Decizia civilă nr. 9442/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.9442/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: V. G.
S. L. R. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant C. M.
M. împotriva sentinței civile nr.7926 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. j, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. - D.
A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant C. M. F. M., consilier juridic Cozma D. Cornel, lipsă fiind intimata-pârâtă A. - D. G. a F. P. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant C. M. F. M., consilier juridic Cozma D. Cornel susține pe larg motivele expuse în susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, apreciind că prima instanță în mod eronat a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile raportat la legislația în vigoare și la actele întreprinse de reclamantă.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7926 din 9 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii in contencios fiscal și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. medical F. M., cu sediul în C. -N., str.P. R. nr.3, ap.2, jud.C. în contradictoriu cu pârâta
D. G. a F. P. a Județului C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. medical F. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului C., a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.682/_ emisă de pârâtă și emiterea unei noi decizii care să se raporteze la dispozițiile legale incidente în speță și la expertiza contabilă extrajudiciară efectuată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma mai multor demersuri, pârâta a emis decizia susmenționată, stabilind in sarcina sa obligații de plată în sumă de 18.622 lei, invocând prevederi ale Codului fiscal, care nu sunt incidente in cauză.
Reclamantul a mai arătat că în speță sunt incidente prevederile OG nr.124/1998 și nu cele ale Legii nr.571/2003, impunându-se aplicarea principiului specialia generalibus derogant, prin care dispozițiile speciale înlătură de la aplicare pe cele generale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a
Județului C., a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că solicitările reclamantului nu sunt formulate in conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Pârâta a mai arătat că reclamantul nu poate solicita ca o instanța de judecată să se pronunțe asupra fondului cauzei, atâta timp cât organul administrativ-jurisdicțional competent nu s-a pronunțat asupra datorării sau nedatorării sumelor respective la bugetul general consolidat al statului și că de altfel, instanțele de judecată de pe raza județului C. au considerat în repetate rânduri că astfel de acțiuni in justiție sunt inadmisibile, întrucât neîndeplinirea procedurii prealabil constituie fine de neprimire.
Analizând acțiunea formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
La data de_, reclamantului i-a fost comunicat Decizia de impunere nr.
682/2012 de către organul fiscal.
In urma contestației înregistrate la data de 27 aprilie 2012, parata a emis Decizia nr.731 /_ privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 682/2012(filele 33 - 40dosar).
Cu privire la împrejurarea că reclamantul nu a contestat decizia în soluționarea contestației administrative, s-a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță decizia de impunere, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură
fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Tribunalul constată că reclamantul a solicitat, prin acțiune, direct în fața instanței de judecată, anularea deciziei de nr.682/2012, emise de pârâtă cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în deciziile de impunere, în consecință, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent C. UL M. F. M.
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în fapt, prin sentința respectiva Tribunalul Cluj a admis excepția inadmisibilitatii acțiunii in contencios fiscal invocata de către PARATA, respingând acțiunea formulata de C. ul M. . Astfel prin întâmpinarea depusa de către PARATA la termenul din_ aceasta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile privitor la formularea contestației împotriva respectivei decizii de impunere si atacarea
deciziei de soluționare a contestației la instanța judecătoreasca competenta .
PARATA a considerat ca nu se poate solicita ca o instanța judecătoreasca sa se pronunțe asupra fondului cauzei atâta timp cat organul administrativ- jurisdictional competent nu s-a pronunțat asupra datorării sau nedatorării sumelor respective la bugetul general consolidat al statului.
Pentru o înțelegere mai exacta a situației existente in acest dosar recurenta prezintă un rezumat a actelor si fundamentelor lor, emise de către PARATA., precum si al Contestaților si acțiunilor inițiate de C. ul medical;
Astfel, la data de_ a fost înaintat de către PARAT că va face obiectul unei inspecții fiscale, aferentă perioadei_ -_ .
Urmare a controlului efectuat au fost stabilite in sarcina unității reclamante obligații de plata suplimentara in cuantum de 18.640 lei.
Fundamentul care a stat la baza stabilirii acestor obligații fiscale a fost schimbarea încadrării legale a investițiilor efectuate de cabinet pentru buna funcționare a acestuia .
Astfel, la data achiziționării clădirii, aceasta se afla intr-o stare jalnica, fiind situata si in mediul rural, făcând improprie funcționarea in bune condiții a unui cabinet medical.
In vederea aducerii clădirii la parametrii funcționali normali desfășurării in bune condiții a acestei activități, s-au efectuat o serie de investiții in clădirea respectiva.
Aceste investiții au fost efectuate in lumina dispozițiilor reglementarilor speciale in domeniu, respectiv a O.G. nr.l24/1998-privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale care la art.9 alin(2) prevede ca: Cheltuielile efectuate pentru perfecționare continuă, investiții, dotări și alte utilități necesare înființării și funcționării cabinetelor medicale, organizate în forma prevăzută la art.1 alin. (3) și la art. 15 alin. (1), se scad din veniturile realizate.
Prin Decizia de impunere nr. 24422/_ organul fiscal a nesocotit aceste prevederi legale speciale aplicând dispozițiile generale cuprinse in Legea nr.571/2003-Codul fiscal .
Astfel aceste cheltuieli au fost trecute in categoria mijloacelor fixe amortizabile, prevăzute la art. 24 alin 3 lit.d din Legea 571/2003 .
Urmare a acestei reîncadrări a rezultat diferența de impozit pe venit evidențiata in Decizia de impunere .
Astfel organul fiscal, cu buna știința, a ignorat prevederile legii speciale care prevede in mod expres ca aceste cheltuieli se scad din veniturile realizate si
a făcut aplicarea unui text de lege general, respective a Legii 571/2003 - Codul fiscal.
Mai mult decât atât articolul de lege care a stat la baza stabilirii acestor obligații de plata suplimentara in sarcina reclamantei face parte din categoria celor care reglementează impozitul pe profit, unitatea medicală fiind plătitoare de impozit pe venit, nefiindu-i astfel incident acest articol.
In atare situație, vrând să edifice cu exactitate privitor la obligațiile fiscale aferente perioadei_ -_, existente si declarate, comparativ cu cele stabilite de către echipa de inspecție fiscala, am încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. Grup audit S.R.L., societate înregistrata in tabloul Corpului Experților Contabili si Contabililor Autorizați din România, cu numărul de autorizație 0., reprezentata de către expertul contabil Man G. A. .
Obiectivul stabilit a fost de Întocmire a unui raport de expertiza contabila extrajudiciara care sa stabilească cu exactitate diferența de obligații fiscale aferente perioadei_ -_, comparativ cu cele stabilite si consemnate de către organele fiscale in Raportul de inspecție fiscala încheiat la data de_ .
Urmare a expertizei efectuate a rezultat o diferența de impozit pe venit de
2.243 lei.
Totodată expertul a confirmat in cadrul expertizei si încadrarea legala corecta, in baza legii speciale, făcuta de C. privitor la aceste investiții.
Urmare a acestei expertize C. ul medical a înaintat o Contestație, către Agenția Naționala de Administrare Fiscala - D. G. a F. P. C. ; întemeiata pe art. 205 si următoarele din Codul de procedura fiscala, anexând la ea documentele rezultate in urma controlului, respectiv Raportul de inspecție fiscala si Decizia de impunere, precum si Raportul de expertiza contabila extrajudiciara.
Totodată s-a inițiat si o acțiune având ca obiect suspendarea executării Deciziei respective pana la soluționarea pe fond a cauzei .
Urmare a Contestației depusa, organul de soluționare a contestațiilor a emis Decizia nr.682/_ prin care s-a desființat Decizia nr.24422 pe considerentul prezentării anumitor vicii de continui, dispunându-se efectuarea unei noi verificări.
In urma reverificării a rezultat Decizia de impunere nr.682/1/_ aproape identica ca suma cu decizia anterioara, respectiv 18.646 lei, având la baza in stabilirea acestor obligații, aceleași dispoziții legale .
La_ s-a depus de către C. o Contestație împotriva acestei Decizii, înregistrata sub nr. 18372 invocându-se aceleași neregularități in privința dispozițiilor legale in baza cărora s-au stabilit obligațiile suplimentare de plata in sarcina C. ului. •
Ulterior s-a depus si la Tribunalul Cluj o cerere de suspendare a executării Deciziei nr.682/1/_ .
Prin Sentința civila nr.7794/2012 pronunțata in ședința publica din data de_ instanța a admis cererea de suspendare a Deciziei respective, apreciind ca sunt întrunite condițiile pentru aceasta suspendare, fiind îndeplinite toate condițiile, atât cele care țin de depunerea Contestației anterior introducerii acțiunii si achitarea cauțiunii stabilite cat si in privința cazului bine justificat si pagubei iminente.
Astfel instanța a considerat ca, in condițiile in care aceasta decizie este aproape identica cu cea anterioara, desființată, si-a păstrat si viciile de conținut care au condus la desființarea acesteia .
Deși PARATA a formulat recurs împotriva acestei Sentințe si instanța superioara, respectiv Curtea de Apel C., a menținut dispozițiile din Sentința si a respins recursul.
In termen de 60 de zile de la pronunțarea Deciziei nr.8144/2012, conform art. 14 (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cabinetul medical a formulat acțiunea in anularea deciziei de impunere suspendata.
Ulterior formulării acțiunii, PARATA a comunica recurentei Decizia de soluționare a contestației depusa împotriva deciziei de impunere nr.682/1/_
.
Prin decizia respectiva organul fiscal a respins ca neîntemeiata contestația recurentei-menținând dispozițiile din decizia atacata, modificând nesemnificativ suma obligațiilor de plata stabilite suplimentar de plata, la suma de 18.622 lei si păstrând aceleași fundamente legale, respectiv cele prevăzute in Codul Fiscal, care nu sunt incidente in cazul nostru .
Revenind la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile constată ca aceasta in mod eronat a fost admisa .
Conform art.7 alin.(l) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează procedura prealabila: înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera
vătămata intr-un drept, al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia .
La alin. 4 de la același articol se prevede ca: plângerea prealabila formulată potrivit prevederilor alin. 1 se soluționează in termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h (30 de zile).
Aceiași lege prevede la art.8 alin.(l) ca: Persoana vătămata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art.2 alin (1) lit h, poate sesiza instanța de contencios administrativ, competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual reparații pentru daune morale .
Conform art.205 alin (1) si următoarele din Codul de procedura fiscala care reglementează dreptul la contestație împotriva actelor administrative fiscale si procedura de soluționarea contestațiilor: împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația se depune in termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Contestația se soluționează de către structura specializata de soluționare, a contestațiilor in termen de 45 zile de la înregistrare, conform art.70 alin.(l) Cod procedura fiscala.
In cazul in care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare, relevante pentru luarea deciziei termenul se prelungește .
In cazul in care contestația nu se soluționează in termenul de 45 de zile, intervine decăderea, contestatorul fiind îndreptățit in baza art.8 alin (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ la sesizarea instanței de contencios administrativ in vederea anularii in tot sau in partea a actului.
Drept urmare raportându-se la dispozițiile legale invocata precum si actele întreprinse de C. se consideră ca acesta a respectat procedura prealabila, anterior introducerii acțiunii in instanța .
Astfel, ulterior emiterii Deciziei de impunere nr._, cabinetul medical a formulat împotriva acesteia Contestația nr. 18372/_ iar, urmare a nesolutionarii acesteia in termen de 45 de zile de la data inregistrarii si a intervenirii decăderii din dreptul de a emite o decizie de soluționare a contestației
ulterior acestui termen, a formulat, in baza art. 14 alin. (1) si art.8 alin. (1) o acțiune in anularea actului Tribunalul Cluj, in motivarea sentinței, retine ca unitatea noastră a depus contestație impotriva Deciziei nr._, la data de _
, INTIMATA-PARATA emițând Decizia de soluționarea contestației la data de_ si nu la data de 0_, cum in mod eronat a reținut instanța .
Desi decizia nr.731 a fost emisa la data de_ comunicarea ei către unitatea reclamantă s-a produs in luna 12.2012.
Prin urmare, in mod clar INTIMATA-PARATA nu a emis Decizia de soluționarea contestației in termenul stabilit de lege ( art.70 Cod procedura fiscala ), de 45 de zile de la data înregistrării Contestație, acesta fiind cu mult depășit .
Atâta vreme cat legiuitorul a stabilit in mod explicit anumite termene in cadrul procedurii prealabile, atât in privința depunerii contestației (30 zile) cat si in privința soluționării acesteia (45 zile), pârtiile implicate in aceasta procedura sunt obligate la respectarea acestora, in caz contrar intervenind decăderea, respectiv stingerea dreptului lor de a mai depune contestație ori de a mai emite decizia de soluționare a contestație .
Tocmai in acest sens sunt si prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, legea cadru in domeniu, care la art. 8 alin.l precizează ca: persoana care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art.2 alin.l lith, poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in partea a actului.
Drept urmare solicită a se constata, din actele de la dosar, ca, condițiile cerute de lege pentru inițierea unei acțiuni in instanța pentru anularea deciziei au fost îndeplinite, respectiv a fost depusa o contestație (plângere prealabila) impotriva deciziei de impunere iar termenul pentru soluționarea contestație a fost cu mult depășit, PARATA fiind sancționată cu decăderea din dreptul de a mai emite o decizie de soluționare a contestației.
Intimatul pârât A. -D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C.
a depus întâmpinare la dosarul cauzei- fila 8, solicitând respingerea recursului promovat de recurenta-reclamanta împotriva sentinței civile nr._ pronunțata de Tribunalul Cluj prin care a fost respinsa ca inadmisibila acțiunea reclamantei.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, prin memoriul formulat recurenta nu formulează critici pertinente la adresa soluției pronunțate de instanța fond considerând faptul ca Tribunalul Cluj in mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocând o serie de greșeli formale din cuprinsul hotărârii Tribunalului C., cum ar fi data la care a fost emisa decizia nr.731/2012 prin care a fost soluționata contestația împotriva deciziei de impunere nr.682/1/_ întocmita de Activitatea de inspecție fiscala.
Aspectul evidențiat de recurenta nu are implicații juridice asupra legalității soluției pronunțate in prima instanța întrucât, a introdus acțiunea in contencios administrativ împotriva actului administrativ subsecvent (decizia de impunere) ulterior emiterii deciziei de soluționare aspect care rezulta chiar din susținerile recurentei.
In mod firesc nu interesează modalitatea in care s-a derulat nici prezentul litigiu întrucât instanța are cunoștința despre acestea din piesele dosarului, in fapt fiind irelevante si restul dosarelor in care a fost parte recurenta.
In dezacord cu dispozițiile legale incidente in materia contenciosului administrativ recurenta-reclamanta menționează ca in condițiile in care instituția noastră nu a soluționat contestația in termenul prevăzut de 45 de zile stabilit de dispozițiile Codului de procedura fiscala, intervine sancțiunea "decăderii".
Intimata consideră că, așa cum a reținut in mod corect instanța de fond susținerile recurentei, sunt lipsite de fundament legal fiind formulate in dezacord
cu dispozițiile legale exprese din Codul de procedura fiscala la care se va face referire in continuare, din cuprinsul cărora rezulta fara putința de tăgada ca recurenta-reclamanta nu poate adresa instanței de contencios administrativ cu o astfel de cerere.
In acest sens se învederează dispozițiile art.209 din Codul de procedura fiscala care stipulează in mod expres următoarele:
"Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către: a)structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale
finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale cu atribuții de inspecție fiscală;
In continuare, se mai amintesc si prevederile art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala potrivit cărora numai "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Singura posibilitate in acord cu prevederile legale ar fi fost formularea unei acțiuni împotriva instituției intimate pentru a fii obligata la soluționarea contestației, in conformitate cu prevederile art.8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ întrucât, potrivit acestui text legal "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri."
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente
:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv că, la data de _
, reclamantului i-a fost comunicat Decizia de impunere nr. 682/2012 de către organul fiscal.
In urma contestației înregistrate la data de 27 aprilie 2012, parata a emis Decizia nr. 731 /_ privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 682/2012(filele 33 - 40dosar).
Cu privire la împrejurarea că reclamantul nu a contestat decizia în soluționarea contestației administrative, instanța de fond a reținut corect că:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este
decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță decizia de impunere, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Tribunalul a constată că reclamantul a solicitat, prin acțiune, direct în fața instanței de judecată, anularea deciziei de nr. 682/2012, emise de pârâtă cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în deciziile de impunere, în consecință, acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Aspectele invocate de recurent prin care a argumentat motivul contestării direct în instanță a actului de control, respectiv a Decizia de impunere nr. 682/2012 și nu a Decizia nr. 731 /_ prin care s-a soluționat contestația împotriva Deciziei de impunere nr. 682/2012 nu pot fi acceptate de către instanța de control judiciar, nu au implicații juridice asupra legalității soluției pronunțate in prima instanța întrucât, recurenta a introdus acțiunea in contencios administrativ împotriva actului administrativ subsecvent - decizia de impunere - ulterior emiterii deciziei de soluționare aspect care rezulta chiar din susținerile recurentei.
In greșit, recurenta-reclamanta menționează că, în condițiile in care D.
G. a F. publice C. nu a soluționat contestația in termenul prevăzut de
45 de zile stabilit de dispozițiile Codului de procedura fiscala, intervine sancțiunea "decăderii".
Procedura ce trebuia urmată de reclamantă este clar prevăzută de dispozițiile art.209 din Codul de procedura fiscala care stipulează in mod expres că,:
"Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către: a)structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale
finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale cu atribuții de inspecție fiscală;
Nu se pot omite nici prevederile art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala potrivit cărora numai "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Se apreciază că, singura posibilitate legală a reclamantei contestatoare ar fi fost formularea unei acțiuni împotriva pârâtei intimate pentru a fii obligată la soluționarea contestației, in conformitate cu prevederile art.8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ în condițiile în care, potrivit acestui text legal "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri."
Reclamanta procedând altfel, în mod corect, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii in contencios fiscal și a respins acțiunea
formulată de reclamantul C. | medical F. | M. | , în contradictoriu cu pârâta |
D. G. a F. P. | a Județului C. . |
Prin recursul declarat de reclamantă aceasta nu a prezentat alte aspecte relevante care să conducă la admiterea recursului și casarea cu trimitere a sentinței recurate.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată temeinică și legală soluția instanței de fond, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta C. UL M. F. M. împotriva sentinței civile nr.7926 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul C. M. F. M. împotriva sentinței civile nr.7926 din 0_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |||
A. | A. | V. | G. | S. L. R. |
M.
fiind în concediu, semnează Președintele Curții de Apel
V. M.
GREFIER
M. V. -G.
Red.V.G./M.N.
2 ex. Jud.fond.-
