Decizia civilă nr. 9570/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9570/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții P. M. PRIN P., CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI ÎN NUME P. ȘI PT CAMERA DE CONTURI SĂLAJ și CAMERA DE CONTURI SĂLAJ PRIN CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 1724/2 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanții P. M. -O., C. T. V., L. E., M. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diminuare salariu de bază cu 25 % -indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta Curtea de Conturi a României, consilier juridic otilia Constantinescu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul formulat de pârâta P. Măieriște nu este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
C., după deliberare, având în vedere lipsa timbrajului recursului formulat de către pârâta P. Măieriște și faptul că pentru acest termen, pârâta recurentă în mod legal a fost citată cu această obligație, din oficiu, pune în discuția părții prezente excepția netimbrării recursului pârâteri P. Măieriștre.
Reprezentanta pârâtei recurentă Curtea de Conturi a României solicită admiterea excepției netimbrării recursului pârâtei P. Măieriște.
Referitor la recursul propriu, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și excepției.
C. reține cauza în pronunțare.
C.
Prin sentința civilă nr. 1724/2 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în baza art.4 din Legea nr.554/2004, s-a admis excepția de nelegalitate a actului administrativ - fiscal (ce a stat la baza dispozițiilor atacate), invocată din oficiu, în contradictoriu cu părțile și intimatele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, mai precis, punctul II cu 4, din Decizia Camerei de C. S. nr.39/_ , pe care l-a înlăturat de la aplicare în prezenta cauză..
Pe cale de consecință, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele P.
M. O.
, C. T. V.
, L. E.
și M. M.
în contradictoriu cu pârâtul P. UL C. M. - L. V.
și s-au anulat dispozițiile nr. 98-100 și nr.102/_, privind diminuarea salariului de bază cu 25%, respectiv dispozițiile nr.103-106/_, privind stabilirea și recuperarea prejudiciului, reprezentând plăți nelegale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamantele solicită, în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, anularea deciziilor P. ului comunei M. din județul S., emise în aplicarea măsurilor dispuse în urma auditului financiar al contului de execuție pe anul 2010 al U.A.T.C. M. din județul S. .
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Curții de C.
- Camerei de C. S. nr. 39/30 decembrie 2011
, prin care s-au dispus în sarcina conducerii unității administrativ-teritoriale auditate, îndeplinirea unui număr opt măsuri, pentru îndreptarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate, între care sunt și cele dispuse la punctul II .4 al acesteia, referitoare la plata nelegală a sporului de dispozitiv angajaților U.A.T.C. M. .
Conducerea entității auditate - P. comunei M. din județul S. - și-a însușit opinia autorității de audit financiar și a pus în executare toate măsurile dispuse prin Decizia nr. 39/30 decembrie 2011 a Curții de C. - C. de C.
S., astfel că, prin Dispozițiile primarului nr. 98, 99, 100 și 102/_, s-a aprobat diminuarea salariilor de baza cu 25%, reprezentând indemnizația de dispozitiv, începând cu data de 1 martie 2012, iar prin Dispozițiile primarului nr.103, 104, 105 si 106/_ s-a dispus stabilirea si recuperarea prejudiciului de la reclamante, reprezentând plăți nelegale încasate, după cum urmează: - P.
M. O., in suma bruta de 10232 lei, suma neta 7177 lei; - L. E., in suma bruta de 6007 lei, suma neta 4213 lei; -M. M., in suma bruta de 5424 lei, suma neta 3804 lei -C. T. V., in suma bruta de 7829 lei, suma neta 5491 lei.
Prin urmare, în mod judicios s-a constatat, în urma controlului de legalitate efectuat de Prefectul județului S., că cele opt acte administrative atacate sunt legale, deoarece au fost emise in temeiul art.85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata și in baza Deciziei nr.39/2011 a Curții de C. S. ; mai mult decât atât, măsurile stabilite definitiv prin acest act administrativ special, erau, în conformitate cu prevederile Legii nr. 94/1992, republicată, obligatorii de adus la îndeplinire de către P. ului comunei M., neîndeplinirea acestora fiind considerată infracțiune (art.64).
Pe de altă parte, nu mai puțin real este faptul că prin măsurile dispuse la punctul II .4 al acestei decizii, referitoare la plata nelegală a sporului de dispozitiv a angajaților U.A.T.C. M., reclamantele se pot considera lezate în existența unor drepturi subiective sau interese legitime, în sensul definit de art.2 alin.1 lit.o și p din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, însă nu au avut posibilitatea și legitimarea procesuală activă de a ataca în mod direct un astfel de act administrativ special în instanță.
Or, raportat la aceste împrejurări de ordin procesual, și față de motivele de fapt și de drept invocate prin cererea introductivă de instanță, pe fondul cauzei,
inclusiv acela că indemnizația de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, aferentă anilor 2010 și 2011, a fost acordată legal reclamantelor, prin Sentința civilă nr. 651/4aprilie 2008 a Tribunalului S., irevocabilă, instanța, ținând cont de principiul fundamental al liberului acces la justiție, conferit de art.21 din Constituție, pentru justa soluționare a cauzei, în ședința din_, a invocat din oficiu, e x cepția de nelegalitate
a actului administrativ special, ce a
stat la baza dispozițiilor atacate, mai precis punctul II. 4 din Decizia nr. 39/30 decembrie 2011 a Curții de C. - C. de C. S. .
Soluționând cu prioritate excepția de nelegalitate a actului administrativ în discuție, prin prisma argumentelor juridice invocate de părți, a actelor și lucrărilor aflate la dosar, a principiilor generale de drept, precum și a normelor legale incidente în materie, tribunalul a constatat că măsurile dispuse prin punctul II cu 4, din Decizia Camerei de C. S. nr.39/_, sunt nelegale, astfel că acestea au fost înlăturate, în sensul de a nu fi luate în considerare la soluționarea prezentului litigiu în contencios- administrativ, pe următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 94/1992, C. de C. exercită controlul asupra modului de formare și administrare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile Curții de C. se exercită prin camerele de conturi județene.
Astfel, conform cu prevederile art. 32 din lege, auditorii Curții de C. întocmesc rapoarte care prezintă concluziile controlului și formulează recomandări cu privire la măsurile necesar a fi luate. În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică entității controlate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acesteia fiind o obligație a conducerii entității auditate. Prin urmare, Decizia nr. 39/30 decembrie 2011 a Curții de C. - C. de C. S., s-a emis în baza acestor texte legale. Această decizie evocă abaterile constatate de către auditori fiind comunicată entității controlate, conform cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.
În concret, o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. - C. de
C. S., a desfășurat în perioada 04 noiembrie 2011 - 16 decembrie 2011,
"misiunea de audit financiar pe anul 2010 la Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna M., ordonator principal de credite, în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 3615 din 16 decembrie 2010 la entitatea auditată, abateri care au determinat producerea unui anumit prejudiciu bugetului unității administrativ-teritoriale verificate.
Pentru valorificarea actelor de control, a fost emisă Decizia Curții de C. - Camerei de C. S. nr. 39/30 decembrie 2011, prin care s-au dispus în sarcina conducerii unității administrativ-teritoriale auditate, îndeplinirea unui număr opt măsuri, pentru îndreptarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate, printre care și acelea de la punctul II cu 4, privind recuperarea unor sume bănești de la reclamante, încasate cu titlu de indemnizație de dispozitiv, Indemnizația de dispozitiv reprezintă 25% din salariul lunar de bază și a fost stabilită în favoarea reclamantelor începând cu data de_ și până la încetarea raporturilor de serviciu, prin sentința civilă nr. 651/4 aprilie 2008 a Tribunalului S., definitivă si irevocabilă, prin anularea recursului (Decizia civilă nr.1681/_ a Curții de A. C. - Dosar nr._ ), însă organul de audit financiar extern a apreciat, pentru motivele expuse în decizie și reluate pe larg în fața instanței, că efectele hotărârii judecătorești își încetează de drept aplicabilitatea, prin efectul legii, începând cu data_, când această indemnizație de dispozitiv, a fost inclusă în salariul de bază al reclamantelor, potrivit noilor reglementări, în materie de salarizare a personalului bugetar, mai sus evocate.
O asemenea constatare a Camerei de C. S., având semnificația anulării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, contravine însă Legii fundamentale, în primul rând pentru că o decizie provenind de la o autoritate
situată în afara puterii judecătorești, nu poate modifica o hotărâre judecătorească, nu o poate suspenda și nu o poate interpreta într-un sens care să producă efecte juridice contrare ei sau să o lipsească de efecte, pentru că astfel
se încalcă principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor într-un stat de drept, democratic și social, astfel cum este definit Statul român, prin art.1 din Constituție.
O hotărâre judecătorească nu poate fi și nici nu trebuie comparată și/sau contrapusă unei legi, așa cum rezultă din interpretarea "per a contrario";
formulată de intimata Curtea de Conturi a României la pct.1 din concluzii, pentru simplul motiv că cele două instrumente juridice au aceeași natură și finalitate, respectiv sunt manifestări de putere privind reglementarea relațiilor sociale, ca funcție a Statului, chiar dacă această funcție se manifestă prin acte de putere diferite și cu un scop imediat diferit.
Astfel, în timp ce legea, care își trage forța juridică de la puterea legiuitoare, instituie norme juridice cu forță general obligatorie (care nu pot fi înlocuite, completate sau modificate, în substanța lor, de celelalte două puteri ale statului) hotărârea judecătorească definitivă/irevocabilă, ce provine de la puterea judecătorească, este menită să interpreteze și să aplice aceste norme, la cazuri concrete (jurisdictio) iar odată aplicate, hotărârile judecătorești devin la fel de obligatorii ca un act normativ cu putere de lege și efectele sale nu mai pot fi cenzurate sau desființate de nici o autoritate a statului (inclusiv, instanțele de
judecată), intrând în puterea lucrului judecat
Prin urmare, pornind de aceste reguli și principii ale statului de drept, nu se poate vorbi cu temei de "nelegalitatea"; unei hotărâri judecătorești ce a intrat în puterea lucrului judecat, și cu atât mai puțin de un veritabil "exces de putere"; din partea instanței judecătorești - așa cum pretinde intimata - întrucât atribuțiile sale funcționale constau tocmai în interpretarea și aplicarea legii, în cazuri particulare. Asemenea concepte juridice își găsesc aplicare doar în privința actelor emise de autorităților administrative, ce fac parte din puterea executivă și ale cărei atribuții constau tocmai în organizarea vieții economico- sociale și asigurarea ordinii de drept, ca funcție a Statului, pe baza
instrumentelor juridice ( acte normative cu putere de lege și hotărâri
judecătorești) emise de celelalte două puteri ale Statului. art. 2 alin.1 lit. n din Legea nr.554/2004, doar în privința autorităților administrative, respectiv ";exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea
limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor";
Desigur, Curtea de Conturi a României nu face parte din puterea executivă, fiind un organism aparte, subordonat direct Parlamentului și este în drept să aprecieze asupra legalitații actelor supuse controlului de audit extern, privind gestionarea fondurilor publice de către ordonatorii de credite - actele emise de acest organism de control, fiind la rândul lor supuse controlului judecătoresc - însă, în același timp, fiind o autoritate publică, nu poate să cenzureze o hotărâre judecătorească irevocabilă și deci intrată în puterea lucrului judecat, pentru că își depășește competențele prevăzute de lege, prin exces de putere.
În altă ordine de idei, chiar admițând că în speță este vorba de o hotărâre declarativă de drepturi și că efectele acesteia ar înceta - conform susținerilor intimatei - la modificarea dispozițiilor legale în temeiul și în aplicarea cărora a fost pronunțată, este de observat că, în aplicarea principiului separației puterilor în stat și al teoriei dreptului câștigat în materie de salarizare, noile acte normative în materie de salarizare a personalului bugetar, recunosc drepturile salariale dobândite anterior, după cum se va arăta în continuare. (În paranteză fie spus,
dispozițiile legale în temeiul cărora s-a acordat reclamantelor "indemnizație de dispozitiv";, nu au fost niciodată modificate sau abrogate, ci doar interpretate, prin Decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, și această interpretare are efect doar în cadrul și asupra litigiilor care s-au judecat ulterior, neputând modifica sau anula hotărâri judecătorești definitive și irevocabile).
Astfel - continuând ideea de bază - instanța constată că Legea nr.330/2009
, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondu ri publice
, în capitolul distinct referitor la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare legii, anul 2010, respectiv la Cap. IV, art. 30 alin. 1, precizează că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului
, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se
introduc în salariul de bază, corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";. Din analiza izolată a acestui text de lege, s-ar putea desprinde concluzia că "în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr. 330/2009, se puteau introduce doar sporurile, care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite și acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului"; - așa cum susține intimata - însă, procedând la o interpretare sistematică și teleologică, el trebuie coroborat și cu art. 3 din Legea nr.330/2009, potrivit căruia, sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază anumite principii.
Unul dintre aceste principii, este și acela prev. la lit.c și anume: luarea inconsiderare a sporurilor,
a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala,
recunoscute sau stabilite, până la data intrării in vigoare a legii, prin
hotărâri judecătorești
, prin acte de negociere colectivă, precum si prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor legii, în salariul brut sau, după caz, in salariul de baza, in solda funcției de baza sau in indemnizația lunara de încadrare.
Totodată, art. 30 alin. (5) din Legea nr.330/2009, prevede că în anul 2010,
personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 iși va păstra salariul avut
, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază
, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta, potrivit
anexelor la lege;
- sporurile prevăzute în anexele la lege rămase în afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda intr-un cuantum care sa conducă la o valoare egală cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
În continuare este de observat că, la ANEXA III/3 - "Salarii de bază pentru funcții publice locale, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, orașelor și comunelor și al instituțiilor
înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale";,
există NOTĂ: 1
. "În coeficientul prevăzut în coloana "Bază"
sunt cuprinse salariul
de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcțiilor de conducere, este cuprins și sporul de vechime în muncă";.
Drept urmare, în speță, s-a procedat la reîncadrarea reclamantelor, în virtutea noilor prevederi legale, prin Dispozițiile primarului, nr. 2-4 și 6, din data de_ (f.40-43)
În anul 2011, ca urmare a aplicării prevederilor Legii-cadru nr.284/2010, noul act normativ privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, și ale Legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice precum si a Ordinului comun al MMFPS si MFP nr._
, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010, s-a procedat din nou la reîncadrarea personalului din cadrul Primăriei M., sens in care au fost emise noi Dispoziții ale primarului, sub nr.12,13,14 și 17/_, prin care reclamantele au fost reîncadrate in funcțiile publice deținute, stabilindu-li-se salarii de baza în sumă brută.
Astfel, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea
în anul 2011 a pe rsonalului plătit di n fonduri publice
, cuantumul brut al
drepturilor salariale constând in salariul de baza, sporurile, indemnizațiile,
compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, se va st abili în anul 2011 ț inându -se seama de
gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vec himea în funcție sau,
după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii, până la 31 decembrie 2010.
Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea- cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată, la 31 decembrie 2010.
Urmare a solicitării unor relații din partea instanței, privind modalitatea de reîncadrare a reclamantelor, începând cu data de_ și respectiv cu data de_, prin adresa nr. 799/_, unitatea administrativ teritorială, Comuna
M. a răspuns prin P., că "reîncadrarea reclamantelor, începând cu data de_ s-a făcut conform Anexei nr.III/3 la Legea nr.330/2009, conform treptelor și gradațiilor stabilite prin deciziile de reîncadrare"; și că "nu sunt diferențe salariale în plus, rezultate în urma reîncadrării, conform Legii nr.330/2009 și legii nr. 284/2010, față de salariul de încadrare avut la data de_ decât că în salariul brut de încadrare, începând cu data de_ s-au inclus și cele două sporuri (sporul de vechime de 25% pentru fiecare reclamantă și spor/indemnizație de dispozitiv de 25 % pentru fiecare reclamantă) acordate și până la_ ";(f.125;126).
Rezultă așadar că reclamantele au beneficiat de plata unor drepturi salariale legal recalculate, în urma aplicării succesive a noilor acte normative în domeniul salarizării personalului bugetar, pentru anii 2010 și 2011, care au luat în considerare drepturile obținute anterior prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și au pornit de la premisa ca drepturile astfel stabilite să nu fie mai mici decât cele existente la data de 31 decembrie 2009, astfel că măsurile dispuse prin Decizia nr. 39/30 decembrie 2011 a Curții de C. - C. de C. S., pentru recuperarea de la reclamante unor sume bănești și respectiv diminuarea salariului de bază cu 25%, reprezentând indemnizație de dispozitiv, sunt nelegale, ca urmare a ignorării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile precum și interpretării eronate și trunchiate a prevederilor legale mai sus menționate.
Astfel fiind, instanța, în baza art.4 din Legea nr.554/2004, a admis excepția de nelegalitate a actului administrativ - fiscal (ce a stat la baza dispozițiilor atacate), invocată din oficiu, în contradictoriu cu părțile și intimatele Curtea de Conturi a României - C. de C. S., mai precis, punctul II cu 4, din Decizia Camerei de C. S. nr.39/_, pe care l-a înlăturat de la aplicare în prezenta cauză..
Pe cale de consecință, în virtutea principiului de drept conform căruia accesoriul urmează principalul (accessorium sequitur principale), tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâtul P. UL C.
- L. V.
și a anulat dispozițiile nr. 98-100 și nr.102/_, privind diminuarea salariului de bază cu 25%, respectiv dispozițiile nr.103-106/_, privind stabilirea și recuperarea prejudiciului, reprezentând plăți nelegale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele P. M. prin P. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ.
Prin recursul declarat de pârâta P. M. prin P.
s-a solicitat sa se admită recursul, si in consecința sa se modifice sentința recurata, in sensul respingerii acțiunii reclamantelor; cu cheltuieli de judecata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, că dispozițiile atacate au fost emise în executarea deciziei Curții de C. .
Prin recursul declarat de către pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, atât în nume propriu, cât și pentru C. de C. S.
s-a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate, invocată din oficiu de instanța de fond, a Deciziei nr. 39/2011 emisă de Curtea de Conturi a României și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut ca legală acordarea sporului de dispozitiv începând cu anul 2010, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile pronunțată anterior modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 330/2009,privind salarizarea unitara a personalului din fondurile publice.
Astfel, arată recurenta, în esență, că acea hotărâre și-a produs efectele doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, respectiv_, de la acea dată neexistând nici o justificare pentru acordarea indemnizației de dispozitiv.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art.304 ind. 1 și art 312 alin 3 Cod procedură civilă, cât și pe celelalte acte normative la care a făcut referire în cuprinsul prezentului recurs.
În apărare, reclamantele intimate P. M. O., C. T. V., L.
E. și M. M. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate de către pârâte ca nefondate și în consecință admiterea excepției de nelegalitate a pct. II.4 din Decizia nr. 39/30 decembrie 2011 a Curții de C. a R. - C. de C. S. și să se dispună menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 26-30.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
În urma controlului efectuat la U.A.T.C. M. de către reprezentanții Curții de C. - C. de C. S., pentru anul de execuție financiară 2011, s- au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, în administrarea patrimoniului acestei unități administrativ - teritoriale, constând în acordarea sporului de dispozitiv angajaților acesteia atât funcționari publici, cât și personal contractual.
Ca urmare a deciziei Curții de C. -C. de C. S. nr. 39/2011, recurentul a emis dispozițiile nr. 98-100 și 102/_, contestată în prezentul litigiu.
Ceea ce a reținut instanța de fond, pentru a ajunge la concluzia nelegalității dispoziției de imputare, după ce, în prealabil, a constatat nelegală decizia emisă de C. de C., îl reprezintă faptul că reclamanții au avut dreptul la plata
indemnizației de dispozitiv, plătită în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv a sentinței civile nr. 651/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Contrar celor reținute de către prima instanță, C. constată că o hotărâre judecătorească își produce efectele doar atâta timp cât actele normative avute în vedere la pronunțarea acesteia nu suferă modificări.
Or, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 651/2008 de către Tribunalul Sălaj, prin care s-a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la plata sporului de dispozitiv, a fost adoptată o nouă lege de salarizare, respectiv Legea nr. 330/2009. Indemnizația de dispozitiv nu ar mai fi trebuit fi acordată angajaților proprii ai recurentei, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a
O.U.O. nr. 11/2010.
În mod nelegal instanța de fond a reținut că plățile privind îndemnizația de dispozitiv au fost efectuate legal, în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr. 651/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Totodată, instanța de fond în mod greșit a înlăturat din cauză efectele Deciziei nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual, care își desfășoară activitatea în cadrul M. ui Administrației și Internelor și în
instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor, care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer dau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Personalul entității verificate a beneficiat de indemnizatia de dispozitiv în cotă de 25%, inclus în salariul de bază, ce a condus la efectuarea în mod nelegal de plăți din fondurile publice, începând cu anul 2010.
Instanța de fond a reținut că în temeiul unei hotărâri judecătorești, rămase definitive și executarii, "sentința civilă nr. 651/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, au fost obligați la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu luna noiembrie anului 2004 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva contractului de muncă, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuări plății, au fost obligați pârâții să ordone serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv" retroactiv, începând cu luna noiembrie a anului 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva contractului de muncă" reglementată de Legea nr. 138/1999 în cuantum de 25% din salariul de bază, potrivit Ordinului M. ui Administrației și Internelor nr. 436/_, începând cu_, actualizate cu rata inflației la data plății".
Efectele hotărârii judecătorești declarative de drepturi sunt limitate în timp până la o eventuală modificare a dispozițiilor legale în temeiul și în aplicarea cărora a fost pronunțată.
Efectele sentintei civile prin care pârâtul a fost obligat să achite îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru proprii angajați, se produc doar pentru perioada în care legislatia aferentă salarizării personalului bugetar nu se modifică.
A admite că o hotărâre judecătorească poate produce efecte și după abrogarea actelor normative în temeiul și în aplicarea cărora a fost dată, ar echivala cu stabilirea de către instanță prin hotărâri judecătorești a unei alte modalități de salarizare decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, ceea
ce reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Începând cu anul 2010, salarizarea personalului din instituțiile publice s-a efectuat în baza Legii-cadru nr. 330/2009, lege ce instituie un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise anterior, care nu-și mai regăsesc temei în noua legislație, nu se mai aplică, și în consecință nici acordarea sporului de dispozitiv începând cu anul 2010 nu mai are temei legal.
Or, chiar și în ipoteza în care hotărârea judecătorească, de care se prevalează reclamanții a stabilit obligația angajatorului de a acorda indemnizația de dispozitiv, și pentru viitor, efectele acesteia sunt limitate în timp până la o eventuală modificare legală ori convențională a raporturilor de muncă/de serviciu. O atare modificare legală a avut loc prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, care oferă criterii diferite de calcul al salariilor față de momentul pronunțării respectivei hotărâri judecătorești.
Astfel, legiuitorul a uzat de facultatea ce i-a fost recunoscută prin art. 157 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetele locale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Prin urmare, hotărârea judecătorească prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv nu poate produce efecte pentru viitor, și după anul 2010. Pentru viitor, în contextul în care a operat o modificare legală a raporturilor de muncă/de serviciu, pe care instanța judecătorească nu a avut-o în vedere la data pronunțării, hotărârea nu poate fi invocată cu succes .
Ca urmare, dispozițiile art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care stabilesc că sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază principiul luării în considerare a sporuri lor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de
natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, trebuie coroborate cu dispozițiile art.lalin (2) din Legea nr. 330/2009, care prevăd că începând cu data intrării în vigoare, (ianuarie 2010), drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
În acest sens Legea nr.330/2009, în capitolul distinct referitor la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare legii, anul 2010, respectiv cap.lV, art.30 alin. (1), precizează că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Ca atare, în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr.330/2009, se introduc doar sporurile care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite și acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului sau sunt prevăzute în notele din anexele la prezenta lege.
Din aceste reglementări legale reiese expres voința legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor
acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum și sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate expres prevăzute în cap.III și în anexele la lege, însă printre acestea pentru personalul din administrația public locală nu sunt prevăzute sporurile solicitate prin actiunea de față.
În considerarea dispozițiilor legale invocate anterior, rezultă cu puterea evidenței că indemnizația de dispozitiv a fost acordată, în speță, până la data de_ doar în baza sentinței civile nr, 651/2008, ulterior neregăsindu-se printre sporurile prevăzute în actele normative aplicabile salarizării personalului din autoritățile publice locale începând cu anul 2010.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, C. constată că recursurile formulate sunt fondate, actele atacate fiind legal și temeinic emise în executarea unei decizii a Curții de C. care a fost în mod legal emisă, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, le va admite și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele P. UL C. M., CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, împotriva sentinței civile nr. 1724/2 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în tot. respinge cererea de chemare în
judecată și excepția de nelegalitate a pct. II cu 4 din Decizia Camerei de C. S.
, nr. 39/_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. S.
