Decizia civilă nr. 9838/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 9838/2013

Ședința publică de la 17 Octombrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R. -R. D. Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. I. Z., împotriva sentinței civile nr. 8491/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ contribuție asigurări sociale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.

Curtea constată faptul că în cuprinsul recursului, reclamantul invocă neconstituționalitatea anumitor dispoziții legale incidente în cauză, fără a se invocă însă dispozițiile din cuprinsul Constituției României care ar vătăma textul legal, astfel încât, dată fiind imposibilitatea unei analize procedurale a cererii, urmează a o respinge ca inadmisibilă.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 8491 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă ca nefondata acțiunea formulata de reclamantul B. I. Z. în contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Județului C., privind anularea deciziei nr. E871/10 ianuarie 2013.

A fost respinsă ca inadmisibila acțiunea formulata de reclamantul B. I.

  1. în contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Județului C. privind anularea deciziilor de impunere nr. 371784/1/_ respectiv nr. 371784/2/_ . Fără cheltuieli de judecata.

    Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

    :

    La data de_ parata C. de A. de S. a Județului C. a emis înștiințarea nr. 38835 prin care a solicitat reclamantului sa depună documentele justificative pentru stabilirea obligațiilor de plata la Fondul național Unic de A. de S. .

    Împotriva acestei înștiințări reclamantul a formulat contestație administrativa respinsa prin Decizia nr. E871 din_ .

    In analiza legalității Deciziei nr. E871/2013 instanța s-a raportat la următoarele dispoziții legale:

    -Art.215 din Legea 95/2006 - (1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

    1. Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.

    2. Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.

- Art.257 din Legea 95/2006 - (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit

(5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) și (4) se plătesc după cum

urmează:

  1. trimestrial, pentru cele prevăzute la alin.(2) lit.b)

    - Art.258 alin.3 din Legea 95/2006 - Nerespectarea prevederilor art. 257 alin.(1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art.

    1. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plata a contribuției;

      • Art.259 din Legea 95/2006 - (4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.

        1. Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:

          1. să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

        2. Pentru situațiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz;

      • Art. 213 alin 1 lit. c teza întâia din Legea nr. 95/2006 modificata:

1) Următoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fără plata contribuției:

  1. persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi;

În speță, conform datelor transmise paratei de ANAF în baza Protocolului P5282/_ /95896/_ s-a stabilit ca reclamatul a realizat venituri din profesii liberale în perioada fiscala 2009-2012, prin urmare era ținut de obligația

de a depune lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarațiile nominale privind obligațiile ce ii revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.

Pe de alta parte, atât timp cat figurează în baza de date a ANAF cu venituri realizate din profesii liberale reclamantul nu mai poate beneficia de facilitățile acordate prin prevederile art. 213 lit c) din Legea nr. 95/2006.

Instanța a reținut ca Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.

Din conținutul actului normativ arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.

Pentru toate considerentele mai sus expuse instanta va respinge cererea reclamantului de anulare a Deciziei E871/10 ianuarie 2013

În privința capătului de cerere având ca obiect anularea deciziilor de impunere nr. 371784/1/_ respectiv nr. 371784/2/_ instanța a reținut ca potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.

Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2, vizează și refuzul organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal, așa cum este cazul în speță.

În nici un caz, nu s-a putut contesta direct în instanță refuzul organelor administrativ-fiscale de a emite un act administrativ fiscal, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.

Or, în prezentul litigiu, instanța a constatat că reclamantul a solicitat, direct, în fața instanței de judecată anularea deciziilor de impunere, pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS de către reclamant pentru perioada 2006-2011, fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, prin urmare cererea acestuia a fost respinsa ca inadmisibila.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. I. Z.

, solicitând trimiterea spre rejudecare instanței de fond, prezenta cauză, sau, de a aproba cererea așa. cum a fost ea formulată inițial.

În motivare susține că nu există nici o hotărâre a Curții Constituționale, cu privire la art. 216, art. 261, al Legii 95 din 14 aprilie 2006, Ordonanței nr. 92 din

24 decembrie 2.003, Ordinului nr. 617 din 13 august 2007, pentru aprobarea normelor metodologice, privind stabilirea documentelor justificative, pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și întreaga Lege nr. 95/2006 și ordinul 617/2007 pe baza căror legi casa de asigurări de sănătate a emis decizia nr. E 871, din_ .

În acest sens, în situația, în care nu este posibilitatea legală de a anula decizia nr. E 871, înainte de a-i respinge cererea, solicită prin prezenta cerere să punctul de vedere a Curții Constituționale a României cu privire la constituționalitatea acestor legi, iar, până la soluționarea acestei cereri să se suspende soluționarea acestei cauze. solicită un răspuns, și la faptul, dacă acest 6,5%. din veniturile realizate. nu reprezintă un impozit mascat, astfel încât impozitul total, în loc de 16%. să fie 22,5% în realitate!!!

De mai mult de 6 (sase) ani, de când fostul medic de familie, a predat toate documentele unui nou medic de familie, ea plecând în pensie, nu mai figurează ca asigurat!!! acesta a aflat, chiar de la noul medic de familie!!!

Toate tratamentele, a trebuit să le facă în străinătate sau la cabinetele medicale particulare, medicamentele cumpărându-și în totalitate, din buzunarul propriu!!! Menționează, că în perioada amintită, nu a avut nici o internare, la nici un spital din România!!! Arată totodată că nu a semnat nici un fel de contract cu casa de asigurări de sănătate, iar după părerea acestuia cei 6,5% din veniturile lui trebuia să le plătească în contul casei de asigurări de sănătate, înseamnă un impozit în plus. însemnând să plătească un impozit total de 22,5%, în loc de 16% cum prevedea legea!!!

Într-o altă ordine de idei nici o lege din lume nu te poate obliga să plătești pentru niște servicii neefectuate, ținându-se cont și de faptul că nu apare ca asigurat medical. La nici un medic de familie din România și nici nu a semnat nici un fel de contract cu C. de A. de S. din România!!!

În legătură cu prevederile Legii nr. 118/1990, recurentul personal nu a beneficiat niciodată de prevederile acestei legi, deși ar fi trebuit să beneficieze de ea, așa cum al fi reieșit, din documentația trimisă către instituția pârâtului!!!

Nu în ultimul rând, art. 2 punctul 19, din Legea nr. 500/2002, Legea finanțelor publice, este neconstituțională deoarece, termenul de contribuție, în opinia pârâtului înseamnă: «...prelevarea obligatorie a unei părți, din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații." Acesta înseamnă un impozit "mascat" care se poate pune, ca "impozit", nu "ca contribuție obligatorie".

Ca "o inegalitate de șanse", ceea ce este neconstituțional așa-zisa "contribuție", în contul pârâtului, nu dă dreptul la "cetățeanul român" să se interneze sau să facă consultații la spitale sau cabinete particulare ci doar la cele administrate de către Statul Român, exact ca pe vremea perioadei comuniste mult contestate. În vremea actuală având în vedere cele arătate mai sus, solicită anularea Deciziei E 871 sau trimiterea la Curtea Constituțională a articolelor de lege, "contestate de către acesta" pentru a-și spune "un punct de vedere", cu privire la solicitările făcute!!!

Prin întâmpinarea înregistrată pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. , a solicitat respingerea recursului, ca fiind netemeinic și menținerea ca legala și temeinică a sentinței civile atacate

.

În motivare arată că reclamantul a fost identificat în baza de date primita de la ANAF, ca persoana care a realizat venituri din profesii libere, iar în termenul de prescripție a creanțelor fiscale, la data de_, CAS C. a emis Decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, cu nr. de

înregistrare 371784/1 și Decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS, cu nr. de înregistrare 371784/2 aferente perioadei 2009 - 2012.

Decizia E 871 din_ a fost emisa cu respectarea normelor legale în vigoare.

În ceea ce privește lipsa contractului încheiat cu casa de asigurări, subliniază că neperfectarea contractului cu CAS, nu îl exonerează pe reclamant de obligația contribuției la sănătate atâta timp cât este cetățean român (art.211 alin. l din Legea nr.95/2006). Pe de altă parte, realizând venituri din profesii libere și comerciale are calitatea de asigurat prin efectul legii, fără necesitatea existenței unui contract încheiat cu C. de A. de S., având obligația de a plăti contribuția de asigurare de sănătate, potrivit art. 208, 211, 215, 216 din Legea nr.95/2006.

Încheierea contractului de asigurare este complementară obligației plății la asigurările sociale de sănătate, neperfectarea acestuia neavând drept consecință scutirea de la o obligație prevăzută expres de lege. Prin urmare, obligația plății există și în lipsa unui contract, reclamantul având o obligație legală, izvorâtă din lege de a plăti contribuție la sistemul public de asigurări de sănătate, independent de încheierea unui contract cu CAS - C. .

Pârâta își menține în totalitate toate motivele prezentate în întâmpinarea depusă la instanța de fond și aflata la dosarul cauzei.

Față de cele prezentate solicită respingerea recursului, ca fiind netemeinic și menținerea ca legala și temeinica a sentinței civile nr. 8491/2013 pronunțata de Tribunalul Cluj.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

  1. Preliminar abordării recursului, Curtea reține că prin memoriul ulterior depus la dosar (f.4), recurentul a solicitat suplimentar față de recursul formulat în cauză să fie trimis prezentul dosar la Curtea Constituțională pentru ca această din urmă jurisdicție să analizeze constituționalitatea legii care obligă la plata contribuției de 5,5 % fond de sănătate care se comportă ca un impozit nu ca o contribuție.

    Curtea amintește și pe această cale că excepția de neconstituționalitate este un incident procesual prin care o parte a litigiului sau instanța de judecată invocă neconformitatea unei legi ori ordonanțe sau a unei dispoziții din aceste acte normative cu dispoziții ale Constituției.

    Admiterea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale presupune verificarea condițiilor de admisibilitate, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.

    29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: dispozițiile criticate sunt cuprinse într-o lege ori într-o ordonanță; aceste dispoziții sunt în vigoare și sunt pretins contrare unor prevederi constituționale; declararea ca neconstituționale a prevederilor ar determina o soluționare diferită a cauzei; excepția este invocată în fața unei instanțe de judecată sau de arbitraj comercial; prevederile normative nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

    Din cele ce precedă cu trimitere la solicitarea recurentului Curtea reține că o atare verificare este imposibil a fi efectuată câtă vreme recurentul nu a indicat care act legislativ solicită a fi supus controlului de constituționalitate spre a se vedea dacă are legătură cu soluționarea cauzei de față și nici nu a precizat care sunt dispozițiile constituționale care în optica sa sunt încălcate prin adoptarea acelui act legislativ.

    Raportat la cele ce precedă, Curtea va reține că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale este informă și ca atare nu a fost în imposibilitate de a fi examinată conform procedurii prevăzute de lege.

  2. În ceea ce privește recursul, Curtea reține că acesta este nefondat, motivele invocate de acesta, care deși nu au fost încadrate în drept de recurent, sunt nefondate, analiza putându-se circumscrie pe terenul art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din legea nr. 76/2012.

Având în vedere memoriul de recurs Curtea a procedat conform art. 306 alin. 3 C.pr.civ. la încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Privit din această perspectivă, Curtea urmează să examineze dacă sentința atacată a fost dată cu aplicarea ori interpretarea legii.

Trebuie notat încă de la început că obligatia de plata a contribuțiilor la fondul de sigurări de sănătate fiind prevazuta de lege, scadenta acestei obligatii nu este data de la data emiterii deciziei de impunere, ci de la momentul pana la care aceste obligatii principale erau datorate.

De asemenea, se reține că nedepunerea declarațiilor obligatorii conform legii nu este în măsură să ducă la înlăturarea obligațiilor fiscale principale și nici a obligațiilor fiscale accesorii. Emiterea deciziei de impunere pe baza informațiilor solicitate de C. de A. de S. organelor fiscale nu are relevanță decât sub aspectul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Pe de altă parte, Curtea reține că reglementarea dreptului de a fi informat (art. 222 din Legea nr. 95/2006) este menita sa asigure transparenta sistemului de asigurari de sanatate si nu sustine existenta unei obligatii in sarcina caselor de asigurari de sanatate, de a comunica asiguratilor date si informari cu privire la intinderea contributiei personale si modalitatile de plata, din oficiu sau in lipsa unei cereri din partea contribuabilului.

Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.

Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.

Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.

Curtea reține așadar, față de dispozițiile legale precitate, că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dovedindu-se în cauză că reclamantul recurent a realizat venituri din profesii libere în perioada de referință a speței, venituri pe baza cărora se stabilește obligația de plată a cotei de contribuție la

fondul național unic de sănătate.

Dincolo de această analiză, sub aspect strict formal, Curtea reține în plus că în fața instanței de fond, prin cererea introductivă, reclamantul nu a arătat explicit care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei nr. E871 din 10 ianuarie 2013 mărginindu-se să solicite doar ca pârâta să fie obligată din nou să răspundă contestației administrative înregistrată sub nr. 41546 din 5 decembrie 2012, contestația fiind analizată pe cale administrativă de pârâtă prin Decizia nr. din E871 din 10 ianuarie 2013.

Pe de altă parte, se constată, în consens cu cele reținute de instanța de fond, că reclamantul nu a contestat nici legalitatea deciziilor de impunere pentru ca instanța de fond în urma verificării legalității deciziei de soluționare a contestației să fie în măsură să examineze și raportul juridic de drept material fiscal.

Or, ținând seama de caracterul inform al cererii de chemare în judecată, soluția instanței de fond cu privire la inadmisibilitatea și imposibilitatea examinării legalității deciziilor de impunere nr. 371784/1/_ respectiv nr. 371784/2/_ este legală și temeinică.

Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să respingă ca nefondat recursul exercitat de reclamant cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de B. I. Z. împotriva sentinței civile nr. 8491 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

L. U.

M.

D.

R. -R. D.

GREFIER,

M. T.

Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_

J. fond. M. -F. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 9838/2013. Contencios. Anulare act administrativ