Încheierea civilă nr. 8096/2013. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
ÎNCHEIERE CI VI LĂ NR. 8096/2013
Ședința publică din data de 03 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. A. JUDECĂTOR: DP
JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare cererea de completarea a dispozitivului deciziei nr. 5131 din_ formulată de reclamanta intimată SC VIO-MOB SRL cauza privind și pe recurenții D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M., A.
F. P. T. L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr.5131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a respins recursul declarat de către pârâta D. G. A
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L.
împotriva sentinței civile nr. 4434 din_ pronunțată în dosarul nr._ pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine nici inadmisibilitatea actiunii pornind de la imprejurarea ca nu s-a atacat decizia de restituire nr. 194890/2008 sau ca aceasta suma s-a retinut cu alt titlu respectiv cu titlu de taxa de poluare .
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand
importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau
aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza
conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
In ce priveste motivul de recurs vizind dobanda legala aceste motiv de rercurs este nefondat .Astfel este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea a constatat că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege,
dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil, fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or dacă am accepta o astfel de rezolvare, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea a respins recursul declarat de către pârâta D.
A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P.
T. L. împotriva sentinței civile nr. 4434 din_ pronunțată în dosarul nr._ pe care a menținut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii intimata SC VIO-MOB SRL a formulat cerere de completare a hotărârii solicitând admiterea acesteia, completarea deciziei civile nr.5131 din_ și obligarea recurentei D. G. a F.
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Tg.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
În motivele cererii, intimata arată că prin decizia civilă nr.5131 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost respins recursul declarat de intimata- pârâtă, Curtea omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Apreciază că în cazul dat, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, sunt incidente dispozițiile art.281 alin.1 și art.2812din C.pr.civ., fiind necesară completarea hotărârii în sensul obligării recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, respectiv suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 2812alin.1 C.proc.civ. Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.5131 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ a fost respins recursul declarat de către pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L. împotriva sentinței civile nr. 4434 din_ pronunțată în dosarul nr._ pe care a menținut-o în întregime.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC VIO-MOB SRL a solicitat obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, aspect reținut de altfel în preambulul deciziei menționate și dovedit cu chitanța justificativă existentă la dosar, capăt de cerere asupra căruia însă instanța a omis să se pronunțe.
Așa fiind intimata a formulat la data de 27 iunie 2013 o cerere de completare a dispozitivului deciziei sus amintite, prin pronuțarea și asupra capătului de cerere accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei intimate.
Potrivit dispozițiilor art.2812alin.1 C.proc.civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau
accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Ipoteza cuprinsă în norma legală sus amintită este incidentă cauzei așa încât cererea de completare a dispozitivului deciziei formulată de intimata SC VIO-MOB SRL, fiind întemeiată urmează a fi admisă cu consecința obligării pârâtei-recurente D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru
A. F. P. Tg.L. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în recurs în cuantum de 300 lei, urmare a completării dispozitivului deciziei civile nr. 5131 din_ a Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de SC VIO-MOB SRL S. de Jos.
Dispune completarea deciziei civile nr. 5131 din_ pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ în sensul obligării pârâtei-recurente D.
a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Tg.L. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în recurs în cuantum de 300 lei, în favoarea intimatei SC VIO-MOB SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. A. DP C. I.
GREFIER
M. N.
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
