu s-a putut face abstracție de înscrisurile depuse de societate, de natură a sugera folosirea autovehiculului în interesul societății. Iar aceasta în condițiile în care nu a existat o dispoziție legală care să limiteze numărul autoturismelor care pot fi utilizate, cerința legală vizând doar deductibilitatea cheltuielilor .
Mai mult chiar, art. 64 din Codul de procedură fiscală prevede că
"Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere";, iar art. 106 care reglementează obligația de colaborare a contribuabilului în cursul inspecției fiscale dispune că acesta "este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal"; (alin.1 teza finală).
Referitor la incidența art. 21 alin. 3 lit. n din Codul fiscal cu privire la deductibilitatea limitată a cheltuielilor de funcționare a autoturismelor, chiar organul fiscal a arătat prin decizia de soluționare a contestației că aceste prevederi legale nu fac obiectul prezentei cauze.
Tribunalul a mai notat și faptul că prin Decizia de impunere nr. F-CJ- 1324/_ D. G. a F. P. a județului C. a apreciat drept deductibilă și a aprobat spre rambursare taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziției autoturismului în leasing (filele 79-84), ceea ce a demonstrat că la controlul fiscal ulterior celui din prezenta cauză organul fiscal a apreciat că serviciile de leasing sunt utilizate în folosul societății și pentru realizarea de operațiuni taxabile.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis prezenta cerere, a anulat decizia de soluționare a contestației și a anulat în parte Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_, în ceea ce privește diminuarea TVA de rambursat cu suma de 20.162 lei.
În temeiul art. 117 alin. 1 lit. e și art. 124 din O.G. nr. 92/2003, pârâta a fost obligată la restituirea sumei menționate, cu dobânda fiscală aferentă
începând cu data de_ și până la restituirea efectivă.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial achitat (filele 104-105).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. a Județului C. solicitând admiterea recursului, modificarea în totul a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului
.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr. civ.
În fapt, prin sentința recurata, s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta SC M. C. S.R.L. cu consecința anularii deciziei nr. 498/_ privind soluționarea contestației și a deciziei de impunere nr. F-CJ- 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala, în ceea ce privește TVA de rambursat cu suma de 20162 lei cu dobânda fiscala aferenta începând cu data de_ și până la restituirea efectiva. A fost de asemenea obligata pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.536,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, în esența, instanța de fond retine și motivează ca, într-adevăr, reclamanta este ținuta să dovedească utilizarea serviciilor de leasing în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile - obligație instituita și de dispozițiile art. 65 alin. 1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, insa legiuitorul nu prevede strict și limitativ care sunt aceste documente justificative obligatorii.
Instanța de fond apreciază că atâta vreme cât reclamanta a prezentat facturile prin care reclamanta achita ratele de leasing, procesul-verbal de contravenție nr. 0496716/_ prin care a fost amendata la legea circulației și a prezentat dovada ca autovehiculul mai vechi era indisponibilizat pentru reparații, s-ar fi administrat suficiente probe din care sa rezulte ca cel de-al doilea autoturism este folosit în interesul operațiunilor taxabile și prin urmare, taxa aferenta achiziției autoturismului în discuție ar fi deductibila fiscal.
În sprijinul soluției pronunțate, instanța de fond, mai notează că, prin Decizia de impunere nr. F-CJ-1324/_, D. G. a F. P. C. ar fi apreciat ca deductibila taxa pe valoare adăugata aferenta achiziției autoturismului în leasing, ceea ce ar demonstra odată în plus ca actele administrative - fiscale contestate în prezentul dosar ar fi nelegale.
Nu este de acord cu soluția instanței de fond în temeiul considerentelor ce urmează:
În primul rând, în ceea ce privește controlul ulterior la care se refera instanța de fond în finalul considerentelor soluției contestate, arătă că aceasta împrejurare nu poate sa influențeze soluția din prezenta cauza, atâta vreme cât controlul ulterior a vizat o alta perioada aferent căruia, este posibil ca reclamanta sa fi produs înscrisuri doveditoare din care sa rezulte ca a utilizat autoturismul în discuție în activitatea pe care o desfășoară și nu în interes personal.
Referitor la obligația de plată a TVA în suma de 20.162 lei, anulată de instanța, se impune să precizeze că instanța de fond nu a analizat susținerea conform căreia reclamanta, are 2 contracte de leasing încheiate pentru 2 autoturisme și o singură persoana angajata - dl. P. A SILVIU A. care are și calitatea de administrator al reclamantei.
Așa cum rezulta din Decizia nr.498/_ și din motivația instanței de fond, pentru a beneficia de exercitarea dreptului de deducere a TVA în suma de
20.162 lei din facturile de leasing aferente perioadei_ -_, reclamanta trebuie "sa dovedească utilizarea serviciilor de leasing în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile. obligație instituita și de art.65(1) din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala [...]"
Argumentul prin care, atât reclamanta, cât și instanța de fond, susține ca legiuitorul nu prevede strict și limitativ documentele justificative obligatorii pentru dovedirea serviciilor de leasing, este total neîntemeiat și nejustificat, întrucât faptul că, în afara facturii fiscale, prevederile legale în vigoare, nu stipulează documentele justificative pentru deducerea TVA, reprezintă doar o omisiune a legiuitorului, ulterior reglementata prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, atât în ceea ce privește profitul, cât și în ce privește TVA (art.45A1, alin.2 din actul normativ invocat).
Astfel, pentru a putea beneficia de exercitarea dreptului de deducere a TVA în suma de 20.162 lei aferent ratelor de leasing pentru al 2-lea autoturism, societatea trebuia să dețină în afara facturilor fiscale de leasing și documente justificative (foi de parcurs, ordine de deplasare, bonuri fiscale combustibil, etc.) care să facă dovada faptului că, autoturismul în cauza a fost utilizat, strict pentru activitatea firmei, respectiv în folosul operațiunilor sale taxabile, și nu în scop personal ( se retine ca pe autoturism s-ar fi montat la un moment dat dispozitiv pentru schiuri).
În privința deducerii TVA de 20.162 lei, facturile prezentate de reclamanta, atesta doar obligația de plata a societății pentru folosința autoturismului respectiv, nu și, modalitatea și scopul în care acesta a fost utilizat, în speța, utilizarea în scopul activității economice, și implicit, în folosul operațiunilor sale taxabile din punct de vedere al TVA.
Or, chiar daca, în afara facturii fiscale, legiuitorul nu prevede alte documente în justificarea deducerii TVA, din punct de vedere fiscal, agentul economic trebuia să demonstreze și să probeze, cu documente justificative, modul în care folosește al 2-lea autoturism, conform celor precizate, atât în decizia de impunere, cât și în decizia de soluționare a contestației.
Documentele prezentate de societate cu ocazia controlului și a depunerii contestației, respectiv contractul de leasing și facturile de leasing, sunt așa cum a mai arătat, documente necesare, dar nu și suficiente pentru justificarea deducerii TVA aferent serviciilor de leasing pentru al 2-lea autoturism.
Afirmația reclamantei potrivit căreia, destinația achiziției poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, chiar daca aceste mijloace de proba nu sunt documente justificative în sensul legislației contabile, este eronată, deoarece:din documentele anexate contestației depuse (Proces verbal nr. 0496716/_ întocmit de Politia mun. Turda pe numele persoanei fizice -P. A SILVIU A. și adresa emisa de Autotransilvania privind intrările în service ale autoturismului BMW X5), nu
rezulta necesitatea și utilitatea încheierii celui de-al 2-lea contract de leasing pentru autoturismul Mercedes-Benz C 2000, ci doar faptul că:administratorul societății - ca persoana fizică - a încălcat regulile de circulație, și nicidecum, faptul ca deplasarea, în cursul căreia a fost sancționat de organele de politie,a fost făcuta în interesul activității societății;adresa emisa de Autotransilvania cu cele 26 intrări în service ale autoturismului BMW X5 (tabel cu nr. înmatriculare, kilometraj, nr. și data facturilor, serie sașiu, fără valoare în lei/lucrare reparație), nu numai ca, nu justifica necesitatea achiziției în leasing a unui nou autoturism, dar nu justifica nici utilizarea acestuia, în folosul activității societății și a operațiunilor sale taxabile, intrările în service ale acestui autoturism, neavând nici o relevanta.
Or, este obligația reclamantei de a dovedi și proba actele și faptele pe care le susține, conform art.65(1) și art. 64 din O.G.nr.92/2003 R privind Codul de procedura fiscala, cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește utilizarea în scopul activității economice a unui vehicul aceasta cuprinde, de regula, deplasări în tara sau în străinătate la clienți /
furnizori, pentru prospectarea pieței, deplasări la punctele de lucru, la instituțiile bancare, vama, la oficiile poștale, la autoritățile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, etc., fiind obligația persoanei impozabile sa demonstreze ca sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru acordarea deducerii TVA.
În vederea exercitării dreptului de deducere a TVA, persoana impozabila trebuie să dețină documente justificative pentru deducerea TVA și să întocmească ordine de deplasare și foi de parcurs, având completate, cel puțin, următoarele informații: ordine de deplasare - locul și scopul deplasării, certificate și vizate de societatea care dispune deplasarea, cât și de cea la care s-a efectuat deplasarea, dovada plecării și sosirii persoanelor în cauza, însoțite eventual de acte probatorii (contracte încheiate cu parteneri din tara, corespondenta purtata cu aceștia, bonuri de benzina, tichete autostrada, etc.),foi de parcurs - categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, certificat de persoana, agentul economic la care s-a efectuat deplasarea, kilometrii parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
Având în vedere situația de fapt, împrejurarea că instanța de fond ia act de împrejurarea că societatea nu a fost în măsura să depună ordine de deplasare, foi de parcurs, ori bonuri fiscale pentru achiziția de carburanți [...] documente justificative care ar fi indicat în mod neechivoc utilizarea serviciilor de leasing pentru realizarea de operațiuni taxabile, se pune fireasca întrebare: cum justifica reclamanta modul de folosire al autoturismului în folosul activității economice a societății și a operațiunilor sale taxabile și cum se poate diferenția, i operațiunile efectuate de un contribuabil în sfera activității economice, de cele realizate în afara acesteia (spre exemplu, în scop personal) ?
Consideră că soluția în prezent criticata este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale la situația de fapt, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ce privește afirmația instanței: "[...] nu se poate face abstracție de înscrisurile depuse de societate, de natura a sugera folosirea autovehiculului în interesul societății. Iar aceasta în condițiile în care nu exista o dispoziție legala care să limiteze numărul autoturismelor care pot fi utilizate, cerința legala vizând doar deductibilitatea cheltuielilor." precizează că, potrivit Deciziei de soluționare a cauzei nr.498/_, așa cum cheltuielile referitoare la cel de al 2-lea autoturism, sunt considerate nedeductibile, fiind limitate la cel mult un singur autoturism pentru fiecare persoana cu atribuții de conducere sau administrare, petenta având un singur angajat, în persoana dlui P. a Silviu A., care are și
calitatea de administrator, întrucât cheltuielile respective reprezintă baza de calcul pentru TVA, pe cale de consecința fiscala, TVA aferenta facturilor de leasing pentru al 2-lea autoturism, a fost în mod corect și legal considerata nedeductibila de către organul de control.
Intimata SC M. C. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în tot a sentinței atacată, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată
.
În susținerea motivelor, intimata a arătat că recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, însă expunerea de motive care stă la baza acestuia nu cuprinde argumente susceptibile să atragă nelegalitatea hotărârii primei instanțe și nici nu indică în mod concret care sunt dispozițiile legale ipotetic încălcate sau greșit aplicate în cauză de instanța fondului.
Impozabilă care, pentru taxa achitată aferentă bunului ce i-a fost livrat, deține o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
Prin textul legal mai sus invocat se instituie o prezumție de deductibilitate a TVA în favoarea contribuabilului care deține o factură asupra bunului livrat.
Or, din această perspectivă, intimata deține facturile la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii introductive (anexate acesteia), cerința sine qua non prevăzută de norma legală mai sus evocată fiind astfel îndeplinită.
Serviciile de leasing facturate în baza contractului nr. 102115/_ sunt utilizate în folosul intimatei, pentru realizarea de operațiuni taxabile.
Conform dispozițiilor art. 145 alin. 2, lit. a Cod fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile. Legea fiscală însă nu prevede cum trebuie demonstrată legătura dintre achiziție și operațiunea taxabilă și nu instituie în acest sens, nici măcar titlu exemplificativ, obligații în sarcina contribuabilului, aspect recunoscut și consemnat de altfel și de către pârâtă (pag. 6 paragraf 1 a Deciziei nr. 498/_ ).
Recurentul a susține că dovezile pe care trebuia să le dețină pentru a justifica folosirea vehiculului în scopul realizării de operațiuni taxabile sunt ordine de deplasare și foi de parcurs. După cum a dovedit însă, deductibilitatea cheltuielilor de transport excede cadrul legal al prezentului dosar, iar ordinele de deplasare și foile de parcurs sunt necesare doar pentru dovedirea deductibilității acestor cheltuieli, nu și a posibilității de a deduce TVA aferent contractului de leasing.
Prima instanță corect a reținut că necesitatea celui de-al doilea contract de leasing poate fi dovedită și prin alte mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât legea însăși nu prevede că doar realizării de operațiuni taxabile.
La data de_ autovehiculul utilizat în baza primului contract de leasing a fost prezentat unității service pentru o reparație. în perioada 31.08 - _
, administratorul societății avea o întâlnire cu reprezentantul unui partener de afaceri italian în lași. Deplasarea a fost efectuată cu cel de-al doilea autovehicul, fapt ce rezultă din Procesul-Verbal 0496716/_ încheiat la întoarcere, în Turda (fila 64 dos. fond).
Desigur, prin procesul verbal mai sus indicat s-a constatat o contravenție rutieră, însă din cuprinsul acestuia rezultă marca și nr. de înmatriculare al vehiculului ( care este același cu cel care face obiectul contractului de leasing încheiat de subscrisa intimată), numele conducătorului auto (care este una și aceeași persoană cu administratorul subscrisei, dl. Silviu P. a), precum și locul în care se afla autoturismul, respectiv pe raza mun. Turda, localitate care se află pe traseul Iași-C. .
Toate aceste elemente, coroborate cu celelalte dovezi administrate în cauză, respectiv extrasul de cont care atestă achiziționarea de carburant în lași, în data de_, și plata din contul SC M. C. S. ; mail-ul partenerului italian al societății intimate din data de_, care confirma sosirea acestuia la Iași în_ și plecarea în_ ; atestă indubitabil împrejurarea că deplasarea la Iași, în intervalul_ -_, s-a efectuat cu autoturismul care face obiectul contractului de leasing, condus de către reprezentantul societății, în interesul realizării obiectului de activitate al acesteia.
În egală măsură, adresa Autotransilvania din_, depusă de asemenea în probațiune, confirmă prezența celuilalt autovehicul al societății în service începând cu data de_ ;
Întrucât primul autovehicul era indisponibil (indiferent și independent de motivul pentru care acesta se afla în service - pentru reparații sau alte lucrări de întreținere) societatea a fost obligată să folosească celălalt vehicul, situație dovedită în fața primei instanțe. Toate acestea au fost reținute în mod just și de instanța fondului, în considerentele hotărârii pronunțată.
Serviciile de leasing corespund așadar unor cheltuieli efective, sunt justificate de documente (facturile menționate), apar înregistrate în evidența contabilă, iar îndeplinirea acestor condiții prejmă scopul achiziționării, respectiv în interesul activității, mai ales că societatea intimată are ca obiect de activitate "Intermedierea în comerțul cu mașini, echipamente industriale, nave și avioane", iar automobilul este bunul cel mai important care le permite să se deplaseze la sediile clienților actuali sau potențiali, fiind așadar utilizat în scopul obținerii de venituri pentru societate.
După cum a făcut referire în prezentul înscris, organul de inspecție fiscală a apreciat însă că documentele care să poată demonstra utilizarea vehiculului pentru realizarea de operațiuni taxabile sunt exclusiv Ordinele de deplasare și Foile de parcurs.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, potrivit normelor specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3512/2008, Ordinul de deplasare (delegație - cod 14-5-4), servește ca dispoziție către persoana delegată să efectueze deplasarea, document pentru decontarea de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate, document pentru stabilirea diferențelor de primit sau de restituit de titularul de avans și/sau document justificativ de înregistrare în contabilitate. Acest document financiar- contabil este reglementat în grupa "salarii și alte drepturi de personal", fără nicio legătură cu vreun rol al său în justificarea modului de utilizare a unor servicii.
Chiar dacă ar fi deținut astfel de documente financiar-contabile, ele ar fi justificat decontarea de către societate a unor cheltuieli efectuate de către un delegat și nicidecum modul de utilizare a unor servicii de leasing.
Foaia de parcurs este reglementată de art. 27, al. 2, lit. b din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ fără legătură cu administrarea impozitelor și taxelor. Competența de a verifica respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice și de a lua luarea măsurile legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române și nu de către organele fiscale (art. 177 din HG nr. 1391/2006).
Prin urmare, foile de parcurs nu reprezintă documente care să justifice modul de utilizare a unor servicii de leasing.
În cuprinsul Deciziei nr. 498/_, emisă de pârâta-recurentă D.G.F.P.
C. în soluționarea contestației administrative, s-a reținut că societatea nu a prezentat bonuri fiscale de achiziție carburanți, organul de control apreciind că
existența unor astfel de înscrisuri, cu mențiunea pe acestea a denumirii cumpărătorului și a numărului de înmatriculare al autovehiculului, ar fi constituit, pe lângă alte documente justificative, o dovadă a utilizării autoturismului în cauză în vederea realizării de operațiuni taxabile. în susținerea acestei poziții, se invocă dispozițiile pct. 46 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (fila 8 paragraf 6 a Deciziei nr. 498/_ ).
Textul legal invocat, reglementează însă un cu totul alt domeniu, și anume deducerea taxei pentru carburanții auto achiziționați, dispunând că aceasta poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform OUG nr. 28/1999, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului.
Prin urmare, ștampilarea bonului fiscal și înscrierea denumirii cumpărătorului și a numărului de înmatriculare a autovehiculului reprezintă condiții pentru deducerea TVA aferentă achiziționării de carburanți auto și nicidecum pentru justificarea modului de utilizare a serviciilor de leasing în temeiul căruia este folosit autovehiculul alimentat.
Nici organele de inspecția fiscală, nici pârâta care a soluționat contestația administrativă nu au indicat niciun temei de drept pentru care ar fi avut obligația de a deține ordine de deplasare, foi de parcurs sau bonuri fiscale de achiziție carburant auto completate cu denumirea și numărul de înmatriculare a al autovehiculului.
Începând cu_, potrivit art. art. 1451 alin. 1 Cod fiscal (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 24/2012)- (1) Prin excepție de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.
Art. 451alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, adoptate prin HG 670/2012, dispune: "În cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 1451alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 145 și la art. 146-1471din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei."
Referitor la aserțiunea recurentei în sensul că instanța de fond nu ar fi analizat susținerea sa în sensul că intimata are încheiate două contracte de leasing și o singură persoană angajată, aceasta este lipsită de acuratețe, întrucât prima instanța a reținut în mod just că nu există o dispoziție legală care să
limiteze numărul autoturismelor care pot fi utilizate, cerința legală vizând doar deductibilitatea cheltuielilor.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 lit. n Cod fiscal, printre cheltuielile cu deductibilitate limitată se numără și acelea care vizează funcționarea, întreținerea și reparațiile aferente autoturismelor folosite de persoane cu funcții de conducere, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții. Actul normativ evocat dispune așadar în mod exclusiv și totodată limitativ doar cu referire deductibilitatea cheltuielilor cu funcționarea, întreținerea și reparațiile autovehiculelor, iar nu și cu privire la deductibilitatea TVA, așa cu extrapolează, în interpretarea sa, pârâta. O altfel de interpretare ar însemna o veritabilă adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
Motivul de recurs care vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta nu poate fi primit, obligația stabilită în sarcina sa fiind întemeiată pe dispozițiile art. 274 C.proc.civ., iar aprecierile pe care recurenta le face cu privire la "specificul cauzei" și dimensionarea cheltuielilor sunt de natură pur subiectivă, cu atât mai mult cu cât recurenta putea să evite aceste cheltuieli printr-o justă și legală soluționare a contestației formulate de intimată pe cale administrativă.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente
:
Problema juridica dedusa judecatii este aceea de a stabili daca suma de
20.162 lei TVA aferenta facturilor de leasing pentru autoturismul marca Merceds- Benz C2000 este deductibila sau nu .
Organul fiscal a apreciat ca aceasta suma nu este deductibila fiscal intrucit reclamanta intimata nu poate proba cu documente justificative reprezentate de delegatii ,foi de parcurs ,bonuri fiscale combustibil imprejurarea ca autovehiculul sus mentionat ,achizitionat prin contractul de leasing nr.102115/_, este utilizat in folosul sau pentru realizarea de operatiuni taxabile pentru societate.
Aceasta cerinta in vederea recunoasterii dreptului de deducere este impusa de art. 145 alin 2 lit a din Legea 571/2003 conform caruia deducerea taxei aferente achizitiilor este recunoscuta doar daca aceste achizitii sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile .
Curtea apreciaza contrar celor retinute de catre prima instanta ca actele prezentate de catre reclamanta intimata nu fac dovada utilizarii autovehiculului sus mentionat in folosul operatiunilor taxabile .
Chiar daca legea nu prevede in mod expres si limitativ care sunt documentele justificative in sensul sus mentionat nu este mai putin adevarat ca actele indicate de catre organul fiscal respectiv foi de parcurs ,ordine de deplasare sunt documente care stabilesc cu certitudine ca un angajat sau administrator al unei societati comerciale s-a deplasat cu un autovehicul clar indicat in interesul activitatii acestei societati intr-o anumita locatie si cu un anumit scop subsumat operatiunilor taxabile .
Ca atare aceste documente chiar daca nu sunt expres indicate de legiuitor duc in mod neechivoc la o concluzie clara in sensul ca o persoana s-a deplasat cu un anumit autovehicul intr-o anumita data si intr-un scop determinat fiind posibil apoi a se stabili cu certitudice ca acest scop corespunde folosului operatiunilor taxabile .
In speta reclamanta a depus o adresa emisa de SC Autotransilvania S. din care rezulta ca celalalt auovehicul al intimatei reclamante a fost prezentat in service la data de_ de 3 ori -f. 65-66 dosar fond .Din aceasta adresa nu rezulta insa care a fost intervalul de timp in care acest autovehicul a stat in service fiind astfel posibil ca el sa fie prezentat la service in data de_ si in aceeasi zi dupa verificari si/sau reparatiile de rigoare sa fie disponibil si sa se poata circula cu el .
In ce priveste e-mail-ul aflat la f. 67-68 dosar fond acesta face dovada ca un partener de afaceri a intimatei reclamate a propus o intalnire administratorului acesteia in intervalul_ -_ in Iasi fara a rezulta in mod expres daca intalnirea este una de afaceri sau una personala .Totodata din acest e-mail nu rezulta cu ce autovehicul s-a deplasat la intilnire admnistratorul reclamantei
Extrasul de cont ce atesta achizitionarea de combustibil in Iasi in data de_ aflat la f. 69 din dosar face dovada ca administratorul reclamantei intimate s-a dus la intilnirea propusa fara insa a rezulta din acest extras de cont cu ce autovehicul s-a deplasat si din nou care a fost scopul deplasarii .
In concluzie cele trei acte separat sau impreuna nu atesta in mod neechivoc o deplasare a administratorului societatii cu autovehiculul in discutie in Iasi in vederea realizarii activitatii reclamantei .
Procesul verbal de contraventie din data de_ atesta doar ca administratorul reclamantei foloseste autovehiculul in discutie fara a stabili si scopul acestei folosinte, astfel ca acest proces verbal de contraventie nici singur, nici coroborat cu celelalte acte sus mentionate nu fac dovada neechivoca ca autovehiculul achizitionat in baza contractului de leasing a fost destinat utilizarii in folosul operatiunilor taxabile sau a fost destinat utilizarii in folosul personal al administratorului societatii reclamante.
Imprejurarea ca la controlul fiscal ulterior celui in cauza organul fiscal a apreciat ca serviciile de leasing sunt utilizate in folosul societatii pentru realizarea de operatiuni taxabile este irelevanta in speta fiind vorba de o alta stare fiscala verificata si stabilita prin respectivul control fiscal, obiectul prezentei cauze fiind limitat doar la actele si perioada indicate in raportul de inspectie fiscala .
In concluzie actele prezentate de catre reclamanta intimata nu fac dovada neechivoca ca autoturismul achizitionat in sistem de leasing si mai sus mentionat a fost utilizat in perioada de referinta pentru realizarea de operatiuni taxabile situatie in care nefiind indeplinite cerintele art. 145 alin. 2 lit a din Legea 571/2003 suma de 20.162 lei TVA aferenta facturilor de leasing nu este deductibila fiscal .
In consecinta Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate corob cu art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat in speta si va modifica in intregime sentinta recurata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.7176 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M. C. S. împotriva pârâtei DGFP C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
A. | A. M. | V. | G. | S. | L. | R. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: A. G. C.
