Sentința civilă nr. 2668/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2668/2013
Ședința publică din 20 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. | L. | T. |
GREFIER: H. | G. |
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
G. A. C.
împotriva pârâtei A. J. Pentru P. și I. S. B. -N.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2013, concluziile părții prezente a fost consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru ca pârâta să depună la dosar concluzii scrise, instanța după deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din_, pentru când:
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. A. C., în contradictoriu cu pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 6693/_ și 636/2013, solicitând anularea celor două decizii atacate, ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivare s-a arătat că reclamanta a fost înștiințată prin decizia atacată inițial prin plângere prealabilă nr. 636/2013, ca în termen de 15 zile de la primirea ei, să restituie suma de 8679 lei reprezentând indemnizație încasată nelegal, pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, motivat de aspectul că, ar fi avut venituri nedeclarate în perioada_ -_ și ar fi încălcat dispozițiile art. 14 din OUG nr. 148/2005.
Această decizie este una nefondată și netemeinică, nu respectă nici una din condițiile impuse de dispozițiile Codului de proc. fiscală privind titlurile executorii - creanțe bugetare, nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 43 din codul comercial, astfel că sub aspect format aceasta este nulă.
Un alt aspect de nelegalitate în emiterea acestei decizii, este acela că, cel care a întocmit actul a nesocotit în totalitate dispozițiile art. 21 alin. 1 si 3 din OUG nr. 148/2005, în sensul că, constată contravenția prevăzută la art. 14 din OUG nr. 148/2005, dar nu aplică corect legea, deoarece sancțiunea pentru nedeclarare era cea de sancțiune contravențională cu amendă și nicidecum decăderea din drepturi iar sumele solicitate sunt prescrise (operand în acest sens prescripția extinctivă generală de trei ani, conform dispozițiilor legale).
Aplicarea în timp a legii civile este un alt aspect care trebuie avut în vedere la momentul în care se analizează aceasta contestație, să se observe că la data admiterii la plata a cererii, condițiile erau îndeplinite în totalitate iar orice alte modificări ulterioare sunt inopozabile, față de momentul anterior stabilit.
Această creanță nu este una certă, lichidă și exigibilă, așa cum a fost definita de dispozițiile Codului de proc civilă și astfel nu poate fi executată. Un alt aspect procedural încălcat cu ocazia emiterii deciziei este acela, că nu s-a avut în vedere suma încasată, calculul matematic prin care s-a ajuns la această sumă contestată (lipsa totala din anexe, care se impunea a fi comunicat) si de asemenea nu s-au avut în vedere nici dispozițiile art. 3 din OUG nr. 148/2005.
Pe cale de consecință, în lumina prev Legii 544/2004 cu completările si modificările ulterioare, organul emitent a emis o nouă decizie sau un răspuns la plângerea prealabilă prin care a analizat contestația inițiala și a ajuns la concluzia că această decizie respectă toate cerințele impuse de lege. Mai mult de atât a încercat prin texte legale, să arate că starea de fapt este total alta și că în situația dată se impune restituirea acestei sume. Nu s-a observat aspectul că, în toată perioada în
care s-a încasat această sumă de bani nu a fost nici o activitate de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 46 din Codul fiscal art. 1 din OUG nr. 148/2005, coroborate cu art. 55 din Codul fiscal.
Cu privire la prescripția extinctivă de care s-a făcut vorbire, aceasta operează, având în vedere că organul emitent este organ al statului și este ordonator de credite, fiindu-i opozabil termenul din momentul în care s-a plătit suma, astfel că termenul curge de la data plății, când se naște dreptul la restituire si nicidecum ulterior, așa cum s-a motivat.
In drept s-au invocat disp. Legii nr. 544/2004, Codul de proc fiscal si Codul fiscal, OUG nr.
148/2005.art. 194254 si urm Codul de proc. civilă nou.
Pârâta A. de P. și I. S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că Decizia nr. 636/_ privind recuperarea unor sume plătite necuvenit a fost emisă ca urmare a faptului că reclamanta, în timp ce beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, s-a înregistrat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul B. -N. cu o întreprindere individuală, având CUI 26288099, și în această calitate a obținut venituri din activități independente, care sunt profesionale în sensul OUG nr. 148/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, modificată și completată, omițând să aducă la cunoștință situația de natură a genera suspendarea dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului.
Indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordată reclamantei începând cu data de _
, în cuantum lunar de 600 lei, în baza Deciziei nr. 1247634138664/_, emisa de A. J. pentru Prestații Sociale B. -N., potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 148/2010, având în vedere Cererea și declarația pe propria răspundere a acesteia, înregistrată la Primăria municipiului
B. - Direcția Municipală de Servicii Sociale - sub nr. 41150/_ .
Prin pct. F al Cererii și declarației pe propria răspundere nr. 6249/_, reclamanta a declarat că se obligă ca în termenul prevăzut de OUG nr. 148/2005, adică în termen de 15 zile lucrătoare, să comunice în scris Primăriei orice modificare a situației sale cu privire la realizarea de venituri profesionale care poate conduce la suspendarea drepturilor, însă nu a respectat această obligație.
Potrivit art. 12 alin.(2) din OUG nr. 148/2005, modificată și completată, "plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Prin Adresa nr. 1516/_, reclamanta a depus la sediul AJPIS BN documentele din care rezultă fără putință de tăgadă că a realizat venituri din activități independente începând cu luna februarie 2010 până în aprilie 2011.
Pe de altă parte, așa cum recunoaște și reclamanta în acțiunea introductivă, decizia atacată este titlu executoriu întrucât art. 21 alin. (1) - (3) din OUG nr. 148/2005 modificată și completată, dispune: " (1) Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004. (3) Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de la acesta, în condițiile legii."
La data de_, după comunicarea Deciziei nr. 636/_, reclamanta a introdus plângere prealabilă împotriva acestei decizii, plângere pe care a soluționat-o prin Adresa nr. 6693/_, arătând reclamantei motivat că nemulțumirile sale sunt neîntemeiate. Argumentele invocate în prezenta întâmpinare demonstrează motivele pentru care veniturile pe care le-a realizat ca urmare a unor activități independente, în calitatea sa de Persoană Fizică Autorizată, nu puteau fi legal cumulate cu indemnizația pentru creșterea copilului.
Se învederează și că art. 7 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 statuează: "în situația persoanelor îndreptățite care realizează venituri profesionale din activități independente sau agricole și care nu lucrează în baza unui contract de muncă, concediul reprezintă întreruperea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.", ceea ce înseamnă că, urmare a înregistrării reclamantei ca persoană fizică autorizată nu s-a mai aflat în concediu pentru creșterea copilului.
Art. 2 lit. i) din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate {...), cu modificările și completările ulterioare, definește persoana fizică autorizată ca fiind "persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă".
Indemnizația pentru creșterea copilului reglementată prin OUG nr. 148/2010 este finanțată, așa cum prevede art. 19 al acesteia, din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani, invocat de reclamantă, acesta începe să curgă, potrivit art. 2523 din Legea nr. 287/2009, "de la data la când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui." Potrivit art. 2.528 din aceeași lege prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, ori de câte ori paguba a fost cauzată printr-o faptă ilicită, precum și atunci când acțiunea în restituire se întemeiază pe îmbogățirea fără justă cauză sau plata nedatorată . Ca urmare, acest termen curge, în cazul nostru, de la data când în urma controlului efectuat de Camera de Conturi B. -N., în cursul
anului 2012, reclamanta a fost depistată cu venituri din,activități comerciale obținute în timpul cât a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.
În concluzie, AJPIS B. -N. a plătit sume necuvenite cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului ca urmare a faptelor reclamantei, pentru perioada_ -_, astfel că este normal și legal ca reclamanta să restituie respectivele sume.
Art. 21 din OUG nr. 148/2005 se completează cu prevederile Legii nr. 267/2009 privind Codul civil, modificată și completată, care la art. 1357 alin. (1) dispune: "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare."
În drept, s-au invocat prevederile Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004, ale OUG nr. 148/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ale Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2010, aprobate prin HG nr. 1026/2005, ale Codului de procedură civilă în vigoare la data introducerii acțiunii, ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Codului civil aplicabil, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, toate modificate și completate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 636/_ emisă de pârâtă s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 8679 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, deoarece reclamanta a realizat in perioada_ -_ și venituri din activități independente, ca persoană fizică autorizată, aspect ce rezultă din adresa nr. 26332/_ emisă de DGFP BN- AFP
B., precum și din deciziile de impunere anuale pe anii 2010 și 2011 ( filele 18- 21) . Indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordată reclamantei începând cu data de _
, în cuantum lunar de 600 lei, în baza Deciziei nr. 1247634138664/_, emisa de A. J. pentru Prestații Sociale B. -N., potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 148/2010, având în vedere Cererea și declarația pe propria răspundere a acesteia, înregistrată la Primăria municipiului
B. - Direcția Municipală de Servicii Sociale - sub nr. 41150/_ ( filele 15-17).
Prin pct. F al Cererii și declarației pe propria răspundere nr. 6249/_, reclamanta a declarat că se obligă ca în termenul prevăzut de OUG nr. 148/2005, adică în termen de 15 zile lucrătoare, să comunice în scris Primăriei orice modificare a situației sale cu privire la realizarea de venituri profesionale care poate conduce la suspendarea drepturilor.
Reclamanta nu a respectat această obligație, deoarece, în timp ce beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, s-a înregistrat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul B. -N. cu o întreprindere individuală, ce a funcționat pe perioada_ -_ ( filele 23-24, 26-27).
Tribunalul constată că reclamanta a realizat în acest interval de timp venituri profesionale (venituri din activități independente) și că sunt nefondate susținerile acesteia referitoare la natura juridică a veniturilor obținute .
Potrivit art. 12 alin 2 din OUG 148/2005 plata indemnizației se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003.
Conform art. 1 alin. (3) din OUG nr. 148/2005 modificată și completată, "Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și
completările ulterioare, se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege."
Potrivit art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin
H.G. nr. 1025/2006, veniturile din activități independente sunt cele definite la art. 55 alin. 1 și 2, art. 46 alin. 1 și 2 și la art. 71 din Codul fiscal, generând, obligația de plată a impozitului aferent.
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit determinate la art. 41 din Codul fiscal ( în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate) sunt următoarele: venituri din activități independente, definite conform art. 46; venituri din salarii, definite conform art. 55; venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 61; venituri din investiții, definite conform art. 65; venituri din pensii, definite conform art. 68; venituri din activități agricole, definite conform art. 71; venituri din premii și din jocuri de noroc, definite conform art. 75; venituri din transferul proprietăților imobiliare, definite conform art. 77 1; venituri din alte surse, definite conform art. 78 și 79 1.
Dispozițiile art. 46 al. 1 și 2 din Codul fiscal prevăd următoarele: " (1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.";
Astfel, tribunalul reține că autorizarea reclamantei s-a realizat în baza OUG nr. 44/2008 care se referă la desfasurarea activitatilor economice de către persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale.
Sintagma "activitate economică"; este definită la art. 2 lit. a) din OUG nr. 44/2008 astfel: "a) activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit;";
Același articol din OUG nr. 44/2008 definește la lit. f) întreprinderea economică -
"activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege; iar la litera g) întreprindere individuală - "întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.";
Art. 4 din același act normativ prevede că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează:a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.";
Rezultă că veniturile obținute de către reclamantă din activitatea desfășurată în calitate de titulară a întreprinderii individuale sunt venituri economice, obținute din activități independente,
Potrivit art. 12 al.2 din OUG nr. 44/2008 "Plata indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare."; iar potrivit al. 21al aceluiași articol "Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati profesionale.";, în speță nefiind incident aliniatul 2.
Tribunalul mai apreciază că îndemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă numai pe durata concediului pentru creșterea copilului prevăzut la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 și la art. 7 alin. 1 și 2 din Anexa 1- ce reprezintă Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG nr. 1025/2006 .
Potrivit alin. 2 al art.7 din Anexa 1 "În situația persoanelor îndreptățite care realizează venituri profesionale din activități independente sau agricole și care nu lucrează în baza unui contract de muncă, concediul reprezintă întreruperea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.";
Ori reclamanta, realizând activitate independentă pe perioada_ -_, nu s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, pe această perioadă neexistând o întrerupere a activității profesionale, neavând relevanță împrejurarea că într-o anumită perioadă a înregistrat sau nu profit ( acest aspect fiind firesc la demararea unei activități profesionale independente, înregistrându-se pierderi datorită investițiilor efectuate la început).
Legiuitorul a prevăzut expres persoanele care beneficiază de indemnizație indiferent dacă întrerup sau nu activitatea desfășurată, respectiv cele care frecventează cursuri preuniversitare sau universitare. Astfel la alin. 21al art. 7 din anexă, s-a prevăzut că "Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. i^1) beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului indiferent dacă întrerup sau nu frecventarea cursurilor preuniversitare ori universitare pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.";
De altfel, în tot cuprinsul OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, se utilizează sintagma " concediul și indemnizația lunară";, astfel că beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului doar persoanele aflate în concediu.
Plata indemnizației pentru creșterea copilului se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare ( art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005), astfel ca, in mod corect, parata a dispus recuperarea sumei menționată in decizia contestată, cuantumul acesteia fiind corect stabilit.
Tribunalul mai retine ca, contrar susținerilor reclamantei, decizia atacată constituie titlu executoriu potrivit art. 21 alin. (1) - (3) din OUG nr. 148/2005 modificată și completată, care dispune in sensul ca: " (1) Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. (2) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004. (3) Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de la acesta, în condițiile legii."
În ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani, invocat de reclamantă, acesta nu este aplicabil in speță, fiind incidente dispozițiile art. 91 din Codul de procedură fiscală,, ce reglementează un termen general de prescripție de 5 ani pentru stabilirea obligațiilor fiscale, care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.
Având în vedere soluția adoptată, tribunalul va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea G. A. C., domiciliată în B., cartier V., nr. 61, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. , cu sediul în B., str. L. R., nr. 59, jud. B. -N. .
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată azi_, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. H. G.
Red/dact:/BLT/HVA_ /4ex
