Decizia civilă nr. 9825/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9825/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul O. | I. | PENTRU P. | ||
O. | S. D. R. U. R. N. -V. | (O. | NV), împotriva |
sentinței civile nr. 8188 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta F. C. DE R. PENTRU
C. DE R. și chematul în garanție M. M. ȘI P. S. PRIN A. DE M. P. P. O. S. D. R. U., având ca obiect - anulare act administrativ decizia OIR POSDRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul prin consilier juridic Igna N. R., fără delegație de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, raportat la dispozițiile art. 17 din OUG nr. 80/2013.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar al întâmpinării formulată de partea adversă, iar acesta din urmă depune la dosar răspuns la întâmpinare și practică judiciară, respectiv copia sentinței civile nr. 2830/_ pronunțată de Tribunalul Olt.
La întrebarea instanței arată că la acest moment nu poate face dovada mandatului de reprezentare a intereselor recurentei în faza recursului, însă la dosarul de fond există o delegație de reprezentare. De asemenea solicită a se lua act de depunerea răspunsului la întâmpinare și practica judiciară.
Curtea, în lipsa unei împuterniciri din partea recurentului, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 242 C.pr.civ. și apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8188 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisa cererea formulată de reclamanta F. Centru de R. pentru C. de romi în contradictoriu cu O. I. PENTRU P.
O. S. D. R. U. R. N. -V. și în consecință a fost anulată decizia nr.3858/_ și procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare 2639/_ întocmite de pârâtă; dispusă restituirea debitului stabilit prin acest proces verbal dedus de pârât din valoarea rambursării nr.6 cu dobânda legală aferentă calculat până la data restituirii efective; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu M. M., Familiei și P. S. prin A. de M. pentru P. O. S. D. R. U. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că perceperea comisionul ITM a fost făcuta pentru păstrarea și completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă ale salariaților, sens în care angajatorii aveau obligația de a comunica actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora și, lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora (art. 2 alin. 2 din același act normativ).Or, după cum apare chiar și în titlul Legii nr. 130/1999, aceasta viza protecția persoanelor încadrate în muncă, scopul declarat de protecție a salariaților (iar nu a angajatorilor) realizându-se prin declararea corectă și integrală a perioadei de
încadrare în muncă, a salariului plătit precum și a tuturor modificărilor survenite pe parcursul derulării raporturilor de muncă.
Astfel, comisionul pe care angajatorul era în mod legal obligat să îl achite reprezintă o contribuție care trebuia plătită, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru protecția salariaților și de aceea se încadrează în sfera noțiunii de contribuții sociale obligatorii.Chiar dacă sumele reprezentând comisionul ITM ar constitui venituri proprii ale Inspecției M., angajatorul era obligat la plata acestora în temeiul legii și pentru prestarea unor servicii de protecție a propriilor salariați, iar această finalitate este cea care le conferă natura de contribuții sociale obligatorii.
Pe de altă parte, însă, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice
finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2, se fac venit la bugetul de stat";, iar Inspecția M. se regăsește în anexa 1 a
legii. Astfel, începând cu data de_ (data intrării în vigoare a legii) comisionul ITM nu mai reprezintă venit propriu al Inspecției M., ci se constituie venit la bugetul de stat. Comisionul ITM se încadrează în categoria cheltuielilor cu personalul, definite la pct. 1.3 din anexa 6 a Ordinului comun MMFES/MFP nr._ respectiv a Ordinului comun nr. 1117/2010, reprezentând contribuții sociale aferente cheltuielilor salariale.
Cât privește cererea de chemare în garanție reține instanța că aceasta vizează doar obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces și dat fiind modalitatea de soluționare a petitului accesoriu nu există premisa cerută de art.64 C.pr.civ.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul O. I. PENTRU P.
O. S. D. R. U. R. N. -V.
solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că în mod eronat și fără a fi investită cu cerere, instanța a apreciat că acest comision se încadrează în categoria cheltuielilor de personalul. Mai mult intimata a depus un set de înscrisuri
constând în ordine, aplicabile altor programe străine cauzei. În altă ordine de idei se arată că potrivit principiului solidarității Comisia europeană delega competența de stabilire efectivă a cheltuielilor eligibile în cadrul programelor operaționale către dreptul intern, delegare materializată prin HG nr.759/2007 în favoarea instituțiilor naționale respectiv - autorităților de management. Având în vedere și dispozițiile Regulamentului CE 1083/2006 pentru programul operațional a fost desemnată o autoritate de gestiune și stabilite normele interne specifice fiecărui program.
Instanța de fond se arată a interpretat greșit dispozițiile art.5 din Legea nr.130/1990 varianta în vigoare în luna decembrie 2010 fără să observe că,obligatia reprezentand comisionul nu este cuprins în enumerare și nu poate fi asimilat contribuțiilor sociale deoarece nu se încadrează în categoria celor enumerate la art.7 din lege (șomeri, asigurări de sănătate și asigurări sociale). Comisionul ITM se plătește pentru prestarea serviciilor pentru angajator iar protecția persoanelor încadrate în muncă nu se realizează prin activitățile de prestare de servicii cuprinse la art.5 din Legea nr.130/1999 obligația având cu totul o altă natură. La analiza ce se impunea efectuată instanța era ținută de aprecierea asupra respectării prevederilor legale în vigoare prin emiterea actului juridic criticat raportându-se la prevederile normative aplicabile speței. Respectiv RCCE/1080/2006, R(CE)1030/2006, HG 759/2007 și OMMFPS_ ,
OMMFPS_ care determină cadrul legal aplicabil cheltuielilor eligibile.
Tot astfel se arată nu trebuie trecut neobservat că legiuitorul în situația în care a dorit includerea cheltuielilor cu comisionul ITM în categoria cheltuielilor eligibile a precizat expres aceasta. Ori în condițiile în care legiuitorul nu a considerat oportună includerea cheltuielilor cu comisionul în categoria celor eligibile din POSDRU, considerarea ca eligibile este inadmisibilă.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în considerarea ca instanta a apreciat corect eligibile cheltuielile
în contextul în care din categoria cheltuielilor cu personalul întră și alte contribuții. Mai mult la depunerea documentelor a avut în vedere că interpretarea termenului de contribuție dată de recurentă este restrictivă. Toate ordinele au în vedere dispozițiile HG nr.59/2007 privind regulile de eligibilitate iar prin documentele depuse a arătat că în cadrul celorlalte programe operaționale comisionul ITM a fost interpretat ca eligibil doar în cadrul POSDRU acesta fiind interpretat ca neeligibil.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat în considerarea că plata comisionului ITM nu reprezenta cheltuiala eligibilă întrucât nu se încadrează în categoria cheltuielilor cu personalul așa cum sunt definite de acte normative prin procesul verbal încheiat s-a stabilit în sarcina intimatei un debit de 780 lei - cheltuieli constatate neeligibile.
În considerarea că în categoria cheltuielilor intra și contribuțiile sociale - respectiv alte contribuții - comision ITM intimata a formulat contestație dar aceasta a fost respinsă prin decizia nr.3858/_ .
Nemulțumită intimata s-a adresat instanței susținând: că cheltuiala salarială - incluzând comisionul este eligibilă; întreaga cheltuială a fost aprobată și rambursată; interpretarea dată prin controlul efectuat este restrictivă iar pe parcursul monitorizării autoritatea nu a semnalat aspectul neeligibilității.
Recurenta prin demersurile sale a susținut că cheltuielile efectuate pentru păstrarea serviciilor nu intră în categoria contribuțiilor asimilate contribuțiilor salariale pentru a fi considerate eligibile și nu sunt prevăzute de norme.
Din cele susținute de părți se observă că problema ce trebuie lămurită este aceea a eligibilității sau nu a cheltuielilor reprezentând comision ITM. Prima
instanță reținând dispozițiile art.5 din Legea nr.130/1999 a considerat că în sfera noțiunii de contribuții sociale obligatorii intră și comisionul ITM întrucât este o contribuție ce trebuie plătită în temeiul legii, lege ce vizează protecția persoanelor încadrate în muncă.
Comisionul într-adevăr se plătește în condițiile legii însă pentru prestarea unui serviciu asumat de către instituție și constituie venitul acestuia pentru acoperirea propriilor cheltuieli. Plata comisionului intervine urmare a raportului obligațional al prestării serviciului reprezentând contravaloarea acestuia, nefiind o sarcină, o contribuție pentru protecție, garantare a fondului de șomaj, asigurări sociale. În sensul Legii nr.571/2003 contribuția socială obligatorie o constituie orice contribuție ce trebuie plătită în conformitate cu legislația în vigoare pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale.
Ori comisionul nu intra în categoria celor menționate pentru că nu se plătește și nici nu se constituie ca și contribuție la fondul de șomaj, asigurări
s.a. Împrejurarea că prin Legea nr.130/1990 art 5 se precizează care este valoarea serviciului prestat ( pentru :evidențiere verificare, completare, corectare, respectare norme ) nu schimbă natura obligației respectiv nu transformă contravaloarea serviciului într-o contribuție ce se constituie venit pentru fondul de șomaj sau pentru fondul asigurărilor sau garantarea acestora. Prin urmare reținerile primei instanțe ca sumele achitate reprezentând comision se încadrează în sfera noțiunii de contribuție socială astfel că ar fi eligibile este greșită.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de O. I. PENTRU P. O. S.
D. R. U. R. N. -V. împotriva sentinței civile nr. 8188 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. T. | M. | H. | D. | M. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
