Decizia civilă nr. 8443/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8443/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta C. J. DE A. DE S. B. -N. și de chemata în garanție C. N. DE A. DE S., împotriva sentinței civile nr. 2529/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu C. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, din oficiu, având în vedere data formulării recursului de către pârâta C. J. DE A. DE S. B. -N., raportat la data comunicării sentinței recurată, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului acesteia.
Totodată, față de recursul formulat de către chemata în garanție C. N. DE A. DE S., apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare astfel încât reține cauza în pronunțare asupra fondului acestuia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2529/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. R. împotriva pârâtei C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI B. -N. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei următoarele sume:
2.688 lei, reprezentând spor de complexitate;
931 lei, reprezentând spor de condiții vătămătoare;
1.800 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2010, precum și dobânda legală calculată asupra acestor sume de la data scadenței și până la data plății efective.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție
C. N. de A. de S. invocată de chemata în garanție.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI B. -N., împotriva chematei în garanție C. N. DE A. DE S. și în consecință:
- a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele la care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de funcționar public, potrivit art.31 din Legea Nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Reclamanta a fost încadrată în calitate de consilier superior cu atribuții de coordonator Compartiment Control, iar prin Decizia nr.43/_ a Casei Județene de A. de S. B. -N. s-a stabilit că începând cu data de_ sporul de complexitate de care beneficiază personalul din cadrul Compartimentului de Control sa fie de 25% aplicat asupra salariului brut lunar.
Potrivit art. 295 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, CNAS și casele de asigurări organizează și efectuează controlul serviciilor medicale care se acorda asiguraților pe baza contractelor de furnizare de servicii încheiate, potrivit prezentei legi, controlul fiind efectuat de către Compartimentul Control al CAS.
Salarizarea persoanelor din structurile menționate la art. 295 alin. (1) este similară cu cea prevăzuta de lege pentru compartimentele de audit, în conformitate cu dispozițiile art. 296 din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici. Totodată, auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de baza brut lunar.
Această reglementare a fost în vigoare până la data de 18 aprilie 2009, când prin OUG nr. 35/2009, textul actului normativ a fost modificat în sensul că auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de baza brut lunar, creându-se astfel posibilitatea diminuării sporului de complexitate a muncii de către ordonatorii de credite.
Față de modificările legislative aduse prin OUG nr. 35/2009, și având în vedere prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 privind Legea responsabilității fiscal-bugetare, în conformitate cu care "pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea sa diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil și pe cele a căror acordare este facultativă, potrivit legii, pârâta putea proceda eventual doar la diminuarea sporului pentru complexitatea muncii, și nicidecum la suprimarea lui.
În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază, acesta a fost acordat in baza Ordinului nr.639/_ a Președintelui Casei Naționale de A. de S. și a Deciziei nr.52/_ a Președintelui - Director general al CJAS B. -N. . Potrivit acestei decizii și reclamanta beneficiază de un spor de condiții vătămătoare de munca de 10% începând cu data de_, conform buletinului de determinare emis de Societatea N. de Radiocomunicații B. .
Acordarea sporului mai sus menționat s-a întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 639 din_ emis de Președintele Casei Naționale de A. de S. (f. 14), în aplicarea prevederilor art. 16 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Deciziei nr. 159 din_ a Președintelui director al CAS B. -N.
, începând cu data emiterii acestei decizii, sporul de condiții vătămătoare stabilit și acordat salariaților CAS BN în cursul anului 2009 în conformitate cu Ordinul
Președintelui CNAS nr. 639/2009, urma a se stabili și acorda ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu pentru anul 2010 în cuantumul stabilit pentru luna decembrie 2009 (10%) în conformitate cu prevederile art. 6 din OUG nr. 1/2010, având în vedere că salariații își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În anul 2009, începând cu luna ianuarie, pentru sporul de condiții vătămătoare și cu luna iunie, pentru sporul de complexitate (sporul de audit), plata acestor sporuri a fost sistată în mod unilateral de către angajator fără a exista un temei juridic pentru sistarea plăților și fără a exista un acord în acest sens din partea angajatului.
Pentru a-și recupera drepturile aferente anului 2009 a sesizat Tribunalul
B. -N., cererea a făcut obiectul dosarului nr.101._ . Cererea a fost soluționata favorabil atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel C., pârâta fiind obligată la achitarea drepturilor ce i se cuvin.
Ca urmare, cererea de față are ca obiect numai drepturi aferente anului 2010 pentru perioada în care au fost in vigoare.
În ceea ce privește prima de vacanță solicitată de reclamantă, aferentă anului 2010, fundamentul acordării acesteia rezidă în prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare în luna ianuarie 2010, text legal care prevedea că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Așadar, după data mai sus menționată, trebuia reluată plata dreptului menționat, întrucât prin dispozițiile de suspendare nu fusese abrogat dreptul la prima de vacanță, iar dreptul la plata acesteia era prevăzut de lege, dispozițiile afectate de suspendarea reintrând în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea, conform prevederilor Legii nr. 24/2000.
Așa cum rezultă din adresele nr. 380 din_, nr. 561/_ (de răspuns la solicitările reclamantei de plată a drepturilor salariale restante - filele 10, 11) și din susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar și prin care cuantifică drepturile restante, sporul pentru condiții vătămătoare aferent perioadei ianuarie - decembrie 2010, în valoare totală de 931 lei, sporul pentru complexitatea muncii aferent perioadei ianuarie - decembrie 2010, în valoare de 2.688 lei și respectiv prima de vacanță aferentă anului 2010, în valoare de 1.800 lei nu au fost achitate reclamantei, invocându-se în justificarea refuzului lipsa prevederilor bugetare pentru această destinație, cu menționarea
faptului că solicitarea reclamantei va putea fi onorată după suplimentarea bugetului de cheltuieli, pentru care au fost făcute solicitări în repetate rânduri Casei Naționale de A. de S. .
În cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pârâta face trimitere totodată la prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, susținând că actul normativ menționat a impus o serie de măsuri cu caracter excepțional, menite să reducă efectele crizei economice printr-un complex de măsuri, printre care instituirea prin lege a obligației ordonatorilor de credite de a diminua cheltuielile de personal în medie cu 15,5 % lunar, fie prim acordarea unui număr de zile libere, fie prin reducerea programului de lucru -
măsuri care au fost dispuse cu consultarea tuturor salariaților (referirile pârâtei vizează prevederile art. 10 din Legea nr. 329/2009). A mai menționat pârâta că aceste măsuri s-au menținut și în anul 2010, sens în care prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus diminuarea drepturilor salariale, inclusiv sporuri și alte drepturi stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009, cu 25%.
Instanța a apreciat însă că nu au relevanță în cauză dispozițiile Legii nr. 329/2009 în legătură cu diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5%, întrucât aceasta vizează măsuri de diminuarea a tuturor cheltuielilor de personal per ansamblu (de exemplu diminuarea salariului brut al reclamantului), și nu vizează anumite sporuri, cu atât mai mult nu anulează sporul pentru condiții vătămătoare și cel pentru complexitatea muncii, acordate reclamantei în condițiile legii.
De asemenea, existența dreptului reclamantei la acordarea acestor sporuri și respectiv la prima de vacanță nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie golit de substanța sa, lipsit de orice valoare, sens în care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la actele normative menționate mai sus, instanța a admis acțiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei următoarele sume:- 2.688 lei, reprezentând spor de complexitate; - 931 lei, reprezentând spor de condiții vătămătoare; - 1.800 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2010, precum și dobânda legală calculată asupra acestor sume de la data scadenței și până la data plății efective.
Prin neplata sporului pentru condiții vătămătoare și a celui pentru complexitate în fiecare lună calendaristică, respectiv a primei de vacanță la momentul exigibilității drepturilor salariale, reclamanta a suferit un prejudiciu, iar pentru păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești ale pârâtei, s-a impus a se acorda reclamantei dobânda legală în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs angajatului prin neplata drepturilor salariale la scadență, neacordarea acesteia însemnând a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului angajatului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză împotriva Casei Naționale de A. de S. (denumită în continuare CNAS),
instanța, analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție, a constatat că aceasta nu este dată în cauză atâta timp cât, în calitatea sa de ordonator principal de credite (potrivit art. 266 și art. 270 alin. 1 lit.a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), CNAS are - potrivit prevederilor art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii - obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale
instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite în titluri executorii, prerogative ce, în raport și cu prevederile art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, îi conferă acesteia legitimare procesuală în cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CAS
B. -N. .
Pe fondul cererii de chemare în garanție, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și având în vedere prevederile legale mai sus citate, coroborate cu cele ale art. 60 C.pr.civ., s-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva CNAS și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior, pe care pârâta a fost obligată a le plăti reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs chemata în garanție C.
N. DE A. DE S. și pârâta C. DE A. DE S. A JUD. B. -
.
Prin recursul declarat de chemata în garanție C. N. DE A. DE S.
s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
I. Referitor la respingerea de către instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS și la admiterea cererii de chemare în garanție a CNAS formulată de CAS B. -N. .
Instanța de fond, nu a avut în vedere dispozițiile:
art 266 din Legea nr. 95/ 2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.S este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcționarii unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România;
art. 267 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. Casele de asigurări de sănătate gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.
In contextul prevederilor legale mai sus menționate, se poate observa că existența unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurări de sănătate județene față de C.N.A.S. nu presupune și preluarea de către C.N.A.S. a drepturilor și obligațiilor acestora. In consecință legitimarea procesuală pasivă in prezenta cauză nu aparține Casei Naționale de A. de sănătate, ci Casei de A. de S. B. N., aceasta fiind titulara obligației in raportul juridic dedus
judecății.
In consecință legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține Casei Naționale de A. de S., ci numai CAS B. N., întrucât între această instituție și reclamantă în calitate de funcționar public existentă identitate între persoana pârâtului - persoană juridică și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale pasive.
Având în vedere că pentru a putea exercita acțiunea în justiție, calitatea cerută pentru acest fapt trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută și să aparțină subiectului activ al dreptului, deoarece acțiunea are ca obiect recunoașterea drepturilor, calcularea cuantumului sporurilor și plata despăgubirilor pentru sumele rezultate, prin similitudine de raționament și calitatea procesuală pasivă trebuie să aparțină subiectului pasiv al dreptului, condiție imperativă care nu a fost îndeplinită în prezenta cauză.
Susținerea instanței conform căreia, "CNAS are potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite în titluri executorii, prerogative ce, în raport și cu prevederile art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, îi conferă CNAS legitimarea procesuală în
cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CAS B. -N. ", nu poate fi reținută.
Dispozițiile reținute de instanța de fond, respectiv art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, reglementează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, ori deciziile emise de CAS B. N. ce fac obiectul prezentei cauze nu reprezintă titluri executorii, în înțelesul acestor dispoziții legale.
Nici dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, invocate de instanța de fond ca temei legal al admiterii acțiunii nu poate fi reținut, întrucât potrivit acestor dispoziții ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de aceste dispoziții și raportat la prevederile legale incidente în cauză, CNAS în calitate de ordonator de credite a angajat și utilizat creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea CNAS, cu respectarea dispozițiilor legale.
Pe fond, arată chemata în garanție că, potrivit prevederilor O.G. nr. 6/2007, ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt prevăzute în legea bugetară anuală.
Art. 2 al Ordinului nr. 648/_ al Președintelui C.N.A.S., ordin care a reglementat acordarea acestui spor, prevede că individualizarea acordării sporului pentru condiții vătămătoare se face de către C.A.S. B. N., în funcție de condițiile specifice identificate prin valorile măsurate ale buletinelor de analiză pentru fiecare loc de muncă, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Astfel că, având în vedere diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal date de către bugetul redus al Fondului Național Unic de A. de S.
, fundamentat pe realitatea economică a ultimului an; și luând în considerare obligația C.A.S. B. N. de a se încadra în sumele aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli cu personalul, nedispunând de fondurile necesare, a apărut imposibilitatea acordării funcționarilor publici a sporului de condiții vătămătoare.
Întrucât a avut loc diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal de către bugetul redus al Fondului național unic de asigurări de sănătate, fundamentat pe realitatea economică a ultimului an, nu se mai putea asigura plata sporului de condiții vătămătoare fară încălcarea obligației de a se încadra în
limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum acestea sunt prevăzute în legea bugetară anuală.
Instanța de fond nu a reținut faptul că reclamanții în calitate de funcționari publici se supun legislației specifice funcționarilor publici.
În anul 2010, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Anexa nr. III la Legea nr. 330/2009, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare se face pe baza unui regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite și avizat de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, iar în sistemul de asigurări sociale de sănătate nu a existat un astfel de Regulament.
In anul 2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a realizat potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care nu prevedea spor pentru condiții vătămătoare.
Faptul că legiuitorul nu a acordat sporul de condiții vătămătoare funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul caselor județene de asigurări de sănătate nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat
de art. 16 alin.l din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriile de persoane aflate în situația respectivă.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 16 iulie 2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ".
Referitor la admiterea de către instanță a solicitării reclamantei de a i se acorda prima de vacanță aferentă anului 2010.
În anul 2010, conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu și din unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
In contextul prevederilor legale mai sus menționate și raportat la diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal prin reducerea bugetului Fondului Național Unic de A. de S. prevăzut în Legea nr. 11/2010 privind bugetului de stat pe anul 2010, fundamentată și pe realitatea economică a ultimului an; și luând în considerare obligația C.A.S. B. N. de a se încadra în sumele aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli cu personalul, nedispunând de fondurile necesare, a apărut imposibilitatea acordării funcționarilor publici a primelor de vacanță.
Referitor la admiterea de către instanță a solicitării reclamantei de a i se acorda sporul pentru complexitatea muncii în cuantum de 25% din salariul de bază.
In anul 2009, în contextul macroeconomic generat de criza economică internațională, prin O.U.G. nr. 34/_ privind rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și O.G. nr. 19/_ privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a fost diminuat la titlul Cheltuieli de personal cu 15% .
Diminuarea bugetului la titlul Cheltuieli de personal a avut drept consecință neacordarea sporurilor de complexitatea muncii.
Totodată, în același context determinat de criza economică, în vederea încadrării în constrângerile bugetare impuse pe anul 2009, prin Legea nr. 329/_ privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,
raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri, precum și pentru respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional au fost luate măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar prin diminuarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei octombrie-decembrie 2009, în medie cu 15.5% lunar.
In anul 2010, conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu și din unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
In contextul prevederilor legale mai sus menționate și raportat la diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal prin reducerea bugetului Fondului Național Unic de A. de S. prevăzut în Legea nr, 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010; salarizarea persoanelor din structurile de control ale caselor de asigurări de sănătate care este similară cu cea prevăzută de lege pentru compartimentele de audit, conform prevederilor art. 296 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare; art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, conform căruia auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar, în condițiile inexistenței fondurilor acesta nu a putut fi acordat.
Prin recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. B. -N.
s-a solicitat admiterea acestuia și in consecința modificarea sentinței atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a acțiunii.
În motivare s-a arătat că sumele solicitate nu au putut fi acordate in contextul limitării cheltuielilor bugetare impuse de criza economica in anul 2010, din care cauza, cheltuielile bugetare cu destinația "cheltuieli de personal" au fost diminuate ceea ce a determinat implicit o diminuare a drepturilor salariale acordate tuturor salariaților Casei de asigurări de sănătate B. N., inclusiv in privința sporurilor ce reprezintă obiect al pretențiilor reclamantei. In consecința plata acestora nu a mai fost legal posibila date fiind reglementările amintite și tinand cont și de prevederile L.500/2002 privind finanțele publice.
In contextul celor de mai sus și vazand și soluția data de Curtea Constituționala in motivarea deciziei nr. 1414/2009 referitor la obiecția de neconstitutionalitate a legii privind reorganizarea unor autorități și instituții publice și raționalizarea cheltuielilor publice, decizie in care se arata ca pornind de la premisa ca art.53 din Constituție precum și documentele internaționale in materia drepturilor omului, "admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferita unor drepturi fundamentale, in anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, cata vreme prin aceasta nu este atinsa
chiar substanța dreptului". Se mai arata in motivarea deciziei: " măsura de restrângere este prevăzuta prin lege, vizează exercițiul dreptului, iar nu substanța acestuia, este determinata de o situație de criza financiara mondiala care ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii..." - și se alătura și altor masuri legislative determinate de aceeași cauza și având aceeași finalitate-cum este OUG. 35/2009- . Iar " diminuarea rezonabila și cu caracter temporar a salariului personalului unităților bugetare, alăturata unei serii de masuri de gestionare a problemelor financiare cu care se confrunta bugetul de stat in aceasta perioada, constituie o restrângere a dreptului la munca al acestor categorii de angajați, compatibila cu Legea fundamentala".
Fata de cele menționate, răspunderea patrimoniala a CAS B. N. nu poate fi angajata in prezentul litigiu, intrucat neplata sporurilor pretinse de către reclamanta se datorează unei imprejurari cu caracter excepțional, neilicite și exclusive de culpa ce impiedica temporar C. de asigurări de sănătate sa plătească aceste sporuri, aceasta situație nefîind imputabila Casei.
2. Cuantumul total al obligațiilor de plata rămasa de achitat către reclamanta se compune din următoarele sume:
2328 lei reprezentând spor de complexitate 25% aferent ianuarie- decembrie 2010 intrucat in luna decembrie 2011 CAS BN a efectuat o plata parțiala, respectiv 360 lei, confirmata de către reclamanta-intimata potrivit scriptului înregistrat la C. de asigurări de sănătate B. N. sub nr.265/_
;
931 lei reprezentând spor de condiții vătămătoare 10% aferent ianuarie-decembrie 2010;
1800 lei reprezentând prima de vacanta aferent anului 2010, rezultând cuantumul total de 5059 lei in loc de 5491 lei.
Reclamanta intimată C. R. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală - filele 14-17.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
.În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. J. DE A. DE S. B. -N.,
recursul fiind înregistrat la data de_ . (f.10).
Analizând excepția tardivității formulării recursului, Curtea reține următoarele:
După cum rezultă din dovada de la fila 60 (dosar fond), sentința i-a fost comunicată pârâtei la data_, iar termenul de recurs prev. de art. 301 C.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C.pr.civ., a expirat la data de_ .
Conform art. 102 alin. 1 C.pr.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul pârâtei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
.În ceea ce privește recursul declarat de chemata în garanție C. N. DE A. DE S., Curtea constată că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Curtea, constată că instanța de fond a reținut parțial corect starea de fapt respectiv că, reclamanta, în calitate de funcționar public (funcție publică de execuție - consilier Clasa I Superior Treapta 1, la Compartimentul de Control, din cadrul Casei de A. de S. B. -N. ) a beneficiat începând cu data de 11 septembrie 2008, conform Deciziei nr.52 din_ emisă de Președintele Director General al CAS B. -N., de spor de condiții vătămătoare în cuantum de 10% aplicat salariului de bază conform buletinului de determinare emis de Societatea N. de Radiocomunicații B. .
Acordarea sporului mai sus menționat s-a întemeiat pe prevederile Ordinului nr.639 din_ emis de Președintele Casei Naționale de A. de S.
, în aplicarea prevederilor art. 16 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Deciziei nr.159 din_ a Președintelui Director al CAS B. -N.
, începând cu data emiterii acestei decizii, sporul de condiții vătămătoare stabilit și acordat salariaților CAS BN în cursul anului 2009 în conformitate cu Ordinul Președintelui CNAS nr.639/2009, urma a se stabili și acorda ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu pentru anul 2010 în cuantumul stabilit pentru luna decembrie 2009 (10%), în conformitate cu prevederile art.6 din OUG nr.1/2010, având în vedere că salariații își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Referitor la sporul pentru condiții vătămătoare, Curtea consideră că acea sumă de bani pretinsă pentru anul 2010 în sumă totală de 2.980 lei nu se justifică în condițiile în care în anul 2010, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Anexa nr. III la Legea nr. 330/2009, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare se face pe baza unui regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite și avizat de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, iar în sistemul de asigurări sociale de sănătate nu a existat un astfel de Regulament.
Se mai reține că în anul 2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a realizat potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care nu prevedea spor pentru condiții vătămătoare.
Curtea constată că împrejurarea că, legiuitorul nu a acordat sporul de condiții vătămătoare funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul caselor județene de asigurări de sănătate nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.l din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriile de persoane aflate în situația respectivă.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
În această situație Curtea consideră că pretenția reclamantei admisă de instanța de fond privind dreptul de a primi suma de 931 lei cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare, este nejustificată și acordată nelegal.
Curtea constată că în mod corect instnța de fond a reținut că, prin Decizia nr.59/_, ca urmare a atribuțiilor de exercitare a controlului financiar
preventiv și audit, iar ulterior, potrivit Deciziei nr.5/_, reclamanta a beneficiat de un spor de complexitate pentru activitate în cuantum de 25%.
Cu privire la acest spor pentru complexitate, așa cum a arătat și pârâta CAS B. -N., sunt incidente dispozițiile cuprinse în art.296 din Legea nr.95/2006 raportat la art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, în conformitate cu care auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici. Totodată, auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar.
Această reglementare a fost în vigoare până la data de 18 aprilie 2009, când prin OUG nr. 35/2009, textul actului normativ a fost modificat în sensul că auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de baza brut lunar, creându-se astfel posibilitatea diminuării sporului de complexitate a muncii de către ordonatorii de credite.
Față de modificările legislative aduse prin OUG nr.35/2009, și având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.69/2010 privind Legea responsabilității fiscal-bugetare, în conformitate cu care "pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea sa diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil și pe cele a căror acordare este facultativă, potrivit legii";, pârâta putea proceda eventual doar la diminuarea sporului pentru complexitatea muncii, nicidecum la suprimarea lui.
În ceea ce privește prima de vacanță solicitată de reclamantă, aferentă anului 2010, instanța de fond a reținut corect că, fundamentul acordării acesteia rezidă în prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 în forma în vigoare în luna ianuarie 2010, text legal care prevedea că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Instanța de fond a apreciat că, după data mai sus menționată, trebuia reluată plata dreptului menționat, întrucât prin dispozițiile de suspendare nu fusese abrogat dreptul la prima de vacanță, iar dreptul la plata acesteia era prevăzut de lege, dispozițiile afectate de suspendarea reintrând în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea, conform prevederilor Legii nr.24/2000.
Instanța de fond a mai reținut că, așa cum rezultă din adresele nr.380 din
02 mai 2011 și 561/_ (de răspuns la solicitările reclamantei de plată a drepturilor salariale restante - f. 10, 11 dosar) și din susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar și prin care cuantifică drepturile restante, sporul pentru condiții vătămătoare aferent perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2010, în valoare totală de 931 lei, sporul pentru complexitate aferent aceleiași perioade, în valoare de 2.688 lei și, respectiv, prima de vacanță aferentă anului 2010, în valoare de 1800 lei nu au fost achitate reclamantei, invocându-se în justificarea refuzului lipsa prevederilor bugetare pentru această destinație, cu menționarea faptului că solicitarea reclamantei va putea fi onorată după suplimentarea bugetului de cheltuieli, pentru care au fost făcute solicitări în repetate rânduri Casei Naționale de A. de S. .
S-a mai reținut că în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pârâta face trimitere totodată la prevederile Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea
mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, susținând că actul normativ menționat a impus o serie de măsuri cu caracter excepțional, menite să reducă efectele crizei economice printr-un complex de măsuri, printre care instituirea prin lege a obligației ordonatorilor de credite de a diminua cheltuielile de personal în medie cu 15,5 % lunar, fie prim acordarea unui număr de zile libere, fie prin reducerea programului de lucru - măsuri care au fost dispuse cu consultarea tuturor salariaților (referirile pârâtei vizează prevederile art.10 din Legea nr.329/2009). A mai menționat pârâta că aceste măsuri s-au menținut și în anul 2010, sens în care prin Legea nr.118/2010 s-a dispus diminuarea drepturilor salariale, inclusiv sporuri și alte drepturi stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009, cu 25%.
Instanța de fond a apreciat corect că nu au relevanță în cauză dispozițiile Legii nr.329/2009 în legătură cu diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5%, întrucât aceasta vizează măsuri de diminuarea a tuturor cheltuielilor de personal per ansamblu (de exemplu diminuarea salariului brut al reclamantei) și nu vizează anumite sporuri, cu atât mai mult nu anulează sporul pentru pentru complexitatea muncii, acordate reclamantei în condițiile legii.
De asemenea, existența dreptului reclamantei la acordarea acestor sporuri și la prima de vacanță nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS.
Instanța de fond a arătat că nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie golit de substanța sa, lipsit de orice valoare, sens în care, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la actele normative menționate mai sus, instanța a admis acțiunea reclamantei.
În condițiile arătate mai sus s-a dispus corect obligarea pârâtei să plătească reclamantei sumei de 2.688 lei contravaloare spor de complexitate; și suma de 1.800 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2010.
În mod nelegal s-a admis cererea reclamante pentru acordarea sumei de 931 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare, spor la care nu era
îndreptățită reclamanta în condițiile arătate mai sus.
Instanța de fond a mai reținut corect că, prin neplata sporului pentru complexitate în fiecare lună calendaristică, respectiv a primei de vacanță la momentul exigibilității drepturilor salariale, reclamanta a suferit un prejudiciu, iar pentru păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești ale pârâtei, se impune a se acorda reclamantei dobânda legală în temeiul OG nr.9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ, iar ulterior în baza OG nr.13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs angajatului prin neplata drepturilor salariale la scadență, neacordarea acesteia însemnând a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului angajatului cu suma ce reprezintă prețul
folosinței banilor pe perioada de referință.
În temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză împotriva Casei Naționale de A. de S., instanța de fond, analizând cu prioritate, conform prevederilor art.137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție, a constatat, în mod întemeiat, că aceasta este parte în cauză atâta timp cât, în calitatea sa de ordonator principal de credite (potrivit art. 266 și art. 270 alin. 1 lit.a din Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătății), CNAS are - potrivit prevederilor art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii - are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite în titluri executorii, prerogative ce, în raport și cu prevederile art.22 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, atribuții care îi conferă acesteia legitimare procesuală în cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CAS
-N. .
Curtea mai reține că în conformitate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice - astfel cum a fost modificată și completată prin L. 110/2007 - ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
In speța, calitatea de ordonator principal de credite o are CNAS, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare la M. Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat, reglementate prin L.500/2002 a finanțelor publice.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul declarat de chemata în garanție este întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință.
Prin admiterea recursului chematei în garanție, sentința recurată va fi modificată și sub aspectul soluției date cererii principale, întrucât prin recursul chematei în garanție s-a repus în discuție și cererea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de C. J. DE A. DE S. B.
-N. .
Admite recursul declarat de C. N. DE A. DE S., împotriva sentinței civile nr. 2529/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată către reclamantă a sumei de 931 lei, reprezentând spor de condiții vătămătoare.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. D.
Judecător,
-R. D.
Judecător,
U.
Grefier,
T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: B. L. T.
