Decizia civilă nr. 523/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 523/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. I., împotriva sentinței civile nr. 1202/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE A. DE S. B. -N.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal contribuții FNUASS.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1202 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâtei C. de A. de S. a jud. B. -N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul se încadrează în categoria persoanelor fizice ce au realizat venituri din activități independente, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, în termenele prevăzute de lege, până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, conform art. 257(2) lit. b coroborat cu art.213(2) lit. h și art.257(3) din Legea nr. 95/2006, respectiv cu art.8(1) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Obligația de declarare și de virare a contribuțiilor nu a fost îndeplinită de reclamant, astfel că s-a procedat de către C. de A. de S. a jud. B. -N. la emiterea deciziei de impunere nr.3968/_ pentru contribuția de 1668 lei și majorări de întârziere - 1591,72 lei, total: 3259,72 lei, în baza veniturilor transmise
de către ANAF prin Protocolul nr. 5282/95896/2007, iar din această situație rezultă că în intervalul 2005-2010 debitorul a realizat venituri din activități independente(fila 15 dosar).
Prin contestația administrativă adresată Casei de A. de S. a jud. B.
-N. și înregistrată sub nr.249/_, debitorul a arătat că nu datora contribuția la fondul de sănătate deoarece nu a încheiat un contract cu această instituție, iar în caz de neplată nu beneficia de asigurare de sănătate și de asistență medicală gratuită.
Prin decizia nr.4/2011 C. de A. de S. B. -N. a respins ca neîntemeiată contestația promovată, pe motiv că debitorul face parte din categoria persoanelor care obținând venituri din activitate independentă are obligația suportării contribuțiilor aferente acestor venituri, conform art.211, 256 alin.1 lit. a, 257 și 259 alin.7 din Legea nr.96/2006, indiferent de încheierea unui contract de asigurare sau eliberarea oricărui alt document justificativ.
De asemenea, s-a constatat că acesta nu avea veniturile din activitate independentă declarate la casa de asigurări de sănătate, conform art.215 din Legea nr.95/2006 și art.53 alin.2 din OUG nr.150/2002, anterior intrării în vigoare a OUG nr.150/2002 și că în aceste condiții în mod corect și legal s-au avut în vedere veniturile transmise de către autoritatea fiscală teritorială pe baza de protocol ca bază de calcul a contribuțiilor care se cuvin FNUASS, în baza art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Mai mult, contestatorul nu a comunicat casei de asigurări de sănătate niciun document din care să rezulte o altă stare de fapt care să justifice pretențiile de anulare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa.
Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă a fost sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede masuri de colectare, cat timp reclamantul care avea
obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul a reținut că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod pr. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (1) Cod pr. fiscală stabilește: "Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează";, iar art. 119 Cod pr. fiscală prevede că "(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Codul procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art.218 cu referire la art.209 alin.4 C.pr.fiscală, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. I.
, solicitând casarea sentinței civile nr. 1202/2012, pronuntata de Tribunalul B. N. in dosarul nr._, fiind nelegala si netemeinica și admiterea contestatiei si anularea Deciziei nr._ si a Deciziei de impunere nr.3968/05.12.201O, fiind nelegale si neintemeiate; precum și obligarea intimatei sa depun sa contractul de de asigurare al petentului, (daca exista).
În motivarea recursului s-a arătat că instanta de judecata retine in mod eronat si gresit că a solicitat sa se faca distinctie intre cetatenul Budăcan I., care nu are nici o obilgatie legala de a plati contirbutii la fondul de sanatate si agentul economic persoana fizica autorizata care realizeaza venituri; și nu se încadrează in prevederile legii 95/2006 modificata si completata prin OUG 125/2011, prin Legea 220/2011, deoarece: - art. 208, al. 1 din legea 95/2006 "asigurarile sociale ..... asigura accesul la un pachet de servicii pentru asigurati" - nu sunt asigurat, nu are nici un contract incheiat cu casa de sanatate, nu a solicitat si nu a beneficiat de servicii de sanatate fara plata;
Art. 211, din legea 95/2006 "sunt asigurati ... toti cetacenii români cu domiciliul in tara ... care fac dovada platii contributiei la fond .. .in aceasta calitate se incheie un contract de asigurare ... ", nu sunt asigurat, nu am dovedit plata contributiei, nu am solicitat si nu am incheiat nici un contract de asigurare cu casa de sanatate.
Art. 215, al. 3 din legea 95/2006 "persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati indepenente sunt obligate sa depuna la casele de asigurari cu care au
incheiat contractul de asigurare ... ", nu am incheiat nici un contract de asigurare, nu am depus nimic.
Art. 257, 259 din legea 95/2006: "persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti...", nu sunt persoana asigurata, nu am incheiat un contract de asigurare in vederea stabilirii si achitariii contributiei.
Masurile de executare silita se iau in baza unui titlu de creanta valabil care devine executor in baza prevederilor art. 110, 141 cod procedura fiscala, iar legea 95/2006 nu contine nici o prevedere că executarea silita se poata face fara existenta unui titlu de creanta, imprejurare fata de care casa de sanatate BN nu poate adauga la lege;
in perioada 2005- 2011 nu a beneficiat servicii asigurate prin casa de sanatate BN;
nu s-a comunicat si nu a primit decizie anuala de impunere la plata obligatiei catre fondul de sanatate, iar sumele consemnate aferente anilor 2005 si 2006 sunt prescrise;
casa judeteana de asigurari de sanatate B. N. are protocol pentru venituri din anul 2007, dar nu a emis in mod legal anual decizii de impunere, care poate erau suportabile;
anterior emiterii titlului de executare nu a fost somat sa depun declaratii fiscale, nu a primit nici o notificare sau instiintare de plata prin care sa i se aduca la cunostinta ca figurez cu debite, contributii, dobinzi, penalitati de intirziere fata de casa de sanatate iar emiterea acestuia este tardiva, titlului de executare fiind nul de drept;
creanta presupusa de CAS BN inscrisa in titlul executoriu contine sume prescrise, nu este certa si lichida, nu rezulta din actul de creanta, art. 379 cod procedura fiscala;
este evident ca titlul de creanta, respectiv decizia de impunere nr. 3968/0_ nu a fost comunicata in termen. Comunicarea se face, potrivit art. 44 al. 2, prin prezentarea contribuabilului la sediul organului emitent pentru primire, prin remiterea sub semnătura de către persoane împuternicite, prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata cu aviz de primire, precum și prin alte mijloace de comunicare fax, e-mail daca se asigură confirmarea primirii.
Decizia de impunere nr. 3968/0_ a fost comunicată prin publicitate pe pagina de Internet www.casbn.ro prin afișare electronică, modalitate de comunicare pur formală, care nu îndeplinește condițiile legale de comunicare a actelor administrativ fiscale pentru a produce efecte în condițiile art. 45, al. 1, cod pr. fiscală și concomitent a fost afișata la sediul CASBN, contestatorul neavând posibilitatea de a lua cunoștință in termen de conținutul ei pentru a formula contestatie.
Comunicarea prin publicitate în condițiile art. 95 cod procedură civilă, se dispune atunci când intimata dovedește că deși a făcut tot ce i-a stat in putință nu a izbutit să afle domiciliul contestatorului, iar din înscrisurile comunicate reiese că avea cunoștința adresei de domiciliu.
Având în vedere că nu s-a respectat procedura de comunicare legală a deciziei de impunere nr. 3968/0_ aceasta nu a devenit titlu executoriu în sensul prevederilor art. 141 al. 2 din OG 92/2003, drept urmare în considerarea prevederilor art. 172 și urm. din același act normativ solicităm să dispuneti anularea ei.
Pentru aceste motive intemeiate solicită admiterea recursului si anularea
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 noiembrie 2012 pârâta C. de asigurări de sănătate a jud. B. -N.
, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că prin sentinta atacata instanta de fond a respins ca neintemeiata contestati a formulata de reclamant.
Pentru a proceda astfel instanta a retinut ca CAS B. N., prin decizia nrA/2011 a respins ca neintemeiata contestatia administrativa promovata de debitor si inregistrata sub numar 249/_, pe motiv ca acesta face parte din categoria persoanelor care obtin venituri din activitate independenta si care au obligatia platii contributiilor la Fondul national unic al asigurarilor sociale de sanatate, aferent acestor venituri, in temeiul art.211, 256(1), 257(2)lit.b, 259(7) din Legea 95/2006 a reformei in domeniul sanatatii.
De asemenea in mod corect s-a retinut ca debitorul nu-si indeplinise obligatia declarativa la C. de asigurari de sanatate in temeiul prevederilor art.215 din aceeasi lege si ca in aceste conditii, s-au avut in vedere veniturile transmise de catre autoritatea fiscala teritoriala pe baza de protocol, ca baza de calcul a contributii lor care se cuvin FNUASS.
Prin contestatia administrativa promovata, contestatorul a solicitat printre altele, Casei de asigurari de sanatate, citează: "sa desfiintati actele de impunere emise pe numele meu, ca fiind nelegale ... " pentru aceleasi motive pe care le-a invocat in fata instantei de fond cat si in recurs, ca nu este asigurat, nu are contract cu C. de asigurari de sanatate, nu a beneficiat de servicii medicale fara plata. Aceste motive nu au fost gasite intemeiate si nu constituie temei pentru anularea obligatiilor de plata stabilite in sarcina sa, sens in care sustinem apararile formulate in fata instantei de fond care a si statuat in considerentele sale: "Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurarilor sociale de sanatate nu reprezinta o chestiune ce implica optiunea persoanei ce are calitate de cetatean roman cu domiciliul in Romania. Astfel in considerarea principiului solidaritatii mentionat la art. 208 alin. (3)lit. b, toti trebuie sa contribuie la constituirea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, indiferent daca a fost sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem intr-o anume etapa a vietii".
În acest context mai arată ca din dosarul_ s-a disjuns actiunea avand ca obiect contestatie executare formandu-se dosarul_ al Judecatoriei
, contestate fiind Somatia si titlul executoriu 7410/_ emise in baza deciziei de impunere 3968/2010.
De asemenea nu pot fi primite nici criticile cu privire la necomunicarea, anual, a deciziilor de impunere. In aceasta ordine de idei, a arătat si reiterează cu aceasta ocazie, ca emiterea deciziei de impunere 3968/0_ s-a realizat doar la momentul cand C. de asigurari de sanatate a aflat despre faptul realizarii veniturilor de catre debitor, prin comunicarea datelor de catre ANAF, debitorul nedepunand personal nicio declaratie, iar in lipsa acestor declaratii, C. de asigurari de sanatate nu poate sa-si constituie baza de date necesara in vederea indeplinirii activitatilor proprii colectarii sumelor cuvenite. Prin urmare, pentru neîndeplinirea obligatiilor declarative, debitorul se afla in culpa, culpa ce nu-i poate fi profitabila.
Nici criticile in sensul ca nu a fost somat sa plateasca ori sa depuna declaratii nu poate fi primita, pentru aceleasi considerente ca cele mentionate mai sus.
Este real ca decizia de impunere si care in materie fiscala reprezinta si insiintare de plata, s-a comunicat mai intai prin publicitate. Este real insa si faptul ca ulterior aceasta decizie s-a comunicat si prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prin urmare afirmati a recurentului ca nu a luat la cunostinta despre continutul ei pentru a formula contestatie este falsa. Asadar nu a fost privat de dreptul de contestare.
Potrivit unei jurisprudente constante in materie, se arata ca procedura prealabila la care se refera art.205 din Codul de procedura fiscala constituie o conditie esentiala a declansarii etapei judiciare de contestare a actului administrativ nelegal, legiuitorul prin impunerea acestei cerinte, intentionand sa-l protejeze pe cel
care se considera vatamat intr-un drept recunoscut de lege, prin evitarea unui eventual proces in fata instantei de judecata, in cazul in care autoritatea emitenta ar proceda la revocarea propriului act (decizia 4452/_ a I.C.C.J).
Astfel, C. de asigurari de sanatate a analizat in mod temeinic toate criticile conte statorului, pe fond si nu printr-un fine de neprimire. Mai mult, a dispus comunicarea catre acesta a deciziei de impunere prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, confirmandu-se primirea la_, pentru a-i da posibilitatea sa conteste si alte aspecte, pe care le-ar considera vatamatoare, demersurile noastre in aceasta privinta intemeindu-se pe prevederile pct.3.9 si 11.4 din Ordinul 2137/2011 al ANAF privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, citate: ",,3.9.În condițiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestației, iar în urma demersurilor între prinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat la cunoștință de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv în situația în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal" - si pct.ll.4: "Este lucru judecat atunci când există a doua contestație care are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate" -
Așadar, contestatorul a avut posibilitatea sa exercite chiar si o a doua contestație, anterior sesizarii cu actiune la Tribunalul B. N. investit la_ insa nu a mai exercitat acest drept.
Apoi aspectele privind modalitatea de comunicare a deciziei de impunere nu tin de îndeplinirea condițiilor de legalitate la momentul emiterii, a statuat Curtea de Apel C. intr-o decizie de speta, nr.1775/25 iunie 2010 a Sectiei Comerciale si de contencios administrativ si fiscal. Alte critici nu s-au formulat iar cele care s-au formulat au fost găsite neîntemeiate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la critica conform căreia reclamantul recurent nu ar trebui să fie
încadrat din punct de vedere al Legii nr. 95/2006 ca și asigurat la asigurările sociale de sănătate de vreme ce în perioada de referință a actelor fiscale contestate nu a beneficiat de nicio prestație ori serviciu medical.
Curtea reamintește, alăturându-se astfel instanței de fond, că, din economia art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, rezultă că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Pe cale de consecință, participarea persoanei care realizează venituri din activități independente la sistemul contributiv al asigurărilor sociale de sănătate nu ține de opțiunea personală a acesteia ci de obligația impusă de lege.
Persoana este asigurată prin efectul legii cu condiția să contribuie la fondul de asigurări sociale de sănătate în cuantumul prevăzut de lege.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond a reținut, aplicat și interpretat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materia analizată.
Criticile formulate de recurent în legătură cu viciile comunicării actului de
impunere ar fi fost pertinente dacă viciile comunicării s-ar fi recepționat și validat în faza administrativă de soluționare a contestației ori în faza judecătorească.
Însă atât din decizia nr. 4 din_ cât și din sentința atacată nu rezultă că demersul din faza administrativă ori cel din faza judecătorească a fost invalidat pe considerentul că reclamantul ar fi acționat cu încălcarea termenului de contestare ori al celui de introducere a acțiunii.
Din economia motivelor deciziei de soluționare a contestației se desprinde concluzia că aceasta a fost analizată pe fond nereținându-se din oficiu că ar fi fost tardivă.
Numai într-o astfel de situație recurentul s-ar fi putut prevala de viciile necomunicării și astfel ar fi justificat o vătămare a dreptului de a formula contestație în termen legal împotriva titlului de creanță.
Mai mult aspectul privind comunicarea deciziei de impunere în modalitatea prevăzută de art. 95 C.pr.fisc. și respectiv de când titlu de creanță din litigiu a devenit titlu executor nu interesează faza de analiză a legalității titlului de creanță ca act administrativ fiscal ci faza de executare efectivă a acestui titlu.
În altă ordine de idei, Curtea observă că aceste critici au fost formulate pentru prima dată în recurs ele nefiind antamate nici pe calea contestației administrative (f. 16 dos fond) și nici pe calea acțiunii introductive de instanță (f. 2-3), cele care relevă de aceste aspecte aparținând de contestația la executare ce a avut ca obiect anularea somației de plată și a titlului executoriu nr. 7410/_ pentru care însuși reclamantul a solicitat prin precizarea din_ (f. 25-27 dos. fond) disjungerea, care a fost ulterior dispusă prin încheierea din 29 mai 2012 (f. 41 dos. fond).
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în limitele recursului să dispună conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. respingerea lui cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 1202 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
R. -R. D. | L. | U. | M. | A. | A. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. D. E. na L.
